Introducerea obligatorie a cardurilor de sănătate și condiționarea de către autoritățile publice și medicii de familie a asistenței medicale de prezentarea acestora (implicit de existența dosarului electronic de sănătate), ridică multe probleme de natură duhovnicească, juridică, morală și socială. Vârful icesbergului este chiar legea acordului prezumat privind donarea de organe. Aceste carduri ne transformă și în donatori de organe cu voia sau fără voia noastră, dacă nu am stipulat expres refuzul nostru. Ceea ce conduce astfel în mod cert și la încurajarea traficului de organe, existând posibilitatea accesării prin haeckeri sau prin cititoarele de carduri a datelor noastre medicale, în mod normal accesibile doar medicului de familie, adică a unor date confidențiale…
Cardurile de sănătate, ca și microcipurile RFID în general, ar putea fi privite mai ales din perspectiva duhovnicească. Nu sunt oare acestea ,,botezul” lui satan, cum afirmă sugestiv unii? În fond, Dumnezeu ne dăruiește libertatea, pe când diavolul încearcă să o răpească și ne înrobește.
