Pr. dr. Mihai Valică – DESPRE MOAȘTELE SFINȚILOR ÎNCHISORILOR – 22 iulie 2014

 

 De pe blogul Sfinţii Închisorilor

„Trebuie să vă spun mai întâi că nu Biserica îi face pe sfinţi. Nu noi, Sinodul Bisericii, îi facem pe sfinţi. Ci pe sfinţi îi face Dumnezeu şi poporul. Dumnezeu – pentru că le recunoaşte sfinţenia lor şi poporul – pentru că păstrează în memoria sa faptele lor. (…) Dar va veni şi vremea sutelor şi miilor de preoţi şi credincioşi care au fost închişi şi bătuţi pentru credinţa lor creştinească în închisorile comuniste…” PS. Sebastian Paşcanu, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

Reproduc integral textul unui articol excepțional, la care să luăm aminte:

Nr. 144 din 17 iulie 2014

Răspuns la anexa nr. 339/2014 a Cancelariei Sfântului Sinod al BOR, pentru întocmirea catalogului Sfintele Moaşte din România

Repere istorice şi pronia divină

În anul 2008 am primit în dar, de la un părinte, un chivot, cu menţiunea că în acesta vor sălăşlui, când va voi Dumnezeu, sfinte moaşte. Am acceptat chivotul şi doi ani a stat gol pe Sfânta Masă.

Călătorind în Grecia pe la diverse mănăstiri cu oca­zia lansării unei cărţi, care mi‑a fost tradusă în limba grea­că[1], mi s‑au făcut câteva oferte de a primi sfinte moaşte.

Pentru că nu cerusem binecuvântarea ierarhului meu, nu am îndrăznit să primesc, dar nici nu am avut în­demnul inimii, gândind că şi în ţara noastră sunt munţi de oseminte ale martirilor, ucişi în închisorile comuniste. Şi m‑am întrebat: cu ce sunt mai sfinţi cei din Grecia faţă de martirii temniţelor holocaustului roşu?

Publicitate

DE CE A FOST CATERISIT PE NEDREPT PĂRINTELE MARTIR ARSENIE BOCA – Radu Iacoboaie, 30 august 2014

 

Mărturisesc că sunt tot mai surprins de modul cum se încearcă astăzi îngroparea ortodoxiei și a memoriei și exemplului de mărturisire al marilor duhovnici români. În plus, se poate vorbi deja astăzi despre o dictatură la nivelul instituției (ierarhiei) din Biserica Ortodoxă Română! Vezi numai cazul din județul Vaslui, care desigur nu este unul singular în România… Accesați spre exemplu acest link: http://proiectromania.wordpress.com/2013/04/19/este-incredibil-ce-se-intampla-in-biserica-ortodoxa-romana-asa-ceva-nu-este-cu-putinta/
Încercând să descopăr motivele reale ale caterisirii părintelui martir al temnițelor comuniste Arsenie Boca, aflu că Răzvan Codrescu și cei de la Formula As susțin exact contrariul, că părintele nu a fost caterisit, ci doar i s-a interzis să slujească. Descoperim însă adevărul accesând site-ul primei mănăstiri unde părintele Arsenie Boca a fost stareț și duhovnic. Dar un aspect foarte interesant: LIPSESC NOTELE DE SUBSOL. Poate că s-a dorit în mod expres protejarea surselor față de prigonitorii de ieri și de astăzi ai părintelui (securiștii, masonii)…
Părerea mea este că părintele Arsenie Boca a fost caterisit tocmai pentru convingerile sale antiecumeniste și anticomuniste, de asemenea și pentru zădărnicirea sporirii evlaviei poporului român în acest om al lui Dumnezeu. Dacă citim cu atenție, constatăm că opiniile sfinției sale față de ecumenism de pildă sunt cele mai radicale! ,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxă, fie ei: arhierei, preoţi de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiţie, la Dogmele şi Canoanele Sfinţilor Părinţi ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!’’ (Talanţii împărăţiei, p.197)

Pe de altă parte, Securitatea nu a putut dovedi că ar fi fost membru sau simpatizant al legionarilor și constatăm că părintelui nu i-a fost frică să-i sprijine moral și cu alimente pe luptătorii din rezistența anticomunistă din munții Făgărașului, care erau aproape toți legionari.

Nu este fără relevanță faptul că, securiștii l-au torturat sălbatic pe părintele Arsenie Boca în ciuda vârstei sale înaintate (la 79 de ani), cu doar două săptămâni înainte de trecerea sa la Domnul, pentru profețiile sale despre căderea comunismului și pentru credința sa în Hristos. Pe blogul lui Vlad Herman, apare mărturia recentă a părintelui care s-a ocupat de îngroparea și deshumarea sa:

,,Adevărul ascuns despre moartea Părintelui Arsenie Boca: Iradierea, răstignirea, dezgroparea şi buna mireasmă, Posted: 25 Aug 2014 11:06 AM PDT.

MULȚI ROMÂNI NU CUNOSC NICI ASTĂZI ADEVĂRUL DESPRE MIȘCAREA LEGIONARĂ… – Radu Iacoboaie, 28 august 2014

 
Acest articol se dorește un modest răspuns adresat celor care încă, din știință sau neștiință, denigrează sau pun sub semnul întrebării ceea ce a însemnat în istoria României, mișcarea de rezistență a poporului român împotriva comunismului care ne amenința dinspre răsărit, numită Mișcarea Legionară.
Redau doar un comentariu primit de curând de la o doamnă pe e-mail:
,,Despre Codreanu am înteles ca folosea cartea de rugaciuni a lui Antonie de Padova (era un document legionar in care spuneau ca a si murit cu ea in buzunar si s-a gasit apoi la el). Intr-o circulara (tot de pe internet) ii indemna si pe ceilalti sa mearga la libraria Sf. Iosif din Str. Berthelot sa o cumpere. Apoi e svastica pusa pe cap la nunta, cu AC Cuza nas, adica intr-un context clar necrestin, probabil ocult. Un context similar mi-l evoca si Evola. Apoi legatura miscarii cu Paulescu si Protocoalele, ambele procatolice si proiezuite, primele vorbind chiar de ‘schisma greaca’. Apoi e tot duhul ciudat, revolverele, tendinta revolutionar hiliasta etc. Poate ca era intr-adevar victima unei conspiratii antictestine si antinationale care poate nu era doar antiromaneasca (exista miscari similare si in alte tari am auzit), ci un fel de ‘opozitie fundamentalista’ controlata. Dar nu stiu cat era de constient. Ar fi nevoie de cercetari aprofundate ale izvoarelor pt a stabili, e o tema vasta de studiu, cred. Nu e usor de deosebit intre manipulatori si manipulati, poate unii sunt si si. Doamne ajuta!”

SCHISMATICII SUNT CEI CARE S-AU LEPĂDAT DE HRISTOS! – Radu Iacoboaie, 26 august 2014

Mărturisesc că am încercat mereu să fiu echilibrat și onest în tot ce am scris până acum pe bloguri, în articole, cărți, antologii comentate și dacă aș fi scris ceva smintitor mai ales în ultimii ani, cu siguranță mi s-ar fi reproșat de către cei apropiați și m-aș fi corectat. Știți poate că și Patriarhiei i-am adresat nu demult o scrisoare deschisă. Ei bine fraților, credeți că am primit vreun răspuns? Nu. Ei folosesc tăcerea ca strategie. Ne lasă să fierbem în sucul propriu…
Nu știu câți sorți de izbândă ar avea, dar cred că o soluție la ora actuală pentru noi toți, ortodocșii care ne dorim mântuirea, dar și păstrarea dreptei credințe – ortodoxia, ar putea fi și să ne unim, clerici și mireni și să exercităm presiuni tot mai mari asupra Patriarhiei și Sfântului Sinod pentru ca BOR să iasă din Consiliul Mondial al Bisericilor (caselor de adunare) și în același timp să se pronunțe împotriva ereziilor, să condamne pe față ecumenismul. Iar dacă nu vor dori să fie în Duhul Adevărului, ci în duhul lumesc înșelător, să fie ales atunci un nou Patriarh al României, cu adevărat ortodox. De ce este așa important acest aspect? Pentru că ecumenismul se propagă ca molimă de sus în jos. Ecumeniștii ne trag spre prăpastie dar noi să răspundem într-un glas și hotărât: acest lucru noi nu voim! Să le spunem fraților în față, că noi nu ne vom uni niciodată cu ereticii. Mai ușor am accepta moartea, decât lepădarea de Hristos și de viața veșnică!
Pentru că ecumenismul și erezia francmasonică sunt LEPĂDARE DE HRISTOS. Nu putem susține că sunt simple înșelări. Dimpotrivă, sunt falsificările cele mai grave ale credinței noastre, concepute de diavol pentru a îngenunchea ortodoxia – inamicul numărul 1 pentru francmasonerie. Nu este o glumă! Credința fără Har de la Dumnezeu nu mai este lucrătoare. Și chiar asta urmărește diavolul. Nu mai vrea să distrugă ortodoxia cu forța brută dintr-odată, ci să ne alipim inima de duhul lumesc, de plăcerile lumii acesteia, să avem o credință cât mai căldicică, formalistă și nestatornică, pentru ca în viitorul apropiat să acceptăm noua religie unică ecumenistă, un ghiveci al tuturor religiilor. Numai că adevărul este altul: ORTODOXIA NU ESTE O SIMPLĂ RELIGIE ÎN SENSUL STRICT AL CUVÂNTULUI, CI UN MOD DE VIAȚĂ. ESTE VIAȚA ÎNTRU HRISTOS ȘI AVÂND CA MODEL SUPREM PE HRISTOS, PRIN CARE NOI NE MÂNTUIM…
Dacă veți lectura în mod critic articolul ,,Pe când rupem comuniunea cu ereziarhii ecumeniști?”, scris de Andrei Dinu pe blogul lui Ortodoxie Tradiționalistă și Teologie Patristică (27 iulie 2014), veți constata că acest ,,teolog” arde de nerăbdare să facem o schismă în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Adevărul este că o schismă se face relativ ușor. Mult mai greu însă este să îndrepți lucrurile, odată ce ai semănat în ogorul Bisericii duhul viclean al dezbinării.

LEPĂDAREA PRIN MASONERIE SAU ECUMENISM – Părintele Cristian Călugăru (două articole)

Cu multă durere în suflet, dar sătul de tăcerea, lașitatea, frica celor care de mult timp trebuiau să spună cu voce tare aceste lucruri, scriu aceste cuvinte de o maximă importanță în vederea mântuirii fiecărui om în parte și mai ales al clerului ortodox chiar de pretutindeni.
Astăzi, mai mult ca oricând, observăm niște evenimente în masă ce au loc la nivel mondial, evenimente care dacă nu ar duce la lepădarea creștinului de Dumnezeu ar fi mai ușor de înțeles nepăsarea (frica, cel mai des) celor ce sunt în măsura de a lua atitudine, însă din păcate ele duc la lepădare, la drumul cel mai scurt și sigur spre iad. Dintre aceste evenimente le menționez în special pe cele mai grave și des întâlnite astăzi și anume ecumenismul și monstruoasa masonerie. A fi ecumenist sau mason, de cele mai multe ori sunt împreună, înseamnă în mod clar și fără alte interpretări naive a fi lepădat de Dumnezeu, lepădat de însăși taina Sfântului Botez primit la naștere, “nebotezați” după cum îi numea marele mărturisitor părintele Ioanichie Bălan. În sprijinul la cele spuse aș vrea să reamintesc faptul că ecumenismul a fost numit “panerezia acestui veac” de către părintele Dumitru Stăniloae iar masoneria a fost blestemată cu blestemul anatemei de mai multe sinoade inclusiv de cel al României în 1937.

REPLICĂ LA ARTICOLUL ,,Ortodoxia sentimentală sau Ortodoxia patristică?” DE PE BLOGUL Ortodoxie Tradiționalistă și Teologie Patristică – Radu Iacoboaie, 21 august 2014

PENTRU A DA REPLICA ÎN ACEST CAZ DE MANIPULARE TEOLOGICĂ (DE GENUL CELUI PRACTICAT DE BLOGUL RĂZBOINTRUCUVANT, DEVENIT AZI CUVÂNTUL ORTODOX, UNDE PROBLEMA CIPURILOR ESTE INEXISTENTĂ), MAI ÎNTÂI SĂ CITIM CU ATENȚIE ARTICOLUL CU PRICINA, POSTAT RECENT PE 20 AUGUST 2014:

Sau cat de necesara e ascultarea de Sfintii Parinti.

Este evident ca traim vremuri in care adevarata credinta si adevarata traire ortodoxa sunt aproape inexistente. Fie ca vorbim de ecumenisti, care confunda Ortodoxia cu o iubire ne-evanghelica, bazata pe un sentimentalism social, care nu are legatura cu iubirea indumnezeitoare a lui Hristos, fie ca vorbim de anumite miscari, cu tenta “traditionalista”, care insa si-au format anumite ideologii straine de cugetul sobornicesc al Bisericii si Ortodoxia insasi a devenit pentru ei o ideologie, nu viata in Hristos, dupa cum spune Sfantul Nicolae Cabasila, putem observa o cauza comuna a acestor rataciri: neglijarea sau negarea totala a invataturii Sfintilor Parinti.

Subiectul despre care vorbim azi insa nu o reprezinta ecumenistii, ci tocmai cei care se prezinta ca ortodocsi, traditionalisti chiar dar care au uitat importanta invataturii patristice. Cand vorbim de aceasta categorie de oameni, trebuie avut in vedere un termen necesar pentru a ne da seama in ce situatie ne aflam: neo-rascolnicism.

REPLICĂ LA ARTICOLUL ,,Hristos a fost legionar?!” – Radu Iacoboaie, 21 august 2014

Published By Nicolae Popescu On Tuesday, July 1st 2014. Under Media

În primele două fotografii apare alături de susținătorul homosexualilor și masonilor Remus Cernea de la organizația Accept.

Iată articolul: ,,Hristos a fost legionar?! Nu există religie sau cult care să fie scutită/scutit de pericolul răstălmăcirii şi deformării. Inclusiv noi, ortodocşii, avem câteva grupări care se identifică drept ortodoxe, dar suferă de grave deviaţii de la dreapta credinţă. Printre acestea putem găsi, mai nou, simpatizanţi ai Mişcării Legionare.

Patriarhia Română a luat poziţie faţă de discursul legionar al monahului Teodot de la Mânăstirea Petru-Vodă. Acesta a găsit de cuviinţă să dea un plus de legitimitate Legionarismului, afirmând că „Mişcarea Legionară a fost de la Duhul Sfânt”.

Patriarhia îndeamnă ca autoritatea eclesială îndreptăţită, Arhiepiscopia Iaşilor, „să explice” obştii monahale că astfel de atitudini dăunează. Asta pentru că, uneori, Mânăstirea a lăsat senzaţia că ar fi mai mult cuib legionar decât obşte monahală. La rândul ei, Mânăstirea a precizat că opiniile monahului nu sunt reprezentative pentru obştea de acolo.

TICALOȘIA Ieromonahului FIRMILIAN GHERASIM: Părintele JUSTIN PÂRVU nu e Sfânt, ci CRIMINAL LEGIONAR

SACCSIV - blog ortodox

   Iata ce scrie pe blogul sau Ieromonahul FIRMILIAN GHERASIM, de la Schitul Locurele, Gorj, la Canonizarea diavolului:

Pe net circula o înregistrare cu o persoană îndrăcită care declară că p. Justin Pârvu ar fi sfânt.

Problema e că prin vocea ei vorbeşte diavolul iar acesta e mincinos (aşa ne spune Hristos în Evanghelie).

Aşadar, dacă diavolul l-a declarat sfânt, înseamnă că sigur nu e aşa.

De fapt, se vede şi din viaţa lui că nu a fost un sfânt, ci un criminal legionar.

   Comentariu saccsiv:

   De ce am scris in titlu: ticalosia? Din cauza frazei cu care incheie:

„se vede şi din viaţa lui că nu a fost un sfânt, ci un criminal legionar.”

Vezi articolul original 943 de cuvinte mai mult

UN ALT DUHOVNIC DENIGRAT ȘI PROFANAT: PĂRINTELE ILARION ARGATU

DE PE BLOGUL DUHOVNIC ORTODOX, COMENTARII CARE NE ARATĂ CINE ESTE DE FAPT PR. GHEORGHE ANIȚULESEI, PARTICIPANT ACTIIV LA PROFANAREA MOAȘTELOR PĂRINTELUI ILARION ARGATU, DAR ȘI LA DENIGRAREA LUI:

Drept la replica 4: la predica Preotului Gheorghe Anitulesei in duminica de Pogorarea Sfantului Duh, postat pe http://www.ortodoxmedia.ro
autor replica: Dan Antonovici, data: 25.07.2010

Sa-mi fie iertat un comentariu. Nu am sa tin nici cu Oastea Domnului si nici cu Preotul Anitulesei Gheorghe care-o critica./…/
In ceea ce priveste Parintele Gheorghe Anitulesi, din predicile pe care le-am ascultat, pare a se desprinde si el din sfera normala a preotilor din care face parte si chiar ceva mai mult duce la extrama destul de periculoasa tonul de justitiar sau judecator. Ma gandesc ca daca ar proceda toti preotii sau o parte din ei tinind astfel de predici ar aduce mai multa eficienta la intarirea credntei sau ar fi in stare de razboi permanent cu cei pe care-i critica? Este bine sa arati unde se greseste si sa cauti sa indrepti nu sa critici. Daca, ceea ce ai spus tu nu a avut ca finalitate indreptarea sau eliminarea raului atunci nu te-ai facut de folos, dimpotriva ai intaritata sau ai inversunat pe cel care l-ai critic la o mai mare rautate pe care a-i provocat-o tu Parinte Anitulesei prin tonul taios adica de judecata si condamnare.
Il sfatuiesc pe Parintele Anitulesei sa fie duhovnic si nu arhanghel sau razboinicul luminii. Un duhovnic sfatuieste si-l ajuta pe gresit sa se indrepte sau sa indrepte greseala. Am ascultat pe multi duhovnici de felul cum vorbesc si chiar pe unii care i-am auzit si vazut cum au indreptat pe sectari si pe cei ce faceau pacate mari (Pr. Cleopa si Pr Argatu) care aveau in ei intr-adevar „duhul blandetii”.

FĂRĂ STĂRUINȚA NOASTRĂ ÎN CREDINȚĂ ȘI ÎN FAPTA CEA BUNĂ NU PUTEM DOBÂNDI MÂNTUIREA SUFLETULUI – Radu Iacoboaie, 17 august 2014

În Duminica a 10-a după Rusalii, în Biserica Ortodoxă Română s-a citit predica despre vindecarea lunaticului de către Mântuitor. Această predică ne-a pus în față pilda unui părinte care a stăruit îndelung în dorința de a-l ajuta pe propriul său copil care suferea de o boală cumplită (având demon). Chiar dacă ucenicii lui Hristos nu au putut să-l vindece, el nu își pierde nădejdea și se prezintă în fața Mântuitorului Însuși, Care în milostivirea Sa nemărginită izgonește demonul, dăruindu-i tatălui o mare bucurie, iar băiatului vindecare trupească și sufletească. Este una din nenumăratele minuni săvârșite de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dar ceea ce remarcăm în acest caz, este tulburătoarea stăruință de care dă dovadă acest părinte, care suferă mai mult decât copilul său, desigur inconștient de cele ce face și de cele ce i se întâmplă. Mesajul este același ca și în cazul vindecării orbului din naștere, nevinovat: pentru a se arăta puterea lui Dumnezeu.
Acest părinte, în ciuda greutăților și necazurilor care-l încearcă, vedem că nu cade în resemnare ori deznădejde, ci luptă cu curaj și perseverență până la capăt pentru a-i fi redată copilului său iubit sănătatea. Oare mulți părinți din zilele noastre, aflați într-o situație similară sau asemănătoare ar proceda la fel? De aceea, considerăm că atitudinea sa este demnă de laudă și poate fi un model de jertfă pentru aproapele.
Nu trebuie să uităm ce ne învață chiar Mântuitorul. Numai ,,cel ce va răbda până la sfârșit se va mântui” (Matei 24, 13). Cu alte cuvinte, mântuirea nu se poate dobândi decât prin trudă, mult efort, și numai cel care luptă și stăruie până la sfârșitul vieții pământești în credința sa mântuitoare – ortodoxia – și în fapta cea bună, tradusă în plan duhovnicesc prin milostenie trupească și sufletească, poate dobândi mântuirea sufletului său.