NUMAI DUMNEZEU VA SALVA ROMÂNIA! – Radu Iacoboaie, 10 august 2014

 

Trăim vremuri în care adevărul este relativizat cu bună știință mai ales prin cei care controlează mass media și în care mărturisirea adevărului devine pentru fiecare dintre noi tot mai necesară. Și am să explic mai târziu de ce. Unii au devenit tot mai sceptici că se mai poate face ceva. Alții, cei mai numeroși, preferă să-și trăiască viața fără a-și face vreun fel de probleme de conștiință sau a-și pune vreodată întrebări legate de lumea în care trăiesc. Și parcă tot mai puțini români rezistă în continuare luptând pe baricadele adevărului. Există o mare inerție, un soi de apatie civică monstruoasă inoculată încă de pe vremea sistemului comunist. Mentalitățile comuniste de altfel nu au dispărut…
În articolul ,,Închisoare în libertate și libertate în închisoare” (rev. Familia ortodoxă, nr. 8(67)/2014, p.4), Gheorghe Fecioru ne spune că: ,,Dacă spui adevărul nu te mai închide nimeni, pentru că oricum nu te vor lua în seamă prea mulți. Adevărul interesează tot mai puțin, copleșit de știri de ultimă oră sau de hărmălaia continuă a mass-mediei. Prea mulți sunt tributari opiniei de la televizor, filmelor, rețelelor de socializare de pe Internet sau nenumăratelor altor mijloace de distragere a atenției și massificare a conștiinței. Le spui că se otrăvesc cu ceea ce li se vinde în supermarket-uri – și dau din umeri: ,,Și ce vrei să facem?!”. Îi atenționezi că televizorul și Internetul le tâmpesc copiii – și-ți zic: ,,Dar cum o să mai <socializeze> cu colegii lor?!”. Iar ca să le mai vorbești despre vânzarea țării, înstrăinarea pământului și pierderea suveranității a devenit destul de riscant. Nu pentru că te-ar putea aresta cumva, ci din simplul motiv că mulți s-ar putea să te ocolească, pentru că le ,,strici ziua” cu vești proaste. În privința promovării credinței sau a luptei pentru valorile umane, cum ar fi dreptul la viață al copiilor nenăscuți, nu te oprește – deocamdată! – statul, însă au apărut ca ciupercile după ploaie tot felul de asociații bine plătite, care nu fac altceva decât să instaureze un fel de teoare ideologică. Să ajungi să-ți fie frică să mai spui ceva, ca să nu fii etichetat drept fundamentalist sau intolerant!”
Sunt perfect de acord cu cele afirmate, doar cu mențiunea ca excepție de la regulă, că pe blogosfera ortodoxă se încearcă un alt gen de informare precum vedem la televiziuni etc. (unde ești supus unui bombardament informațional și manipulat), o informare eminamente reală și pozitivă a cetățenilor care vor să-L descopere pe Dumnezeu sau să se întărească în credință în fața vremurilor tulburi și vitrege ce se profilează la orizont. Internetul poate fi așadar și un instrument foarte util pentru ca informația să ajungă cât mai rapid și la cât mai mulți oameni din întreaga lume. Contează mult scopul în care îl folosim iar dacă acesta este bun, atunci merită toate eforturile. Știm că unora nu le convine libertatea aceasta de pe internet, că se gândesc să instituie cenzura și dictatura, dar până atunci mai este. Să folosim timpul care ne-a rămas pentru a trezi conștiința concetățenilor.
Mai departe (la p.5) autorul spune: ,,Aceasta este boala lumii în care trăim: Adevărul pentru care au murit strămoșii noștri, creștinii dintotdeauna, nu mai are nici o relevanță. Nu mai este mărturisit. Nu mai credem în El. Nu mai luptăm pentru El. Nu mai suntem dispuși să murim pentru El. Dacă vom continua în acest fel, lumea se va transforma mai întâi într-o mare închisoare a minciunii, ca pe urmă să devină, cu siguranță, o casă de nebuni. Căci, lipsit de adevăr și de orice reper de normalitate și de viață curată, omul își pierde mai întâi bucuria, și pe urmă sensul de a trăi. (…) Oare chiar nu mai putem face nimic? Oare am venit degeaba pe lumea aceasta? Oare nu însemnăm nimic în fața lui Dumnezeu? Nu are un sens mai înalt existența noastră în lume ca să ne rezumăm doar la atât, la a ,,trăi clipa” și a ne asigura viitorul imediat? Ce era în mintea și în inima Sfântului Constantin Brâncoveanu când a renunțat într-o clipă la toate – bogăție, viață, încă și viața copiilor săi – pentru a nu se despărți de Hristos? La ce distanță ne aflăm fiecare dintre noi de o astfel de hotărâre, care era anunțată de întreaga viață pe care o dusese Domnitorul Mucenic? Sfântul Constantin și-a dat viața – infinit mai mult decât ar fi nevoie să facem noi acum.”
Vedem că autorul trage astfel pe bună dreptate un semnal de alarmă privind slăbirea credinței noastre în Hristos. Înțelegem că înaintașii noștri, printre care sunt mulți martiri, aveau o credință vie și luptătoare. Nu cedau vrăjmașilor ortodoxiei chiar cu prețul vieții lor. Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și sfinții închisorilor comuniste sunt alte exemple grăitoare de jertfă mântuitoare pentru Hristos. Ei nu s-au lepădat de credință, chiar dacă viața le era primejduită! Iar noi, foarte mulți dintre noi, ținem prea mult la viața sau confortul nostru și nu am fi în stare să renunțăm la ele.
De ce este necesar să mărturisim și noi? Pentru că astăzi mântuirea noastră este condiționată într-o anume măsură de mărturia pe care o dăm noi despre adevăr. Pentru că trăim vremurile de început ale prigoanei creștinilor, profețite în cartea Apocalipsa după Ioan și orice prigoană a întărit de fapt creștinismul și a deschis porțile mântuirii multor suflete. Și orice mucenicie sau jertfă pentru Hristos este bine plăcută înaintea lui Dumnezeu. Este important să mărturisim cât putem adevărul și să apărăm valorile creștine și credința ortodoxă asaltată de perfidul și diabolicul ecumenism, care se slujește de ideea generoasă a iubirii aproapelui. Depinde cine este aproapele…

De asemenea, consider că este important să pomenim fraților în rugăciunile noastre zilnice și pe duhovnicul nostru (există o asemenea rugăciune în rev. Familia ortodoxă, nr.2(37)/2012), dar și pe toți conducătorii și slujbașii țării (găsiți în carțile de rugăciuni), pe preoți, profesori, legiuitori, ostași și așa mai departe, pentru că știm că RUGĂCIUNEA ESTE CEA MAI PUTERNICĂ ARMĂ A CREȘTINULUI ÎMPOTRIVA DIAVOLULUI DINTOTDEAUNA și cred că NUMAI DUMNEZEU VA SALVA ROMÂNIA…

Să citim zilnic dacă putem o catismă din Psaltirea Maicii Domnului, unul din psalmii lui David, un capitol din Sfintele Evanghelii, mai ales dacă le avem drept canon de la duhovnic. SĂ ȘTIȚI CĂ ESTE FOARTE IMPORTANT PENTRU MÂNTUIREA NOASTRĂ CA SĂ RESPECTĂM CANONUL PRIMIT LA SFÂNTA SPOVEDANIE. DIAVOLUL NU ARE PUTERE ASUPRA CELOR CARE SUNT SUB CANON ȘI ÎL ÎMPLINESC.
Pe 15 august 2014 se împlinesc 300 de ani de la martirajul sau trecerea la cele veșnice, în ceata sfinților din ceruri a domnitorului Constantin Brâncoveanu, dimpreună cu fiii săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei, cu sfetnicul Ianache, și gândul nostru se îndreaptă către acești rugători din ceruri pentru noi: Sfinților Mucenici, rugați-vă pentru noi păcătoșii și nevrednicii să ne întărească bunul Dumnezeu să mărturisim asemenea vouă adevărul și numai adevărul! Amin
Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 10 august 2014