CU AJUTORUL BUNULUI DUMNEZEU NU LUĂM CARDURILE. NEACORDAREA ASISTENȚEI MEDICALE DATORITĂ LIPSEI CARDURILOR ELECTRONICE DE SĂNĂTATE ESTE O PROBLEMĂ DE VIAȚĂ ȘI DE MOARTE! – Radu Iacoboaie, 13 ianuarie 2015

 

         Introducerea obligatorie a cardurilor de sănătate și condiționarea de către autoritățile publice și medicii de familie a asistenței medicale de prezentarea acestora (implicit de existența dosarului electronic de sănătate), ridică multe probleme de natură duhovnicească, juridică, morală și socială. Vârful icesbergului este chiar legea acordului prezumat privind donarea de organe. Aceste carduri ne transformă și în donatori de organe cu voia sau fără voia noastră, dacă nu am stipulat expres refuzul nostru. Ceea ce conduce astfel în mod cert și la încurajarea traficului de organe, existând posibilitatea accesării prin haeckeri sau prin cititoarele de carduri a datelor noastre medicale, în mod normal accesibile doar medicului de familie, adică a unor date confidențiale…

         Cardurile de sănătate, ca și microcipurile RFID în general, ar putea fi privite mai ales din perspectiva duhovnicească. Nu sunt oare acestea ,,botezul” lui satan, cum afirmă sugestiv unii? În fond, Dumnezeu ne dăruiește libertatea, pe când diavolul încearcă să o răpească și ne înrobește.

          Cardurile de sănătate sunt acte biometrice și fac parte așadar și ele dintr-un plan vast de control și de supraveghere a oamenilor, de discriminare a ortodocșilor indezirabili, adică a adversarilor sistemului antihristic (datele medicale pot fi folosite și în sens distructiv!), fac parte dintr-un plan global malefic de transformare a noastră în simpli sclavi fără voință și personalitate, supuși întrutotul unor elite obscure masonice extrem de bogate. Și mai putem observa, faptul că pe lângă desființarea libertății omului se ajunge și la anularea însăși a demnității umane. Omul devine practic un simplu număr într-o bază de date, un simplu ,,animal social” sau un obiect lipsit de importanță și aflat în mâna altora, influențabil, manipulabil și aducător mai ales de profit…

          Dar libertatea este un dar de la Dumnezeu. Putem să ne lipsim noi de acest dar prețios de bună voie? Poate fii mai dulce oare sclavia? E bine să fim înregimentați într-un sistem tiranic, care nu dorește ca noi să gândim, să fim ființe raționale și spirituale? Poate fi omul fericit în sclavia electronică? Sunt doar câteva întrebări legitime pe care ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi până nu este prea târziu și nu se mai poate face nimic…
          Ce se va întâmpla oare în cazul tuturor cetățenilor români, care au refuzat și vor refuza în continuare în număr mare cardurile electronice de sănătate? Vor fi discriminați cu toții pentru atitudinea lor onestă de împotrivire? Vor fi abandonați și excluși din sistemul de sănătate, apoi lăsați practic să moară cu zile?
          Frați ortodocși, cine își va asuma oare răspunderea imensă (mai ales penală) pentru moartea lor? Nu vor fi complici medicii de familie la abuzul reprezentanților statului, care a restricționat printr-o simplă Hotărâre de Guvern dreptul la viață și dreptul la asistență medicală, condiționându-le de prezentarea cardurilor de sănătate, încălcând astfel flagrant tocmai legea fundamentală, care este Constituția? Dar mai este oare respectată în fapt la noi această Constituție a României?
          ÎNTREBARE FINALĂ: Vor face față mai târziu medicii de familie și reprezentanții statului zecilor de mii de procese intentate de rudele celor decedați, care vor ajunge și la Curtea Internațională a Drepturilor Omului de la Haga?

          ,,NU EXISTĂ NICI O LEGE NAȚIONALĂ SAU INTERNAȚIONALĂ CARE SĂ GARANTEZE DISCREȚIA SAU SECURITATEA ABSOLUTĂ A DATELOR ÎNSCRISE ÎN CIP, ACESTEA FIIND, PRACTIC, LA DISPOZIȚIA ORICĂRUI FACTOR INSTITUȚIONAL SAU PRIVAT ȘI CONSTITUIND UN SISTEM DE SUPRAVEGHERE A CETĂȚENILOR.

          ARGUMENTUL CĂ ACEST SISTEM DE SUPRAVEGHERE CONTRIBUIE LA IDENTIFICAREA ȘI URMĂRIREA DELICVENȚILOR CONSTITUIE O OFENSĂ LA ADRESA ÎNTREGULUI POPOR ROMÂN, CARE NU POATE FI TRATAT CA O BANDĂ DE INFRACTORI.

          DIMPOTRIVĂ, ACEST SISTEM DE SUPRAVEGHERE E UN ATENTAT LA LIBERTATEA ȘI INTIMITATEA OAMENILOR, DREPTURI CONSFINȚITE NU NUMAI DE LEGILE CIVILE, CI ȘI DE NORMELE RELIGIOASE.

          BIOMETRIA NU NUMAI CĂ NU O SANCȚIONEAZĂ, DAR, DIMPOTRIVĂ, O LEGIFEREAZĂ, OMUL FIIND TRATAT NU CA FĂPTURĂ A LUI DUMNEZEU, ÎNZESTRATĂ CU SUFLET, INTELIGENȚĂ ȘI LIBERTATE.”

            ÎPS. BARTOLOMEU ANANIA, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului

 

        PREZENTĂM MAI JOS CÂTEVA PREVEDERI DIN CONSTITUȚIA ROMÂNIEI ASUPRA CĂRORA VĂ RUGĂM SĂ REFLECTAȚI…

ARTICOLUL 22
Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

ARTICOLUL 34
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

ARTICOLUL 30
Libertatea de exprimare
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

ARTICOLUL 21
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

ARTICOLUL 26
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

ARTICOLUL 52
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

ARTICOLUL 53
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

                              DOAMNE MILUIEȘTE-NE PE NOI!
             Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie,

                                          13 ianuarie 2015

       UN LINK IMPORTANT:

       http://www.apologeticum.ro/2015/01/pr-dr-mihai-valicadespre-cardul-de-sanatate-cu-cip-persoana-umana-intre-desacralizare-comercializare-de-organe-si-discriminare/