Timpul a trecut peste noi și iată că la 26 de ani și mai bine de la prăbușirea regimului comunist totalitar, Biserica Ortodoxă Română nu a canonizat nici măcar unul din mulțimea de sfinți români care au fost torturați sălbatic și uciși în lagărele și închisorile comuniste. Nu mai vorbim de faptul că Biserica nu și-a cinstit măcar cele câteva mii de preoți ortodocși care au pierit cu toții de mâna comuniștilor și instrumentelor lor oarbe (temniceri și securiști).
De ce credeți oare că Patriarhul Daniel s-a opus cu atâta îndârjire canonizării sfinților închisorilor comuniste? Răspunsul nici nu este greu de dat. Pe de o parte ne amintim că a promis că atât cât va trăi, nu va permite canonizarea legionarilor, iar noi știm că mulți dintre acești sfinți au fost într-adevăr legionari sau tineri membri ai Frățiilor de Cruce. Iar pe de altă parte mai știm că Patriarhul Daniel Ciobotea a fost un colaborator activ al fostei Securități, este ecumenist fără putință de tăgadă și pe deasupra francmason! Nu intrăm aici în detalii.
