DE CE NU SE VORBEȘTE ȘI DESPRE MASACRUL ASUPRA LEGIONARILOR ȘI POPULAȚIEI CIVILE DIN ZILELE ,,REBELIUNII” DIN 21-23 IANUARIE 1941?… CINE L-A ÎMPINS PE ION ANTONESCU SPRE LOVITURA DE STAT?…

descărcare (6)   images (6)   

           ,,…La căderea nopţii, după câteva ore de asalturi cu tancurile şi artileria uşoară, legionarii mai erau stăpâni pe cele cinci-şase centre de rezistenţă în Bucureşti, inclusiv pe toate posturile de radio şi cele mai importante ziare.” [VBF], p. 280. Antonescu a fost cel care şi-a călcat cuvântul dat, punându-i pe germanii care tocmai îi acordaseră susţinere necondiţionată în faţa unui fapt împlinit. Reprezentanţii Germaniei nu au mai avut încotro şi au fost nevoiţi să tolereze această schimbare de atitudine a lui Antonescu, care de fapt nu a dus decât la un măcel inutil:
          “Fierbea capitala de gloanţe. Mai târziu ne-am dat seama de dispozitivul armatei: posturi de mitralieră măturau cruciş şi curmeziş străzile principale ale Capitalei. Oricine s-ar fi aventurat pe străzi era ciuruit de gloanţe. Spre seară focul a încetat şi atunci am aflat îngroziţi de masacrul de pe străzile Capitalei. Mormane de cadavre zăceau în Piaţa Teatrului Naţional, la Telefoane, pe Calea Victoriei, la încrucişarea cu Bulevardul Elisabeta, la Palatul Poştelor. 800 de vieţi omenesti au fost secerate de mitraliere. (…) Crima lui Antonescu este cu atât mai gravă cu cât cele 800 de victime nu erau nici măcar legionari. Nu participaseră la aşa zisa „rebeliune”. Erau oameni nevinovaţi. O mulţime curioasă să vadă ce se mai întâmplă între legionari şi armată. Nu purtau nici arme şi nici nu s-au împotrivit armatei. Printre cei morţi nu au fost mai mult de 20 de legionari. Armata trăgea fără somaţie, oriunde observa pe stradă un grup civil. Până la urmă erau vânaţi şi indivizi singuratici, care încercau să treacă o stradă sau să se ascundă. Marea majoritate a celor ucişi au fost oameni simpli, între care femei şi copii. N-a fost respectat nici termenul pentru evacuarea centrelor noastre de rezistenţă din capitală. Când legionarii concentraţi la Prefectura de Poliţie au început să iasă pâlcuri-pâlcuri, au fost primiţi cu focuri de armă. Unii au căzut, iar ceilalţi s-au înapoiat grabnic, căutându-şi alte locuri pe unde să se retragă. O altă încălcare a cuvântului dat de Antonescu a fost că a atacat şi sediile noastre. Ori sediile nu erau instituţii publice. Armata apare la sediul din Strada Gutenberg, îl ocupă şi îi arestează pe legionarii de serviciu care se aflau acolo. O altă trupă începe să tragă asupra complexului din Strada Romei, unde erau adăpostite o mulţime de servicii ale Mişcării. Personalul de aici nu s-a retras, crezând că sediile vor fi respectate. Armata trage fără preaviz. Cu mare greutate camarazii noştri se strecoară prin dosul clădirii şi după ce sar câteva pârleazuri, se risipesc pe străzile învecinate, lăsând birourile în mâna „cuceritorului”.” [HS], vol II, VI.18.


         Un alt aspect care merită amintit, desfăşurat în paralel cu medierea germană, este următorul: “Tot în noaptea de 22 spre 23 ianuarie, conducerea Gărzii de Fier încearcă să obţină sprijinul regelui Mihai pentru un “arbitraj” de ultimă oră. În acest scop, doi fruntaşi legionari (mai târziu voi afla identitatea lor – se pare profesorul universitar Ion Protopopescu, acum subsecretar de stat la Finanţe, şi industriaşul Ing. Virgil Ionescu- amândoi cunoscuţi în cercurile palatului, n.n.) pleacă la Sinaia unde se afla regele stabilind mai întâi contact cu unii aghiotanţi regali, membri ai gărzii regale, şi apoi cu Mihai, descriind cum sunt reprimaţi rebelii. Regele Mihai se arată foarte înduioşat de soarta rebelilor şi după ce toată noaptea stă la taifas cu cei doi emisari, în zori porneşte spre Bucureşti. Nu i-a fost dat însă să ajungă prea departe. Probabil informat de vreun agent de-al său din anturajul regelui, Antonescu ordonă trupelor din localităţile înşirate pe şoseaua Bucureşti-Sinaia să-i aţină calea şi să-l întoarcă de unde plecase. Aşa se face că la Câmpina cele 4 automobile care alcătuiesc cortegiul regal sunt întâmpinate de cordoane de soldaţi care, politicos, dar ferm, transmit regelui ordinul dat de Antonescu. Mihai, deşi profund nemulţumit, trebuie să se supună. (citat din Magazin istoric, ianuarie 1971, pag. 84)” [VBF], p. 285f. Vladimir Dumitrescu afirmă că unul din legionarii plecaţi la Sinaia spre a lua contact cu regele Mihai ar fi fost profesorul universitar Traian Herseni, regele urmând să vină la Bucureşti spre a cere încetarea luptelor printr-un manifest sau printr-o cuvântare la radio [VD], p. 218. Horia Sima dă şi alte detalii asupra acestui episod (azi aproape uitat) al cauzei comune făcute acum aproape trei sferturi de veac de regele Mihai cu legionarii. Astfel, era preconizată o soluţie politică a crizei fie prin revenirea la actul semnat de rege la 14 septembrie 1940, fie prin anularea de către rege a acelui act şi redobândirea acelor prerogative avute anterior, dar pe care între timp şi le însuşise Antonescu [HS], vol II, VI.19.
          Retrospectiv se poate spune că împiedicarea acestei tentative a regelui de a se implica în rezolvarea crizei i-a fost benefică, el fiind astfel scutit de aplicarea etichetei de “prieten” sau “simpatizant” al legionarilor, care între timp a devenit una atât de infamantă…

                    Responsabilitatea crimelor antievreieşti din 21-23 ianuarie 1941

         Redăm mai jos câteva citate care dau un răspuns elocvent la această acuzaţie care s-a adus legionarilor de atunci şi până în ziua de azi.
         “În cartea sa Un Chapitre d’Histoire Roumaine, generalul Chirnoagă ne spune, vorbind despre această mişelească faptă [evreii ucişi la Jilava, n.n] : « Mişelia a fost imediat pusă pe seama legionarilor ; cât despre adevăraţii făptaşi, aceştia nu au fost cunoscuţi niciodată. Atât guvernul post-legionar care s-a format, cât şi Comunitatea Evreilor din Bucureşti au procedat la anchete minuţioase, care n-au dat însă niciun rezultat. Un astfel de rezultat este însă deja un semn foarte probabil, o indicaţie chiar că legionarii nu aveau niciun amestec. Neputându-se arunca pe spinarea legionarilor, aşa cum era regula, odiosul asasinat a început să-şi piardă din interesul iniţial suscitat. Tot ceea ce se mai putea scoate dintr-o astfel de înscenare, era ca ancheta să fie condusă şi apoi abandonată, încât bănuielile, îndoielile şi acuzaţiile să cadă totuşi pe Legiune. » ”[MS], p.220.
          “Rămâne uciderea celor două-trei sute de evrei. Trebuie remarcat în primul rând că nimeni n-a dat niciodată o listă completă şi deci exactă a celor ucişi, nici chiar comunitatea evreiască, tocmai spre a se putea pluti în vag. [Notă: Manuscrisul lui Vladimir Dumitrescu a fost redactat în decembrie 1944. Astăzi cifra oficială a evreilor ucişi în tulburările din 21-23 ianuarie 1941 este considerată de circa 120.] În orice caz faptul rămâne reprobabil din toate punctele de vedere, fiind regretabil că guvernul Antonescu n-a încercat să descopere cel puţin pe unul singur dintre vinovaţi; e probabil că şi în această privinţă s-a procedat cu intenţie, bine determinată, spre a nu se putea constata că aceste acte de cruzime nu au nicio legătură cu conducerea Mişcării Legionare, fiind vorba cel mult de crimele unor elemente periferice, care au profitat de lipsa de pază şi de împrejurările tulburi. (…) Pe de altă parte n-ar fi exclus ca asasinarea evreilor de la Jilava să fi fost făcută de agenţii lui Rioşanu, tocmai pentru a putea azvârli această crimă în spatele legionarilor şi a da generalului Antonescu un argument puternic împotriva noastră. Cunoscând moravurile lui Rioşanu, şi nenumăratele exemple de rolul provocator jucat pretutindeni de poliţia secretă, ipoteza aceasta nu este deloc neprobabilă.” [VD], p.229f.
          “Alături de „nebunia distrugerii”, dezlănţuită în ziua de 22 ianuarie 1941, ne referim cu precădere la incendierea unor cartiere evreieşti din Capitală, la spargerea şi jefuirea prăvăliilor de pe Bărăţiei, Văcăreşti şi Dudeşti şi acele „omoruri” comise acolo şi atribuite „bandelor gardiste”. În închisorile staliniste de mai târziu, Eugen Cristescu va recunoaşte că majoritatea acestor acte criminale menite să pună în poziţie odioasă Mişcarea Legionară aveau amprenta organizatorilor din S.S.I. (…) Trebuiau inventate nişte „barbarii legionare” şi nişte „orori”, sau chiar înscenate diabolic pentru ca represiunea de după-amiază şi din orele următoare să poată fi justificată. Antoneştii aveau nevoie să motiveze într-un fel folosirea tunurilor şi tancurilor împotriva legionarilor. Nu numai faţă de Hitler, spre a-i ajuta în caz de nevoie, ci mai cu seamă faţă de naţiunea română stupefiată, uluită de durere, văzând cum se trage cu tunul pe străzile Bucureştilor contra tineretului ţării ieşit să manifesteze în Piaţa Victoriei. Ca niciodată în istoria României. Soluţia s-a găsit: un pogrom în cartierul evreiesc din Bucureşti, Văcăreşti-Dudeşti. Cartierul celor mai nevoiaşi evrei din Capitala ţării. Planul era cu o anumită intenţie făcut, acea de a-l pune în răspunderea legionarilor spre a-i arăta cât mai odioşi.(…) În vara anului 1949 am avut „fericitul” prilej ca luptător anticomunist să fiu încarcerat la Interne în aceeaşi celulă cu Gh. Rânzescu, fostul subdirector general al Siguranţei Statului. În discuţiile noastre am avut ocazia să aud din gura acestui mare poliţist ce rol de căpetenie l-au avut agenţii lui Eugen Cristescu în acele aşa-zise „falsuri” şi „asasinate”, cu evrei asasinaţi şi jefuiţi, „barbarii legionare”, cu ostaşi torţe vii, în zilele rebeliunii…(…) În centrul Bucureştilor, acolo s-a spus că legionarii erau „stăpânii străzilor”, unde „reuşiseră să ocupe poziţii importante, astfel încât Horia Sima se putea socoti victorios”, acolo n-au avut loc nici pogromuri, nici spargeri de magazine şi jafuri, deşi şi aici existau evrei (şi încă dintre cei mai avuţi şi mai implicaţi în nelegiuirile antilegionare), şi aici erau magazine evreieşti (din cele mai bogate), sinagogi, case locuite de evrei, cartiere întregi, ca de pildă cartierul comercial al Lipscanilor şi împrejurimile lui. (…) La Aiud, fostul secretar general al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, Ovidiu Vlădescu (unul din principalii autori ai lucrării „Pe marginea prăpastiei”, lucrare apărută în toamna anului 1941), ne va explica din ce motive Antoneştii aveau interes să apară în propaganda lor antilegionară cât mai mulţi evrei executaţi de legionari. Printre colaboratorii intimi ai generalului Antonescu se aflau foarte puţini filogermani, ceea ce înseamnă că toţi aceştia nutreau mai degrabă sentimente de prietenie pentru Marea Britanie. Intenţia lor era să arate englezilor, şi eventual americanilor, că la o adică pot conta pe politica lor antinazistă. Ca şi în problema „rebeliunii legionare”, a „ostaşilor arşi de vii”, a „devastărilor şi jafurilor din cartierele evreieşti” a „execuţiilor de la abator” şi a celorlalte atrocităţi plăsmuite în laboratoarele S.S.I., şi chestia asta cu „executarea de către rebeli a 118 evrei” este o afacere a S.S.I-iştilor în care Ică Antonescu a jucat rolul principal, mai mult decât Eugen Cristescu şi Rioşeanu. (…) Toate eforturile Antoneştilor de a-i dovedi, prin sentinţe judecătoreşti, pe legionari «cuprinşi literalmente de nebunia distrugerii» şi ca «ucigaşi de evrei» au rămas fără efect. Nici un legionar n-a fost condamnat ca participant la incendierea unor cartiere evreieşti din Capitală.” [VBF], p. 67, 111ff, 121, 142.

                                                                Epilog

         După încetarea oficială a rezistenţei de către legionari, în loc ca pentru aceştia să înceapă o perioadă de amnistie şi de intrare în normalitate, aşa cum s-ar fi aşteptat în urma termenilor în care au negociat capitularea, a început din partea lui Antonescu o prigoană sălbatică la adresa lor. Mii de legionari au fost arestaţi şi închişi. Majoritatea liderilor legionari, profitând de legăturile pe care le aveau cu reprezentanţi ai Germaniei la Bucureşti (deşi insuficiente pentru ca prin ele să influenţeze Berlinul în favoarea lor), au reuşit totuşi să se pună la adăpost de prigoană şi să se refugieze clandestin în Germania. Aici îi aştepta însă o altă perioadă de internare, mai întâi una într-o „libertate” strict supravegheată, apoi chiar în lagărele de concentrare. Dar acesta este un alt capitol de istorie, care depăşeşte subiectul rândurilor de faţă.

                                                         Referinţe

[AH] Armin Heinen: “Legiunea Arhanghelul Mihail”, ed. II, Ed. Humanitas, 2006
[GK] Gerhard Köpernik: “Faschisten im KZ – Rumäniens Eiserne Garde und das Dritte Reich”, Frank&Timme, 2014
[HS] Horia Sima: “Era libertăţii – Statul Naţional-Legionar” vol I-II (internet, fgmanu.ro)
[HS2] Horia Sima: “Prizonieri ai Puterilor Axei” (internet, fgmanu.ro)
[IC] Ion Constantin: „Istorie trăită“, Ed. PRINTEURO, 1999
[LV] Liviu Vălenaş: „Mişcarea Legionară între adevăr şi mistificare – interviu cu Mircea Dimitriu“, Ed. Marineasa,2000
[MS] Mihail Sturdza: „România şi sfârşitul Europei“, Ed. Fronde, 1994
[NC] Nistor Chioreanu: “Morminte vii”, Institutul European, Iaşi, 1992
[VBF] Vasile Blănaru-Flamură: “Generalul Antonescu în cămaşa verde legionară” Vol II., Ed. Sepco, 1998
[VD] Vladimir Dumitrescu: “Mărturisirile unui «criminal politic»”, Ed. Babel, 2013

                                                                          Fundaţia „George Manu“

        sursa: articol integral

https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2015/01/30/evenimentele-din-21-23-ianuarie-1941-cauze-permergatoare-responsabilitati-si-desfasurare/

Anunțuri

12 gânduri despre „DE CE NU SE VORBEȘTE ȘI DESPRE MASACRUL ASUPRA LEGIONARILOR ȘI POPULAȚIEI CIVILE DIN ZILELE ,,REBELIUNII” DIN 21-23 IANUARIE 1941?… CINE L-A ÎMPINS PE ION ANTONESCU SPRE LOVITURA DE STAT?…

  1. Radu Iacoboaie Autor post

    adevarul despre moartea lui Nicolae Iorga
    Carol Mihai
    Încărcat pe 14 dec. 2009
    http://foaienationala.wordpress.com/2

    ,,Nu, categoric nu(;). NICI NICOLAE IORGA ŞI NICI VIRGIL MADGEARU NU AU FOST UCIŞI DE CĂTRE LEGIONARI. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)
    Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 ( Lenin Ziderblum precum şi Stalin Djugaşvili sunt evrei!).
    Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă (;)! Ba dimpotrivă!
    Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)*

    Apreciază

    Răspunde
  2. Radu Iacoboaie Autor post

    E DREPT CĂ NICOLAE IORGA INTRASE ÎN ANTURAJUL REGELUI MASON CAROL AL II-LEA ȘI CAMARILEI REGALE… PENTRU SCRISOAREA DE MAI JOS, CORNELIU ZELEA CODREANU A FOST ARESTAT ȘI JUDECAT, APOI ASASINAT ÎN PĂDUREA TÂNCĂBEȘTI ÎMPREUNĂ CU ALȚI 13 LEGIONARI… DAR TRAIAN BOERU ȘI CIRACII LUI ,,LEGIONARI” (INFILTRAȚI ÎN LEGIUNE UȘOR ÎN TIMPUL LUI HORIA SIMA), CARE L-AU ASASINAT PE ISTORICUL NICOLAE IORGA AU ACȚIONAT DE FAPT PENTRU NKVD-UL SOVIETIC (DISCREDITAREA MIȘCĂRII LEGIONARE) ȘI NU ÎNTÂMPLĂTOR AU FOST PROTEJAȚI ULTERIOR, CHIAR ȘI ÎN GERMANIA…

    Scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu către Nicolae Iorga

    Apreciază

    Răspunde
  3. Pingback: ASASINAȚI DE CĂTRE SERVICII SECRETE STRĂINE: NICOLAE IORGA ȘI VIRGIL MADGEARU… – Radu Iacoboaie, 3 aprilie 2016 | MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

  4. Pingback: A APĂRUT NR.6 AL REVISTEI ON-LINE ROMÂNIA ORTODOXĂ, NUMĂR DEDICAT TUTUROR SFINȚILOR ROMÂNI | MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

  5. Pingback: TINERII ÎNVAȚĂ ÎN ȘCOALĂ O ISTORIE CU TOTUL FALSĂ DESPRE LEGIONARI ȘI ALTELE (ADEVĂRATA CAUZĂ A MORȚII LUI MIHAI EMINESCU)… – nevrednicul Radu Iacoboaie, 29 noiembrie 2016 | MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s