CÂTEVA DOVEZI ALE LEGĂTURILOR DINTRE MASONERIE ȘI CASA REGALĂ A ROMÂNIEI – Radu Iacoboaie, 6 martie 2016

index     images

          Continuând articolul precedent, încercăm să scoatem în evidență și mai mult legăturile existente între masonerie și Casa Regală a României rememorând anumite fapte din istorie.
          Este deja un fapt de notorietate istorică aducerea prințului Carol I din Germania de către ,,monstruoasa coaliție” condusă de liberalul I. C. Brătianu, prinț care aparținea unei dinastii, Casei de Hohenzollern – Sigmaringen, una dintre marile familii ale nobilimii masonice din Europa. Și vorbim despre un prinț catolic (ascultător față de Papa de la Vatican), care se va căsători cu o protestantă.
          Prin aducerea sa frauduloasă pe teritoriul românesc, dar și pe tronul României, înlăturând un domnitor român legitim ales, pe Alexandru Ioan Cuza, mason de conjunctură, dar totuși un patriot iubit mult de popor și care promovase multe reforme (unele bune, altele nu), observăm faptul că masoneria română încheia astfel o alianță strălucită cu masoneria germană și își asigura totodată dominația pentru mult timp pe toate planurile vieții din societatea românească.
          Trebuie neapărat menționată și participarea mai târziu a regelui catolic Carol I la martiriul sau asasinarea marelui nostru om de cultură și gazetar Mihai Eminescu, agonie care s-a întins între anii 1883-1889. Eminescu aprecia ideea de monarhie dar nu l-a iubit pe Carol. Drept dovadă este lansarea zvonului că s-ar fi dus la Capșa cu un pistol ca să-l împuște pe rege, zvon pentru a-i legitima într-un fel nebunia. Pentru că nu-l puteau ucide pur și simplu, au inventat mitul nebuniei sale, pretext pentru a-l aresta, interna împotriva voinței sale și otrăvi mult timp cu mercur împotriva unei boli venerice inexistente…


           Este extrem de importantă precizarea faptului, că înainte de a fi internat cu forța în spitalul Caritas al doctorului evreu Gh. Șuțu de către Titu Maiorescu (,,prietenul” și fostul său mentor, recompensat ulterior cu funcția de ministru în guvernul liberal), Eminescu tocmai se pregătea să tipărească la ziarul Timpul un amplu articol despre propaganda catolică în Regatul României pe baza raportului întocmit de episcopul ortodox de Galați pe nume Melchisedec Ștefănescu. Neșansa lui Mihai Eminescu a fost aceea că stătea cu chirie la amicul său scriitorul Ioan Slavici, dar a cărui soție era o catolică înfocată și care umblându-i prin hârtii fără știrea lui l-a informat indirect și urgent pe regele Carol. Asta l-a înfuriat teribil pe rege…
           Frați români, dacă s-ar pune vreodată problema de a instaura monarhia constituțională în România, vom spune clar și răspicat că regele românilor ar trebui să întrunească cel puțin trei condiții de bază: să fie român 100%, să fie ortodox (dreptmăritor creștin) și să fie desigur un mare patriot… Adică sunt exact calitățile care îi lipsesc actualului președinte al României pentru a fi regele românilor…
           Mihai I nu mai este rege al românilor din 1947 și nici nu va mai fi. Pentru că a colaborat cu comuniștii bolșevici. A participat activ inclusiv la arestarea mareșalului Ion Antonescu. Iar tatăl său, regele Carol al II-lea a fost omul sovieticilor și mason de grad înalt și dictator, în timpul căruia România a cedat în anul 1940 fără luptă două mari provincii: Ardealul de Nord (cedat Ungariei la presiunile lui Hitler) și Basarabia (Moldova de peste Prut, cedată Uniunii Sovietice la presiunile lui Stalin)…

           Reproducem mai jos integral două articole de excepție care ne arată și mai limpede legătura strânsă dintre masonerie și Casa Regală, precum și opera de distrugere a numeroase mănăstiri și biserici ortodoxe de către regele catolic Carol I (inclusiv a clădirilor ce adăposteau zeci de chilii monahale în mănăstirea Curtea de Argeș, transformată apoi în necropolă regală – în biserica din curte, bijuterie arhitecturală, sunt înmormântați alături de Cavalerul Radu din Afumați, regele Carol și soția lui).
Mai adăugăm faptul că regele Carol I (care a domnit 48 de ani) a fost preamărit și adulat de mass-media românească aservită ocultei de foarte multă vreme, iar mai recent și în emisiunea globalistă ,,Mari români” de către Sandra Pralong (actualmente consiliera prezidențială a lui Klaus Johannis) și de către mulți alții, unde au încercat masonii chiar să ni-l impună ca fiind ,,cel mai mare dintre români”, pentru ca în final totuși românii să se mobilizeze sunând la numerele date și să-l aleagă pe cel care într-adevăr merita: Sfântul Ștefan cel Mare.

          Știe cineva de ce vine în România Prințul mafiot Charles? Nu vă gândiți că Charles nu doarme noaptea cu grija românilor, îl doare fix în papuci. Mafiotul Charles, cât și altă javră ordinară Regele Mihai, fac parte din dinastia regală a Europei (nobilimea neagră = cele mai bogate familii cu sânge “nobil”), iată ce știm până acum despre legătura lor cu cei care vor să dezbine România:
         1. Regele Mihai a semnat Declarația de la Budapesta, prin care era de acord cu cedarea Transilvaniei ungurilor în schimbul “tronului” unei Românii fără Transilvania!!!
         2. Prințul Charles, promovează o Transilvanie (independentă) și potrivit unor zvonuri el urmărește să fie “înscăunat” peste o Transilvanie autonomă.

         Concluzie. Această situație nu ne-ar mira, având în vedere faptul că ambii provin din nobilimea neagră și au practic același sânge și mai ales – sprijin (Vatican) comun – cei doi doresc o împărțire “frățească”, unul dorește tronul unei Românii fără Transilvania, pe când celălalt dorește tronul unei Transilvanii independente, dezlipită de România – PROBABIL ÎN ASTA CONSTĂ AGENDA REGALĂ SECRETĂ VIZAVI DE ROMÂNIA!!! Acestor persoane le-a fost conferit titlul de “negru” din cauza lipsei de scrupule care le caracterizează în atingerea scopurilor.
         Cele mai puternice familii aparținând Nobilimii Negre se regăsesc în Italia, Anglia, Germania, Grecia, Elveția și Olanda. Originile lor ajung până în secolul 12 pe vremea oligarhilor Venețieni de origine khazară. Cele mai importante familii aparținând nobilimii negre sunt:

– Casa de Guelph (Britania)
– Casa de Wettin (Belgia)
– Casa de BErnadotte (Suedia)
– Casa de Liechteinstein (Liechteinstein)
– Casa de Oldenburg (Danemarca)
– Casa de Hohenzollern (Germania) – și România în sec. XIX și XX
– Casa de Hanover (Germania)
– Casa de Bourbon (Franta)
– Casa de Orange (Olanda)
– Casa de Grimaldi (Monaco)
– Casa de Wittelsbach (Germania)
– Casa de Braganza (Portugalia)
– Casa de Nassau (Luxemburg)
– Casa de Habsburg (Austria)
– CAsa de Savoy (Italia)
– Casa de Karadjorjevic (fosta Iugoslavia)
– Casa de Wurttemberg (Germania)
– Casa de Zogu (Albania)
– Casa de Windsor

          Toate familiile listate sunt conectate la Casa de Guelph, una dintre familiile originale ale Nobilimii Negre Venețiene, din care descinde Casa de Windsor și actuala regină a Angliei. Guelph-ii sunt atât de interconectati cu aristrocrația germană prin Casa de Hanover/Hanovra încât ar fi nevoie de câteva pagini pentru a menționa toate conexiunile. După cum puteți vedea, aproape toate casele regale europene își au originea în casa de Hanovra și astfel în Casa de Guelph – Nobilimea Neagră.
           Aproape toate societățile secrete și chiar și Natiunile Unite își au izvorul legat de Nobilimea Neagră ai căror membrii au fost și în Comitetul Celor 300, de acolo pornind tot ce numim azi: Clubul de la Roma, CFR (Consiliul pentru Relatii Externe), RIIA (Institutul Regal al Relațiilor Externe), Bilderberg, Masa Rotunda etc. Aceste lichele care conduc, nu au nevoie să fie în guverne căci au frâiele banului în mână și pentru ei nu contează ce partid e la putere. Dar când te vei trezi și vei smulge cablul tv din televizor și nu vei mai merge la vot, vei vedea cu totul alți ochi lucrurile.

          Sursa: blogul Marturisim.ro, art. Monarhia, NU salvează România, ci o rupe teritorial?, preluare de pe Noua Ordine Mondiala, 29 noiembrie 2013

 

          Şi, iată vorbim despre zilele noastre (6 noiembrie 2011 – n.a.). Adică de chiar zilele în care Majestatea Sa Regele Mihai I de România a fost invitat în Parlamentul României, unde a rostit cu demnitate o alocuţiune, pentru ca mai apoi să fie sărbătorit de români, la frumoasa vârstă de nouăzeci de ani, în frumoasa sală a Operei Române ş.a.m.d. Aceste evenimente au fost larg mediatizate. Pentru culoarea locală, trebuie să spunem că unul dintre cei care au sprijinit cu toată puterea aceste evenimente este unul dintre conducătorii partidului liberal, adică partidul care are ca punct fundamental doctrinar – ca orice partid liberal – convingerea republicană. Revenind, iată că în societatea românească, cu acest prilej, apare insistent o întrebare: „Poate monarhia să salveze România?” Şi, pentru că suntem încredinţaţi că aceasta este o chestiune deosebit de importantă pentru români, vom stărui mai jos asupra ei – fără a ne pune probleme referitor la Regele Mihai I de România sau la alocuţiunea din parlament sau la liberalismul extrem de „original”, din România sau… Şi dacă ne vom mai referi la Majestatea Sa, ne vom referi la cel de-atunci şi nu la cel de acum.
            După cum am mai afirmat şi în alte ocazii, faptul că suntem direcţionaţi prin clişee este un fapt clar. Ceea ce nu este clar se referă la faptul că, deşi cunoaştem acest lucru, continuăm să ne lăsăm conduşi în eroare. Cu alte cuvinte, dintr-un fel de neputinţă – care îşi are punctul de pornire în viaţa noastră păcătoasă – nu aplicăm ceea ce ştim. Ştim şi, totuşi, ne lăsăm păcăliţi. Şi într-un mod de-a dreptul sincer – aproape înduioşător de sincer. De câteva dintre aceste clişee ne vom folosi în cele ce urmează. Mai întâi precizăm că este vorba de clişee care se află în sertarul de istorie – adică sunt foarte importante, mai importante decât celelalte care se bazează pe cele dintâi. La fel cum se spune – la grămadă şi cu totul dogmatico absolut – că domniile fanariote au fost un dezastru pentru ţările româneşti, se afirmă că domniile sau, mai corect – dinastia de Hohenzollern – a fost „benefică” , „a creat România modernă”, „a pus bazele instituţionale ale României” de care vorbeam mai sus, „a cucerit independenţa” – prin Carol I -, „a întregit Ţara” – prin Ferdinand – „a ridicat România din punct de vedere cultural şi economic” – prin Carol al II-lea – şi, în fine, „a salvat România de la o catastrofă iminentă” – prin Mihai I. Acestea nu sunt toate, sunt doar cele mai cunoscute şi practicate clişee.
           Nu vom face analiza fanarioţilor, care în mare parte au fost nefaşti pentru ţările române – dar nu în totalitate -, fiindcă este cu mult mai spectaculos cel de-al doilea clişeu istoric – cel cu „cât de minunată” şi de „de bine” a fost monarhia casei de Hohenzollern pentru România – şi ne şi plasează în interiorul subiectului din pagina de faţă.
Este cu mult mai spectaculos, fiindcă rolul şi consecinţele perioadei familiei de Hohezollern în România sunt integral nefaste. Din pornire şi până în actul final. Dar, aici este necesar să fac o precizare, referitoare la propria-mi persoană: sunt printre cei mai antirepublicani şi, în acelaşi timp, antisovietici – onest în felul meu – indivizi din univers; adică sunt român.
           Dacă facem o trecere succintă prin istoria acestei perioade – şi nu ne pasă de clişeele fie ele iudeofrancmasonice, cu variantele capitaliste, comuniste sau neocomuniste – vom observa, ca foarte clare următoarele evenimente simple. Mai întâi că domnia străină pe care o tot cereau trădătorii lui Al. I. Cuza – de altfel, fratele lor de lojă iudeofrancmasonică, dar un frate care începuse să creadă că România e mai importantă decât scopurile umanitaro, evoluţionisto, iluminato, etco iudeofrancmasonice; fiindcă lucrul este dovedit: urmarea domniei lui Cuza era proiectată a fi instaurarea republicii, dar asta doar din pornire -, aşadar domnia străină, a cărei necesitate a fost şi este justificată în istoria oficială exact cum justifică Ion Iliescu lovitura de stat din decembrie 89, ca fiind revoluţie, această domnie străină a avut un singur scop: îndepărtarea de la conducerea şi din preajma conducerii statului a tuturor celor care ar fi putut împiedica planurile iudeofrancmasoneriei. Este exact ceea ce se întâmplă şi astăzi, şi nu doar în România. Cu alte cuvinte, a fost şi este periculos, pentru scopurile şi idealurile organizaţiei sataniste universale, ca la conducerea statului român să se găsească români; chiar şi pentru simplu fapt că un român, oricât de ticălos ar fi, poate la un moment dat să iasă din ascultarea lojelor şi să nu fie de acord cu distrugerea propriului său popor. Este un risc pe care conducătorii ocultei nu şi-l mai asumă; Al. I. Cuza i-a costat aproape 100 de ani, până când, din balconul palatului, marele maestru iudeofrancmason Mihail Sadoveanu, a declarat România ca fiind republică, adică a anunţat victoria satanismului împotriva lui Hristos.
            Poporul, în ordinea iudeofrancmasoneriei, este o noţiune inacceptabilă, cum inacceptabilă este pentru ei credinţa în Învierea lui Hristos. Aşa au sosit, nu regii, ci domnitorul Carol I de Hohenzolern, despre care cred că este suficient să observăm doar câteva lucruri. Primul este că Majestatea Sa este campionul dărâmării de biserici şi mânăstiri, în curgerea tulburatei noastre istorii. Nici tătarii, nici Cuza şi nici Ceauşescu – care în adevăr au fost anticreştini înverşunaţi – nu au reuşit să dărâme atâtea biserici şi mânăstiri. Ei, iată cum v-aţi enervat, iubiţi cititori – şi asta pentru că tocmai am lovit un alt clişeu după care vă ghidaţi viaţa; şi unul tot istoric. Dar, ca să mă iertaţi, mă dau în vileag: cine are curiozitatea poate verifica la Biblioteca Academiei lista cu bisericile şi mânăstirile dărâmate de Carol I – de altfel, Podul Mogoşoaiei, cunoscut astăzi sub numele de Calea Victoriei (nici nu se mai ştie care victorie, a cui împotriva cui), era plin de mânăstiri. Şi, ca un exerciţiu: dacă am vrea să ne exprimăm corect din punct de vedere politic, atunci am spune: Carol I nu a dărâmat biserici şi mânăstiri, ci a modernizat România. Şi, mai departe: iată ce clădiri frumoase s-au construit – Cecul Mare, Casa Oştirii (CCA) ş.a.m.d -, pe locurile pe care până nu demult erau nişte mânăstiri vechi şi înapoiate.
             În ceea ce ne priveşte pe noi, trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna: acesta este chiar modul în care se cântăresc şi astăzi lucrurile, şi asta pentru că, acei care cântăresc, sunt aceiaşi urâtori ai credinţei şi neamului românesc. E şi ăsta un fel de a vedea lucrurile, pe care însă, eu personal nu pot să-l împărtăşesc. Încă un lucru şi doar atât despre acest conducător catolic, urâtor de români: independenţa, pentru care au murit mii şi mii de români luptând, nu a fost cucerită prin jertfa lor; fiindcă Regatul Român devenea independent automat la capătul războiului, la care nu avea nici un rost să participe. Dar, dacă tot a participat – fiindcă aşa au cerut obligaţiile lui Carol I – pentru a ne fi recunoscută independenţa (încă odată, pentru care am dat mare jertfă de sânge), Majestatea Sa Carol I a împământenit multe, extrem de multe familii evreieşti în Ţară. Aşadar, am murit şi am şi plătit pentru acest lucru. Este chiar situaţia în care am mai fost puşi şi de Majestatea Sa Mihai I.
            Despre Carol al II-lea nici nu ştiu de ce mai trebuie spus ceva. Dar o voi face totuşi, fiindcă am suferit o traumă, când am asistat la victoria anticreştinilor, care l-au adus în ţară acum câţiva ani (după cum spuneau ei, au adus „moaştele” lui Carol al II-lea), pentru a-l îngropa lângă Sfinţii noştri Domnitori. Dar foarte scurt: Carol al II-lea este unul dintre cei mai criminali conducători pe care i-au avut vreodată românii, în oricare dintre ţările române. Şi asta fiindcă a ucis sistematic tineretul românesc. Totodată, a fost pe bună dreptate considerat de casele regale înrudite ca un escroc ordinar – ceea ce a şi fost (în sensul acesta sunt sute de mărturii istorice). Nu vom vorbi despre moravurile Majestăţii Sale, pe care nu s-a sfiit să le arate întregului popor român al vremii. De regele Ferdinand n-am uitat, dar este chiar inutil, în economia textului de faţă. Acestea sunt doar nişte rânduri. O analiză serioasă a fenomenului Monarhia de Hohenzollern în România, ar duce, pe orice om normal la cap, la evidenţa că domniile fanariote au fost depăşite în lupta împotriva poporului român, împotriva lui Hristos.
           Dar, ce ne interesează în rândurile de faţă, nu este că unii au fost mai răi ca alţii şi nici că acelaşi sistem, aceeaşi reţetă a fost folosită şi atunci şi acum; cum, deşi aceste lucruri sunt foarte importante, nu ne interesează, în rândurile de faţă, nici că astăzi nu este decât un ieri reşapat şi iar reşapat şi iar, cu un singur scop, tot acelaşi al iudeofrancmasoneriei „iluminate”: de a ne îndepărta de Hristos şi de drumul nostru mântuitor ca neam. Dar, ceea ce ne interesează însă, este faptul că ideea de regalitate – corect pentru noi românii: de domnie – este legată de domniile străine (indiferent dacă greceşti, austriece sau alogene în amestec eterogen). Aşadar, avem pe de-o parte forma de guvernământ, care este total contraindicată pentru poporul român, denumită republică – formă de guvernământ care este creaţia Revoluţiei Franceze (republica Greciei antice este o antică prostie – sau, mai frumos spus, un alt clişeu -, fiindcă niciodată Grecia nu a fost republică; lucrul acesta îl cred cei care citesc Republica lui Platon, fără să cunoască că titlul real al dialogului este Politeia, adică Cetatea multor zei – şi nu, niciodată Republica, decât pentru a folosi pentru legitimarea aberaţiei revoluţiei din Franţa) şi este definită în primul rând prin ateism şi (ca urmare) prin nerecunoaşterea a chiar noţiunii de neam, popor şcl -, iar pe de cealaltă parte avem monarhia străină.
            Toate acestea se întâmplă fiindcă, pentru români, firescul – adică domniile pământene -, a ajuns un lucru pe tot atât de îndepărtat cum îi este şi trăirea firească, adică în Hristos. Sigur că de aici nu se vede nici o ieşire: alegeţi între Băsescu, Iliescu şi regele Mihai I, prinţu’ Dudă. Nu e nimic de ales. Evident. Numai că acestea nu sunt opţiuni reale, ci opţiunile impuse nouă. Reţineţi de mai sus? Aceeaşi reţetă, aceiaşi care cântăresc, ş.a.m.d? Unde sunt românii? Sau, mult mai simplu şi mai clar, unde ne este Hristos? Cei care participă la astfel de „alegeri” – adică aleg între satan şi satanel – nu sunt nicidecum românii. Şi atunci? Poate aţi uitat sau nici n-aţi ştiut: coroana, pentru poporul român, se aşează pe un creştet care poate duce crucea. E legătura aceea cu Golgota. Pe un creştet care a fost scufundat de trei ori şi a fost îmbrăcat în Hristos. Poate totuşi vă aduceţi aminte: a existat ceva şi înainte ca poporul român să cadă în sclavia urâtorilor de Hristos, iar ceva-ul acesta nu este departe de noi, este chiar la îndemână. Trebuie să vă aduceţi aminte: suntem oameni liberi prin Sfânta Taină a Botezului şi suntem făcuţi de Însuşi Dumnezeu. Suntem liberi să trăim, tot aşa cum suntem liberi să murim – şi asta nu are nici o legătură cu „ei”. Noi suntem cu Dumnezeu, iar cu noi este Dumnezeu. Nu sunt doar vorbe. Trebuie să vă amintiţi, chiar şi doar fărâme. Trebuie, fiindcă altfel ne va lua nefratele sufletele. Şi îi va fi uşor s-o facă, fiindcă chiar noi i le vom da.
            Coroana cu Sfânta Cruce nu o poate ţine orice scăfârlie de drac – este tare grea. Nu contează cum se numeşte – preşedinte sau rege, de altfel nu mai este nici o diferenţă, fiindcă monarhiile moderne sunt constituţionale. Pentru noi sunt străini. Pentru români este cel ce poate duce Coroana cu Cruce. Fiindcă, s-ar părea că a conduce poporul român este un fel de a urca Golgota.

            Sursa: blogul saccsiv, articolul MUGUR VASILIU: „Crucea şi Coroana”. Monarhia în România – o unealtă a masoneriei…, 6 noiembrie 2011

           Link-uri recomandate de blogul saccsiv:

https://saccsiv.wordpress.com/2013/11/14/casa-de-hohenzollern-nu-este-o-solutie-benefica-pentru-romania-dar-nici-actualul-sistem-atunci/

https://saccsiv.wordpress.com/2012/06/14/regina-maria-a-promovat-ratacirea-bahai-in-romania-inca-din-1935/

https://saccsiv.wordpress.com/2013/11/01/a-aparut-cartea-raportul-orbului-scrisa-de-mugur-vasiliu/

 
                                                      Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei
                                                nevrednicul Radu Iacoboaie, 6 martie 2016

 
           Alte link-uri pe care la puteți accesa:

https://searchnewsglobal.wordpress.com/2013/12/29/familia-regelui-mihai-casa-de-hohenzollern-si-facaturile-masonice-asupra-romaniei/

https://buzlecatalin.wordpress.com/2014/01/01/regele-mason-tortionar-mihai/

http://patriaonline.ro/despre-casa-regala-de-romania-si-legaturile-cu-alte-case-regale-si-suverane-din-europa/

Anunțuri

8 gânduri despre „CÂTEVA DOVEZI ALE LEGĂTURILOR DINTRE MASONERIE ȘI CASA REGALĂ A ROMÂNIEI – Radu Iacoboaie, 6 martie 2016

  1. Pingback: ZADARNIC SE STRĂDUIESC CA SĂ NE FACĂ SĂ SĂRBĂTORIM PE 10 MAI ZIUA REGALITĂŢII… PUŢINI ROMÂNI ŞTIU DE EXISTENŢA UNEI LEGĂTURI ÎNDELUNGATE ŞI STRÂNSE ÎNTRE CASA REGALĂ A ROMÂNIEI ŞI MASONERIA EUROPEANĂ… – Radu Iacoboai

  2. Pingback: ZADARNIC SE STRĂDUIESC CA SĂ NE FACĂ SĂ SĂRBĂTORIM PE 10 MAI ZIUA REGALITĂŢII… PUŢINI ROMÂNI ŞTIU DE EXISTENŢA UNEI LEGĂTURI ÎNDELUNGATE ŞI STRÂNSE ÎNTRE CASA REGALĂ A ROMÂNIEI ŞI MASONERIA EUROPEANĂ… – Radu Iacoboai

  3. Pingback: MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s