STATUL ROMÂN SĂ CEARĂ DESPĂGUBIRI EVREILOR ȘI ISRAELULUI DE CIRCA 200 DE MILIARDE DE EURO PENTRU HOLOCAUSTUL SĂVÂRȘIT DE EVREII COMUNIȘTI ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR! – Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei, 16 martie 2016

        Dacă cererea returnării datoriei istorice a Germaniei din timpul celui de-al doilea război mondial nu poate fi onorată un timp datorită opoziției președintelui Klaus Werner Johannis, de etnie tocmai germană, atunci măcar să se discute despre suma ce trebuie plătită ca despăgubire pentru imensul Holocaust roșu adus românilor de către evreii bolșevici din PCR (partid satelit al Moscovei) care ne-au adus regimul comunist.

         Unii au apreciat această datorie undeva la circa 200 de miliarde de euro dar noi credem că este mult mai mare dacă luăm în calcul toate asasinatele politice prin execuție cu sau fără judecată (unii fiind aruncați apoi în gropi comune neștiute de către securiști), și de asemenea privațiunile, torturile și suferințele inimaginabile pe care le-au suportat multe sute de mii de români din toată țara, dintre care zeci de mii au plătit cu viața.

      După vizita recentă în Israel a cuplului prezidențial, vedem că Klaus Johannis a venit cu ordinul de a demara înființarea în România a unui Muzeu al Holocaustului… Adică nu al Holocaustului românilor, ci al evreilor care ,,au fost exterminați” în timpul celui de-al doilea război mondial în teritorii românești… Prin acest Muzeu nu se face altceva decât să se inoculeze în mentalul nostru colectiv sentimentul de vinovăție pentru ,,crimele” comise de părinții noștri și pentru a ne obliga prin urmare la despăgubiri materiale uriașe, pentru că aceasta este miza… Dar despre care crime vorbim domnilor? Ale românilor sau de fapt ale evreilor bolșevici (și sioniști) împotriva poporului român?…

          Pentru că este un fapt istoric de notorietate că generalul Ion Antonescu a protejat peste 400 000 de evrei în România, având un sfetnic foarte apropiat de cercurile evreiești în persoana lui Ică (Mihai) Antonescu, fostul său avocat, care i-a ajutat pe foarte mulți evrei să nu meargă pe front în schimbul unor sume de bani sau a unor prestații în muncă. A spus-o chiar președintele Shimon Peres mulțumind poporului român pentru salavarea a 400 000 de evrei de tăvălugul exterminării naziste. Istoricii vorbesc doar de câteva mii sau zeci de mii de evrei și țigani care au pactizat cu sovieticii după ultimatumul dat administrației române să se retragă din Basarabia și care au fost pedepsiți de Antonescu prin deportarea lor în Transnistria și parte dintre aceștia au murit pe drum sau acolo din diverse motive care nu li se pot imputa armatei române. Iar pentru crimele asupra evreilor din Ardealul de Nord ocupat de regimul hortyst nu poate fi responsabilă România…

         Mai recent aflăm și de un șantaj… Ne dau voie să unim cu frații noștri de peste Prut dar să plătim despăgubiri pentru evreii care au murit în România?!…

         Pentru mult mai multe detalii, vă rugăm să accesați link-urile de mai jos:

         Holocaustul evreilor împotriva românilor

http://www.miscarea.net/holocaustul-evreilor-impotriva-romanilor.htm

http://www.romaniacarnavalului.com/2011/01/holocaustul-genocidul-evreilor.html

http://www.condeiulardelean.ro/articol/holocaustul-impotriva-romanilor

SHIMON PERES: „în vremuri ale nazismului, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei”, blogul saccsiv, 13 august 2010

https://saccsiv.wordpress.com/2010/08/13/shimon-peres-%E2%80%9Ein-vremuri-ale-nazismului-romania-a-ajutat-la-salvarea-a-400-000-de-evrei%E2%80%9D/

Centrul Wiesenthal îl critică pe Shimon Peres deoarece acesta laudă România…, blogul saccsiv, 14 august 2010

https://saccsiv.wordpress.com/2010/08/14/centrul-wiesenthal-il-critica-pe-shimon-peres-deoarece-acesta-lauda-romania/

În România nu a fost Holocaust! Pogromul de la Iași este un fals, dovedit istoric. Masacrul de la abatorul din București – o escrocherie a ocultei sioniste, site-ul Apologeticum, 10 octombrie 2013

http://www.apologeticum.ro/2013/10/romania-nu-fost-holocaust-pogromul-de-la-iasi-este-un-fals-dovedit-istoric-masacrul-de-la-abatorul-din-bucuresti-o-escrocherie-ocultei-sioniste/

Singurul Holocaust din istoria omenirii a fost făcut de rușii bolșevici, sub conducere sionistă. La Pitești marea majoritate a ofițerilor au fost evrei, Apologeticum, 23 septembrie 2012

http://www.apologeticum.ro/2012/09/singurul-holocaust-din-istoria-omenirii-a-fost-facut-de-rusii-bolsevici-sub-conducere-sionista-la-pitesti-mare-majoritate-a-ofiterilor-au-fost-evrei/

O mare minciună – crimele de la abator din 1941, blogul DanielVla, 25 iulie 2013

https://danielvla.wordpress.com/2013/07/26/o-mare-minciuna-crimele-de-la-abator-din-1941/

Complot diabolic la adresa României, revista Art-emis, Ion Măldărescu, 21 Noiembrie 2010

http://www.art-emis.ro/editoriale/160-complot-diabolic-la-adresa-romaniei.html

Acţiuni coroborate împotriva românilor, site-ul Natiunea, 29 aprilie 2014, Ion Măldărescu

http://www.nationalisti.ro/2014/04/actiuni-coroborate-impotriva-romanilor/

Crimele evreilor comise împotriva românilor în 1940, blogul DanielVla, 28 noiembrie 2013

https://danielvla.wordpress.com/2013/11/28/crimele-evreilor-comise-impotriva-romanilor-in-1940/

http://www.justitiarul.ro/conducerea-evreiasca-masoneria-si-victima-lorneamul-romanesc/

https://ceicunoi.wordpress.com/2014/09/12/rezumat-detalii-mafia-internationala-si-calin-georgescu/

http://vremuritulburi.com/2015/04/06/distrugerea-neamului-romanesc-de-catre-mafia-iudeo-masonica/

http://metincerchezblog.blogspot.ro/2015/03/mafia-masonica-evreiasca-mossad-conduce.html

http://jurnalul-manipularii.blogspot.ro/2013/07/sri-sub-stapanirea-cia-si-mossad.html

http://vremuritulburi.com/2015/12/16/mafia-evreiasca-in-spatele-retrocedarilor-ilegale/

http://ioncoja.ro/doi-ani-de-cand-israel-a-cumparat-romania/

STIRILE ZILEI (09.04.2014): Familia PONTA la familia NETANYAHU. Minimalizezi HOLOCAUSTUL=puscarie. SIMBOLURI LEGIONARE=puscarie…, blogul saccsiv, 9 aprilie 2014

https://saccsiv.wordpress.com/2014/04/09/stirile-zilei-09-04-2014-familia-ponta-la-familia-netanyahu-minimalizezi-holocaustul-puscarie-simboluri-legionare-puscarie-70-de-ani-de-la-bombardarea-bucurestiului-de-catre-americani-punge/

COMENTARIU ovidiu r. said, on august 14, 2010 at 10:02 pm la articolul SHIMON PERES: „în vremuri ale nazismului, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei”, blogul saccsiv, 13 august 2010

Fratilor, nu credeti in toate minciunile celor de teapa lui Radu Ioanid sau Elie Wiesel (evrei romani, in slujba sionistilor, care ar face orice pentru a lovi in romani si Romania) Povestea cu holocaustul din Romania si cei 400.000 evrei morti este o MINCIUNA SFRUNTATA.

Adevarul este ca evreii corecti (mai rar, dar mai gasesti si din acestia) au dat declaratii si au multumit oficial Maresalului Antonescu pentru ca a salvat de la moarte sute de mii de evrei. Antonescu a fost singurul care i s-a opus lui Hitler si in loc sa trimita evreii in lagarele naziste, ii imbarca pe vapor si ii trimitea in Palestina.

Pai Romania a fost singura tara aliata cu Germania in care evreii nu purtau steaua galbena pe mana. Romania a fost POARTA DE SCAPARE a evreilor din Europa. Ticalosii care acuza Romania de holocaust, sunt niste scursuri umane care incearca doar sa isi faca un nume de lauda printre sionisti, dovedindu-si astfel loialitatea fata de acestia.

Aceste lucruri sunt cunoscute de evrei, dar se pare ca sunt mai putin cunoscute de romani. Simon Peres cunoascand aceste lucruri, se foloseste de ele pentru a obtine alianta Romaniei in razboiul care va veni.

Cunoasteti-va va rog istoria tarii, nu din minciunile oficiale ci din cartile celor care au avut curajul sa spuna adevarul si au fost inchisi si persecutati pentru asta. Ca Romani, avem DATORIA de a ne cunoaste istoria si de a spune lucrurile asa cum au fost ele, cu curaj.

Doamne ajuta Neamul nostru mult incercat!

COMENTARIU SEMNAT XYZ 28.04.2011 la 5:11 pm la articolul Mă repet. N-am încotro!, Ion Coja, pe blog in Amestecate pe 10.10.2013

Stiu ca a mai fost publicat acest articol, dar nu integral. Revin. Cu scuzele de rigoare, probabil. Lectura “placuta”….

“MAFIA EVREIASCĂ A PUS STĂPÎNIRE PE ROMÂNIA…

Un document imbatabil, elaborat de Serviciile Secrete:

Privitor la actorii principali mentionaţi în material, trebuie să-i privim şi cu respect, pentru că tot ceea ce au reuşit sau reuşesc să facă se datorează unor calităţi principale predominante: oameni practici, uniţi, perserverenţi, ambiţioşi, cu un anumit grad de inteligenţă etc. Dacă se întîmplă să mai găsească şi cîte o opoziţie, au şi alte metode specifice: trec la violenţă verbală, mizînd pe intimidare. Dacă nu ţine nici aşa, îi au pe prietenii lor, unii “minoritari bronzaţi”, care sînt dispuşi să le “rezolve” treburile; indivizii sînt suficient de inteligenţi să nu se încarce ei cu treburile murdare, dar le oferă protecţie celor care o fac. Se întîmplă toate acestea pentru că la multe alte popoare unitatea nu prea există sau a fost distrusă, inteligenţa nu prea există (sau, dacă există, este invidiată), oamenii sînt uşor de manipulat etc. Singura metodă de contracarare ar fi cu armele lor pozitive şi cu rugăciune, pentru că nu ura sau metodele lui Hitler au fost sau sînt soluţii. Din al II-lea Război Mondial au ieşit întăriţi şi greu de identificat (au nume autentice ale diverselor naţiuni, dar în fond şi-au luat şi ei măsuri de precauţie).

Ei perseverează de ani de zile, îşi cunosc scopul şi mizează pe lipsa unor calităţi ale celorlalţi. Silviu Brucan a zis 20 ani, care au fost ani de graţie, dar românii nu s-au democratizat, se vînd pentru voturi, iar unii s-au complăcut în hoţii (de tip găinărie) în loc să consolideze bazele democraţiei etc. Pînă la urmă cîştigă cel care poate mai mult şi are capul pe umeri!

Doi ani de cînd Israelul a cumpărat România

O ţară subjugată economic şi politic de concernele evreieşti

Asta în vreme ce la Bucureşti se pregătea Cabinetul Boc IV, iar românii se trezeau în faţa unei crize economice şi politice fără ieşire, acelaşi premier o vedea depăşită, prin împrumuturile de la FMI, Banca Mondială şi UE. În 10.10.2007, proaspătul preşedinte Shimon Peres declara: “Israel cumpără România…”. Şi s-a ţinut de cuvînt. Românii au o datorie de cca. 120 de miliarde de euro.

Pe 10 octombrie 2007, la trei luni după ce a devenit preşedinte al Statului Israel, Shimon Peres făcea o afirmaţie năucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice evreieşti: “Israel cumpără Manhattan, cumpără Ungaria, cumpără România, cumpără Polonia…”. La mai bine de 2 ani de atunci, putem constata că Ungaria, România şi Polonia sînt subjugate concernelor financiare israeliene, cele care au şi produs criza financiară internaţională. În ceea ce priveşte România, băncile sînt toate privatizate, cedate către structuri conduse de oligarhia evreiască, iar ţara noastră are cea mai mare datorie către FMI şi Uniunea Europeană, peste 120 de miliarde de euro, dintre care 19,95 de miliarde se vor totaliza în urma ultimului acord stand-by.

În sondajele de opinie, românii se consideră o naţiune care se află în faţa unei castrofe economice şi politice fără ieşire. O parte dintre intervievaţi declară că pe vremea lui Ceauşescu era mai bine decît acum. Să mai menţionăm că România, Ungaria şi Polonia au fost ţări în care populaţia de origine evreiască era într-un număr mare, iar în perioada comunistă evreii au migrat masiv către nou înfiinţatul Stat Israel. Numai în perioada lui Ceauşescu aproximativ 300.000 de evrei au părăsit România, aproape 30.000 de familii fiind vîndute contra a 30-40.000 de dolari, fiecare, de regimul comunist. Practic, prin Banca Mondială şi prin FMI se poate spune că ceea ce afirma Peres la Hilton, în urmă cu 2 ani, s-a adeverit.

La Bucureşti, Guvernul marionetă Boc IV continuă politica de subjugare faţă de puterile financiare mondiale. AIM a mai semnalat cum Guvernul Boc, la începutul lui 2009, contracta împrumuturile cu FMI, deşi la acea vreme specialiştii economici considerau că României nu îi foloseşte un astfel de angajament înrobitor. Vînzarea României, bucată cu bucată, către firmele conduse de afaceriştii mondiali de origine evreiască a început cu mult înainte, în 2007.

Publicăm, în cele ce urmează, o Notă Informativă întocmită în 2008 de cîţiva ofiţeri din SRI, care au fost daţi afară pentru că semnalaseră amploarea pe care o luaseră afacerile evreieşti în România. Aceştia au transmis, ulterior, nota, sub forma unui “Armaghedon”, către principalele publicaţii româneşti. La acea vreme, nici una nu a redat textul, cu toate că jurnaliştii ştiau că afacerile sînt adevărate, unele semnalînd, în limita posibilităţilor, ingineriile evreieşti din România. Conducerile trusturilor de presă, însă, cu rădăcini tot în zona evreiască, au interzis materialul, pe care îl redăm în continuare. Multe dintre acele manevre şi algoritme de implementare mai sînt valabile şi azi. Lor li s-au adăugat altele, între care – cea mai importantă – provocarea crizei economice mondiale şi, implicit, cea din România, secondată de o criză politică.

Analiza datelor şi informaţiilor obţinute evidentiază faptul că, după 1990, pe teritoriul României au început să acţioneze, în mod evident, foarte mulţi afacerişti, în marea lor majoritate evrei, favorizaţi de sprijinul consistent primit din partea unor factori de decizie interni. Personaje politice autohtone, aflate în linia întîi a deciziei economice şi politice, începînd cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Mugur Isărescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc ş.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede şi a se menţine la Putere. Ca atare, au făcut orice compromis posibil, mergînd de la culpabilizarea şi desfiinţarea Serviciilor Secrete româneşti, pînă la vînzarea economiei naţionale. Pe acest fond, cadre specializate ale Serviciilor Secrete israeliene au penetrat puternic decizia românească, reuşind să promoveze interesele evreieşti în detrimentul celor româneşti.

“Daţi-mi controlul asupra unei monede naţionale şi mi-e indiferent cine face legile!”, spunea, pe la 1800, întemeietorul clanului Rothschild, Amschel Mayer Rothschild. Este cît se poate de adevărat, iar ce se petrece astăzi cu moneda naţională a României demonstrează acest fapt. Dorinţa evreilor de a pune mîna pe finanţele lumii se regăseşte în ambiţia de a conduce finanţele fiecărei ţări în parte, astfel încît să se constituie într-o oligarhie dominantă, într-o aristocraţie a banului.

Este un fapt cunoscut că Banca Federală a Statelor Unite ale Americii, care are rolul de bancă de emisie a monedei naţionale – dolarul american – este formată din bănci evreieşti, precum Băncile Rothschild din Londra şi Paris. Respectiva bancă, numită Federal Reserve System din S.U.A. (banca centrală privată a S.U.A.), este legată la apariţia ei de omnipotentul bancher evreu J. P. Morgan, care şi-a pus la dispoziţie, în acest scop, în 1913, proprietatea sa particulară din Statul Georgia. Clanul bancherilor Morgan este implicat în tutelarea organismelor mondialiste, precum Comisia Trilaterală şi Council on Foreign Relations (S.U.A.), ca şi The Round Table. Completează sau suplineşte, după caz, şi activitatea globală a clanurilor evreieşti Rothschild şi Rockefeller.

În acest context trebuie privită şi aducerea lui Mugur Isărescu în fruntea Băncii Naţionale a României, care nu a fost deloc întîmplătoare şi, mai ales, nu s-a datorat vreunei pregătiri sau experienţe profesionale de excepţie, căci, pînă la momentul respectiv, acesta nu avusese nimic în comun cu sistemul bancar. Din 1990, el a fost, aproape fără întrerupere, guvernator al Băncii Naţionale a României. Despre el s-a afirmat în mai multe rînduri că are legătură cu comenzile ocultei financiare internaţionale. Mugur Isărescu ar fi fost recrutat de Council on Foreign Relations (C.F.R.) în 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi făcut la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe cînd Isărescu se afla la post.

Conducerea C.F.R. (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat un număr semnificativ de specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor ce guvernau, la vremea respectivă, ţările est-europene. Controlul din start al pieţelor est-europene era un scop bine determinat, în functie de indicaţiile specialiştilor C.F.R.

Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un intens război mediatic de dezinformare. În toate misiunile economice subliniindu-se greşeala făcută de România prin plata datoriei externe şi exemplificîndu-se prin ţări care aveau mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai ridicat. Se sugera, astfel, că o ţară se poate dezvolta doar prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala formă de control al unei ţări este cea financiară – specialitatea C.F.R. Potrivit surselor, Mugur Isărescu ar fi fost pregătit în vederea accederii la fotoliul de premier. De aceea, “soluţia Mugur Isărescu” a fost înaintată ori de cîte ori s-a creat situaţia unei crize majore. Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, în conformitate cu dispoziţiile C.F.R., a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale, ca politică monetară, şi o rată derizorie aplicată tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut şi de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiară, Theodor Stolojan, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de C.F.R., în 1991 Theodor Stolojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine, scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat îl constituie jocurile interbancare, “permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România.

Deşi B.N.R. are o Direcţie de Supraveghere şi Control Valutar, nu a luat măsuri pentru repatrierea valutei, care, obţinută în urma tranzacţiilor externe, nu a mai intrat în ţară (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac şi din industria uşoară). Faptul că Isărescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi susţinut de argumentul că, niciodată, indiferent de forţa politică ajunsă la Putere, el nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale ale afacerilor familiei sale cu cetăţeanul Heinrich Schorsch, bănuit a fi agent dublu, inclusiv F.M.I. şi Banca Mondială jucînd cu “asul” Isărescu în mîneci şi ameninţînd cu sistarea oricărei creditări în cazul schimbării sale.

Unul dintre cei doi evrei americani care monitorizează şi dirijează România de la cel mai înalt nivel este Mark Meyer. Evreu american de origine română, acesta este preşedinte al firmei de avocatură (evreiască) de pe Wall Street (New York), Herzfeld & Rubin. Aceasta a fost implicată în derularea a numeroase privatizări din România. Personajul a fost consilierul lui Ion Iliescu, dar şi al lui Emil Constantinescu. Pe vremea celui din urmă, uşa palatului prezidenţial era permanent deschisă evreilor Tom Lantos şi Alfred Moses. A fost sesizat, de asemenea, în compania lui Adrian Năstase, Mircea Geoană, Ilie Sârbu, Dan Nica, Şerban Mihăilescu şi Viorel Hrebenciuc, fiind lobby-ist pentru mai toate regimurile de la Bucureşti şi, totodată, consilier al preşedintelui moldovean Vladimir Voronin.

Este un personaj care a intrat în cercurile Puterii, indiferent de culoarea lor. Pînă de curînd, pe site-ul firmei era trecută, la loc de cinste, Dana Barb, sora lui Adrian Năstase, considerată “o persoană deosebit de capabilă la nivel de lobby intern”. În 2005, cînd preşedintele Traian Băsescu a efectuat prima sa vizită la Washington, Mark A. Meyer a fost invitatul special al şefului Statului la o întîlnire particulară. Aceasta a avut loc într-o încăpere a Ambasadei României, în timp ce româno-americanii erau invitaţi la o recepţie.

Rubin Meyer Doru&Trandafir – firmă de avocatură constituită de Meyer în România – este cea care a obţinut, pentru Dominic de Habsburg şi familia acestuia, retrocedarea Castelului Bran. Mark Meyer este şi preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Americane din New York, în fapt o agenţie, sub acoperire, a C.I.A., pentru promovarea intereselor evreilor americani şi interfaţă a afacerilor S.U.A. în România. Organizaţia a fost creată la Bucureşti, în 1993, chiar cu sprijinul lui Ion Iliescu, alături de Meyer, avîndu-l la conducere pe evreul Elias Wexler, originar tot din România, acelaşi care deţine postul de televiziune din New York, Romanian Voice, şi care, plătit tot de români, retransmite programe ale Televiziunii Române, beneficiind de un contract extrem de avantajos, semnat cu TVR, încă din al doilea mandat de preşedinte al lui Ion Iliescu. Postul de televiziune a fost subiectul unui mare scandal de presă, după ce a reuşit să obţină finanţarea de la Bucureşti pentru retransmiterea programelor TVR Internaţional pe continentul nord-american.

Mark Meyer este şi vicepreşedinte al Congresului Românilor Americani (CORA). Meyer este, alături de alţi evrei, şi în spatele afacerii cunoscute ca “Invest România Forum”. Deşi principal iniţiator al acţiunii, prin firma Hertzfeld&Rubin, este Meyer, pentru publicul românesc iniţiativa aparţine unui grup mai larg, chipurile chiar autorităţilor române, în căutare de investitori americani. Forumul, organizat în 1997, în SUA, sub genericul “Economia românească: Afaceri de Ocazie pentru Oamenii de Afaceri Americani” (Romanian Economy: Emerging Deals for American Business People), trimisese invitaţii companiilor americane evreieşti, şi nu numai, să profite din plin de ocazia de a cumpăra ieftin întreprinderile româneşti. Organizatorii secreţi (Herzfield & Rubin, adică Mark Meyer, şi USAID Midinvest Bussines Center, adică CIA), al căror plan de preluare a economiei româneşti necesită fonduri, pentru a fi convingători, s-au gîndit să folosească, în calitate de garanţi, pe responsabilii economici din România. Astfel, au fost plimbaţi de la Bucureşti la Chicago reprezentanţi ai Guvernului român, preşedinţi şi directori executivi ai celor mai influente bănci şi fonduri mutuale din România, directori din toată economia românească. Mesajul transmis a fost următorul: economia României este de vînzare, puteţi să vă exercitaţi dreptul în consecinţă, putem aranja privatizările.

Cel mai convingător s-a străduit să fie Mircea Geoană, ambasador al României în SUA, la acea dată. Geoană a făcut parte dintre studenţii privilegiaţi de înalţii ofiţeri ai fostei Securităţi. Astfel, generalul Pacepa, pe vremea cînd era şef adjunct al spionajului românesc (D.I..E.), a avizat favorabil numele lui Mircea Geoană, fiu al generalului Geoană, pentru a pleca la studii în SUA, în rîndurile “ambasadorilor prieteniei” româno-americane. După ce a dezertat, Pacepa a trecut în solda CIA, iar după 1990 a reluat legăturile cu mai tînărul Mircea Geoană. Desfăşurat la Hotelul Hilton&Towers din Chicago, în perioada 29.09-3.10.1997, “Forumul” scotea, practic, economia României la mezat în faţa unor mari bănci americane evreieşti: Chase Manhattan Bank, Smith Barney Europe, First Chicago Bank, Mercantile Stock Exchange, Global Securities USA Inc, Executives Club of Chicago, bănci care se află în spatele firmelor “investitoare”.

În perioada 30.03-3.04.1998, în SUA, acţiunea (“Forumul&quot:) s-a repetat, spre a fi oferite afaceri în România la “peste 200 de mari companii americane” în domeniul bancar şi în cel al pieţei de capital, în industria uşoară, agricultură şi industria alimentară, industria constructoare de maşini, metalurgică, chimică şi petrochimică, materiale de construcţii, electronică, telecomunicaţii, infrastructură etc.. De această dată, organizatorul anunţat aparţinea chiar de vîrful finanţelor americane evreieşti, Amroinvest Inc (baronii finanţelor mondiale, familia evreilor Rothschild), iar în “comitetul de iniţiativă” mai găsim, la calibru apropiat, şi Citibank, reprezentată de preşedinte şi vicepreşedinte, evreii David Garner şi Janet Heckman, dar şi pe Dana Barb, sora lui Adrian Năstase, ca manager general pentru România al firmei Herzfeld & Rubin, deci Mark Meyer. Un alt evreu celebru pentru afacerile pe care le derulează în România, cu largul concurs al autorităţilor, este Alexandru Bittner. “Omul de afaceri”, agent israelian cu penetrare la toate nivelurile instituţiilor esenţiale ale Statului Român, a fost semnalat, încă de la începutul anilor ’90, ca avînd o strînsă legătură cu familia Adrian Năstase.

Această prietenie s-a materializat într-o serie de afaceri, derulate de către acesta din urmă, şi intermediate de Dana Năstase şi de Sorin Teşu, omul de încredere al familiei Năstase. Ocupaţia, la vedere, în România a lui Bittner este de director al Hotelului Minerva din Bucureşti, deţinut de firma israeliană E.W.T.R. (agenţie de turism internaţional). La parterul hotelului se află un renumit restaurant chinezesc, bucătăria asiatică fiind specialitatea soţiei afaceristului evreu, chinezoiacă de cetăţenie americană, Sherr Bittner.

Pe aceeaşi listă se află Ronald Lauder, magnat, evreu american, moştenitorul unei averi clădite pe “parfumuri” (celebrele parfumuri Estée Lauder), fost ambasador al SUA în Austria, preşedinte al Consiliului Organizaţiilor Evreieşti Americane, al “Comitetului Public Internaţional” al Organizaţiei Mondiale a Restituţiei Evreieşti şi trezorier al Congresului Mondial Evreiesc. Susţinut în “investiţiile” din România de senatorul evreu american Tom Lantos, care i-a făcut lobby pe lîngă cele mai înalte autorităţi române, Lauder deţine, indirect, trustul Media Pro, respectiv posturile de televiziune ProTV şi Acasă din România, postul de radio ProFM şi cîteva ziare. Ambiţia sa este ca, prin postul ProTV, transformat într-o rafinată “maşină de propagandă”, să controleze şi să direcţioneze opinia publică românească potrivit liniei sionisto-americane. Trustul de presă Media Pro a acumulat, de-a lungul anilor, datorii imense faţă de Bugetul Statului Român (peste 45 milioane de dolari), toţi guvernanţii români tratînd cu maximă obedienţă acţionariatul evreu al firmei.

Numirea şi menţinerea lui Adrian Sârbu în fruntea afacerii din România nu au fost întîmplătoare: căsătoria sa cu ex-modelul Janine a fost năşită de Mircea Geoană, iar cumnatul acestuia din urmă, Ionuţ Costea, a funcţionat ca secretar de Stat la Ministerul de Finanţe în intervalul 1997-2000. Înclinaţia evreilor pentru posturi de televiziune româneşti este dovedită şi de cazurile posturilor Tele 7 ABC (al evreului Fredy Robinson), PrimaTV (al evreilor Alex Bittner şi Dan Fischer) sau B1 (unde co-acţionar este evreul Elan Schwartzenberg). Despre televiziunea B1, publicul crede că ea aparţine, integral, fraţilor magnaţi Păunescu. Există, însă, susţineri despre apartenenţa lui George Păunescu la B’nai Brith. Concret, el a fost cooptat drept informator oficial al Anti Defamation League din România, dar Anti Defamation League este un Serviciu Secret sionist, în slujba B’nai Brith. Şi alte televiziuni româneşti sînt penetrate de agenţi mondialişti sau sionişti, în general evrei, inclusiv postul naţional, oficial, de televiziune

Mark Rich este un nume care aproape nu mai are nevoie de prezentare. Magnat evreu, cu cetăţenie americană şi israeliană, escroc şi evazionist de talie mondială, face parte din cartelul ocult Rothschild-Sörös şi este colaborator apropiat al servicului israelian de spionaj, Mossad. El s-a aflat în spatele firmei “canadiene” Gold Corporation, companie cu 80% acţionariat pestriţ, pe care îl controlează, însă, Rich, şi care a preluat unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur şi argint din lume, cel de la Roşia Montană, în Transilvania (cel mai mare din Europa: peste 800 tone de aur pur şi peste 2.000 de tone de argint pur). Ca urmare, zăcămîntul de la Roşia Montană urmează a fi epuizat de către Gold Corporation Ltd în numai 15 ani, Statului Român revenindu-i din această exploatare doar 2%.

Creierul afacerilor lui Mark Rich în România este considerat a fi Stephan Lowy, evreu polonez născut la Lemberg, în Galiţia, membru al mafiei evreieşti canadiano-americane, Koscher, avînd vechi legături cu România. Stabilit din 1970 în Elveţia, după scandalul fraudării bursei canadiene, s-a unit, în anii ’90, cu Mark Rich. Din anii ’70 demarează afaceri petroliere prin firma sa, Atlas Oil Comp. Ltd., cu sediul la Londra, încălcînd embargoul internaţional asupra Israelului şi alimentîndu-l cu petrol. Dinspre partea română, Lowy a reuşit să-şi asigure şi complicitatea naivă a fratelui lui Nicolae Ceauşescu, Marin Ceauşescu, care locuia în Austria şi era şeful misiunii comerciale româneşti la Viena, dar adevăratul mînuitor de la Bucureşti era tot un evreu, Hugo Weinstein, alias Rebstein, poreclit Bebe, fost colonel de Securitate, care conducea întreprinderea de comert exterior Chimica, şi care, la rîndul ei, avea o sucursală în cunoscuta întreprindere românească a Securităţii, I.C.E. Dunărea. Acest Hugo Weinstein apărea în multe poziţii-cheie, ca reprezentant al României: reprezentant al Camerei de Comerţ din România socialistă (mai precis, al Oficiului de reprezentare şi comisioane al Camerei, celebrul Oficiu Argus), sau reprezentant al Uzinexportimport, ce deţinea monopolul exportului şi importului României în domeniul construcţiilor de maşini. Este celebru răspunsul fostului avocat al Ambasadei Austriei la Bucureşti, C. Vişinescu, audiat ca martor, la Viena, în mai 1990, în procesul penal privind afacerea “Lucona”. Întrebat de preşedintele instanţei dacă, după părerea lui, Weinstein este român, Vişinescu a dat un răspuns care a uimit instanţa: “Este greu de spus. El este evreu“.

Yoav Stern, israelian, face parte, şi el, din grupul oamenilor din România ai magnatului evreu Mark Rich, preocupat de petrolul românesc. A fost arestat în anul 2002 pentru acte grave de corupţie, evaziune fiscală şi eliberat la presiuni uriaşe din partea Ambasadei SUA la Bucureşti, dar şi a lui Viorel Hrebenciuc.

Un alt personaj este Motti Zisser, care controlează, alături de firma Control Centers, consorţiul Europa – Israel Group, companie israeliană importantă, la proprietatea căreia participă, din anul 2002, şi banca Leumi Le – Tel Aviv (cu 10%), implicată în privatizările din România. Europa-Israel Group controlează firma Elbit Medical Imaging. O dată cu preluarea firmei Elbit Medical Imaging acum cîţiva ani, Motti Zisser a preluat şi subsidiara acesteia, firma israeliană Elscint, căreia i-a oprit activitatea, vînzîndu-i toate bunurile şi mijloacele de producţie (mai puţin secţia ce avea comenzi ferme contractual cu General Electric) şi a orientat fondurile acesteia către preluarea ieftină de hoteluri în Europa răsăriteană (şi frauduloasă, precum Hotelul Bucureşti), pe care să le renoveze, pentru a le spori valoarea. Totodată, ridică mall-uri, cum este cel de la Timişoara, unde a preluat ieftin terenul necesar de la o firmă de stat românească, după care a revîndut foarte scump o parte din suprafaţă, chiar Primăriei oraşului.

Eli Papouchado, cetăţean israelian, este partener de afaceri tradiţional, în Israel, al lui Motti Zisser şi deţine proprietăţi hoteliere operate de lanţul hotelier Park Platza. În 1998, a dorit să preia privatizarea Hotelului Bucureşti (din Bucureşti). În Capitală, la un moment dat, Papouchado construia două “mari centre comerciale”, finanţat de Banca Internaţională a Religiilor, fiind şi director al unei sucursale a Leumi Le Bank. Tonya Halpern, născută la 29.06.1948, în Bucureşti, în prezent cetăţeană israeliană, cu domiciliul în Tel Aviv, este unic distribuitor în România al produselor Kodak, prin firma sa M.TIL.ROM, cu sediul la SITRACO CENTER, Piaţa Unirii, administrată de partenerul ei în afaceri, israelianul Eliahu Rasin, cu care mai deţine Hotelurile Opera şi Central din Bucureşti. O leagă o foarte mare prietenie de Alex Bittner, pe care îl consideră ca pe un adevărat “frate”.

Tonya Halpern rezidează în România cu mulţi ani înainte de 1989, locuind în apartamentele Hotelului Bucureşti, (în privatizarea căruia s-a şi implicat direct, alături de Alex Bittner), iar soţul său, Moshe, specialist în tehnica aviatică, este apropiat de firma israeliană Elbit System Ltd.. Numele complet al firmei evreo-americane pe care o reprezintă în România este Eastman Kodak, firmă care, alături de Standard Oil, Xerox, U.S. Steel, IBM şi mai multe bănci evreieşti americane, susţine şi activează pentru organizaţia mondialistă Council on Foreing Relations (C.F.R.).

Eliahu Rasin, născut la 24.10.1947 la Tel Aviv, în Israel (potrivit datelor din paşaportul său, fiind înregistrat la Registrul Comerţului din România ca om de afaceri), domiciliat în prezent în localitatea Rishon Le-Zion din Israel, a dezvoltat în România o afacere piramidală, a cărei bază o reprezintă o cutie poştală cipriotă, respectiv off-shore-ul Monilen Enterprises Ltd, înfiinţat în august 1997, cu care controlează mai multe firme din România: Hotelurile Opera şi Central din Bucureşti, firma Sitraco, firma Nil Conimpex SRL, EuroConstruct& Development SRL şi Rom Integrated Computers Technologies SRL. Deţine, totodată, Hotelul Sinaia din Sinaia, pe care l-a încredinţat spre administrare lui Marian Schwartz, ofiţer în rezervă din Serviciile Speciale israeliene, născut la 3 iulie 1954, în Bucureşti. Tatăl acestui Rasin a fondat, împreună cu Bernard Shraer (asociaţi iniţiali), renumita bancă Leumi Le din Tel Aviv.

La banca Leumi Le, sucursala din Londra, în contul firmei lui Rasin, MONILEN ENTREPRISES LTD, a fost vărsată suma de 2,92 milioane de dolari, comision pentru privatizarea Hotelului Bucureşti. Ca preşedinte la Sitraco Center şi la Sitraco Gemenii (este vorba de mai multe blocuri moderne, pe care a pus mîna în centrul Capitalei, mai ales în zona Unirea, şi pe care le-a transformat în “Business Center&quot:), Eliahu Rasin a avut drept clienţi firme şi instituţii precum Ardaf, Iberna, Pepsi Cola International, Gelsor, Elite România, Sharrom-Sharp, El Al, Delta, Ambasada Israelului, Ambasada Norvegiei, Metropol S.A., Kodak, U.S.A.I.D. (agenţie a SUA subordonată CIA).

Bernard Shraer, evreu de origine maghiară, fondator al băncii israeliene Leumi Le – Tel Aviv, după 1989 a început să îşi dezvolte afacerile preponderent în Ungaria, îndeosebi prin compania Danubius Hotels ind Spa Co., cu sediul în Budapesta, lanţ hotelier intrat repede în topul revistei de specialitate “Hotels”. În 1995, deţinea 9 hoteluri, în 1996 – 23 (din care 3 pe Insula Margareta), iar în prezent posedă peste 50 de hoteluri. Pentru a-şi extinde afacerile în România, interesat îndeosebi de staţiunile din Transilvania, a apelat şi la consultanţa lui Rudos Ernö (fost ambasador ungar la Bucureşti, cadru de informaţii dovedit). În cazul privatizării ilegale a Staţiunii Sovata, a reieşit că în spatele SRL-ului din Rîmnicu Vîlcea, cu care a licitat, se află firma sa din Ungaria. În aceeaşi situaţie se afla şi alte staţiuni din Transilvania. Cînd, în 1999-2000, a dorit să preia Hotelul Bucureşti, a invitat la Budapesta şi a cazat o delegaţie sindicală din turismul românesc, ca şi pe unii directori. Din documentele existente la F.P.S. rezultă că Radu Sârbu, în persoană, i-a cerut cîştigătorului legal al licitaţiei să cedeze contractul către Danubius Hotels, în care era implicat şi Dan Fischer. Acest Shraer, ca şi Rudas Ernö, nu este străin de încercarea de preluare a Băncii Comerciale Române de către Banca Ungariei. Privatizarea B.C.R. fusese însă impusă României de către Banca Mondială pentru anul 2003.

Rudas Ernö, cetăţean cu dublă cetăţenie, maghiară şi britanică, fost ambasador al Ungariei, face afaceri preponderent în România. Surse din sistemele de informaţii apreciază că originea sa reală este evreiască. Înainte de a fi acreditat ambasador la Bucureşti, se apreciază că a lucrat pentru spionajul maghiar cît timp a fost student în România. Deţine o reşedinţă la Londra, iar numele a ieşit la suprafată, în public, de abia în anul 2002, cînd fiul său a fost arestat la Constanţa pentru deţinere şi consum de droguri, împreună cu cîţiva tineri români. Una dintre aceste mari afaceri a fost cea cu Bell Helicopters – S.U.A., în tandem cu Elbit System – Israel, care, dacă s-ar fi materializat, ar fi adus evreilor miliarde de dolari de la Bugetul României. Afacerea nu s-a putut realiza din cauza opoziţiei ministrului de Finanţe liberal de la acea dată, Daniel Dăianu. Liviu Mandler intervine şi PNL îi retrage sprijinul politic ministrului Dăianu, forţînd înlocuirea sa cu alt candidat liberal, în data de 23.09.1998. În aceeasi zi, la ştirile de la postul Antena 1, senatorul PNŢCD Şerban Săndulescu a declarat că ştia, “de marţi, despre această destituire, deoarece contractul cu Bell trebuie semnat, şi Decebal Traian Remeş, noul ministru de Finanţe, va semna acest contract”.

Fredy Robinson este evreu originar din Bacău, unde s-a născut, în 1946. A emigrat în Israel, transformîndu-se în om de afaceri şi beneficiind de comenzi din partea statului (prin bunăvoinţa lui Ariel Sharon), fapt ce l-a ajutat să se îmbogăţească. Datorită inclusiv succesului său în afacerile din România, în Israel a fost declarat Omul anului 2001. Ofiţer israelian în retragere, din cadrul forţelor speciale, este proprietar al trustului financiar Milomor Rezida, care stă în spatele afacerilor sale. A fost desemnat reprezentant al Statului Român (al F.P.S.) în Israel pentru privatizarea întreprinderilor româneşti în favoarea capitaliştilor evrei. Proprietar al Eurom Bank (fosta Bancă Dacia Felix) şi al mai multor cazinouri, printre care Cazinoul Vernescu şi Cazinoul din Constanţa (are deschis un cazinou şi la Chişinău), a deţinut şi postul de Televiziune Tele 7 ABC.

În lucrarea “Francmasoneria şi clasa politică” se afirmă că cedarea sediului Uniunii Scriitorilor din România, Casa Vernescu, către afacerişti străini a intervenit după vizita în S.U.A. a lui Laurenţiu Ulici (preşedinte al Uniunii la vremea respectivă), la 19 octombrie 1993, cu prilejul sesiunii Supremului Consiliu, grad 33, de la Templul de Rit Scoţian al Districtului Columbia, “cînd avea să se reconsacre Supremul Consiliu Masonic din România. Oricum, după această dată, în Bucureşti, cazinourile au apărut ca ciupercile după ploaie…”. Cele 8 cazinouri importante din Bucureşti au proprietari israelieni şi sînt suspectate de spălare de bani. Aşa cum se cunoaşte, poliţia israeliană a fost sesizată şi a demarat ancheta penală privind obţinerea de fonduri electorale frauduloase de către Ariel Sharon, în cuantum de 1,5 milioane de dolari, concomitent cu operaţiuni de spălare de bani. Principalii anchetaţi au fost cei doi fii ai acestuia, Omri şi Ghilad Sharon. Mama acestora (Lili) era evreică originară din România, de la Braşov. Ghilad Sharon este, totodată, un cunoscut om de afaceri. Există mai multe informaţii, unele publicate şi în presă, din care rezultă că activităţile desfăşurate în România îi aduc venituri considerabile, existînd indicii serioase că unele dintre fondurile ilicite folosite la scrutinul din 1999, precum şi în campania de la începutul anului 2002 a Partidului Likud, provin din România. Afacerile din ţara noastră ale fiului premierului Sharon s-au învîrtit în anturajul lui Fredy Robinson, el fiind asociat cu unii dintre coacţionarii fostei Bănci Dacia Felix (EuromBank), precum Avital Benesch (preşedinte al băncii), Fredy Robinson (proprietar principal al băncii) şi Liviu Mandler (fost preşedinte al băncii, asociat).

Sorin Beraru, pe numele său adevărat Shmuel Bergovici, s-a consacrat public în România prin mega-ecscrocheria CICO S.A. Israelianul Sorin Beraru este unul dintre cei mai mari infractori evrei care au “operat” în ţara noastră. Inculpat în mai multe dosare penale, în anul 2002 Beraru a încercat mituirea procurorilor români cu suma de 600.000 de dolari. Aceştia au organizat un flagrant, în urma căruia a fost arestat emisarul său israelian. La interogatoriu, acesta a declarat că o parte din bani trebuiau să ajungă la Adrian Năstase, primul-ministru de la acea dată. Dat în urmărire generală internaţională, Beraru rezidează în Israel, stat care nu face nici un efort pentru a-i identifica “ascunzătoarea” şi a-l extrăda în România. Mai mult, în cursul vizitei oficiale din 2001, în Israel, a primului-ministru Adrian Năstase, la întîlnirea oficială cu oamenii de afaceri israelieni, organizată de gazde, a fost prezent şi inculpatul Beraru, pentru a-l certa pe premierul român că procurorii din România îi tulbură “gheşefturile”.

Moshe Pesach, de asemenea cetăţean israelian, este partenerul de afaceri în România al lui Sorin Beraru. Shimon Nahor este evreu originar din Galaţi, în momentul emigrării în Israel purtînd numele de Herşcovici. Este cunoscut de către Serviciile Speciale române ca traficant israelian de arme, ce a acţionat pe teritoriul României cu începere din 1992 pînă în 2001. La un moment dat, a fost viceamiral al armatei israeliene. Afacerile sale ilegale l-au adus în atenţia Procuraturii româneşti, fiind arestat şi inculpat în cadrul unui proces penal. Mituind judecătorii, avocata evreică a lui Nahor, Lidia Peter, a obţinut eliberarea acestuia (“judecarea în stare de libertate&quot:). Shimon Nahor, odată eliberat, a încălcat interdicţia de a părăsi România, fugind peste graniţă, ascuns într-un covor făcut sul. Avocata Lidia Peter a fost arestată în Bulgaria şi extrădată în România. Sammy Ofer, cetăţean israelian şi britanic, evreu de origine română, este reprezentant al familiei magnaţilor israelieni Ofer, cunoscuţi drept fraţii Ofer (David, Sami şi Iuli). Tatăl fraţilor Ofer a fost evreu originar din România, emigrînd din oraşul Constanţa, unde avea numele de Josef Herşcovici (acelaşi nume de familie cu Shimon Nahor, Herşcovici din Galaţi). Averea fraţilor Ofer se ridică la 1,5 miliarde de dolari, plasată în afaceri. Dintre cei trei fraţi, David a fost şeful unui Serviciu Secret israelian, Iuli a avut înclinaţie spre funcţiile publice, deţinînd mult timp, deşi israelian, şi funcţia de consul al României la Tel-Aviv, iar Sammy, un personaj retras, de culise, s-a concentrat asupra afacerilor.

El locuieşte cu precădere la Londra, fie la reşedinţa sa, fie pe un iacht de lux. Fraţii Ofer deţin împreună o bancă israeliană de rangul doi, Bank Mizrahi. Afacerile din România au fost demarate în ultimii ani de către octogenarul Sammy Ofer, iar în prezent sînt conduse de fiul său, Eyal Ofer. Familia Ofer este co-proprietară, alături de familiile (evreieşti) Pritzker din S.U.A. şi Wilhelmsen din Norvegia, a uneia dintre cele mai bine cotate agenţii de turism din lume, Royal Caribbean Cruises Ltd. (active de 2,2 miliarde de dolari, venituri anuale de 1,2 miliarde de dolari), ce oferă croaziere în toată lumea, cu peste 50 de itinerarii şi peste 140 de destinaţii în Caraibe, Bermude, Bahamas, Mexic, Panama, Alaska, Hawai etc., etc.. Flota are 14 nave moderne de agrement, cu o capacitate de peste 24.000 de călători. Cea mai importantă afacere: familia Ofer deţine compania Zodiac Maritime Agendes, companie de transport naval comercial, cu vase de pînă la 164.800 tdw. Această companie administrează şi vasele altor firme evreieşti, precum flota Rosemont, Trans Union Corp., sau cele 10 vase ale O&P Holding Ltd. Navele sînt operate prin contracte de la cîteva zile pînă la cîţiva ani. În prezent, familia Ofer deţine numeroase proprietăţi în România, care nu pot fi însă identificate cu uşurinţă, deoarece acesta foloseşte în preluarea întreprinderilor româneşti firme off-shore cu acţionariat secret, create în paradisuri financiare, precum Cipru. Se bănuieşte prezenţa sa masivă, deşi invizibilă, în proprietăţile din oraşul Constanţa (mai ales în Port), unde presa nu poate scrie decît ceea ce vrea el. La conducerea Magazinului Tomis din Constanţa (proprietatea sa) a numit-o pe Daiana Voicu, fiica unui magistrat, Marin Voicu. Eyal Ofer, împreună cu Jay Pritzker, l-a mandatat, în 1997, pe evreul Phillip Bloom să le adjudece Hotelul Bucureşti. Afacerea a eşuat într-un scandal privind manipularea privatizării. De multe ori, datorită poziţiei sale, Eyal Ofer este mandatat de oficialităţi să reprezinte România în faţa forurilor internaţionale, astfel încît el cunoaşte politica de culise a Guvernului Român mai bine decît Serviciile Secrete româneşti. Dan Fischer, de cetăţenie română şi israeliană, s-a numit şi Frâncu, nume sub care a fost cunoscut ca sportiv”

                                        Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei

                                                           16 martie 2016