MIȘCAREA NEW AGE ESTE CEA CARE PROMOVEAZĂ DACISMUL ȘI EZOTERISMUL ÎN ROMÂNIA

         Ezoterismul știință sau religie? Caracterul ascuns al ezoterismului și scopul susținerii mișcărilor ezoterice la nivel mondial.

         Motto: „Nici un om responsabil spiritual nu poate urmări distrugerea creștinismului“. Einstein
         Mișcarea New Age are rolul de a aduce o uniformizare religioasă de tip sincretist la nivel mondial. În acest scop susține mișcările mistice oculte asiatice pe care, în țările creștine, le prezintă a fi doar o “știință” dând impresia că nu are nici un țel religios. Uneori se camuflează sub psihiatrie sau filozofie. Ascunzând aspectul religios se creează o deschidere mai ușoară spre prozelitism.

         Aceste mișcări oculte sunt pliate în fiecare țară/zona în funcție de tradițiile, sensibilitățile și nivelul cultural istoric și religios al adepților. În România ultimilor 10 ani ezoterismul este întâlnit și ca parte integranta în mișcarea de revenire la păgânismul dacic din perioada ante-creștină. Majoritatea curentelor daciste promovează cultul zeului Zalmoxe[1], pe lângă cel al zeilor indieni[2].

         Asociații și fundații ezoterice având în frunte lideri ca Oreste Teodorescu, Daniel Roxin, Constantin Biris jr., Claudian Dumitriu (zis Comandorul), Ovidiu Dragos Argeseanu etc. promovează curente daciste în România prin care pe mulți îi duc în rătăcire ajungându-se la devieri mari de la principiile morale și duhovnicești ale poporului român.

         Liderii ezoterici din România le recomandă adepților să nu citească articole sau cărți în care se demască oculta ezoteristă. Deși fac lucrarea masoneriei, acești lideri le spun adepților că tot ce se scrie în defavoarea sectelor pe care le conduc sunt lucrările unei conspirații mondiale.

        Mulți dintre participanții la cursurile de inițiere în ezoterism trăiesc cu impresia că practicile pe care le fac nu contravin normelor morale și religiei creștine. Biserica Ortodoxă nu este de acord cu aceste practici.

        Referitor la cele relatate mai sus vom reveni cu amănunte. Prezentăm în cele ce urmează mărturia[3]unui fost ezoterist (practicant yoga) care după ce a stat câțiva ani în Tibet a ajuns la concluzia că sectele mistice din India sunt oculte. Important de analizat este descoperirea făcuta la o bibliotecă din mănăstirile tibetane în care este evidențiat ritualul ocult și consecințele acestuia descrise de un “maestru” spiritual în gradul cel mai înalt:

        “Ashramul din Mongyr dispunea de o bibliotecă pentru uzul membrilor săi. Majoritatea cărților din dotare erau cele ale gurului, traduse în diverse limbi. Existau foarte puțini alti autori în afara celor din cercul restrâns al gurului. Una dintre excepții era swami Vivekananda. Nu știu dacă îl numărau printre înaintașii lor spirituali sau îi apreciau pur și simplu scrierile.

        Așadar, acest swami Vivekananda a devenit celebru în Occident, cu precădere în Anglia și America, la începutul secolului XX. Și-a petrecut viata conferențiind despre hinduism oriunde era solicitat. S-a străduit să întemeieze și câteva centre hinduse, bucurându-se de ceva mai mult succes în America. Această misiune i-a fost încredințată ca și datorie a vieții sale de către maestrul său, gurul Rama Krishna, un mare „sfânt“ al hinduismului. A murit în jurul anului 1930.

        Citisem câteva din cărțile sale, fapt pentru care mi-a stârnit un viu interes testamentul lui, pe care l-am găsit într-unul din rafturile bibliotecii. O carte cu puține pagini, pe care însă n-o mai văzusem, și nici nu mai auzisem vreodată despre ea. De altfel, n-am mai întâlnit-o până astăzi nicăieri altundeva. Am început deci să o citesc. Foarte curând, am rămas stupefiat de conținutul ei! Era mărturisirea existenței unui efort sistematic, concertat cu precizie de-a lungul mai multor etape, cu scopul schimbării politice și, în cele din urmă, a cotropirii lumii occidentale creștine de către concepțiile orientale. Punctul terminus al acestui plan era distrugerea definitivă a creștinismului.

        Vivekananda vorbea de o riguroasă strategie care fusese inițiată cu câteva generații înainte de el și care se află deja în curs de aplicare. În stadiul actual, se urmărea pregătirea mentalității occidentale pentru asumarea concepțiilor orientale despre lume și Dumnezeu. Planul în sine era conceput de niște ființe spirituale superioare, în orice caz nu de către oameni, din câte lăsa să se înțeleagă textul. Vivekananda se socotea un umil slujitor al acestui plan, și se plasa pe sine într-o serie de nume aparținând altor oameni care își puseseră în trecut viața în slujba aceluiași scop. Era satisfăcut de felul în care se achitase de partea sa de datorie, și părăsea această viață „împlinit“.

        M-a impresionat, pe de o parte, mărturisirea fățișă a faptului că există o veritabilă strategie de cotropire religioasă a lumii occidentale, iar pe de altă parte, caracterul atât de pervers al acestui plan.

        Cine ar fi bănuit, de exemplu, că știința psihiatrică a fost utilizată în acest scop? Părintele psihiatriei contemporane, Karl Jung, nu face nici o descoperire novatoare, așa cum ar fi multă lume tentată să creadă. El colectează pur si simplu toate „revelațiile“ hinduismului despre sufletul omenesc, despre structura și funcționarea lui, convertește definițiile sanscrite într-un limbaj personal, simplu și accesibil, le cosmetizează cu o terminologie știintifică și le prezintă societății occidentale ca pe niște noi descoperiri. Pe măsură ce ele sunt receptate cu entuziasm în medii tot mai largi, Jung elaborează lucrări al căror caracter metafizic devine din ce în ce mai explicit, pentru ca la sfârșitul vieții să-și mărturisească public atașamentul față de hinduism. Câtă lume a fost avizată asupra farsei jucate de Jung? Un cititor pasionat al cărților sale este deja influențat, acomodat cu o întreagă suită de concepții hinduse. Este un exemplu tipic de infiltrare ocultă a unor anumite tipuri de idei…

         Demersul acesta continuă cu succes în zilele noastre. Îmbrăcarea hinduismului într-o haină „științifică“ îl face mai ușor digerabil. Nu sunt prea mulți oamenii care se întreabă serios ce poate avea științific în ea o concepție incontrolabilă prin rațiune și experientă. Cât de științific poate fi un sistem care se bazează pe teoria karmei, sau pe teoria reîncarnării? Este nimic altceva decât metafizică pură, credință pură, adică religie.

         Din păcate, lumea se lasă ușor înșelată de acest ambalaj „științific“. Astăzi, la ani de zile după vizita mea, actualul guru Niranjananda si-a botezat ashramul „universitate“, s-a autoproclamat „rector“ al ei, și a demarat inclusiv o serie de programe „postuniversitare“. Pe deasupra, pretinde cu emfază că „această universitate este cea dintâi de acest fel din lume“ (nr. 3/1999 al propriei reviste, p. 24). El „uită“, desigur, că alții de teapa sa i-o luaseră deja înainte, întemeind așa-numita „Universitate Spirituală Mondială Brahma Kumaris“. Întregul proiect s-a izbit atunci de opoziția O.N.U. și a Universității din Hamburg.

        Totuși, atracția occidentalilor față de spiritualitatea hindusă este astăzi o realitate, în contextul în care catolicismul și protestantismul, aceste devastatoare erezii, au reușit să distrugă în Apus autentica tradiție spirituală creștină. Însetând după ceva mai profund, oamenii descoperă întâi yoga, iar apoi sfârșesc prin a deveni hinduși. Există regiuni, precum nordul Americii, în care yoghinii din ashramuri au fost duși chiar și la mănăstiri catolice cu scopul de a-și propovădui „știința“. I-au invitat înșiși călugării catolici, care au pus la dispoziție spațiul monastic și toată logistica necesară, au adresat invitații publicului larg și au susținut inclusiv financiar „cursurile“ de yoga! De vreme ce L-au pierdut pe Hristos, firește că se hrănesc acum cu roșcove…

        Al doilea lucru care m-a impresionat a fost legat de ceea ce am descoperit într-un alt periodic pe care îl tipărea așezământul. Existau aici relatări despre diverse evenimente din viața gurului. Iată ce povestea la un moment dat el însuși:

         „Când eram mai tânăr, călătoream prin satele Indiei. Într-un sat oarecare, un om pe care îl ajutasem foarte mult s-a oferit să mă învețe cum să chem spiritele din lumea de jos. […] Am mers apoi într-o seară la cimitir cu câțiva ucenici de-ai mei, și am aplicat cele pe care le învățasem. Dar când au venit spiritele, nu le-am putut ține piept, așa încât le-am îndreptat asupra uneia dintre discipolele mele, pe care au luat-o în stăpânire. A fost chinuită foarte tare și în cele din urmă a murit. Pentru a mă purifica de această faptă, am stat trei zile și trei nopți în apele Gangelui“.

         Ce ar trebui să mire pe cineva mai întâi în această relatare? Vizita nocturnă la cimitir? Invocarea spiritelor? Dirijarea lor împotriva tinerei fete? Cum se cheamă aceasta: spiritism, magie, satanism? Oricum ar sta lucrurile, în nici un caz știință! Iar în ce privește spiritele din lumea de jos, ce altceva puteau fi ele, dacă nu demonii despre care ne previne Evanghelia?

         La fel de șocantă este și calitatea morală a gurului, care pentru a se salva pe sine își sacrifică discipola care îi încredințase trupul, sufletul, mintea și întreaga ei viață! Apoi individul își „spală“ calm și imperturbabil crima morală în … apele Gangelui! Apropo, calitatea apei unui râu de a spăla conștiintele înnegrite și vinovate este un fapt dovedit științific, sau o concepție pe de-a-ntregul religioasă? Din câte cunosc, râul Gange este considerat sfânt numai de către hindusi. Nici musulmanii, nici buddhiștii, nici taoiștii, nici creștinii nu împărtășesc o asemenea credință. Cu atât mai puțin oamenii de știință. Orice practicant al „științei“ yoga se comportă în realitate ca un credincios, ca un hindus.

         Ne putem întreba de ce aceste cercuri de oameni de factura lui Vivekananda încearcă să ne submineze credința în mod indirect și ocult, de ce își prezintă oferta sub o aparență științifică și de ce nu se încumetă să ne propună deschis și onest credința lor, dându-ne posibilitatea de a o supune în cunoștință de cauză comparației cu credința creștină. Evident că oamenii vicleni nu înțeleg să folosească decât mijloace de acțiune pe măsură. Rătăcind pe altii și rătăciți fiind ei înșiși, vor merge din rău în mai rău…, spune Scriptura (II Tim. 3, 13).” 

 

         Vedeti și New Age și dacismul în România:  
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2013/07/new-age-si-dacismul-in-romania.html

        Părintele Arsenie Boca, maestru spiritual sau duhovnic ortodox?: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2014/06/parintele-arsenie-boca-maestru.html

 

[1] Printre cei care promovează zalmoxianismul sunt și unii “maeștri” spirituali care din pelerinaje și cursuri de inițiere își fac un câștig material fabulos. În aceste interese sunt implicați și patroni ai unor pensiuni unde se desfășoară astfel de activități.

[2] Printre zeii concepuți de mințile omenești, în India întâlnim: Ravana, Rama și Soția lui Sita, Hanuman, Shiva cu soția Paravati, Krishna, KaliGanesha, Vishnu, Yama etc. Despre acești zei făcuți de mâini omenești proroocul David spune: “idolii neamurilor sunt demoni” Ps 95,5.

[3] Dionysios Farasiotis din Grecia. Acesta, la muntele Athos, a cunoscut trăirea ortodoxă autentică și, în Tibet, cea a sectelor ezoterice asiatice. În cele din urmă a ales să rămână ortodox. Experiențele sale au fost scrise în cartea “Marii inițiati ai Indiei și părintele Paisie” a cărei traducere în limba română a fost publicată la editurile Cartea Ortodoxă și Egumenița. Textul prezentat aici este un subcapitol întreg intitulat “Ce am descoperit în biblioteca lor” în carte fiind cuprins între paginile 261-265. Exista și pe internet în format pdf. Liderii ezoterici nu spun adepților despre existența acestei cărți.

 

          SURSA: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2015/07/ezoterismul-știință-sau-religie.html  (1 IULIE 2015)