Arhive zilnice: 17 august 2014

FĂRĂ STĂRUINȚA NOASTRĂ ÎN CREDINȚĂ ȘI ÎN FAPTA CEA BUNĂ NU PUTEM DOBÂNDI MÂNTUIREA SUFLETULUI – Radu Iacoboaie, 17 august 2014

indexindex

În Duminica a 10-a după Rusalii, în Biserica Ortodoxă Română s-a citit predica despre vindecarea lunaticului de către Mântuitor. Această predică ne-a pus în față pilda unui părinte care a stăruit îndelung în dorința de a-l ajuta pe propriul său copil care suferea de o boală cumplită (având demon). Chiar dacă ucenicii lui Hristos nu au putut să-l vindece, el nu își pierde nădejdea și se prezintă în fața Mântuitorului Însuși, Care în milostivirea Sa nemărginită izgonește demonul, dăruindu-i tatălui o mare bucurie, iar băiatului vindecare trupească și sufletească. Este una din nenumăratele minuni săvârșite de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dar ceea ce remarcăm în acest caz, este tulburătoarea stăruință de care dă dovadă acest părinte, care suferă mai mult decât copilul său, desigur inconștient de cele ce face și de cele ce i se întâmplă. Mesajul este același ca și în cazul vindecării orbului din naștere, nevinovat: pentru a se arăta puterea lui Dumnezeu.
Acest părinte, în ciuda greutăților și necazurilor care-l încearcă, vedem că nu cade în resemnare ori deznădejde, ci luptă cu curaj și perseverență până la capăt pentru a-i fi redată copilului său iubit sănătatea. Oare mulți părinți din zilele noastre, aflați într-o situație similară sau asemănătoare ar proceda la fel? De aceea, considerăm că atitudinea sa este demnă de laudă și poate fi un model de jertfă pentru aproapele.
Nu trebuie să uităm ce ne învață chiar Mântuitorul. Numai ,,cel ce va răbda până la sfârșit se va mântui” (Matei 24, 13). Cu alte cuvinte, mântuirea nu se poate dobândi decât prin trudă, mult efort, și numai cel care luptă și stăruie până la sfârșitul vieții pământești în credința sa mântuitoare – ortodoxia – și în fapta cea bună, tradusă în plan duhovnicesc prin milostenie trupească și sufletească, poate dobândi mântuirea sufletului său.
Continuă lectura

DE CE UNII PREOȚI NU-I MAI POMENESC PE MUCENICII ȘI MĂRTURISITORII DIN ÎNCHISORILE ȘI LAGĂRELE COMUNISTE? – repostare cu adăugiri la sfârșit, Radu Iacoboaie, 17 august 2014

Romaniasfintii_inchisorilor(Articol postat pe ziarul on-line Natiunea, 5 mai 2014 și blogurile Saccsiv,
27 aprilie 2014 și CREDINȚĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!!, 27 aprilie 2014)

,,Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-i mântuiască? Dacă un frate sau o soră sînt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele, Și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Așa și cu credința: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși.” (Sf. Ap. Iacov, cap.2: 14-17)
Aceste cuvinte simple dar pline de înțelepciunea Duhului Sfânt, scrise de Sfântul Apostol Iacov, au fost peste timp un îndemn puternic pentru săvârșirea faptelor bune și conlucrării cu Dumnezeu în scopul dobândirii mântuirii sufletului. Ele au fost prezentate într-o formulare scurtă, mai cunoscută: ,,credința fără fapte este moartă”.
Dacă ne gândim care anume dintre faptele noastre ne apropie cel mai mult de mântuire, vom vedea că poate cea mai nobilă faptă este mărturisirea adevărată a lui Hristos înaintea oamenilor. Pentru că Însuși Mântuitorul ne spune: ,,Cine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui…” Este vorba de mărturisirea la a Doua Venire a Lui, la Judecata de Apoi, când vom da socoteală pentru tot ce am făcut, dar și ceea ce nu am făcut aici pe pământ.
Continuă lectura