UN ANUNȚ IMPORTANT: A APĂRUT ȘI NR.3 AL REVISTEI ”ROMÂNIA ORTODOXĂ”. LA MULȚI ANI!

index  index

                    ROMÂNIA ORTODOXĂ – revistă online de spiritualitate și cultură
         MOTTO: ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
                         Țara mea de glorii, țara mea de dor…” (Mihai Eminescu)

         „Citeşte mult, ca Dumnezeu să-ţi limpezească mintea” (Părintele Dionysios)

         “Dumnezeu o să ne ceară socoteală pentru că nu am citit. Luaţi şi citiţi vieţile sfinţilor şi învățăturile Sfinţilor Părinţi.” (Părintele Iustin Pârvu)

         ,,Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni…” (Psalmul 11 al lui David, v.8)

        ,,Români, nu vă mai alegeți conducători care nu-și iubesc țara! ” (Petre Țuțea)
                                         SUMARUL NUMĂRULUI 3 – ianuarie 2016

TREI ȚĂRI ORTODOXE: CIPRU CADE, GRECIA CADE, ROMÂNIA ÎNCĂ REZISTĂ ÎN LUPTĂ CU HOMOSEXUALITATEA………………………………………………………………………………………………………4

,,ȘCOALA HOMOSEXUALITĂȚII”, O NOUĂ ,,OFERTĂ EDUCAȚIONALĂ” PENTRU LICEENII ROMÂNI………………………………………………………………………………………………………………………….6

INIȚIATIVĂ FĂRĂ PRECEDENT ÎN SÂNUL BISERICII ORTODOXE. UN MITROPOLIT CERE SCHIMBAREA CONSTITUȚIEI…………………………………………………………………………………………….8

DE CE NU MAI SUNT LĂSAȚI COPIII NOȘTRI SĂ ÎNVEȚE ÎN ȘCOALĂ DESPRE DUMNEZEU?…….9

PENTRU UN ÎNVĂȚĂMÂNT RELIGIOS-CREȘTIN ORTODOX COMUNITAR……………………………14

INFILTRAREA «NOII ERE» A ANTIHRISTULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT (din Predica Înaltpreasfinţitului Serafim al Pireului, în 9 septembrie 2014 la Școala Brâncovenească)…………………………………………………………………………………………………………..19

Arhimandrit Serafim Alexiev: ORTODOCȘII ADEVĂRAȚI vor fi etichetați ca SECTĂ și VOR FI PRIGONIȚI, ca fiind oameni periculoși pentru pacea și ordinea publică………………………….22

SFÂNTUL JUSTIN POPOVICI: “Participarea împreună cu ereticii la Sfânta Euharistie reprezintă cea mai neruşinată trădare a Domnului nostru Iisus Hristos”……………………..23

”ZIC VOUĂ: DACĂ VOR TĂCEA ACEȘTIA, PIETRELE VOR STRIGA” (Luca 19:40)……………………23

PANEREZIA ECUMENISMULUI INTER-RELIGIOS SINCRETIST (din Predica Înaltpreasfinţitului Serafim al Pireului la Dumnezeiasca Liturghie de luni, 8 septembrie 2014, în Mangalia)……………………………………………………………………………………………………………………..25

Falsificarea Sfintei Scripturi. Papa a omis acele versete care îi acuzau pe iudei de răstignirea Mântuitorului Hristos…………………………………………………………………………………29

PE SCURT DESPRE PLANUL ANTICREȘTIN GLOBALIST……………………………………………………..34

ASOCIAȚIILE ANTICREȘTINE ȘI FORUMUL CONSTITUȚIONAL…………………………………………..36

MASONERIA PROMOVEAZĂ TOT MAI MULT ÎN MASS-MEDIA ARIANISMUL ȘI OCULTISMUL PENTRU DESCREȘTINAREA LUMII!………………………………………………………………………………….38

CĂSĂTORIA FANTASMAGORICĂ A LUI HRISTOS ȘI “MARELE EDUCATOR”…………………………40

SFÂRȘITUL LUMII ȘI MIȘCĂRILE OCULTE ÎN NOUA ERĂ A GLOBALIZĂRII………………………….43
TEMATICA ABORDATĂ DE REVISTA ,,ROMÂNIA ORTODOXĂ”:

I. DESPRE ORTODOXIE
II. DESPRE NEAMUL ROMÂNESC
III. DESPRE FAMILIE
IV. DESPRE PROVOCĂRILE SOCIETĂȚII ACTUALE
NOTA REDACȚIEI:

Așteptăm cu drag și real interes orice articol din partea cititorilor pe tematica abordată de revistă și prezentată mai sus. Ni le puteți trimite la comentarii, fie pe pagina de facebook la grupul revista ROMÂNIA ORTODOXĂ, fie pe blogul de pe wordpress MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI tot la comentarii. Ne rezervăm dreptul legitim de a selecta totuși cele mai bune articole primite scrise de dumneavoastră sau recomandate.

Dacă doriți, puteți să scoateți revista la imprimantă și s-o difuzați gratuit altor persoane. Doamne ajută!

Radu Iacoboaie, Pitești, 2016

 

                                        TREI ȚĂRI ORTODOXE: CIPRU CADE, GRECIA CADE,
                               ROMÂNIA ÎNCĂ REZISTĂ ÎN LUPTĂ CU HOMOSEXUALITATEA

Pe 26 noiembrie 2015: Cipru, prima țară majoritar ortodoxă care permite „uniunile civile” pentru homosexuali

Pe fondul confuziei și al lipsei de opoziție civică conservatoare, Parlamentul Ciprului a adoptat o inițiativă legislativă care permite cuplurilor de homosexuali să-și înregistreze relația ca „parteneriat” sau „uniune civilă”.
Deși nu permite deocamdată decât avantaje locative și fiscale, confuzanta instituție, existentă la nivel internațional abia din anii 1990 nu este nicidecum un scop în sine. Așa cum am arătat în memoriul de opoziție la propunerea legislativă privind parteneriatul civil dezbătută în Parlamentul României,
Privind experiența altor țări, apare clar că parteneriatele civile nu sunt un scop în sine, ele având rostul de a face încetul cu încetul acceptabilă ideea de „căsătorie” între persoane de același sex. Propunerea de lege trebuie deci privită în acest context: în aproape nicio țară unde acestea au fost instituite, legislativul nu s-a putut opri aici, el fiind supus unei presiuni imense pentru a răspunde tuturor revendicărilor de reglementare a „căsătoriei” și adopției de copii pentru homosexuali. (…) Sursa: culturavietii.ro Mai multe detalii, în engleză: cypruslawfirm.com

Pe 23 decembrie, înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului: Grecia a legalizat parteneriatele civile între persoane de același sex

Sfidând opoziția puternică a Bisericii Ortodoxe, parlamentul grec a legalizat miercuri parteneriatele civile între persoane de același sex, relatează presa elenă, citată de site-ul Politico.eu.
Cu 193 de voturi pentru și 56 împotrivă, legea care prevede că homosexualii au dreptul să se căsătorească a fost votată de deputați. Legea a fost votată de reprezentanții Syriza, partidul stângii radicale condus de Tsipras, și alte patru formațiuni. Partidul grecilor independenți (ANEL), care face parte din coaliția de guvernare, a votat împotrivă.
Nouă lege rezolvă chestiunile de proprietate și de moștenire, dar nu conține dispoziții legate de adoptarea copiilor de către cuplurile de același sex.
„Este o zi importantă pentru drepturile omului”, a declarat în fața deputaților premierul Alexis Tsipras.
Activiștii pentru drepturile homosexualilor au aplaudat votul parlamentului, susținând că legalizarea căsătoriilor civile între persoane de același sex reprezintă un pas important către acceptarea lor într-o țară în care Biserica Ortodoxă are un cuvânt greu de spus iar atacurile împotriva persoanelor gay au crescut în ultimii ani.
De altfel, Amnesty International a anunțat că a primit cu satisfacție „votul istoric”, dar a subliniat că, în pofida acestui prim pas, homosexualii continuă să trăiască în Grecia într-un climat ostil și nu sunt apărați de autorități.
În 2013, Grecia a fost condamnată de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului pentru discriminare, în urma unei plângeri a militanților homosexuali. Sursa: activenews.ro (…)

România rezistă:

Parlamentul a RESPINS legea parteneriatelor homosexuale. Deputat PSD: Dacă s-ar fi adoptat inițiativa cu delfinul persoană non-umană, cineva ar fi propus legalizarea căsătoriei între o persoană și un delfin
Parlamentul României a respins, definitiv, proiectul de lege privind „parteneriatele civile”, cu o majoritate covârșitoare.
Proiectul de lege, inițiat de deputatul Remus-Florinel Cernea, prevea posibilitatea legalizării unei forme de căsătorie civilă, între persoane de același sex.
A fost a doua oară când Parlamentul s-a confruntat cu o astfel de cerere, după cea din 2013, și aceea respinsă.
În plen, inițiatorul legii, deputatul Remus-Florinel Cernea, a argumentat că legea ar fi utilă pentru că „niciun cetățean nu trebuie să fie discriminat”, iar parteneriatul civil „este o formă de recunoaștere a uniunilor celor care nu se căsătoresc, deopotrivă cupluri formate din persoane de sex diferit sau din persoane de același sex”.
Răspunsul a venit prompt, din partea deputatul Ovidiu-Cristian Iane, deputat PSD și fost coleg cu Remus-Florinel Cernea la Partidul Verde.
Acesta a afirmat că acest demers ar putea fi folosit drept unealtă pentru alte demersuri privind persoanele de același sex, inclusiv căsătoriile homosexuale și adopțiile de copii de către aceștia.
„Voiam să vă spun, stimați colegi, că faptul că susținem drepturile LGBT – și sunt țări care în Europa susțin aceste drepturi, evident – nu înseamnă neapărat că trebuie să susținem și parteneriatul civil, pentru că până la urmă aceste drepturi și libertăți sunt și în funcție de tipul de societate în care trăim, iar la noi, aici, există o societate care are un alt grad de moralitate, în special religioasă.
Acum, pe de altă parte, în ceea ce privește acest demers, ca să zic așa, ar putea fi precursorul unor alte demersuri la fel de periculoase care, sincer, creează o societate în care eu nu vreau să-mi cresc copiii. Și anume, ce poate să urmeze? Poate să urmeze adopția, ulterior, nu? Poate să urmeze orice altă formă care în Vest, în Occident este foarte bine, să zic așa, promovată. Și unele țări chiar au adoptat aceste modificări de concepte morale.
Or, eu nu vreau să trăiesc într-o societate în care un copil să fie, nu știu, să nu aibă înțelesul cuvântului de mamă și tată în adevăratul sens al cuvântului, pe care eu îl cunosc de când sunt mic”, a spus Iane.
Mai mult, acesta a afirmat că dacă Parlamentul ar fi adoptat propunerea lui Remus Cernea privind definirea definilor ca persoane non-umane, atunci ar fi existat și propunerea de căsătorie între un om și un astfel de animal.
„Și ca să închei, ca să închei, mulțumesc, domnule președinte, dacă am fi trecut, mi-aduc aminte de o altă inițiativă – cu delfinul persoană non-umană, dacă am fi trecut această inițiativă, am fi asistat probabil, și cu acest parteneriat civil, la o căsătorie, în viitorul apropiat, între o persoană de sex oricare și un delfin”, a spus Iane.
Reamintim că la sfârșitul lunii noiembrie, în Monitorul Oficial al României a apărut un proiect de lege constituțională ce definește căsătoria ca fiind o uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie. Inițiativa constituțională urmărește modificarea articolului 48, alineat 1 din Constituția României. Astfel, din „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”, noul articol constituțional se va transforma în „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”
Comitetul de Inițiativă pentru revizuirea articolului 48, alineatul 1, este format din 16 persoane, dintre care amintim: artiștii Tudor Sișu și Vlad Miriță, soția lui Felix Tătaru, Nadia, filozoful Sorin Lavric, doctorul Pavel Chirilă, Mihai Gheorghiu, directorul adjunct al Muzeului Țăranului Român dar și Părintele Constantin Necula, consilier al Mitropolitului Ardealului. Sursa: activenews.ro
Să mulțumim lui Dumnezeu că România rezistă! Să ne rugăm să nu cădem niciodată…
Sursa: https://danielvla.wordpress.com/2015/12/29/trei-tari-ortodoxe-cipru-cade-grecia-cade-romania-inca-rezista-in-lupta-cu-homosexualitatea/

 

                                       ,,ȘCOALA HOMOSEXUALITĂȚII”, O NOUĂ

                             ,,OFERTĂ EDUCAȚIONALĂ” PENTRU LICEENII ROMÂNI

În ultima săptămână din anul şcolar trecut, elevi de la peste 10 licee din Bucureşti au participat, la Cinematograful „Elvira Popescu” din cadrul Institutului Francez, la o activitate organizată de reprezentanţii primei platforme video de educaţie sexuală în limba română, intitulată „Sexul vs. Barza”. Timp de trei zile, elevii au vizionat videoclipurile din cadrul platformei, în prezenţa şi cu participarea cadrelor didactice. Adolescenţii au aflat informaţii despre contracepţie, homosexualitate, masturbare sau pornografie, imaginile şi informaţiile prezentate neputând stârni decât revolta oricărei persoane cu un elementar bun simţ.
Evenimentul de la Cinema „Elvira Popescu” nu reprezintă însă o noutate. De doi ani încoace, sute de elevi sunt luaţi din şcoli „cu japca”, fără ştiinţa ori acordul părinţilor, şi duşi în biblioteci, unde sunt iniţiaţi în tainele perversiunilor de tot felul, unde li se inoculează ideea că homosexualitatea este doar o altă orientare sexuală, şi nicidecum un păcat strigător la cer, avortul fiind prezentat drept soluţia salvatoare şi bineînţeles, legală, în cazul sarcinilor „nedorite”.
Programul „Sexul vs. Barza” a fost lansat la Palatul Parlamentului, pe 23 aprilie 2013. La eveniment au participat elevi, profesori, părinţi şi bibliotecari, alături de parlamentari şi alţi factori de decizie. Cu această ocazie s-a anunţat şi parteneriatul cu Biblionet România, pentru promovarea educaţiei sexuale în biblioteci.
Autorii programului definesc „Sexul vs. Barza” ca fiind „o platformă online care cuprinde videoclipuri de educaţie sexuală, prin care adolescenţii pot înţelege mai bine subiecte precum sexualitatea, respectul faţă de diversitate, dar şi aspecte legate de corp, relaţii şi contracepţie”.
În realitate, platforma „Sexul vs. Barza” este realizată şi susţinută de asociaţii pro-avort şi pro-homosexualitate, precum „Accept”, a homosexualilor din România, între partenerii proiectului numărându-se reţeaua de clinici de avorturi „Marie Stopes” şi Colegiul Bilingv „George Coşbuc” (unde există o platformă LGBT prin care se promovează homosexualitatea, fiind găzduite şi „parade gay”). Biblionet a anunţat susţinerea şi promovarea platformei educaţionale în peste 2.000 de biblioteci publice din România.
Alături de Institutul Francez, între instituţiile care şi-au deschis, până acum, porţile spre pervertirea adolescenţilor români, se numără:
1. Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” Reşiţa, „beneficiari” fiind elevii de la „Colegiul Economic al Banatului Montan”, care au fost „instruiţi” şi de reprezentanţii DSP Caraş Severin. Titul activităţii: „Poveşti adevărate despre sex, corp şi relaţii”. Teme abordate: „Fetele sunt mai mature decât băieţii în raporturile sexuale”, „Sexul prelungeşte viaţa”, „Părinţii de astăzi sunt mai puţin pregătiţi decât tinerii de astăzi în ceea ce priveşte discuţiile deschise despre sex”, „Educaţia sexuală trebuie introdusă în şcoli”, „Lipsa educaţiei sexuale are consecinţe foarte grave şi poate aduce chiar moartea”. Menţionăm şi câteva dintre întrebările puse de elevi: „Avortul poate periclita naşterile ulterioare?”, „La ce vârstă este recomandată începerea activităţii sexuale?”, „Cum să ne comportăm faţă de gay şi lesbiene?”, „De ce sunt considerate fetele mai mature decât băieţii în raporturile sexuale?”
2. Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, la activităţi participând elevi de la liceul „Traian Vuia”, de la „Grupul şcolar Electroputere” şi de la „Colegiul Naţional Carol I”
3. Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” din Cluj, care a găzduit elevi de la „Colegiul Tehnic Energetic”.
4. Liceul „Neagoe Basarab” din Olteniţa, unde elevii au fost informaţi „Ce e clitorisul?” şi „Ce lucruri trebuie să ştim înainte să facem sex?”. Să amintim că unul din clipurile „apreciate” de elevii de la „Neagoe Basarab” se numeşte „Cel mai cool organ: clitorisul…”, materialul vizionat conţinând imagini şi mesaje explicite şi instigând minorii la perversiuni sexuale!
5. Biblioteca Municipală „Gala Galaction” din Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, a găzduit elevi de la două licee. Aceştia au primit, la rândul lor, educaţie (homo)sexuală, dascălii şi bibliotecarii străduindu-se, cot la cot cu promotorii programului, să-i educe pe adolescenţi, în spiritul „diversităţii” şi „toleranţei”.
6. Biblioteca din Centrul Cultural „Carmen Sylva” Sinaia, la întâlnire participând elevi de la „Colegiul Mihail Cantacuzino”.
Şi lista poate continua.

Toate adresele şi memoriile întocmite de către asociaţiile şi organizaţiile creştine şi înaintate Ministerului Educaţiei au primit acelaşi răspuns: „Ministerul Educaţiei nu a fost informat despre lansarea proiectului „Sexul vs. Barza” şi nu este implicat în derularea acestuia”.
Mai mult decât atât, Ministerul specifică faptul că „în conformitate cu legislaţia în vigoare, toate activităţile desfăşurate la nivel local, sub iniţiativa altor entităţi decât cele prevăzute de legislaţia specifică educaţiei trebuie să se realizeze cu acordul conducerilor unităţilor de învăţământ, al părinţilor şi al elevilor (dacă aceştia sunt majori).”
Cum se explică, atunci, participarea în masă a elevilor la acest program? Cui revine responsabilitatea acestor decizii? În câte situaţii au fost respectate reglementările în vigoare? Câţi părinţi au fost informaţi despre conţinutul programului la care au participat copiii lor şi câţi şi-au dat acordul scris? Câţi români pot tolera perversitatea şi încuraja educaţia homosexuală?
Prin prezenţa masivă a elevilor din România la programele de iniţiere în homosexualitate, prin prezentarea nefirescului drept firesc şi a perversităţii drept normalitate, Ministerul Educaţiei şi toate unităţile subordonate încalcă, în mod flagrant, Legea Educaţiei Naţionale care prevede,la Art. 7, că „în unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.”
Să nu ne amăgim. Intenţiile celor care susţin, din spate, desfăşurarea de forţe homosexuale pe teritoriul instituţiilor de învăţământ şi cultură din România sunt cât se poate de clare. Le exprimă, într-un interviu, chiar fondatoarea „Sexul vs. Barza”, Adriana Radu:
„Educaţia sexuală şi ce cuprinde ea ca teme (corp, body image, relaţii interpersonale, LGBTQ, sex, boli cu transmitere sexuală, contracepţie, noţiuni despre legi şi politici despre sex şi despre drepturile minorilor) nu sunt lucruri cunoscute. Numai după ce vom face educaţie sexuală îşi vor da seama publicul ţintă şi restul oamenilor ce este educaţia sexuală şi de ce este stringent nevoie de ea. (…) Oamenii trebuie întâi să realizeze ce-i educaţia sexuală şi apoi să-şi dea seama ce tip de informaţie le-a lipsit până acum şi cât de vitală e. Pasul următor ar fi ca noi să cerem, printr-un efort colectiv, adoptarea unei legi care să includă educaţia sexuală ca materie obligatorie în şcolile din România”, concluzionează Adriana Radu.
Educată, încă de pe băncile şcolii, în spiritul toleranţei şi acceptării homosexualităţii, ca orientare sexuală „normală”, generaţia de mâine va răspândi, la rândul său, propaganda homosexuală, luptând împotriva discriminării.
Copiii noştri vor privi cum cuplurile de homosexuali se îmbrăţişează şi se sărută în pieţele publice, iar asta li se va părea un lucru firesc. Afirmaţia că un copil are nevoie de o mamă şi de un tată va fi considerată incitare la ură. Acceptarea homosexualităţii va deveni datoria unui cetăţean model.
Astăzi, se pledează tot mai des pentru scoaterea orelor de religie din şcoala românească. Dacă educaţia homosexuală este tolerată şi încurajată, dar orele de religie deranjează, înseamnă că peste un interval de timp, relativ scurt, copiii noştri vor deveni, pe bună dreptate, proprii noştri călăi!
Trădarea încrederii pe care ei, cei mici, o au în noi, cei mari se va răzbuna cândva cumplit împotriva noastră. Vom răspunde pentru fiecare suflet smintit şi desfigurat, prin ignoranţa şi nepăsarea noastră!
Să dea Bunul Dumnezeu fiecăruia dintre noi o inimă de copil, ca să putem iubi şi apăra chipul nevinovăţiei din sufletul tuturor copiilor din România!

Sursa: blogul Vlad Herman, 3 septembrie 2014, Irina Nastasiu, preluare de pe Doxologia

 

                         INIȚIATIVĂ FĂRĂ PRECEDENT ÎN SÂNUL BISERICII ORTODOXE.
                                 UN MITROPOLIT CERE SCHIMBAREA CONSTITUȚIEI
Ioan, Mitropolitul Banatului a anunţat, astăzi, la sfârşitul Slujbei de Crăciun pe care a oficiat-o în Catedrala Mitropolitană din Timişoara, lansarea unei iniţiative civice fără precedent. Reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române la Timișoara cere modificarea Constituţiei.
ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului a făcut un apel vineri, în timpul Slujbei de Crăciun, pentru strângerea de semnături care să aibă ca efect modificarea Constituției. Mitropolitul vrea ca princpala lege din România să specifice clar că familia este formată dintr-un bărbat şi o femeie, ca reacţie la faptul că, în tot mai multe state europene, au fost recunoscute famiile formate din persoane de acelaşi sex.
”Este o iniţiaţivă civică pe care fraţii noştrii care iubesc familia creştină ar dori să le-o prezinte celor care conduc destinele acestui neam şi să scrie acolo în Constituţie că familia creştină are la bază codul familiei din Sfânta Scriptură – familia este tocmită după rânduiala lui Dumnezeu – bărbat şi femeie. De aceea, dacă veţi găsi tineri studenţi care o să vă roage să semnaţi, vă îndemn cu încredere pentru că, dacă nu mă înşel, nu ştiu dacă nu săptămâna trecută, nu ştiu dacă nu Grecia, a fost îngenunchiată în sensul acesta. Suntem un popor cu mulţi mai mulţi credincioşi şi de aceea să-l rugăm pe Dumnezeu să păzească familia binecuvântată în faţa sfântului alter al neamului nostru. Aici aţi venit frăţiile voastre şi părinţii domniilor voastre – bărbat şi femeie”, a spus ÎPS Ioan, credincioşilor. (sursa evz.ro, 26 decembrie 2015)
sursa: http://ortodox.md/monitorizarea-presei/initiativa-fara-prcedent-in-sanul-bisericii-ortodoxe-un-mitropolit-cere-schimbarea-constitutiei/

      DE CE NU MAI SUNT LĂSAȚI COPIII NOȘTRI SĂ ÎNVEȚE ÎN ȘCOALĂ DESPRE DUMNEZEU?
  
Frați români, tragem și aici un semnal puternic de alarmă în privința eliminării mascate a orei de religie prin depunerea unei cereri din partea părinților, care de fapt nu face decât să prelungească agonia scoaterii acesteia din programa școlară, nemulțumirea părinților și alungarea lui Dumnezeu din sufletul tinerelor generații.

          Credem sau nu, în viitorul apropiat, printr-o politică a pașilor mărunți, în locul Religiei copiii noștri vor studia Educația sexuală, care este în esență chiar opusul acestei discipline! Asta dacă nu vom protesta și nu vom lua în masă ATITUDINE!

          Ca și în perioada de tristă amintire a comunismului, se va ajunge iarăși în situația ca omul să ocupe în societate locul lui Dumnezeu, devenind chipurile atotputernic prin rațiunea lui, prin știință și cunoaștere. Iar de la materialismul științific dialectic și istoric (marxism-leninismul) vedem că se trece acum în faza unui neomarxism și a materialismului societății de consum în care omul își pierde identitatea proprie și națională și devine o simplă marfă prelucrată (printr-un proces de reeducare), un produs omogenizat al societății, cu un mod de viață libertin dar totuși lipsit de voință și libertate în adevăratul sens al cuvântului… Spălarea creierului nu este o ficțiune, ci o crudă realitate… Omul modern trăiește doar cu iluzia că este liber. În fapt, entități obscure urmăresc pas cu pas controlul său absolut…

  Mai observăm că se revine obsesiv și incredibil la ateism prin îmbrățișarea teoriilor evoluționiste, a evoluționismului pus pe seama lui Charles Darwin, a teoriei bing-bang-ului (nașterea universului) prin care tinerii vor ajunge efectiv să creadă că omul a evoluat în timp din maimuță, că viața a apărut spontan printr-o reacție chimică!… Deși nu s-a dovedit vreodată apariția vreunei noi specii prin evoluția altei specii…

          Redăm în continuare mai jos doar câteva fragmente importante din două articole excepționale:
,,Poporul român, supus la nenumărate năvăliri, la lăcomia şi rapacitatea mai multor imperii, nu a pierit tocmai pentru credinţa sa neclintită în Hristos. Comunismul a încercat să ne distrugă această credinţă, însă Dumnezeu nu a îngăduit acest lucru, prin mucenicii şi mărturisitorii Lui. Acum însă, hidra antihristică îşi arată din nou capul în istorie, cerându-şi drepturile. Scoaterea Religiei din şcoală printr-o decizie a Curţii Constituţionale este doar primul semn al sporirii puterii celui rău, prin înmulţirea păcatelor noastre. (…)
– De ce doresc copiii ora de Religie?
– O iubesc. Spre exemplu, am cunoscut copii care au zis că n-ar fi crezut în Dumnezeu dacă n-ar fi avut ora de Religie, fiindcă de acasă nu auzeau nimic. Ei iubesc cu adevărat Religia, e o oră frumoasă pentru ei și reacția lor a fost foarte firească. Ei înțeleg că Religia este o materie care pune în evidență moralitatea, că nu există o moralitate în afara religiei. Ei leagă foarte mult faptul de a fi moral cu faptul de a fi credincios.
– Și înțeleg pericolul înlocuirii acestei materii cu alte materii, gen Educație Sexuală.
– Sigur că da. Ei înțeleg și sunt chiar împotrivă, cu sufletele lor curate de copii. (…)
– Ce urmări credeți că ar avea scoaterea Religiei din școli? Cum vedeți viitorul școlii în cazul nefericit în care se va decide scoaterea Religiei din trunchiul comun?
Cred că este politica pașilor mărunți: o să scoată Religia ca, până la urmă, să introducă Educația Sexuală. Zicem noi că se dictează de la Bruxelles, dar în alte țări nu este așa: în Grecia am înțeles că s-a încercat, dar Religia este prezentă – deci nu putem să dăm vina numai pe Europa că ne forțează, și pe Comisia CEDO și pe ce face Curtea Constituțională. Este vorba și de voința noastră și a politicienilor noștri.
Și nu trebuie să se întâmple în nici un caz acest lucru, mai ales că noi, cei mai bătrâni, am fost martori la introducerea Religiei în școală, cu câte lupte și cu câtă greutate și suferință, de către acei minunați oameni, care ne-au părăsit, unii dintre ei: Mama Sica – Anastasia Popescu, Părintele Voicescu și ceilalți. Nu știu câte lucruri bune au fost pentru țara noastră în ultimii douăzeci și cinci de ani, dar acesta a fost cu siguranță un lucru bun și acum ar fi păcat să-l pierdem (…)
– Școala este instituția care are mari influențe asupra creșterii copilului. Dacă un copil nu ar crește în poruncile lui Dumnezeu, viața lui ce drum va urma? Religia este materia care ne desenează harta către viața curată, o viață iubită de Dumnezeu; fără ea, ne-am rătăci. (…) Ce argument aduc înlocuirii orei de Religie cu opusul acesteia? A făcut Religia rău cuiva? (…) Cu ajutorul Religiei am reușit să-mi aprind dragostea pentru Dumnezeu. (…) Străinii ne-au furat parte din țară, ne-au luat Basarabia, Bucovina și Cadrilaterul, iar acum noi singuri ne vindem o bună parte din noi din ceea ce ţine de sufletul nostru? (…) Ce ar fi creștinul fără inima sa, fără cuvântul lui Dumnezeu? (…) dacă toți vom păstra liniștea, ne vor călca în picioare, vor face ce vor. Suntem un stat democratic, asta înseamnă puterea poporului, avem dreptul de a ne opune. (…)
– După părerea mea, educația religioasă trebuie să înceapă încă din copilărie, deoarece deprinderile bune, formate în copilărie, rămân uneori valabile pentru întreaga viață. Tinerii sunt deosebit de sensibili față de lucrurile care sunt impuse din afară și tot așa de sensibili la lucrurile care vin din interior, din inimă. Constatăm astăzi o criză morală în societate. Una e să fii creștin cu numele, alta să fii practicant.
Pe viitorii elevi cine să-i învețe religia? Familia, care nici ea nu a învățat religia? Să-i învețe mass-media? Ar fi un nonsens. Să învețe de la biserică? Dar câți elevi vin astăzi la biserică? (…)
          Întrebarea care mă macină este următoarea: De ce majoritatea trebuie să se supună minorității? Ni se spune că nu se va scoate ora de Religie din școală și că vei putea asista la ora de Religie dacă vei face o cerere. Vi se pare normal?! De ce să nu facă cerere cei care nu vor să participe la oră? De ce să se facă cerere ca să poți participa?
Nu pot sta cu „mâinile în buzunare” când văd ce se întâmplă, gândindu-mă la faptul că, dacă noi nu ne impunem, săracii urmași ai noștri chiar nu vor mai avea nici un cuvânt de spus… Acestea fiind spuse, consider că ora de Religie trebuie să rămână oră de Religie și să nu fie înlocuită cu nimic altceva.(…)

          Întreaga școală românească a fost cutremurată de lovitura sub centură pe care a primit-o din partea Curții Constituționale a României, pe scurt C.C.R., printr-o decizie care dă câștig de cauză unui singur părinte al unui elev în contra majorității părinților și elevilor din România.
        C.C.R. a dat câștig de cauză unei minorități, lovind în majoritatea ortodoxă a țării noastre, nemaipunând la socoteală celelalte culte, care au și ele învățământ religios, cu echivalarea notei în catalog. Prin această decizie am intrat, deci, într-o tiranie a minorității atee din România.
          Istoria, de la Dioclețian și Iulian Apostatul până la Stalin și Gheorghiu-Dej, ne arată că nu ateii au fost cei ce au suferit și cărora li s-a frânt voința și viața. Nu sânge de ateu a curs la Aiud, la Pitești și la Poarta-Albă! Ci a fost exact pe dos: torționarii au fost oamenii atei ai regimului, iar cei cei chinuiţi uneori până la moarte au fost cei credincioși, după cum dovedesc studiile consacrate. Dar câte conștiințe creștine au fost decimate în perioada regimului comunist, aceasta este o istorie care nu se prea învață la școală! (…)
Cerem în mod ferm Ministerului Educației Naționale să păstreze Religia în trunchiul comun. Religia nu este nici obligatorie, nici opțională, nici facultativă, după cum nici Limba Română sau Istoria nu sunt obligatorii (în sens peiorativ), nici opționale. Sunt discipline normale, firești, care aparțin trunchiului comun, după cum a decretat Legea Învățământului 84/1995, care trebuie să rămână în vigoare.
Nu acceptăm înlocuirea Religiei cu Istoria Religiilor, acesta fiind un fals pretext de eliminare a religiei, deoarece istoria religiilor este prezentă și în programa de religie, și în programa de istorie.
          Nu acceptăm înlocuirea Religiei cu Etica Civică. Dacă va hotărî așa, ministerul ar trebui să scoată din arhive manualele anilor ’80 de Etică și echitate socialistă! Psihologia demonstrează cu asupra de măsură că nu există etică sau morală în afara credinței, decât dacă este „proletară”.
          În sfârșit, nu acceptăm sub nici o formă înlocuirea Religiei cu Educația Sexuală. Dacă au existat anumite cazuri nedorite în mediul elevilor, trebuie mers la cauză, iar cauza nu este faptul că elevii nu au știut „să se protejeze”. Nu poți să combați accidentele rutiere și viteza excesivă prin centura de siguranță! O combați prin convingerea șoferilor (morală sau prin amendă) de a merge cu viteză redusă. Tot așa, exact disciplina Religie este cea care îi învață pe tineri să nu ajungă la accidente nedorite de ordin sexual, prin cea mai frumoasă și mai curată morală.
          Logica strâmbă afișată de aceleași cercuri atee incriminează imaginile și noțiunile religioase ca fiind frustrante și propovăduiesc imaginile și noțiunile pornografice, inclusiv cele perverse și pederaste, anormale, încă din ciclul primar. Părinții nu vor accepta așa ceva.”
(fragmente din articolul ,,Vrem ora de religie înapoi!”, Raluca Tănăseanu, revista Familia Ortodoxă nr. 1(72)/2015, pp.51-57)
,,Cum de s-a ajuns aici după douăzeci și cinci de ani de la eliberarea de antihristicul comunism? Am uitat atât de repede cei patruzeci și cinci de ani de teroare, în care sute de mii de români au intrat în puşcării, mulţi dintre ei murind acolo tocmai pentru că nu au vrut să renunţe la Dumnezeu şi la crezul lor?…

          Cum de nu s-a ieşit în stradă acum, când nu ne mai ameninţă nimeni cu moartea? Măcar profesorii de religie şi familiile lor, măcar preoţii cu credincioşii care umplu bisericile, şi ar fi fost câteva sute de mii de oameni care ar fi protestat ca unul pentru acest nou debut al unei epoci antihristice.
          Ne gândim oare că o să treacă şi asta? Ne amăgim că ne vom găsi o altă ieşire ca profesori, predând etica sau chiar educaţia sexuală? Ne-am luat cu altele şi ne-am amăgit cu gândul că e mai bine să-i lăsăm ceilalţi să se zbată, că doar „Patriarhia ce face”?! Sau nu conştientizăm cu adevărat către ce ne îndreptăm? (…)
Educaţia religioasă a devenit un drept fundamental al românului
Această oală sub presiune care a fiert vreo patruzeci și cinci de ani a explodat în decembrie 1989, profitând practic de revolta „spontană” organizată de serviciile secrete străine la Timişoara, prin care voiau să scape de Ceauşescu şi să-şi instaureze propria stăpânire. Românii însă nu pentru ei ieşiseră în stradă, ci ca să moară şi să fie liberi. Astfel că încă din primele zile ale revoluţiei din 1989, pentru prima oară după patruzeci și cinci de ani, tinerii din Piaţa Universităţii s-au aşezat în genunchi şi au rostit Tatăl nostru. Pentru prima oară atunci, tineri care fuseseră crescuţi într-un climat complet ateu, într-un loc public din România proclamau sensul real al revoluţiei române: întoarcerea la Dumnezeu. (…)
Aşadar, dacă putem să vorbim de o revoluţie la 1989, aceasta nu a fost atât una politică, ci una a întoarcerii la credinţă, o credinţă pe care lumea românească şi-a asumat-o public ca pe cel mai important act de dreptate făcut lui Dumnezeu, Cel care a creat lumea, dar şi omului, care are nevoie să-L simtă pe Părintele său aproape, ca să-l sprijine şi să-l călăuzească. Astfel, libertatea religioasă, prin recunoaşterea oficială a dreptului lui Dumnezeu de a fi primit în cetate, în primul rând prin educaţia religioasă, a devenit un drept fundamental al românului, câştigat prin sângele tinerilor care s-au jertfit în 1989.
Este drept, celor care au pus mâna pe putere nu prea le-a convenit noua situaţie, şi au atras atenţia mai mult asupra dimensiunii politice şi economice a revoluţiei. Mass-media s-a organizat încet, încet, fiind preluată de centre de interes străine de neamul nostru, reîncepând distrugerea morală a poporului şi campania de defăimare a Bisericii. Şi, înaintea tuturora, o mare parte a intelectualităţii, de formaţie stângistă, şi-a adaptat discursul antibisericesc la noile condiţii presupuse de o societate zis democratică.  Astfel că urmaşii cominterniştilor, care înainte de 1990 aduceau osanale regimului, au devenit peste noapte mari apărători ai valorilor democratice, care presupun, în concepţia lor, un stat secular. Adunaţi în jurul unor publicaţii precum „22” și a Grupului pentru Dialog Social, aceşti intelectuali au început edificarea unui nou tip de discurs anticreştin, cu rădăcini neo-marxiste, de data aceasta în numele valorilor europene şi al drepturilor omului. Obiectivul lor, declarat în multe momente pe parcursul istoriei post-decembriste, este secularizarea completă a statului român, în sensul ca acesta să renunţe a-şi mai asuma relaţia sa cu Biserica. Scopul lor, ca şi al comuniştilor, nu este altul decât a elimina complet credinţa din spaţiul public, din educaţie sau din tot ceea ce înseamnă manifestare publică a acesteia. Desigur, modelul este occidental, unde, pe bazele aceloraşi ideologii, au început să fie dați afară din şcoli sau din Universităţi profesorii care pomenesc numele lui Hristos la ore. Au început să-şi piardă slujbele cei care îşi manifestă credinţa şi învăţătura Evangheliei la locul de muncă sau în întâlnirile publice la care participă.
Toate acestea ne conving de faptul că am fost doar înşelaţi, crezând, în naivitatea noastră, că hidra roşie antihristică ar fi fost strivită odată cu căderea blocului comunist. Părintele Paisie Olaru a avut dreptate când prorocea în anul 1990 că, prin căderea comunismului, capul şarpelui a fost strivit, dar veninul acestei năpârci se va răspândi în toată lumea prin coada lui. Comunismul nu este decât unul din copiii marxismului. Mai periculos însă, în măsura în care e mai insidios, este neomarxismul, care, sub o înfăţişare democratică, seducătoare, cucereşte astăzi lumea. Prin acesta, comunismul antihristic supravieţuieşte sub o mască deocamdată democratică, aşteptând momentul oportun pentru a-şi arăta din nou dinţii, hrănindu-se cu sângele creştinilor. Probabil că războiul pe care George Soroş îl preconizează sau pur şi simplu îl doreşte (opinie exprimată într-un interviu recent dat revistei Paris Match[1]) va fi un astfel de factor declanşator al descoperii adevăratei feţe a noului regim. Până atunci însă, hotărârea Curţii Constituţionale de a scoate Religia din trunchiul comun al materiilor școlare constituie pentru noi, românii, un semnal de alarmă, un semn al instaurării unei noi epoci atee în istoria lumii. (…)
Vă îndemnăm, aşadar, să faceţi cu mult mai mult pentru a-i atrage pe cei apropiaţi la o autentică viaţă creştină, care înseamnă în primul rând ascultarea glasului conştiinţei, păzirea minţii, curăţirea de păcate prin spovedanie şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos. (…)”
(fragmente din articolul ,,Nu s-a murit pentru pâine și circ”, Gheorghe Fecioru, revista Familia Ortodoxă nr. 1(72)/2015, pp.4-6)
Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie
Sursa: blogul Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei, Radu Iacoboaie, 23 februarie 2015

 

                  PENTRU UN ÎNVĂȚĂMÂNT RELIGIOS-CREȘTIN ORTODOX COMUNITAR
Noi n-am fost niciodată panicarzi (semnalând degenerescenţa spirituală românească şi terestră) şi, de fiecare dată aproape, am încercat să întrevedem, dacă nu chiar să oferim de-a dreptul, soluţii, pe care lucrarea dimpreună a Lui Dumnezeu şi a omului (teandria) nu trebuie să le lase la stadiul de utopii.
Toţi ne plângem (şi pe bună dreptate!) că învăţământul românesc (ca şi cel mondial, de altfel), de când a fost separat de Biserică (prin comandă de la Loja Marelui Orient Francez, comandă executată prompt de domnitorul “provizoriu” Alexandru Ioan Cuza, cu tot atâta slugărnicie, cu câtă execută comenzile masonice extern-internaţionaliste şi liberalii de azi…) merge din prost în mai prost, că măsurile care se iau de către guvern atacă fibra tânără a naţiunii şi a neamului şi, atacând tineretul, atacă însuşi destinul naţional şi de neam – dar nimeni, din aşa-zisa “societate civilă”, nu mişcă un deget, nu oferă vreo soluţie pentru situaţia constatată – şi totul merge spre o situaţie intuibilă, dar faţă de care societatea adoptă, tot mai clar, poziţia fatalistă.
Toţi ne plângem acum, în loc să ne fi plâns odată cu reforma lui Cuza, din sec. al XIX-lea, prin care se laiciza învăţământul, în loc să ne întrebăm ce înseamnă învăţământul de stat – şi ce fel de stat este cel care cere laicizarea? Statul român( ca toate statele moderne) este masonizat – adică este organizat şi structurat, infiltrat (până la “măduvă”) de antispiritualism, conform preceptelor masonice. Proiectul masonic mondial , care hotărăşte destinul tineretului şi învăţământului, cum ar vrea să hotărască destinul inei plante, falsificând istoria veche( rădăcina) şi siluind istoria nouă( fructele) – acest plan, care cuprinde, în primul rând,directive pentru conformarea unui tineret ateu şi amoral (supus “ETICII SITUAŢIONISTE”=”UN SISTEM ETIC CĂRUIA REGULILE MORALE NU-I MAI SUNT ABSOLUT OBLIGATORII, ŞI SE POT MODIFICA ÎN LUMINA UNOR SITUAŢII SPECIFICE” – sau, cum afirmă DOUGLAS GROTHIUS, în DEMASCÂND NOUA ERĂ, în rev. TIME, 7 dec. 1987, p. 72:”Nu există absolut moral mai înalt decât propria ta zeificare. Esenţialul mişcării NEW AGE este o reţetă a anarhiei etice”) – acest plan se numeşte, cum ştie toată lumea, NOUA ORDINE MONDIALĂ. GLOBALIZAREA.
Învăţământul, pretutindeni în lume (deci, şi în România), a devenit ÎNVĂŢĂMÂNT DE STAT. Iar învăţământul de stat( care, din sec. XVIII-XIX, a fost despărţit total de biserică – biserica creştină fiind cel mai mare duşman al masonilor) este învăţământ mason şi în folosul direct al masonilor. Adică: ateu ( sub masca tolerării unei ore de religie, strecurate, parcă prin “contrabandă”, în orar), umanist, materialist, pozitivist–raţionalist, anti-familie, anti-naţiune, anti-istorie, anti-spiritualist. “ANTI”- tot ce este fundament umano-dumnezeiesc. UMANISMUL acestui învăţământ înseamnă negarea lui Dumnezeu şi nebunia de a-l înscăuna pe om ca Dumnezeu. Iar negarea lui Dumnezeu aduce, în capul fraged al copiilor noştri, de 200 de ani încoace, CONCEPŢIA EVOLUŢIONISTĂ (împotriva celei CREAŢIONISTE): copilul a învăţat că se trage din maimuţă, şi nu că e plămadă dumnezeiască.
Este îndoctrinat (sub masca liberalismului de gândire) cu concepţia că universul e strict material, alcătuit din fărâme-atomi, fărâme-molecule etc. – este adus la stadiul înjosirii instinctuale, prin orele de educaţie sexuală (incomparabil mai multe şi dese, şi interacţionate cu celelalte ore de curs, decât biata oră de religie, intrusă, silită la formalism), ore de educaţie sexuală care-l îndeamnă pe tânăr la desfrânare, toleranţă sexuală (indirect, i se face astfel propagandă apologetică, DE PARADĂ TRIUMFALĂ A SATANEI, pro-“gay”, pro-lesbianism – pentru adoptarea sfruntării faţă de normalitatea sexuală, stabilită de Dumnezeu, şi alunecarea curioasă spre aberaţiile sancţionate de divinitate, prin distrugerea SODOMEI şi GOMOREI), în loc să-i pună frâul blând al bunei-cuviinţe şi să-l înveţe adevărul despre sexualitate, conform cu SFINTELE SCRIPTURI – şi să fie determinat tânărul să-şi respecte trupul şi spiritul, iar nu să le istovească libertin şi să le agreseze satanic-criminal ( prin avorturile tinerelor de 12 ani…). Şi să-l înveţe pe tânăr nu despre prezervative, ci despre plămădirea umană întru Dumnezeu şi despre SFÂNTA FAMILIE, fără de care plămădirea din pântecul mamei este spre RĂU – RĂU de la care se trag toate bolile şi suferinţele omenirii ( căci toate, în lume, au rădăcină spirituală), de atâtea sute de ani încoace, prin BOLILE VENERICE , DEGENERATIVE – şi prin pătrunderea, în altarul sfânt al pântecelui femeii – a MÂNIILOR şi DEZBINĂRILOR de trup luciferice ( prin alungarea Duhului Sfânt al CURĂŢIEI): CANCERE, SIFILIS, SIDA etc. etc.
Iată ce prevăd PROTOCOALELE DE LA TORONTO, iunie 1967( completări ale celebrelor PROTOCOALE ALE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI, “Biblia” Satanei masonice – n.n.: înnoirea strategiei masonice se face din 20 în 20 de ani), aduse la cunoştinţa noastră, prin autosacrificiul suprem al ziaristului catolic canadian, SERGE MONASTE: ”Titlul documentului organizaţiei 6.6.6.: PANEM ET CIRCENSES (PÂINE ŞI CIRC). Scopul proiectului mondialist: GENOCIDUL VITALITĂŢII , ÎN FAVOAREA RENTABILITĂŢII OCULTE. (Selecţiuni):
În acest sens (al creării unei aşa-zise CARTE A DREPTURILOR COPILULUI) , trebuie să infiltrăm sistemul de educaţie al naţiunilor pentru a face să dispară , sub acoperirea “modernismului” şi “evoluţiei”, predarea religiei, a istoriei şi a educaţiei civice, diluându-le pe toate sub o avalanşă de experimente noi în mediul de învăţământ, acela al limbilor şi matematicilor ( actualmente, al informaticii – 2002). În acest mod, îndepărtându-le tinerelor generaţii toate bazele şi toate frontierele morale, toate cunoştinţele despre trecut şi, prin urmare, orice formă de mândrie naţională, orice respect faţă de ceilalţi, orice putere prin cunoaşterea limbilor străine şi a ştiinţelor – deci, puterea asupra realităţii – vom contribui la fabricarea unui tineret în mare măsură predispus la toate formele de delincvenţă(…) Pentru a realiza dezintegrarea familiei, a sistemului de învăţământ, deci a societăţii în general, e primordial să se încurajeze libertatea sexuală, la toate eşaloanele societăţii(…) Trebuie să se reducă individul, deci masele, la obsesia de a-şi satisface instinctele primare, prin toate mijloacele posibile. Ştim că această etapă reprezintă punctul culminant în care întreaga societate va sfârşi prin a se surpa în sine însăşi(…) Această “eliberare sexuală” va reprezenta calea finală pe care vom avea posibilitatea de a face să dispară din “conştiinţa populară” orice referire la BINE şi RĂU. Prăbuşirea acestei bariere religioase şi morale ne va permite să realizăm procesul falsei ELIBERĂRI A OMULUI DE TRECUTUL SĂU, care, însă, în realitate, e o formă de sclavie care va fi profitabilă pentru Planurile Mondialiste pe care urmărim să le punem în aplicare.”
Dar, oare, să nu existe nici o soluţie, nici o alternativă la răul învăţământului de stat? Adică, cei care vor să rămână instinctuali, să rămână în cadrul învăţământului de stat – dar cei care vor să rămână ori să devină creştini, să-şi păstreze în ei şi să-şi dezvolte forţele spiritului – să urmeze o altă cale de educaţie? Ba există, dar cu condiţia reabilitării spirituale, atât a Bisericii (instituţionale) Creştine, cât şi a laicatului (ne referim la sporirea conştientizării răspunderii faţă de sine a comunităţii creştine şi, prin consecuţie, organizarea ei mult mai bună, mai eficient-spirituală, mai energic-cristică – adică, în SPIRITUL LUI HRISTOS).
SUA este”prima ţară din lume organizată de francmasonerie” ( cf. Radu Comănescu şi Emilian Dobrescu – ISTORIA FRANCMASONERIEI, Tempus, 1992, Buc.). Este pământul pe care lupta contra lui LUCIFER este cea mai înverşunată şi mai disperată. Să nu mai privim SUA ca pe un “pământ al făgăduinţei şi al tuturor posibilităţilor”, al tuturor libertăţilor etc. – pentru că, în fapt, este pământul supremei ipocrizii şi violenţe satanice (priviţi doar sfidarea adusă sfinţenia vieţii omului:”cea mai democratică ţară din lume”, “mama democraţiei moderne” – păstrează, nonşalant, pedeapsa cu moartea, iar moartea – dată de oamenii “judecăţii”, TOŢI supuşi erorii, ia, în SUA, cele mai cumplite forme!!! – moartea este dată condamnaţilor în cele mai barbare şi revoltătoare, sadice şi satanice modalităţi: scaunul electric, pe mânerele-braţe ale căruia se scurg creierii arşi şi lichefiaţi ai condamnatului – gazarea cu cianură, ca la Auschwitz etc.). Să privim SUA ca pe zona ultimei limite a luptei creştinismului împotriva tenebrelor. Ei bine, chiar şi în această zonă a disperării – comunităţile creştine autentice, chiar dacă, faţă de Ortodoxie, ele sunt eretice (comunităţi care erau programate de Guvernul SUA pentru amalgamul ultim : NU diferenţe de rasă, NU diferenţe de neam, NU diferenţe de religie, întru recuperarea Dreptei Credinţe etc. – ci doar şi numai NOUA ORDINE MONDIALĂ, NOVUS ORDO SECLORUM, scop înscris pe “dolarul nostru cel de toate zilele” – adică o creatură artificială, suspectă, o mixtură biologică dubioasă, un hibrid degenerat, care să fie, prin lipsa lui totală de identitate-personalitate, optim de manevrat, spre o sclavie totală, o înrobire total îndobitocitoare, maşinalizatoare, paralizantă a voinţei, a forţei spirituale a fiinţei umane) s-au regrupat şi au spus ( multe dintre ele) un NU energic, hotărât – dorinţei Guvernului SUA de a le “integra social” – de fapt, de a le dezintegra spiritual-uman şi a le transforma în roboţi umani, golemi, sclavi ieftini sau gratuiţi, material de experiment uman – neînchipuit mai vast decât cel din lagărele naziste. Şi, negând învăţământul de-spiritualizant de stat – au creat, prin forţa financiară unită a comunităţilor religioase – ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIVAT RELIGIOS.
Astfel, comunităţi catolice, lutherane, baptiste, evangheliste (noi ştim a face deosebirea între erezie/erezii şi necesitatea spirituală de re-îndumnezeire a urmaşilor noştri întru Ortodoxie!) – au refuzat învăţământul statului masonizat, prin care copiii lor erau învăţaţi să se supună nelegiuirii, să-şi repudieze familia, să-L nege pe Dumnezeu şi să se asimileze animalelor de montă – sau sodomiţilor şi gomoriţilor. Şcolile publice dizolvau creierele şi sufletele copiilor( care reprezentau adevăratul viitor al comunităţilor respective) – deci: JOS CU ŞCOLILE PUBLICE! – au spus “comunitarii”( membrii comunităţilor acestora religioase curajoase şi responsabile faţă de viitorul umanităţii terestre). Şi membrii acestor comunităţi au angajat profesori neacreditaţi de ministerele Guvernului SUA (şi nici interesaţi de aceste acreditări, care n-ar fi acreditat decât ideea şi realitatea că erau despiritualizaţi, golemizaţi, deci total incapabili să salveze spiritual comunitatea religioasă respectivă) – Guvern care, prin vocea masonului JOHN DUNPHY, spune(cf. A.R. Epperson, NOUA ORDINE MONDIALĂ, Samizdat, 2002, p. 242):”Sala de clasă trebuie să devină şi va deveni o arenă de conflict între vechi şi nou – HOITUL ÎN PUTREFACŢIE AL CREŞTINISMULUI(s.n.),laolaltă cu toate relele şi mizeriile sale adiacente, şi noua credinţă(…) strălucitoare în făgăduielile ei(…)”.
Şi asta, pentru că tribunalele SUA (din fericire, unele sunt mai independente decât justiţia din alte “democraţii”), în faţa cărora s-a judecat cauza învăţământului comunitar religios (urgisit de Guvernul SUA) au avut curajul unic să recunoască faptul că: NU ŞTIU CE SCOP ARE ÎNVĂŢĂMÂNTUL (de stat) şi ÎNVĂŢĂTURA (din şcolile de stat)!!! “Ştiinţa pedagogică (definită ca arta sau ştiinţa profesorală) este ea însăşi plină de conflicte diferite şi contradictorii” – explică judecătorul de la Curtea de Apel.
Tribunalele nu ştiu, dar masonii ştiu:”Ştim, cu siguranţă, că scopul învăţământului este acela de a înlătura toate valorile religioase predate de părinţi”(cf. A.R. Epperson, NOUA ORDINE MONDIALĂ, p. 243). Aşa se face că “hrana spirituală oferită tuturor copiilor şi ţinerea pe loc a copilului inteligent pentru a-l învăţa au dus la apariţia unei naţiuni de elevi anxioşi şi şterşi.” Medicii au creat, în consecinţa acestui fenomen, “ un domeniu complet nou de boli ale copilăriei(…) Copiii au ajuns să fie numiţi HANDICAPAŢI LA ÎNVĂŢĂTURĂ(s.n.)”. Iată simptomele (selectiv) noii boli(op. cit., p. 244):”A- Neatenţie: cel puţin 3 dintre următoarele: exhibarea unor activităţi ca: neterminarea frecventă a ceea ce începe să facă, adesea pare să nu asculte, uşor de distras, are dificultăţi să se concentreze la lecţii sau la alte acţiuni care necesită o atenţie susţinută etc. B- Impulsivitate: cel puţin 3 dintre următoarele: exhibarea unui comportament ca: adesea acţionează înainte de a gândi , transferuri excesive de la o activitate la alta etc. C- Hiperactivitate: cel puţin 2 din următoarele: exhibarea unui comportament ca: alergare şi căţărare în copaci excesivă, dificultatea de a sta nemişcat sau foială excesivă etc.”
Şcolile particulare religioase sunt în luptă, astfel, cu Guvernul mason, care doreşte distrugerea tineretului, prin încazarmarea elevilor în şcoli de stat ( mai mult, preconizează răpirea totală a copiilor, în cazarmele învăţământului de stat, ca urmare a strategiei de distrugere a familiei!”). Dar preoţii şi profesorii din Idaho, Nebraska, North Dakota etc. se bat pentru tineretul american, în numele lui Hristos – şi refuză autorizarea şcolilor religioase de către stat. Un pastor baptist afirmă:”A ne supune(…) ar însemna să recunoaştem că statul e stăpân peste biserică .”(op. cit., p. 245). Pastorul respectiv a fost condamnat pentru a fi violat legea frecvenţei obligatorii la şcoală, în statul North Dakota şi pentru că şi-a înscris copiii la şcoala fundamentalistă organizată de el însuşi. Condamnarea nu i-a afectat lupta pentru non-sclavajul intelectual al tineretului.
Şi iată concluzia lui A.R. Epperson:”Cei care sprijină educaţia publică trebuie să se teamă de acei părinţi care au hotărât să le ofere copiilor lor învăţământ particular, în America. Trebuie să tremure, văzând dezvoltarea şcolilor private şi a învăţământului la domiciliu. Sute de mii de copii scapă fără a fi învăţaţi ceea ce umaniştii/masonii/comuniştii/New Ager-ii vor să se predea în şcolile de stat. Unii copii învaţă valori religioase. Iar aşa ceva e inacceptabil pentru cei care cred în Noua Ordine Mondială.”
Considerăm că ar fi timpul ca B.O.R. să se gândească serios: Îl apără pe Hristos – sau cedează Satanei? E timpul ca laicatul, comunităţile rurale şi urbane , deopotrivă, să înţeleagă: învăţământ de stat, în statul masonizat românesc, aduce toate relele satanice: distrugerea sufletului copiilor şi tinerilor, prin necredinţă, prin lăcomie, disponibilitate spre şi chiar dorinţă de crimă, evitarea SFINTEI FAMILII, în favoarea desfrâului etc., boli degenerative, ale spiritului şi trupului – finalul fiind îndobitocirea populaţiei viitoare a ţării. Noi, membrii comunităţii-laicat, de pe lângă şi din sânul B.O.R., ar trebui să ne hotărâm să creăm alternativa învăţământului religios comunitar, pentru a refuza, astfel, înregimentarea copiilor noştri în şcoli care ni-i asasinează spiritual, iar noi dăm (culmea!) bani grei, prin impozite, pentru această pruncucidere, pentru degradarea, biologică şi spirituală, a neamului – şi aneantizarea patriei. Dacă scoatem bani din buzunar, atunci s-o facem nu pentru răul nostru, al copiilor şi neamului – ci pentru întemeierea, pe lângă biserici şi mânăstiri – a şcolilor care să li-l reveleze copiilor noştri pe Hristos-Dumnezeu, să le reveleze faptul că sunt Fiii lui Dumnezeu, deci că au obligaţii atât faţă de Creatorul-Dumnezeu, cât şi faţă de familia în care s-au născut, faţă de neamul în mijlocul căruia şi prin care au căpătat fiinţă anume, cultură anume etc. Iar nu să afle că sunt rubedenii de sânge şi “duh” ale maimuţelor, reptilelor, şobolanilor sau Dumnezeu mai ştie ale cui. A şcolilor în care să fie crescut un tineret RE-ÎNDUMNEZEIT, sănătos, la suflet, minte şi trup – tineret căruia să nu ne temem a-i încredinţa soarta neamului şi ţării noastre.
prof. dr. ADRIAN BOTEZ
SURSA: http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/adrian-botez-%E2%80%9Epentru-un-invatamant-religios-crestin-ortodox-comunitar-despre-handicapatii-la-invatatura-ai-statului%E2%80%9C/

 

                            INFILTRAREA «NOII ERE» A ANTIHRISTULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
                           (din Predica Înaltpreasfinţitului Serafim al Pireului,
                              în 9 septembrie 2014 la Școala Brâncovenească)

Înaltpreasfinţite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinţi,
Stimate domnule Marcel Bouroş
Preacinstite domnule director Ioan Vlăducă,
Preacinstiţi domni şi doamne profesoare,
Iubiţi fraţi în Hristos,
Dragi copii,

„Noua Eră”: apariţia acestei mişcări şi principiile ei fundamentale; problemele provocate de ea
„Noua Eră”, „New Age”, „Era Vărsătorului.” Este vorba despre terminologii care caracterizează epoca noastră. De multe ori, când vorbim despre „Noua Eră”, există impresia că aceasta este de fapt o organizaţie concretă, cu un conducător al ei, cu membrii şi cu o învăţătură clară. Acest lucru nu este adevărat. Este vorba de o mişcare, de o tendinţă, de un curent. Acest fenomen l-am putea caracteriza chiar şi drept „modă”, care ca un tsunami a inundat societăţile occidentale şi ameninţă edificiul european al valorilor. Este un edificiu care se sprijină pe idealul antic grec şi pe valorile şi învăţăturile creştinismului.
Principiile fundamentale ale „Noii Ere” sunt întru totul străine de creştinism în general şi de credinţa ortodoxă în special. Avem de-a face cu o nouă cosmologie, o nouă antropologie, o nouă teologie şi o nouă percepţie a moralei.
Ca şi teorie a apariţie cosmosului, ea se bazează pe religii necreştine. Conform acestei teorii, omenirea trece printr-o continuă alternanţă de epoci şi nu urmează o traiectorie dreaptă.
Termenul modern „New Age” este preluat din astrologie. Astrologii susţin că soarele şi grupul lui de planete „se rotesc în jurul unei soare central, care se află la milioane de mile distanţă şi că este nevoie de o perioadă de aproximativ 26.000 de ani ca să facă o rotaţie completă. Această orbită este numită ciclu zodiacal şi este împărţit în 12 zodii.” Ca sistemul solar să treacă printr-o zodie are nevoie de mai mult de 2.100 de ani. Acest timp este considerat o „epocă cosmică” sau o „diviziune.”
Adepţii „Noii Ere” susţin că, în timpul epocii Imperiului roman, soarele a intrat în zodia peştilor şi a început „Epoca peştilor.” A fost epoca în care a trăit Hristos, epoca creştinismului. De aceea şi simbolul lui Hristos a fost peştele.
„Epoca peştilor” este considerată de adepţii New Age drept epoca restricţiei şi a îngustimii. În aceasta ei spun că au domnit poruncile, controlul din partea preoţilor, prigonirea oamenilor liber cugetători, a fost epoca războaielor, a colonialismului, a distrugerii naturii. Aşadar, această epocă, potrivit new age-iştilor, se încheie şi începe „Noua Eră”: „Era Vărsătorului”!
Unul dintre principiule fundamentale ale învăţăturii „Noii Ere” e abordarea „holistică” a lumii. Adică faptul că toate creaturile constituie „scurgeri” şi manifestări ale unei esenţe divine impersonale, a unei „conştiinţe suprauniversale.” Noi, oamenii, constituim părţi ale acestei esenţe divine, în vreme ce strădania fundamentală a creaturilor trebuie să se orienteze spre întoarcerea în oceanul acestei esenţe „divine.” Rezultatul acestei învăţături e teoria „karmei” şi a reîncarnării, a succedării epocilor şi a sosirii diferitelor „fiinţe luminate”, care să ne conducă în evoluţia noastră.
În centrul acestei teorii se află învăţătura despre sosirea noului Mesia. Fiecare epocă are un Mesia al ei. Epoca peştilor l-a avut ca Mesia pe Iisus Hristos. Epoca Vărsătorului? Aici lucrurile se complică, deoarece „Noua Eră” are o percepţie diferită despre cine este Mesia faţă de cea pe care o are creştinismul.
Pentru „Noua Eră”, Iisus Hristos nu constituie Persoana unică şi irepetabilă a Fiului lui Dumnezeu, Care S-a întrupat şi a trăit într-un loc şi timp concret, având ca scop mântuirea neamului omenesc şi dăruirea posibilităţii îndumnezeirii omului. Aceasta este învăţătura Bisericii despre Hristos.
Mesia „Noii Ere” sau „Avatarul”, cum se obişnuieşte să se spună, este o persoană care „întrupează” o „stare de hristos”, aşa-numita „stare hristică.” Mişcarea „teosofiei” subliniază de fiecare dată că timpurile se apropie şi chemarea mulţimii devine tot mai puternică, vine un Avatar-Hristos. Venirea hristosului epocii Vărsătorului constituie, conform acestei mişcări, „un eveniment spiritual”, care va aduce „mari schimbări sau reabilitări” şi va inaugura o „nouă civilizaţie.”
De multe ori Hristos este pus la acelaşi nivel cu: Socrate, Budha, Confucius, Krişna, dar şi cu alţii mai noi precum: Satya Sai Baba, Moun, Satiananta, dar şi greci, precum Dionisis Dorizas, care credea că este hristosul „Noii Ere.” Toţi aceştia, împreună cu Hristos, potrivit mişcării „Noii Ere”, sunt „Mari Iniţiatori” ai omenirii. Adică sunt „oameni luminaţi”, care „şi-au jertfit” absorbirea lor de către „oceanul divin infinit”, ca să rămână pe pământ şi să îi călăuzească pe oameni.
Pe aceste principii fundamentale s-a sprijinit edificiul „Noii Ere”, aşa cum s-a dezvoltat această mişcare în deceniul al nouălea al secolului trecut. Este o creaţie teoretică budistă, de origine orientală şi „teosofică”, adaptată la modul de gândire al omului occidental. Astfel s-a dezvoltat un val de grupări guruiste, ocultiste şi neognostice, care au umplut lumea occidentală, încercând să supună omul contemporan cel lipsit de experienţă duhovnicească.
Invazia lor a fost impresionantă şi victimele foarte multe, încât câteva guverne, dar şi Uniunea Europeană, s-au tulburat, au studiat fenomenul şi au luat măsuri. Astfel, astăzi avem expuneri care numesc în mod oficial aceste grupări drept „culte distructive” sau „religii ale tineretului”, pentru că majoritatea victimelor lor sunt tinere ca vârstă.
Situaţia este astăzi, însă, destul de diferită şi foarte îngrijorătoare. „Noua Eră”, ca o umbrelă gigantică, acoperă o mulţime imensă de tendinţe, de grupări, teorii, practici, religii. Este o reţea imensă, care se întinde de la „terapiile alternative” până la satanism. Situaţia poate fi descrisă ca un adevărat turn Babel contemporan. Confuzia este adesea atât de mare şi tehnicile de denaturare a etosului creştin sunt atât de bine acoperite încât nu rar este fenomenul când chiar şi oameni ai Bisericii sunt atraşi pe cărări periculoase.

„Noua Eră”, tineretul şi sistemul de învăţământ

Două dintre manifestările actuale ale „Noii Ere” sunt guruismul şi ocultismul. Expresiile principale ale ocultismului sunt teosofia, spiritismul, magia, astrologia, şamanismul, kaballa, satanismul, meditaţia transcedentală, yoga şi în general orice preocupare paranormală, care din păcate au ajuns şi în jocurile pentru copii, în revistele şi cărţile pentru copii, la televizor şi la emisiunile de televiziune, pe internet şi în muzică (Heavy metal, Black metal, Death metal), având ca rezultat familiarizarea copiilor cu răul, cu magia, cu ocultismul, cu demonologia, se cultivă frica şi sentimentele negative ale copiilor, pentru că toate aceste mijloace conţin mesaje nepedagogice, formând o conştiinţă rasistă.
Lucrarea „Noii Ere”, în special în sistemul de învăţământ, o constituie deformarea şi denaturarea modului de a fi din punct de vedere lingvistic, istoric şi religios şi denaturarea conştiinţei de sine.
Această strădanie deja e pusă în aplicare în Grecia, iar roadele ei sunt anularea sistemului de scriere politonic (cu mai multe accente) şi impunerea celui monotonic, anularea săvârşirii rugăciunii de dimineaţă la şcoală şi participarea la Liturghia de duminică, interzicerea prezenţei preoţilor duhovnici în şcoli, îndepărtarea sfintelor icoane, a Crucii şi a lui Hristos Cel răstignit din sălile de clasă, micşorarea materialului didactic despre Sfântul Mucenic şi întocmai cu Apostolii Cosma Etolianul, mare învăţător al neamului nostru (grec), dar şi a materialului despre Sfinţii Trei Ierarhi, ocrotitorii învăţământului şi ai culturii, învăţarea teoriei evoluţiei lui Darwin, programul pilot de studii care se predă în 150 de şcoli din ţara noastră, Noul Liceu, schimbarea caracterului catehetic şi mărturisitor al orei de religie într-unul de ştiinţă a religiilor, înfiinţarea secţiei de Studii Islamice în Facultăţile de Teologie Ortodoxe ş.a.

Problematica homeopatiei

Referire specială vom face şi la una dintre ramurile „Noi Ere”: homeopatia.
Când este vorba de subiecte sensibile, precum cele referitoare la sănătate, e posibil ca diavolul să provoace multe ispite oamenilor. Din acest motiv creştinii ortodocşi ar trebui întotdeauna să cerceteze atent fiecare sistem care se prezintă drept „medical.” Prin această tactică ar putea să anuleze orice posibilitate ca sănătatea şi viaţa lor, chiar şi mântuirea sufletului lor, să fie pusă în pericol.
Aceste pericole sunt întotdeauna considerabile, mai ales în zilele noastre. Oamenii de azi sunt influenţaţi puternic de materialism, prin supraaccentuarea valorii sănătăţii trupeşti. În acest context, sub controlul mişcării „Noii Ere” a fost adoptată o serie de sisteme terapeutice de provenienţă spirituală, care aparţin unor tradiţii din lumea întreagă şi au fost definite ca „medicină alternativă (complementară).” Cu siguranţă, astfel de convingeri necreştine nu provin de la Dumnezeu cel adevărat, ci de la „dumnezei străini.”
Unele metode „originale” de terapie, care de asemenea se bazează pe convingeri şi aplicări practice care nu sunt ştiinţifice, ci de natură spirituală (din nou necreştină) de asemenea au fost caracterizate ca fiind „medicină alternativă/complementară”, iar una dintre acestea este homeopatia, care a fost înfiinţată de doctorul german Samuel Hanemann (1755-1843), însă de la început ea a fost respinsă de doctori; această atitudine se păstrează până astăzi în rândul multor specialişti în sănătate, datorită lipsei unei argumentaţii ştiinţifice convingătoare.
Cu toate acestea, în ultimele decenii homeopatia a înflorit, a fost recunoscută şi chiar inclusă în sistemul naţional de sănătate al multor ţări, împreună cu alte abordări ale „medicinii complementare/alternative.”
În lumea ortodoxă de curând au fost exprimate nelinişti în legătură cu faptul că homeopatia recomandă un sistem de abordări şi practici necreştine68. După o cercetare atentă a opiniilor ştiinţifice şi teologice care au legătură cu homeopatia, ne pronunţăm în mod negativ în legătură cu sistemul homeopatiei din următoarele motive:
Argumentele homeopaţilor care se referă la acţiunea „medicamentelor” homeopate constituie o neglijare gravă a legilor fundamentale ale ştiinţei, se contrazic pe ele însele şi în general sunt absurde.
Nu este posibil a se oferi explicaţii ştiinţifice despre modul de acţiune al medicamentelorhomeopate.
Principiile şi practicile homeopatiei nu sunt de natură ştiinţifică, ci spirituală.
Principiile homeopatiei sunt păgâne şi cu totul incompatibile cu credinţa ortodoxă şi cu mântuireaîn Hristos.
Practicile homeopatiei sunt magice (aparţin magiei inspirate, simpatice, aşa cum este ea definită şi cercetată de antropologia culturii).

Astfel, ne exprimăm convingerea neclintită că Biserica ar trebui să clasifice în mod oficial homeopatia printre practicile care au legătură cu păgânismul şi cu magia şi să îşi exercite datoria părintească de apărare a credincioşilor de implicaţiile şi practicile homeopate, care pun în pericol relaţia lor cu Singurul Adevăratul Dumnezeu şi, prin urmare, îşi primejduiesc mântuirea lor. (…)

Sursa: blogul Bucovina Profundă, 10 septembrie 2014, Mitropolitul Serafim de Pireu – 5 predici in Dobrogea
                           Arhimandrit Serafim Alexiev: ORTODOCȘII ADEVĂRAȚI
          vor fi etichetati ca SECTĂ și VOR FI PRIGONIȚI, ca fiind oameni periculoși
                                                pentru pacea și ordinea publică

Iată ce putem citi la pagina 264 în ORTODOXIA ȘI ECUMENISMUL scrisă de Arhimandrit Serafim Alexiev și Arhimandrit Serghie Jazadjiev:

Cât timp Bisericile locale oficiale colaborează cu ecumenismul, folosindu-se de “bunăvoința” acestuia, ortodocșii cu adevărat credincioși lui Hristos vor fi etichetați ca “sectari”, care se rup de la curentul comun, oameni “periculoși” pentru pacea și ordinea publică. De aceea ei vor fi prigoniți (II Tim. 3, 12; Apoc. 13, 7). Sectele vor fi numite “adevărate”, iar adevărata Ortodoxie va fi prigonită ca o “sectă”

http://www.moldovacrestina.info/wpcontent/uploads/2009/11/himSerafimArhimSerghieOrtodoxiasiecumenismulfinal.pdf

Vă sună cunoscut? Desigur. Ați întâlnit vorba asta la majoritatea celor ce-i atacă pe ortodocșii anti ecumenism. Iar de când au apărut și cardurile biometrice, eticheta a început să fie pusă și pe cei anti cip.

Sursa: blogul saccsiv, 20 februarie 2014

SFÂNTUL JUSTIN POPOVICI: “Participarea împreună cu ereticii la Sfânta Euharistie reprezintă cea mai neruşinată trădare a Domnului nostru Iisus Hristos”

“Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştinismul pseudo-bisericilor din Europa Occidentală. Înlăuntrul său se aflăinima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei. Tot acel pseudo-creştinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie. De ce? Întrucât, de-a lungul istoriei, felurite erezii au tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale Dumnezeu-omului şi Domnului Iisus Hristos, aceste erezii europene se îndepărtează cu totul de El, înlocuindu-L cu omul european. Nu există nici o diferenţă esenţială între catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este “legiune”.
Dogmele ortodoxe, adică dogmele sfinte ale Bisericii, sunt respinse şi înlocuite de către dogmele latine eretice ale primatului şi infailibilităţii papei, adică a omului. Din această panerezie s-au născut ereziile şi continuă să se nască: Filioque, respingerea invocării Duhului Sfânt, pâinea nedospită, introducerea harului creat, purgatoriul, meritele prisositoare ale sfinţilor, învăţături standard cu privire la mântuire, iar de aici au izvorât învăţături standard despre viaţă, papalitate, “Sfânta” Inchiziţie, indulgenţe, uciderea păcătoşilor din pricina păcatelor lor, iezuitismul, scolasticii, cazuiştii, monarhianismul şi individualismul social de diferite feluri.
Protestantismul? Este copilul loial al papalităţii. A mers dintr-o erezie într-alta de-a lungul secolelor şi se îneacă încontinuu în feluritele otrăvuri ale erorilor sale eretice. În plus,semeţia papală şi neghiobia “infailibilă” domnesc în chip absolut înlăuntrul ei, ruinând sufletele credincioşilor săi. Mai presus de orice, fiecare protestant este un papă independent atunci când se ajunge la probleme de credinţă…

Mai mult, puteți citi pe blogul Vlad Herman… (Sf. Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Ed. Bunavestire)

Sursa: blogul Vlad Herman, 8 august 2014
                 ”ZIC VOUĂ: DACĂ VOR TĂCEA ACEȘTIA, PIETRELE VOR STRIGA” (Luca 19:40)

Dacă în Biserica Ierusalimului nimeni nu a strigat că Biserica este una, singură şi apostolească, prin care mărturisim un singur Botez prin care ni se iartă păcatele – iar această Biserică nu poate fi decât cea Ortodoxă, predată nouă de Sfinţii Părinţi prin luminarea Duhului Sfânt, prin care Duh Sfânt s-au dat anatemei ereziile papistaşe, catolice împreună cu promotorii lor; dacă păstorii ortodocşi au îmbraţişat erezia catolică, îmbrăţisând şi sărutând ca pe un oaspete de onoare pe cel ce este capul acestei erezii – Papa – iată că cineva a strigat. Nu omul, ci piatra, după cum a profeţit Mântuitorul, piatra Peşterii din Betleem unde Hristos S-a născut ca să lumineze pe cei dintru întunericul necunostintei.
La câteva ore după ce Papa s-a închinat în Peştera Naşterii de la Betleem, a izbucnit un incendiu, din cauze necunoscute, în urma căruia au ars acoperămintele de pe Sfânta Masă a altarului care se află în Peşteră, chiar pe locul Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos. O parte din icoane şi pereţii peşterii au fost de asemenea avariaţi, după cum precizează saitul romfea.gr.

Să ne amintim ce zice Părintele Justin despre catolicism şi ecumenism:

Eu aş crede în botezul catolicilor dacă ar renunţa la primatul papal şi la infailibilitate, dar atâta vreme cât la ei papa este Hristos, deci nu mai este Sfântă Treime, ce valoare mai are botezul lor? Numai la noi e Botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe Sfânta Treime. Şi astfel creştinismul nostru a operat atât de frumos, dar asta numai prin sacrificiile şi jertfele mamelor.
Iată cum este văzut Hristos în concepţia papală, de altfel de aici au apărut şi dogmele lor eretice despre infailibilitatea papală, Filioque şi alte inovaţii de ale lor, pentru a crea un sistem autonom şi dictatorial în biserică, până într-acolo încât Îl scoate pe Dumnezeu din lume. Nu mai există Dumnezeu, ci omul, iar omul superior este, bineînţeles, Papa. Nu vedeţi şi dumneavoastră asemănarea izbitoare între doctrina umanistă, nihilistă, papală şi comunistă?
Mântuitorul spune limpede: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3:5)”. Eu nu pot să mă fac judecător în locul lui Dumnezeu, nu e în competenţa mea să spun cine se mântuieşte sau nu, avem însă o rânduială stabilită de Sf. Părinţi şi nişte sfinte canoane. Nu putem să spunem noi altfel decât sfintele canoane. Pentru că aşa se face sminteală. Cădem sub anatema Bisericii dacă îndrăznim din voia noastră să adăugăm la cele stabilite prin sinoadele Bisericii o iotă, sau să scoatem ceva. Eu am spus-o şi o repet: Trebuie să mărturisim Adevărul şi Ortodoxia după învăţătura Cuviosului Părinte Justin Popovici, ca să ne putem mântuim în aceste vremuri, când ecumenismul vrea să distrugă Singurul Adevăr Ortodox.
Sfântul Iustin spunea: „Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei apusene. … Fără să ţinem seama de calea Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi, fără a urma Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi după Acela care este singurul şi adevăratul Dumnezeu în toate lumile, şi fără de închinarea înaintea singurului, şi adevăratului, şi veşnic viului Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului şi Mântuitorului Hristos, este neîndoielnic că omul se va afunda în marea moartă a civilizatelor închinări europene la idoli, şi, în locul viului şi adevăratului Dumnezeu, se va închina idolilor mincinoşi ai veacului acestuia, întru care nu este mântuire, nici înviere, nici în-dumnezeire pentru fiinţa cea nenorocită care se cheamă om”
În Apus, creştinismul s-a laicizat foarte mult. Papa a transformat religia în cultură, dar nici măcar o cultură bună. Apusul s-a aliniat la toată ştiinţa satanică. Şi cultura are rostul şi importanţa ei, dacă este sub protecţia religiei, dar dacă este sub stăpânirea ştiinţei, atunci nu mai e bună la nimic.
Papismul va pica, dar Ortodoxia va rămâne până la sfârşitul veacurilor. Cerul şi pământul vor trece, dar Ortodoxia va rămâne, căci este adevărul cuvântului lui Hristos.

Sursa: site-ul Atitudini.ro, preluat din cartea Din învăţăturile şi minunile Părintelui Justin
                            PANEREZIA ECUMENISMULUI INTER-RELIGIOS SINCRETIST
                          (din Predica Înaltpreasfinţitului Serafim al Pireului la Dumnezeiasca                                                       Liturghie de luni, 8 septembrie 2014, în Mangalia)

Înaltpreasfinţite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinţi,
Iubiţi fraţi în Hristos,

Noi, creştinii ortodocşi, nu avem nimic mai de valoare în viaţa aceasta decât identitatea noastră, a fi al nostru, ontologia noastră, care nu este alta decât credinţa ortodoxă. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, pentru că Sfânta Treime Dumnezeu a revărsat harul Său din belşug peste noi şi ne-a dăruit cea mai mare binecuvântare şi cinste, ne-a încredinţat cea mai mare asigurare, cel mai mare privilegiu şi avantaj de a fi ortodocşi, de a crede în mod ortodox şi de a aparţine unicei corăbii a mântuirii, care este Biserica Ortodoxă cea Una, Sfântă, Universală şi Apostolică! De aceea suntem datori să îi aducem zi şi noapte mulţumiri neîncetate lui Dumnezeu Cel slăvit în Treime pentru acest dar suprem al Lui faţă de noi, nevrednicii şi netrebnicii robii Lui.
Biserica Ortodoxă, care este Biserica cea Una, Sfântă, Universală şi Apostolică, este Biserica cea unică, irepetabilă şi istorică, este curată, neprihănită şi fără pată şi se roagă pentru unitatea întregii lumi, vrând ca întreaga creaţie să ajungă (unită prin omul îndumnezeit – n.tr.) la Sfânta Treime.
Biserica Ortodoxă nu este, mai înainte de orice, o religie, ci este revelaţie. Ea nu este o erezie creştină. religia este o încercare antropocentrică de înduplecare a lui Dumnezeu sau a oricăror altor zeităţi pentru ca fiecare om să simtă siguranţă şi pace psihologică şi pentru a da în final un sens morţii.
Religia, de asemenea, este din punct de vedere al suferinţei umane, satisfacerea dreptăţii dumnezeieşti, a egoismului ofensat al lui Dumnezeu. Religia este fenomenul mişcării omului spre Dumnezeu. Omul Îl caută pe Dumnezeu. „Biserica, însă, nu propune mişcarea omului spre Dumnezeu, ci a lui Dumnezeu spre om. Ea nu se clădeşte pe căutarea religioasă a omului, ci pe descoperirea de Sine lui Dumnezeu, Care îl invită pe om la o raportare cuvenită faţă de El. Din acest punct de vedere, creştinismul ortodox este revelaţie şi nu religie. Însă, deja prin raportarea omului faţă de revelaţia lui Dumnezeu apare fenomenul religiei. Specific, însă, în acest caz este faptul că religia apare ca fenomen secund. Deja nu mai este mişcarea pentru găsirea lui Dumnezeu, ci strădania de trăire a descoperirii Lui.”
Aşadar, Ortodoxia, în primul rând şi cu exactitate spus este revelaţie, nu este religie. Ortodoxia este revelaţia adevărului unic, personalizat, desăvârşit, mântuitor şi dumnezeiesc în persoana divino-umană a Dumnezeului-Om întrupat, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfânta Treime Dumnezeu se descoperă prin Întruparea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, a Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu.
Sfântul Nicodim Aghioritul, clarificând sensul termenului „religie”, remarcă faptul că numele de religie şi-a luat originea de la traci, care, pentru că aveau o un respect profund şi multă superstiţie faţă de demonii şi de idolii lor, au dat prilejul altor greci (idolatrii) să numească religie cinstea acordată demonilor, cum mărturiseşte Sfântul Grigorie Teologul în cuvântul lui la Botezul Domnului, când spune: „nu ale tracilor sunt aceste destrăbălări, ci ale celor care au făcut o religie din acest cuvânt.”
Sfântul Grigorie Teologul defineşte religia astfel: „religia este cinstea faţă de demoni, în vreme ce credinţa este cinstirea Treimii.” Din aceste cuvinte, continuă Sfântul Nicodim Aghioritul, concluzionăm că nu vorbesc ad literam cei care folosesc numele de religie pentru preasfânta noastră evlavie şi credinţă, pentru că acest nume a fost dat de greci (idolatrii) în primul rând pentru credinţa în demonii cei ticăloşi şi nu trebuie să se refere acest termen la Biserica lui Hristos. În fine, Cuviosul Nicodim recomandă şi sfătuieşte ca în locul numelui de religie să fie folosit cel de credinţă sau evlavie sau cel de Ortodoxie sau cucernicie.
Erezia creştină este contestarea sau degradarea în parte sau în întregime a adevărului şi a iubirii adevăratului Dumnezeu Treimic. Ortodoxia nu este o organizaţie, nici o asociaţie, nici un partid politic, nici filosofie, ci este Trupul lui Hristos Cel Viu, este un organism divino-uman. Biserica Ortodoxă este Hristos cel mântuitor, este mama lui Hristos-Mântuitorul şi prietenii lui Hristos- Izbăvitorul. Biserica Ortodoxă nu are nici o legătură cu religiile şi cu ereziile. Ea e Împărăţia cerurilor, e Paradisul pământesc şi ceresc. În ultimă instanţă, Ortodoxia este Împărăţia, fapt pe care îl mărturisim toţi ortodocşii prin fraza de început a Dumnezeieştii Liturghii, adică prin cuvintele: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.”
Aşadar, pe baza celor de mai sus nu ar trebui să fie declasată Ortodoxia la nivelul de religie, pentru că atunci ea este târâtă fără voie, ceea ce nu ar trebui făcut, în amestecătura interminabilă a întâlnirilor şi conferinţelor interreligioase. Devreme ce Ortodoxia nu este religie, nu ar trebui să aibă nici un loc în harababura paneretică a adunăturii interreligioase.
Ecumenismul este o mişcare mondială a sionismului internaţional, care are ca scop unic cucerirea politică şi religioasă a întregii lumi! Ecumenismul religios este mişcarea de unire, în prima etapă, a ereziilor Occidentului cu Ortodoxia, fără a avea drept credinţă comună pe cea ortodoxă, ci rămânând între Ortodoxie şi erezii diferenţele dogmatice foarte mari, iar în a doua etapă este unirea tuturor religiilor într-o creaţie monstruoasă, o panreligie.
Scopul lui final, însă, este să nimicească, în acest cuptor, creştinismul şi mai ales Ortodoxia, care deţine Adevărul. Și urmăreşte în faza finală a acestui plan întunecat să înlocuiască cultul lui Dumnezeu cel Unul cu cultul lui satana!
Panreligia se exprimă prin trei litere „MRA”. Acest MRA este un cuvânt de origine egipteană veche şi a început să fie folosit în secolul al XIII-lea î.Hr., în epoca faraonului Amenhotep, care a încercat să înlăture pe toţi falşii zei egipteni şi micile erezii existente atunci şi să le contopească într-o religie unitară, cu un singur Dumnezeu.
Panerezia ecumenismului interreligios crede că toate religiile sunt la fel. Creştinismul nu este singura cale de mântuire. Mântuirea poate fi găsită şi în musulmanism şi în iudaism şi în hinduism şi în budism, chiar şi în idolatrie. Toate religiile sunt diferite căi de mântuire. În acest fel se urmăreşte falsa unire a tuturor religiilor într-o singură panreligie. Tendinţa principală este aceea de a arăta că nu există diferenţe dogmatice între religii, în esenţă ele sunt la fel.
Ideile panreligioase greşite de mai sus sunt îmbrăţişate şi de mişcarea „Noua Eră a Vărsătorului”, adică a antihristului, care promovează panreligia, conform căreia nu există un adevăr unic. Adepţii „Noii Ere” spun: „Crede orice vrei, însă să nu fi cu un sens unic, adică să nu crezi că numai tu ai adevărul şi că numai credinţa ta proprie este adevărată. Toate religiile sunt căi la fel de bune şi conduc la acelaşi scop, la acelaşi final. Religiile sunt forme, Dumnezeu este esenţa.”
Acesta, însă, este pluralism dogmatic. Adepţii New Age de fapt cred şi propovăduiesc faptul că noi creştinii, devreme ce monopolizăm adevărul, suntem fiinţe mai puţin evoluate. În fond, ei cred că se află la un nivel evolutiv superior, pentru că sunt oameni ai „Noii Ere”, în timp ce noi, creştinii, ne aflăm la un nivel inferior. Aşadar nu suntem egali. Noi, ortodocşii, suntem consideraţi „blocaţi în vechea epocă a lui Hristos”, iar ca rezultat ne calomniază drept fanatici, intoleranţi, rasişti şi fundamentalişti. (…)
Ecumenismul interreligios crede, de asemenea, că toate religiile învaţă dreptatea şi pacea. Acest lucru, însă, nu este valabil. Pentru că islamul învaţă violenţa, războiul sfânt împotriva necredincioşilor care nu sunt musulmani, jihadul pentru superioritatea lui, iar religia iudaică are drept dogmă legea talionului („ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”). Numai Biserica Ortodoxă învaţă iubirea, împăcarea, iertarea, dreptatea, pacea, smerenia. Aceasta o fac să se deosebească nu numai de aceste două religii menţionate înainte, dar şi de erezia papismului.
Papismul a alcătuit sfintele inchiziţii, a ars cărţi, a participat la torturi, a chinuit mulţimi de oameni, a avut rol de protagonist în războaie şi a procedat la genociduri în Croaţia şi în Serbia. Numai Biserica Ortodoxă creştină nu a folosit astfel de uneltiri.
Participarea la întâlnirile interreligioase provoacă poporul ortodox credincios, pentru că îl prezintă ca pe un vinovat, iar învăţătura creştină ca pe un complice la faptele criminale care sunt făcute în numele islamului sau mai apoi ale altor centre de comandă, care au transformat şi pe poporul lui Israel în victimele lor.
De ce să discute Ortodoxia cu ei şi să publice anunţuri comune despre o falsă pace sau să participe la manifestări despre perspectivele islamului, când acesta este protagonist în fapte ilegale şi unelteşte distrugerea statelor creştine?
În paralel, ecumenismul interreligios propune teoria despre coexistenţa paşnică a religiilor. Teoria aceasta, însă, este greşită. Coexistenţa paşnică a religiilor înseamnă încetarea propovăduirii Evangheliei şi desfiinţarea creştinismului ca singura adevărată Biserică. Coexistenţa paşnică a religiilor înseamnă colaborarea Bisericii Ortodoxe creştine pentru evitarea dezacordurilor ideologice.
Coexistenţa paşnică a religiilor înseamnă coexistenţa armonioasă a adevărului cu eroarea, cu înşelăciunea şi cu minciuna, a luminii cu întunericului, cu bezna şi cu obscuritatea, a lui Hristos, care e Lumina cea adevărată, cu diavolul, care este protectorul întunericului. Însă o asemenea coexistenţă nu poate fi înţeleasă, ci este o propunere demonică.
Hristos a poruncit să fie propovăduită în lume Biserica Lui ca singura Biserică adevărată şi desăvârşită. De asemenea, El a spus: „Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.” Prin acest cuvânt desigur că Hristos nu se declară împotriva păcii şi în favoarea războiului, ci se referă la faptul că Biserica Lui îi va împărţi în două pe oameni, căci unii vor crede şi alţii nu vor crede, iar cei necredincioşi vor lupta împotriva celor credincioşi.
Propovăduirea Evangheliei aduce în mod indispensabil dezacord între religii, între revelaţia lui Dumnezeu pe de o parte şi între toate minciunile, pe de alta. Sfântul Apostol Pavel spune: „Dacă este cu putinţă, pe cât ţine de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” De ce spune „dacă este cu putinţă”? Pentru că există situaţii în care este imposibil să nu spui nimic. O astfel de situaţie este cea a predicării Evangheliei şi a Bisericii Ortodoxe.
În astfel de cazuri este valabil ceea ce a spus Sfântul Grigorie Teologul, că este de preferat războiul păcii. Pentru că o astfel de pace ne desparte de Dumnezeu. Ceea ce trebuie menţionat şi preferat mai ales în epoca noastră nu este păstrarea păcii lumeşti, ci pocăinţa şi întoarcerea universală a ereticilor şi a eterodocşilor la Biserica Ortodoxă, lucru care va avea drept rezultat păstrarea păcii celei duhovniceşti, adevărate şi inspirate de Dumnezeu, care nu este alta decât Hristos Însuşi.
În plus, ecumenismul interreligios susţine ideea că islamul şi iudaismul sunt religii monoteiste şi inspirate. Şi această poziţie este greşită, pentru că ele nici nu cred în singurul adevăratul Dumnezeu Treimic, nici nu au primit vreodată o revelaţie de la Acesta. Dimpotrivă, ele primesc o revelaţie de la altcineva, de la diavolul, aşa cum se demonstrează din Koran, care ocărăşte pe Dumnezeu-Cuvântul cel întrupat ca fiind o creatură, repetând erezia lui Arie, şi de către Talmud şi Kabala, care jignesc pe Mântuitorul Iisus Hristos şi îl elogiază pe satana.
În fine, ecumenismul interreligios urmăreşte aşa-numita curăţare a textelor noastre liturgice, adică ştergerea oricărei aşa-zise referiri jignitoare la alte religii (de exemplu: cântecele Prohodului din Vinerea Mare, anatemele, teoriile despre reabilitarea numelui lui Iuda şi a poporului evreu). Însă scoaterea oricărui element din Sfânta Scriptură cea inspirată de Dumnezeu şi din textele noastre sfinte liturgice, în numele unei convergenţe interreligioase, este inacceptabilă şi constituie o erezie.
Poziţiile ecumenismului interreligios au început să fie cultivate şi învăţate de falsul sinod II Vatican al comunităţii religioase eretice a Papismului (1962-1965), să fie promovate şi exprimate de papa Ioan Paul al II-lea, care a îndrăznit la primul sinod interreligios de la Asissi (1986) să convoace prima întâlnire panreligioasă, unde s-au rugat împreună aceluiaşi fals dumnezeu toţi cei prezenţi, eterodocşi şi de alte religii.
Lucrarea Vaticanului şi a papei a continuat-o Consiliul Mondial al aşa-numitelor „Biserici”. Din păcate, aceste teorii inacceptabile le-au mărturisit chiar şi ortodocşii ecumenişti, care în mod cu totul anticanonic se roagă cu gloata de altă religie şi cu cea eterodoxă, punând în practică hotărârile sioniste, masonice şi papistaşe.
Oare cum pot să participe la întâlniri interreligioase de tipul Asissi (2002, 2013) şi cărui Dumnezeu se roagă ecumeniştii ortodocşi împreună cu reprezentanţi ai iudaismului şi ai islamului, când nici unii, nici alţii nu cred în Sfânta Treime, în Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh? Pentru că, pe de o parte clerul şi poporul iudaismului, care L-a răstignit pe Hristos şi de la care a fost retras harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu, prin groaznicul sionism internaţional a transformat credinţa în Dumnezeul Vechiului Testament şi al profeţilor în luciferism extrem, prin Kabala cea demonică şi prin neruşinatul Talmud, lucrări ale rabinilor demonizaţi ai iudaismului căzut (din har) şi ale obsesiei lor în legătură cu stăpânirea şi guvernarea mondială a celui aşteptat, adică a falsului mesia (antihristul).
Iar pe de altă parte, religia islamului cea amăgitoare de popor, înaintemergătoare a antihristului, conform Sfântului Ioan Damaschin60, care ademeneşte poporul cu falsul dumnezeu Allah, cu falsul lui profet Mahomed şi cu falsa lui carte Koranul, care învaţă jihadul, adică războiul sfânt împotriva necredincioşilor nemusulmani, în esenţă este o erezie secretă iudaică, care refuză dumnezeirea lui Hristos, moartea Lui pe cruce, neagă Sfânta Cruce şi Învierea lui Hristos şi este supravieţuirea istorică a ereziei arianismului.
Este tragică şi constatarea că, în zilele noastre, ecumenismul interreligios se află într-un galop nemaivăzut şi nemaiîntâlnit. Fapte nemaiauzite, necuviincioase şi groaznice sunt cele precum:

a) oferirea unui Koran, în locul Sfintei Scripturi şi a Evangheliei unor musulmani şi caracterizarea Koranului drept „sfânt”;
b) aprinderea luminii evreieşti din sfeşnicul cu şapte braţe;
c) anunţul despre construirea unei biserici interreligioase pentru creştini, musulmani şi evrei la Berlin.

Aşadar, în faţa panereziei ecumenismului sincretist interreligios propunem învăţătura Bisericii noastre Ortodoxe, conform căreia singura cale de mântuire a oamenilor este credinţa în Sfânta Treime, în lucrarea şi în învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, care continuă în Trupul Lui, în Biserica Ortodoxă cea Una, Sfântă, Universală (Catolică) şi Apostolică.
Hristos este singura Lumină adevărată; nu există alte lumini care să ne lumineze, nici alte nume, care pot să ne mântuiască. „Întru nimeni altul nu este mântuirea, căci sub cer nu este dat între oameni nici un alt nume întru care noi trebuie să ne mântuim.” Toate celelalte credinţe, toate religiile care neagă şi nu Îl mărturisesc pe Hristos „ca venit în trup”, sunt creaţii omeneşti şi lucrări ale diavolului, nu conduc la adevărata cunoaştere de Dumnezeu şi la renaşterea prin botezul cel dumnezeiesc, ci îi înşeală pe oameni şi îi conduc la pieire.
Creştinii ortodocşi, crezând în Sfânta Treime, nu avem acelaşi Dumnezeu cu nici o altă religie: nici cu aşa-numitele religii monoteiste, cu iudaismul şi cu musulmanismul, care nu cred în Sfânta Treime, nici cu idolatria.
Toate cele de mai sus motivează pe deplin şi cu claritate din ce cauză ar trebui omul să fie numai şi numai creştin ortodox şi să aparţină de Biserica Ortodoxă, în care are nădejdea mântuirii, căci, conform Sfântului Ciprian al Cartaginei, în afara Bisericii Ortodoxe nu există mântuire. (…)

Sursa: blogul Bucovina Profundă, 10 septembrie 2014, Mitropolitul Serafim de Pireu – 5 predici in Dobrogea
                                                            Falsificarea Sfintei Scripturi.

                                        Papa a omis acele versete care îi acuzau pe iudei

                                                    de răstignirea Mântuitorului Hristos.

Sfânta Biblie

Un analist avizat şi sincer, aparţinând Bisericii Ortodoxe, poate observa un fapt pe cât de evident, pe atât de caracteristic pentru ideologia şi politica pe care o desfăşoară papa de la Vatican şi biserica Romei. Anume că, mai ales după Conciliul Vatican II, teologia romano-catolică se prezintă din ce în ce mai activ în mediile ecumenice ca păstrătoarea, îmbogăţitoarea Tradiţiei Ortodoxe Răsăritene, cu singura deosebire că romano-catolicii s-au manifestat în alt spaţiu geografic şi cultural; în plus, cu câteva excepţii care îşi vor găsi cât de curând o rezolvare facilă, esenţa teologiei lor şi scopul final al demersului lor teologic ar fi similar cu al Bisericii Ortodoxe. Această teorie a aşa numitelor “biserici-surori” este bazată pe recunoaşterea de către teologii ecumenişti a succesiunii apostolice, a tainelor şi a existenţei harului mântuitor şi sfinţitor în biserica Romei, dacă nu în plinătatea lui, măcar într-o măsură mai mică decât în Biserica Ortodoxă. Aceasta este opinia pe care curentul ecumenist încearcă s-o impună, în ciuda nenumăratelor dovezi din întreaga tradiţie a Bisericii Ortodoxe dar şi a faptelor concrete promovate de politica de dominaţie universală a Vaticanului. Realitatea este cu totul alta decât încearcă să o acrediteze teologii ecumenişti; aceştia nu îşi găsesc nici o susţinere în Tradiţia Bisericii Ortodoxe şi nici în Sfânta Scriptură. Sfinţii Părinţi ai Ortodoxiei nu au vorbit niciodată nici de “teoria ramificaţiilor”(anume că diversele confesiuni creştine ar fi ramuri ale unui trunchi comun care este Biserica lui Hristos) şi nici nu au pomenit de recunoaşterea succesiunii apostolice la romano-catolici. Succesiunea apostolică presupune înainte de toate succesiunea în adevăr şi nu doar o succesiune formală, istorică, a unei înlănţuiri de episcopi care au ocupat scaunul Romei. Recunoaşterea succesiunii apostolice este o eroare dogmatică şi canonică grosolană dacă ea se face fără ca o anume grupare eterodoxă să revină la Ortodoxie.

Papa Ioan Paul al II-lea

Iată opinia reputatului canonist român, Părintele profesor Liviu Stan într-un articol al său consacrat tocmai succesiunii apostolice: ,,(…) De altfel, cum s-ar putea imagina o succesiune sacramentală fără una de credinţă? A admite aşa ceva, nu înseamnă oare a ne închipui sau a ne face iluzia că Mântuitorul ar îngădui ca prin puterea harului sfinţitor, prin puterea preoţiei să se întărească şi să se răspândească rătăcirile, ereziile? Ar fi însă cu neputinţă să se conceapă că harul preoţiei ar avea şi destinaţia de a servi şi minciuna sau rătăcirea, nu numai adevărul, şi că Mântuitorul ar îngădui să fie pus acest har în slujba celor care năruiesc, iar nu zidesc Biserica? Este evident că harul preoţiei nu poate fi folosit împotriva credinţei sau în slujba necredinţei. De aceea harul preoţiei nu poate să existe la eretici, căci prezenţa harului la aceştia, ar însemna binecuvântarea păcatului, sfinţirea sau consacrarea lui. Ca urmare, în nici un chip succesiunea sacramentală nu poate exista fără succesiunea în credinţă“.
Cu puterea argumentaţiei bazate pe cuvântul Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei şi pe deciziile Sinoadelor ecumenice şi Sinoadelor locale, Preot Prof. Liviu Stan arată fără putinţă de tăgadă că: “Biserica Ortodoxă nu este îndreptăţită să admită validitatea tainelor unei alte Biserici sau grupări religioase creştine, şi deci nici existenţa succesiunii apostolice în vreuna din acestea, decât dacă, fie respectivele, fie oarecari membri ai lor, ar cere să fie primiţi în Ortodoxie.” (“Succesiunea apostolică”, Preot Prof. Liviu Stan, revista “Studii Teologice” nr.5-6/1955).
Acestea fiind spuse, vom constata, examinând cu atenţie declaraţiile şi manifestările papei, episcopilor şi preoţilor romano-catolicilor, că aceşti eretici promovează nu numai inovaţii periculoase în aşa-zisa lor “Liturghie” dar şi adoptă iniţiative demne de a genera un râs general.
În spatele declaraţiilor lor prieteneşti se regăsesc aceleaşi ambiţii politice lumeşti ca şi în trecut. De aceea, în ciuda declaraţiilor lor de iubire faţă de Tradiţia Ortodoxă (ca în bulele papale “Tertio Milenio Adveniente” şi “Orientale Lumen“), trecerea la dreapta credinţă a acelora care se declară cu tărie prietenii Ortodoxiei în mai toate întâlnirile ecumenice, nu se produce.
Mulţi din studenţii teologi români studiază la Universităţi apusene romano-catolice sau protestante. Strategia romano-catolicilor este veche şi binecunoscută din istorie. Spre exemplu, dacă ne aplecăm asupra istoriei uniatismului românesc, dar şi asupra acestui fenomen al uniaţiei din alte ţări. Teologii romano-catolici nu vor fi niciodată de acord dacă un student ortodox ce învaţă într-o universitate apuseană le-ar cere, spre exemplu, să treacă la romano-catolicism. Ei însă speră ca acel student, odată întors în ţara sa, mult mai lax şi mai tolerant în ceea ce priveşte acrivia dogmelor şi canoanelor ortodoxe, să accepte la momentul potrivit actul uniaţiei cu Roma ca pe ceva uşor de înfăptuit şi ca pe o normalitate.
Aşa s-a întâmplat şi în veacul XVII, cu primul episcop român unit, Atanasie Anghel ( 1698 – 1701 ); acesta a urmat seminarul teologic calvin din Ciugud-Alba şi a izbutit să câştige prin importante sume de bani bunăvoinţa guvernatorului Transilvaniei şi a altor dregători, iar în septembrie 1697 a plecat în Ţara Românească, pentru ca să primească, potrivit vechiului obicei, darul arhieriei. Se pare că la Bucureşti se cunoşteau intenţiile catolicilor de a atrage pe români şi că noul candidat – tânăr şi fără multă învăţătură -nu prezenta prea multă încredere. De aceea a fost ţinut la Bucureşti vreo patru luni, pentru a i se completa învăţătura şi a fi întărit în Ortodoxie. Desigur că influenţa dogmatică eterodoxă primită anterior, relativismul său dogmatic şi slăbiciunea sa personală au avut ultimul cuvânt în deciziile sale.

Vatican

După semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a uşura existenţa credincioşilor noii Biserici unite şi de a avea reprezentare politică, s-au prăbuşit. În plus, în documentul de unire semnat de preoţii ortodocşi la 7 octombrie 1698 se stipula că românii aparţinând Bisericii Unite cu Roma îşi vor păstra neatinse sărbătorile, calendarul şi Sfânta Liturghie. Românii trebuiau doar să facă ascultare de papă. Noua Biserică Unită cu Roma a obţinut unele drepturi prin edictele date de împăratul Leopold în februarie 1699 şi martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obţinute pe hârtie nu s-a transpus în practică. Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai târziu tensiuni sociale şi multă vărsare de sânge pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de către ierarhie şi cler pentru avantaje materiale şi drepturi sociale, primând faţă de păstrarea credinţei, a condus la apostasie, cum de atâtea ori s-a întâmplat în istorie. Slujbele bisericeşti ale uniţilor au devenit pas cu pas din ce în ce mai asemănătoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a arătat astfel încă o dată că puritatea credinţei şi apărarea ei sunt mult mai importante decât obţinerea unor avantaje lumeşti, fiind ele chiar şi drepturi sociale şi politice. În Transilvania, uniatismul a adus numai ură, sânge şi dezbinare între cei care au rămas fideli credinţei strămoşeşti şi cei care au aderat la biserica unită. Mai mult, chiar ierarhii uniţi n-au fost întotdeauna ascultaţi de către Roma; să ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit în mizerie şi dispreţ în Italia, cerşind drepturile sociale mult-promise pentru noua biserică unită.
În 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile în Ardeal – fiind trimis în misiune de împărăteasa Maria Tereza – peste 140 mănăstiri şi biserici ortodoxe care refuzau să renunţe la Ortodoxie.
Iată câteva doar din metodele “creştine” folosite de catolici pentru a-şi extinde dominaţia geografică pe orizontală. Ca să nu mai vorbim de nenumărate alte exemple asemănătoare găsite în istoria altor naţii: cruciadele sângeroase care au culminat cu căderea Constantinopolului sub cruciaţi în 1204 şi slăbirea iremediabilă a puterii militare a Bizanţului confruntat cu ameninţarea turcească – in această cruciadă, a IV-a, armatele apusene au profanat şi distrus biserici şi catedrale, au jefuit şi înstrăinat odoare şi multe sfinte moaşte din locaşurile sfinte ale Constantinopolului. Alt fapt s-a petrecut în istoria Georgiei Evului Mediu: în secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Regina a scris chiar şi papei din Roma cerând un minim ajutor militar. Şi care a fost răspunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici.
Apare însă imediat şi întrebarea firească: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii şi fraţii Ortodoxiei, când ei şi acum încurajează şi-şi întăresc prozelitismul în ţările ortodoxe ale Europei răsăritene? Să ne amintim doar Colegiile din Roma deschise pentru greci sau pentru români, cu scopul declarat “să constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor popoare“. Se găsesc de asemenea în Roma şi alte institute făcute pentru a susţine o intensă propagandă catolică în rândul popoarelor din Orient: “Institutum Pontificium Orientale” (din 1917), “Institutul Biblic Pontifical” (pentru promovarea uniatismului prin studii şi publicaţii). Din 1921 funcţionează la Roma un institut special pentru ruşi, numit “Russicum“, şi în 1937 la Roma s-a desfăşurat primul “Congres Internaţional pentru Orientul Creştin”. (…)

Erezia ecumenistă

Este bineştiut că din trupul stricat al unei credinţe eretice, odrăslesc noi erezii. Prin urmare vor fi uşor de înţeles următoarele fapte uimitoare şi scandaloase, nu mai puţin condamnabile decât faptele istorice despre opulenţa, erorile şi atitudinea departe de smerenia creştină a ierarhiei romano-catolice.
La numai câteva ore după închiderea lucrărilor Conciliul Vatican II, Karol Wojtyla a declarat despre slujbele bisericeşti în biserica romano-catolică: “totul se va schimba: cuvintele, gesturile, culorile, veşmintele, imnografia, arhitectura. Problema reformării Liturghiei este enormă şi e dificil de prevăzut cum se va sfârşi“. Anii următori au adus confirmarea acestei decizii. În mai 1980 în Zair, papa a consacrat 8 episcopi, la o ceremonie de 1 milion de participanţi. Preoţii se legănau în timp ce mulţimea cânta “gloria”; după aceea, au cântat în Swahili, Lingala şi Kikongo, acompaniaţi de chitare, acordeoane şi tam-tam. Apoi, la un serviciu divin oficiat de papă la Nairobi, ofertoriumul a fost, de fapt, un ritual african: triburi de negri din Kenya au adus coşuleţe cu fructe, o oaie care behăia, obiecte de artizanat local. Papa însuşi şi-a aşezat pe cap faimoasa podoabă “Masai”, de 40 centimetri înălţime, ornată cu pene, iar pe umeri o mantie “Masai” roşie. În februarie 1982, ultima liturghie a papei în Africa, a constat din cântece şi dansuri tradiţionale africane, similare cu cele pe care le executau triburile africane atunci când îşi ucideau sclavii în ritualurile lor păgâne. Două luni mai târziu, Reuniunea Naţională Liturgică a Episcopilor din Volta Superioară, a prescris ritualul liturgic, constând dintr-un amalgam de aşa-numite elemente creştine din dansuri tradiţionale, bătăi ritmice din palme, strigăte de femei, bătaia ritmică a tam-tamului, pentru a marca fiecare moment mai important. În Postul Mare, în Vinerea Mare, un grup de dansatori, bărbaţi şi femei, trebuie să salute Crucea.
În mai 1984, papa a celebrat liturghia în Papua – Noua Guinee. Cu această ocazie, 250 de dansatori, pe jumătate dezbrăcaţi şi purtând ornamente multicolore, au executat dansurile lor rituale acompaniate de bătăi de tobe.
În septembrie, 1984, papa a hirotonit 8 diaconi în Canada. În timpul acestei ceremonii, indigenii au aprins focul sacru, arzând plante pentru a chema Marele Spirit Ke-Jem-Manito, apoi i-au dăruit papei o pană înmuiată în sânge proaspăt. În 1985, în timpul călătoriei sale în Togo, papa a declarat: “Pentru prima dată m-am rugat împreună cu cei care cred în animism” . De fapt, în 1985 în Togo, papa a participat la un ritual păgân propriu-zis, ce nu a mai fost ascuns sub masca unei liturghii creştine. Astfel, papa însoţit de vrăjitori, s-au deplasat într-o pădure. Jurnalul l’Osservatore Romano descrie cum papa a acceptat să invoce puterea magică a apei şi a morţilor. Papa a executat toate mişcările şi gesturile rituale, folosind făină şi apă şi împrăştiindu-le pe pământ în mai multe direcţii. După aceea, el însuşi s-a plecat la pământ.
E important să amintim că ideea unificării tuturor religiilor s-a conturat mai cu putere încă de la Chicago (1893) şi Paris (1900). Masoneria a propus să se facă un Congres al tuturor religiilor, pentru a promova “o religie universală, acceptată de popoare de toate culturile şi tradiţiile“, aşa cum Loja Marelui Orient a declarat încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. La 27 octombrie 1986, papa Ioan Paul al II-lea a adus la realitate acest proiect al masoneriei. Papa a primit în bazilica Sfântului Francisc, în Assisi, pe reprezentanţii marilor religii ale lumii pentru a se ruga împreună. Locul rezervat lui Dalai Lama era chiar altarul central, unde Dalai Lama a instalat o statuie a lui Buda. Episcopii catolici au văzut statuia şi nu au spus nimic… Un an mai târziu evenimentul s-a repetat la Biserica Santa Maria din Trastavere, în Roma, spre satisfacţia masonilor, care şi-au publicat victoria în ziarul “Hiram” scos de Loja Marelui Orient. Masonul F.M. Marsaudon scria: “Catolici, Ortodocşi, protestanţi, evrei, musulmani, hinduşi, budişti, liber-cugetători, pentru noi nu sunt decât porecle; francmasoneria este numele întregii familii” .
Relaţiile catolicilor cu francmasoneria au făcut multe valuri şi sunt binecunoscute în Occident. Astfel, Mary Ball Martinez a scris în cartea “Subminarea Bisericii Catolice”, că în acest secol mulţi papi au fost masoni. Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seamă de reviste faimoase (“The Wonderer” sau “The National Review“). Mary Ball afirmă că papa Ioan al XXIII-lea era iniţiat în francmasonerie şi că a participat la întrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940. Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat că papa Ioan al XXIII-lea şi de asemenea Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II iniţiativa de a anula interdicţia credincioşilor catolici de a putea fi şi masoni), a fost în aceeaşi lojă cu Carlos Vasquez, după cum declară chiar acesta din urmă. În “CDL Report” din mai 1995, găsim următoarea menţiune: “Pe 9 străzi ale Vaticanului sunt 4 loje masonice. Unii din cei mai înalţi reprezentanţi ai staffu-lui Vaticanului sunt membri ai masoneriei şi aparţin Ritului Scoţian“.
Romano-catolicii nu au refuzat niciodată să facă compromisuri cu puterea politică lumească pentru a-şi menţine şi extinde supremaţia
Toate faptele prezentate mai sus pot fi explicate cu uşurinţă dacă luăm în considerare mai înainte de toate că romano-catolicii nu au refuzat niciodată să facă compromisuri cu puterea politică lumească pentru a-şi menţine şi extinde supremaţia. Confesiunea romano-catolică, bazată pe un sistem doctrinar complet străin de învăţătura apostolică a Bisericii Ortodoxe, a luptat să supravieţuiască prin filosofia sa umanistă şi antropocentrică. Astfel, nici harul şi nici ajutorul dumnezeiesc nu pot fi împărtăşite credincioşilor prin tainele acestei confesiuni. O teologie deconectată de orice legătură cu Dumnezeu Cel slăvit în Sfânta Treime (prin refuzul lor de a accepta energiile necreate), explică rolul major acordat omului (papei) pentru a susţine şi justifica credinţa lor falimentară şi nemântuitoare. Refuzul sistematic de a accepta dogmele Ortodoxiei, prozelitismul, uniatismul şi celelalte metode folosite pentru a-şi câştiga cât mai mulţi credincioşi, ne fac astăzi să privim cu multă circumspecţie la declaraţiile de iubire şi respect pe care aceştia le fac cu insistenţă faţă de creştinismul Ortodox din România.

Sursa: blogul Vremuri tulburi, 25 iulie 201, preluare de pe site-ul apologeticum.ro

 

                              PE SCURT DESPRE PLANUL ANTICREȘTIN GLOBALIST

Devine din ce în ce mai clar faptul că trăim vremuri tulburi în care creștinismul este atacat de Noua Ordine Mondială, globalizare, masonerie, sataniști, anticreștini. În cadrul complexului proiect globalist (dezastruos) există și un plan anticreștin pe care indivizi oculți, diabolici, încearcă să-l implementeze la nivel mondial, într-un mod foarte subtil.

Câteva obiective cuprinse în cadrul planului anticreștin:

– promovarea LGBT (gay, lesbian, bisexual, transsexual);
– promovarea agresivă a feminismului prin care se încearcă modificarea – într-un sens contrar Bibliei – rolului natural al femeii;
– interzicerea însemnelor creștine în diverse locuri publice;
– eliminarea orelor de învățătură creștin-ortodoxă din cadrul programei de învățământ;
– discreditarea Bisericii Ortodoxe și a creștinismului prin intermediul mass-mediei;
– mediatizarea excesivă a unor grupuri anticreștine cum ar fi Femen.

Complexul plan anticreștin este promovat subtil prin intermediul unor politicieni, persoane publice, vedete, clipuri muzicale, documentare, emisiuni tv, filme, jocuri video.
Globaliștii se folosesc și de organizații globale (ONU ….) și nonguvernamentale, fundații, asociații pentru apărarea drepturilor omului (Amnesty International …), toate acestea ascunzându-și adevăratele intenții sub umbrela unor deziderate nobile cum ar fi umanismul, drepturile omului sau pacea. Aberația numită politically correct, umanismul, egalitarismul, toate acestea sunt folosite asiduu, într-un mod pervers, în lupta anticreștină.

Planul anticreștin include și implementarea biocipului adică însclavizarea totală a oamenilor și însemnarea acestora cu numărul antihristului pe mâna dreaptă sau pe frunte. Când va începe însemnarea (biociparea) atunci va începe cu adevărat și prigoana creștinilor.

Elemente oculte încearcă, prin metode subtile, să răstoarne regulile lăsate de Dumnezeu. Astfel femeia capătă rol conducător iar copii ajung să dicteze părinților modul de comportament. Bineînțeles că toate aceste transformări nefirești nu duc decât într-un singur punct: la haos familial, la distrugerea familiei.
Distrugerea familiei este unul dintre scopurile ascunse ale globaliștilor.

Femeile creștine nu trebuie să se lase lase corupte de feminismul anticreștin. Dacă acestea vor dori să trăiască creștinește atunci vor urma învățăturile lăsate de Dumnezeu în Biblie. Așa-zisa “emancipare” a femeii promovată de feminism nu este altceva decât o mare înșelare pentru femeile creștine.
Este cunoscut faptul că “femeia ține casa”, ea reprezintă nucleul familiei, de aceea aceasta a și devenit principala țintă a globaliștilor.

Globaliștii vor încerca și unirea tuturor religiilor sub o singură religie mondială care se va numi, cel mai probabil, New Age (noua eră). Unirea tuturor religiilor va fi promovată sub forma unui îndemn pentru “pacea mondială”. Sună foarte frumos, nu? De fapt, adevărul este cu totul altul: în acest New Age nu există Dumnezeu, oamenii având posibilitatea să devină ei înșiși niște mici zei!?
În New Age femeile-”zeițe” dețin puterea, aceasta putând fi și explicația pentru promovarea agresivă a feminismului în zilele noastre. Probabil că acum se pregătește terenul pentru noua “religie”.
Planeta, denumită pompos “zeița-mamă” sau “marea zeiță”, ocupă un loc important în cadrul New Age, oamenii fiind obligați să proslăvească frunze, copaci, flori, ciuperci … Sună ciudat, însă, globaliștii chiar speră să impună o asemenea bizarerie la nivel mondial. Bineînțeles, “în numele păcii”.
Mulți preoți ortodocși au atras atenția asupra acestui New Age păgân, satanist (căutați pe Youtube).
Cine credeți că va fi conducătorul acestei noi “religii” mondiale, sataniste?

Cine sunt acești globaliști diabolici? Marea majoritate a acestora sunt masoni de grad superior, însă, există și bancheri, miliardari dezaxați, politicieni corupți, membri ai unor familii regale, sataniști, indivizi oculți de alte confesiuni sau indivizi care urăsc creștinismul.
Acestor tulburați le place să creadă că reprezintă o elită. Dacă aceștia fac parte dintr-o elită aceasta nu poate fi decât o elită a răului.

Cea mai mare parte a televiziunilor este controlată de globaliști. Nu vă lăsați influențați de mesajele sau emisiunile prezentate la tv – majoritatea televiziunilor românești sunt controlate astăzi de globaliști, direct sau prin publicitate. Prin contracte televiziunile nu mai pot dezbate anumite subiecte sensibile. Nu mai poți critica o firmă dacă aceasta te finanțează, nu? Nu veți auzi vorbindu-se la televizor de existența vreunui plan anticreștin – televiziunile vor deveni principalele instrumente pentru denigrarea creștinilor și a creștinismului.

Informați-vă de pe internet, singura zonă rămasă – încă – liberă.

Ochiul lui Horus și alte însemne masonice (piramida, soarele …) vor fi din ce în ce mai vizibile peste tot, mai ales în media.

Cele de mai sus și alte elemente ale planului anticreștin vor fi dezvoltate pe larg în diverse postări. Pe blog vor mai fi postate diverse materiale cu subiect creștin: miracole, învățături, interviuri cu preoți ortodocși, diverse video, filme, știri.

Sursa: blogul Crestinism ortodox, miercuri, 26 iunie 2013
                        ASOCIAȚIILE ANTICREȘTINE ȘI FORUMUL CONSTITUȚIONAL

Inițiativa pentru revizuirea Constituției ne-a permis să identificăm mai atent organizațiile anticreștine. O dată cu această inițiativă aceste minuscule organizații și-au refăcut apariția, și-au scos capetele din întuneric.
În fruntea acestor asociații se află activistul anticreștin Cristian Pârvulescu, președinte al organizației Pro-Democrația. Bineințeles că respectivul este și președintele Forumului Constituțional. Forumul Constituțional are rolul de a culege propunerile „societății civile” pentru a le înainta comisiei pentru revizuirea Constituției.
În fapt, acest forum nu are nicio treabă cu adevărata societate civilă ci este doar reprezentantul organizațiilor anticreștine.

Citez de pe blogul Pro-vita: „Din nefericire, în loc să fie un adevărat forum reprezentativ pentru mișcările civice, Forumul Constituțional s-a dovedit a fi un simplu instrument în mâna unor grupări contraculturale agresive, care promovează o ideologie extremistă. Propagandiștii ateismului, deviațiilor sexuale și imoralității au acaparat dacă nu dezbaterile (la care au fost admiși, de formă, și reprezentații coalițiilor de ONG-uri tradiționaliste) cu siguranță pârghiile de decizie care au pus concluziile, în documentul final regăsindu-se aproape exclusiv propunerile acestora – „distilate” sau chiar reproduse de-a dreptul.”

Câteva dintre aceste organizații anticreștine puțin mai jos.

ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei
Alianța Civică Democratică a Romilor
APADOR-CH – Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, Asociația Accept
Asociația EPAS
Asociația FRONT
Asociația Mame pentru Mame
Asociația pentru Educație Politică
Asociația Română Anti-SIDA
Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)
Asociația Solidaritate pentru Libertatea de Conștiință
Asociația Transcena
Centras – Centrul de Asistență pentru Organizații Nonguvernamentale
Centrul de Studii în Idei Politice
Centrul de Studii Internaționale, Centrul Educația 2000+
Centrul FILIA
Centrul Parteneriat pentru Egalitate
Centrul pentru Jurnalism Independent
CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică
ECPI – Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice
Expert Forum
Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală
Fundația Soros
Fundația Tineri pentru Tineri
Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului – GRADO
Centrul Rațiu pentru Democrație
Roma Education Fund România
Societatea Academică din România
Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală.

Egalitate, libertate, umanism, solidaritate – toate aceste concepte au fost și sunt folosite de francmasonerie pentru a lovi în credința creștină. Nu este de mirare că printre toate aceste organizații anticreștine regăsim fundația Soros.
Știți câți membrii au toate aceste minuscule organizații care produc atâta scandal? Nici măcar 50 de membri. Aceștia reprezintă societatea civilă din România?

Blogul Pro-vita: Deși adună cu greu 50 de membri în total, acești agitatori alcătuiesc un „grup de șoc” care confiscă toate dezbaterile publice, legitimându-se – pe fondul inerției totale, până de curând, a ONG-urilor cu adevărat fidele valorilor românești – drept „reprezentanții societății civile”.

Da, numărul acestora este foarte mic, însă, aceste trompete sunt susținute de forțe puternice anticreștine. Una dintre aceste forțe este francmasoneria, care, în ultimii ani, a tot acaparat zone din societatea noastră.
Propunerile acestui forum constituțional anticreștin sunt legate de ateism, sex liber, parteneriat între „soți”, internaționalism. Avem de-a face cu o luptă împotriva familiei, națiunii si credinței creștine.
Una dintre propunerile acestui forum anticreștin se referă și la copii.

Blogul Pro-vita: Art. 29 (6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine, în conformitate cu principiul interesului superior al copilului.

Adăugirea forumului este cea boldată. O adăugire extrem de periculoasă care poate da naștere unor mari abuzuri. Cine stabilește care este interesul superior al copilului? Statul sau părinții? Dacă ar fi sa lăsăm statul să decidă care este interesul superior al copilului ne-am putea trezi in viitor cu tot felul de surprize periculoase. Statul ar putea promova anticreștinismul, homosexualitatea și altele asemenea. O asemenea prevedere periculoasă nu trebuie să existe în Constituție.
Observați cât de periculoase sunt obiectivele acestui forum anticreștin. Obiectivele acestor entități anticreștine sunt asemănătoare cu cele pe care le-am enumerat în postarea Pe scurt, despre planul anticreștin globalist.
În viitorul apropiat vor apărea tot mai multe inițiative anticreștine. Sub masca umanismului, a principiului „politically corect”, televiziunile vor propaga intens mesajele anticreștine.
Sugerez și citirea integrală a articolului Forumul Constituțional – instrument al puciului identitar contra poporului român. (Sursa: blogul Crestinism ortodox, vineri, 19 iulie 2013)

 

                            MASONERIA PROMOVEAZĂ TOT MAI MULT ÎN MASS-MEDIA

                       ARIANISMUL ȘI OCULTISMUL PENTRU DESCREȘTINAREA LUMII!

Frați ortodocși, un lucru credem că devine tot mai limpede. Masonii, care sunt dușmanii lui Hristos, luptă astăzi cu toate armele împotriva lui Hristos și împotriva Bisericii Lui. Creștinismul vedem că este atacat din toate părțile și în special prin mass-media. Așa se explică și reacțiile foarte critice din prezent ale tot mai multor români împotriva clerului ortodox și a Bisericii Ortodoxe.
Dacă nu ați observat, au apărut în ultimii ani tot mai multe filme care denigrează creștinismul și atacă chiar la nivelul fundamentului credinței creștine, precum Învierea Domnului (Taina Tainelor) și negarea firii dumnezeiești a lui Hristos, adică atributul și ipostasul de Fiu al lui Dumnezeu și a Sfintei Treimi! Filme artistice și documentare care Îl desconsideră pe Hristos și îl înfățișează lumii doar ca profet, un om excepțional, dar un om printre oameni…
Avem un exemplu la îndemână și foarte recent. În prima și a doua zi de Crăciun, când creștinii din toată lumea sărbătoreau Nașterea Domnului Iisus Hristos, pe canalul de televiziune AXN a fost prezentat filmul ,,Codul lui Da Vinci” cu Tom Hanks în rolul principal, ecranizare din 2006 a unui roman desigur controversat al scriitorului mason Dan Brown.

Frați ortodocși, este vorba despre un film conceput artistic magistral, un film de acțiune fascinant, plin de suspans, dar cu totul bulversant şi cu un profund mesaj anticreștin, care promovează câteva blasfemii îngrozitoare. Fiind şi un atac extrem de puternic la adresa creștinismului!… Nici mai mult, nici mai puțin, filmul susține scenariul fantezist conform căruia Biserica Catolică a ascuns un mare secret de-a lungul secolelor (Sfântul Graal, în traducere ,,Sânge Regal”), și anume faptul că înainte de răstignirea Lui, Hristos ar fi fost căsătorit!!!…
Că a fost căsătorit cu Sfânta Maria Magdalena, care de fapt n-a fost nicidecum prostituată înainte și că Biserica Catolică ne-a mințit pe toți, ea fiind prinsă și după moarte așezată într-un sarcofag (astăzi îngropat sub muzeul Luvru din Paris) și ascunsă, secretul fiind păzit cu strășnicie de către Opus Dei (poliția secretă a Papei) pentru a proteja Biserica înaintea enoriașilor… Pentru a o proteja inclusiv împotriva Consiliului umbrelor (masonilor din organizația secretă a Cavalerilor Templieri, confreria ,,Păstrătorii”, rebotezată apoi ,,Stăreția Sionului”), care a avut rolul să protejeze descendența la tron a lui Hristos, începând cu fiica Sarah, care s-a născut în Franța, organizație care s-a hotărât să dezvăluie astăzi lumii acest mare și tulburător ,,secret” care va distruge sau reînnoi Biserica!…
,,Dovezile” aduse sunt pe scurt acestea: existența unor documente (nu apar în film!), sarcofagul pretins ascuns al Sfintei Maria Magdalena, posibilitatea verificării ADN a descendenței lui Hristos (?!), existența Evangheliilor Mariei Magdalena (?!), a lui Filip (?!) care fac referire în textul lor la legătura strânsă cu Mântuitorul Hristos, pictura celebrului Leonardo Da Vinci ,,Cina de taină”, în care chipurile apare foarte apropiată de Hristos, Maria Magdalena cu un veșmânt asemănător, existența confreriei secrete ,,Stăreției Sionului” (care să protejeze ascunderea ,,secretului”), arderea pe rug a femeilor liber-cugetătoare de către Inchiziția catolică (prezentate ca vrăjitoare), interpretarea stelei în șase colțuri în sensul ca fiind semnul contopirii principiului masculinității cu cel al feminității (și nu steaua lui David sau simbolul statului Israel), etc.
Însă niciuna dintre aceste ,,dovezi”, dacă le analizăm cu mare atenție, nu se susține în realitate. Cine a mai analizat poate unele romane și documentare concepute de către oculta mondială a putut remarca până acum lipsa oricăror dovezi științifice palpabile, manipularea foarte subtilă a îmbinării adevărului cu minciuna, amestecul premeditat al științei cu ficțiunea urmată de asumarea unor ,,realități istorice” de necontestat (?!), prezentarea atrăgătoare a unor simboluri oculte menite să creeze o aură de mister (în căutarea unei comori, a Sfântului Graal etc) și lupta subversivă împotriva creștinismului.
Nu se vorbește în toate aceste romane și documentare în mod explicit dar se poate subînțelege destul de lesne esența malefică a scenariilor invocate, precum și satanismul care răzbate din ele, precum și prezența unor ritualuri satanice care reînvie practic în lumea noastră păgânismul de dinaintea apariției creștinismului (orgii și sacrificii umane ritualice), care se fac și astăzi firește departe de privirea oamenilor de rând și arareori ajung să fie prezentate publicului larg prin mass-media, aservită într-o proporție covârșitoare ocultei mondiale.
Prin aceste cumplite blasfemii amintite mai sus, practic masonii reînvie cu putere vechiul arianism într-o formă modernă, mai atractivă și ademenitoare, prin care asemenea filosofului Arie pălmuit din râvnă dumnezeiască de către Sfântul Nicolae la Sinodul I ecumenic de la Niceea, ei contestă și resping categoric dogma creștină, mai ales firea dumnezeiască a lui Hristos.
Ei neagă totodată întruparea lui Dumnezeu în om pentru mântuirea noastră și în mod evident au motivele lor să respingă cu putere și ură această mare sărbătoare a întregii creștinătăți. Iar acest arianism modern este firește îmbinat cu ezoterismul și ocultismul, practici folosite îndelung de-a lungul secolelor către Cavalerii Templieri și francmasoneria mondială peste care se află masoneria formată din lojile evreiești având în frunte rabinii sioniști (cei 13 Înțelepți ai Sionului), care îl așteaptă încă cu nerăbdare pe Mesia.

Până la urmă înțelegem fraților adevărul. Nu degeaba a fost concepută această idee ciudată, blasfemiatoare și explozivă în contextul lumii de astăzi aflată în curs de descreștinare masivă, a ,,Stăreției Sionului”…

Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei
Radu Iacoboaie, 28 decembrie 2015
   PS. ADEVĂRUL DESPRE MOAŞTELE SFINTEI MARIA MAGDALENA:

http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/sfantul-munte-athos/moastele-mana-stanga-sfintei-maria-magdalena-de-la-manastirea

Sursa: blogul Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei, Radu Iacoboaie, 28 decembrie 2015

 

           200) CĂSĂTORIA FANTASMAGORICĂ A LUI HRISTOS ȘI “MARELE EDUCATOR”

CĂSĂTORIA FANTASMAGORICĂ A LUI HRISTOS. Nu cumva Defencenet.gr promovează nedeclarat masoneria? de monahul Serafim (partea I)

O postare recentă de pe site-ul de ştiri Defencenet.gr readuce în actualitate subiectul promovării învăţăturilor masonice şi teosofice în rândul publicului larg, dar şi al infiltrării cercetătorilor ocultişti sau a celor influenţaţi de variatele forme de ocultism pe poziţii-cheie ale canalelor de ştiri de pe Internet (celelalte mass media fiind, în general, deja „asimilate” de câteva decenii bune). După câteva luni de efort susţinut din partea Defencenet.gr ca prin anumite „ştiri” să cosmetizeze şi să actualizeze păgânismul antic grecesc şi idolatria, pervertirea adevărului istoric a atins culmea printr-o aşa-zisă „ştire”, de dată recentă, pe care a adus-o la cunoştinţă şi a susţinut-o doamna Karen L. King, profesor universitar la Universitatea Harvard. Karen King se bazează pe un fragment dintr-un manuscris eretic coptic antic datând din secolul al IV-lea d.Hr. Potrivit manuscrisului, Dumnezeu-Omul, Domnul nostru Iisus Hristos, e posibil să fi fost căsătorit … (este aceeaşi Universitate Harvard care afirmă cu certitudine că fostul prim-ministru al Greciei, domnul G. A. Papandreou este o somitate – foarte scump plătită! – în domeniul ştiinţelor politice, la nivel universitar…!).

Contradicţii în linia promovată de Defencenet.gr

Această postare, şi altele anterioare asemănătoare, ne nelinişteşte; şi asta pentru că site-ul Defencenet.gr, dincolo de calitatea sa excepţională – potrivit opiniei generale – în ce priveşte informarea pe care o oferă pe teme geopolitice şi geostrategice, naţionale, etc., în întregul lui este dominat de un cuget patriotic, este împotriva Noii Ordini şi a Noii Epoci, arată respect faţă de Tradiţia Neamului şi (în general) faţă de Biserica noastră. Este semnificativ faptul că în ce priveşte Religia Universală a lui Antihrist care este promovată în momentul de faţă, site-ul atrage atenţia (10/05/2012) în mod corect şi în duh ortodox că efortul de a consacra un simbol religios neutru, comun tuturor, la Jocurile Olimpice de la Londra face parte din planul general de creare a guvernului universal, care presupune „impozite mondiale, o credinţă comună şi un steag comun”. O importanţă asemănătoare a avut şi ştirea Defencenet.gr referitoare la intervenţia Rusiei ortodoxe în favoarea păstrării simbolurilor creştine în Europa şi împotriva politicii Noii Ordini care este ostilă lui Dumnezeu şi [păstrării identităţii] Popoarelor. De asemenea, acest cuget patriotic şi ortodox reiese şi din respectul pe care site-ul îl arată faţă de persoana Sfântului Cosma Etolianul şi a altor Cuvioşi Părinţi contemporani precum şi faţă de prorociile acestora.
Aşa stând lucrurile, cum de a ajuns Defencenet.gr să adopte acum faţă de păgânismul antic grecesc o abordare care încearcă să îl readucă în actualitate, şi, în acelaşi timp, o atitudine polemică – foarte frecventă în ziua de azi – faţă de Atotcinstita Persoană Dumnezeiască a lui Iisus Hristos, după cum doreşte masoneria şi teosofia? Aceste lucruri le vom înfăţişa mai jos în amănunt. Cum, de vreme ce Defencenet.gr contestă nihilismul etnic al doamnei Repoúsi şi al altor „monştri sacri”, reprezentanţi ai Noii Ordini a Lucrurilor, cu toate acestea introduce în respectivele articole de ştiri o perspectivă „revizionistă” asupra păgânismului antic şi a ocultismului, încercând să le împace cu Credinţa creştină, urmând perspectiva Helenei P. Blavatsky (The Secret Doctrine), a lui Albert Pike (Morals and Dogma), Alice Bailey (The Reappearance of the Christ), Benjamin Creme (Share International) şi a altor masoni, teosofi şi intelectuali new-age-işti? Incontestabil, scopul final al tuturor ocultiştilor, cum sunt cei pomeniţi mai sus, a fost şi este contopirea tuturor religiilor în vederea creării Religiei Universale a lui Antihrist, care contopire însă cuprinde şi religia grecilor antici, fie ea şi în cele mai „nobile” aspecte ale ei, ale platonismului, neoplatonismului etc.
Vrem să o credem sau, mai degrabă, chiar suntem siguri că toate aceste elementele dezintegratoare care pervertesc identitatea noastră autentic elenă şi ortodoxă nu corespund în totalitate cugetului celor care susţin site-ul Defencenet.gr, ci doar unora dintre colaboratori, care uneori îşi preiau argumentele din surse esoterico-oculte (precum site-ul Esoterica.gr), promovându-le drept ştiri ştiinţifice. Esoterismul însă este condamnat de Biserica noastră Ortodoxă drept o formă de ocultism, care susţine auto-îndumnezeirea omului. După cum afirmă Dicţionarul Enciclopedic al Religiilor şi Sectelor: „La urma urmei, pentru aceştia [esoterişti], Dumnezeu este sinele lor. Nu există Dumnezeu în afara omului, aşa cum este Dumnezeul Ortodoxiei, cu Care suntem chemaţi să ne unim după har […]. Pentru ocultişti, toate se găsesc în lăuntrul lor”[4]. Despre subiectul acesta, vorbim mai pe larg în continuare.

Semnificaţia unică a fecioriei lui Hristos

Înainte de a trece la cercetarea temelor ca atare, răspundem la uluitoarea întrebare a articolului „Ce importanţă are, aşadar, dacă Iisus era sau nu căsătorit?”, ca să trecem apoi şi la vădirea scopului mai general al unor asemenea minciuni şi să arătăm că fac parte din propaganda new-age-istă de unde şi provin şi căreia îi aparţin structural.

Cei care acceptă, contrar adevărului istoric, că este posibil ca „Iisus să fi fost căsătorit”:

a) Subminează credibilitatea istorică a Evangheliilor şi întregul Tradiţiei bisericeşti care dă mărturie despre celibatul şi fecioria lui Hristos; Hristos, ca „Dumnezeul Cel peste toate”, a fost atât de străin de relaţiile sexuale, încât ucenicii Lui au fost surprinşi când L-au văzut singur vorbind cu samariteanca, „se mirau că vorbea cu o femeie”. Foarte apropiatul lui prieten şi iubitul Lui Ucenic, Sfântul Ioan Theologul, în Apocalipsă, menţionează despre cei 144 000 aleşi feciorelnici, că „aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici”. Este posibil să fi scris aşa ceva, dacă ar fi primit de la Domnul mărturie despre un alt mod de viaţă? Deja la începutul secolului al II-lea d.Hr., şi Sfântul Ignatie Teoforul laudă fecioria ca cinstire a firii omeneşti a lui Hristos: „Dacă cineva poate să rămână în curăţie spre cinstirea trupului Domnului, să rămână, însă fără să caute slava [oamenilor]”. Acest lucru arată sau nu fecioria Domnului, fără putinţă de tăgadă? Căci, cum poate cineva să cinstească pe Domnul fără să îi calce pe urme? Şi, desigur, adevărul propovăduirii evanghelice şi sinceritatea mărturiei lor sfinţii Apostoli şi ucenicii lor şi le-au pecetluit prin moartea lor martirică.
b) Sfârşesc prin a demonstra că Hristos a fost un ipocrit, Care pune – după răul exemplu al fariseilor – poveri pe care El Însuşi nu le ridică. Căci, Hristos, de vreme ce se propune pe Sine ucenicilor ca pildă veşnică, „că v-am dat vouă pildă ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi”, cum deci era cu putinţă să nu ţină El Însuşi acel lucru către care îi îndemna pe oameni? Pentru că propovăduia superioritatea fecioriei şi îndemna la ţinerea acesteia: „sunt fameni care s-au făcut pe ei înşişi fameni pentru Împărăţia Cerurilor. Cine poate înţelege, să înţeleagă”.
c) Micşorează Dumnezeirea lui Hristos, Atotputernicia şi Deofiinţimea Lui cu Tatăl. Pentru că Hristos, „Cel ce este peste toate Dumnezeu”, ca (Împreună-)Creator al întregii lumi, „pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate”, nu avea nevoie de căsătorie ca să aducă la existenţă noi oameni, ci, precum a lucrat şi la Facerea lumii, la fel şi pe pământ [a lucrat] prin facerea într-o clipită a ochilor orbului din naştere, la fel, în general, printr-un cuvânt al Lui poate chema „de la nefiinţă la fiinţă”, „că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit”. În afară de aceasta, nunta s-a dat ca antidot împotriva morţii şi a fost introdusă după căderea din Rai, după ce stricăciunea a ajuns să stăpânească [în viaţa omului). Hristos, ca Noul Adam, trebuia să fie feciorelnic şi să provină din Fecioară, de vreme ce şi Adam era fecior înainte de cădere, trăgându-se din pământul feciorelnic. Blasfemia despre presupusa nuntire a lui Hristos încearcă să Îl desprindă de posibilitatea recapitulării creaţiei în El şi să Îl arate supus stricăciunii şi morţii de după cădere, urmând lui Adam cel pământesc – lucru absurd, de vreme ce, Dumnezeu fiind, Iisus nu doar este mai presus de stricăciune şi de moarte, ci este însăşi Viaţa veşnică a oamenilor: „«făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu», iar Adam cel de urmă, cu duh dătător de viaţă… omul cel dintâi era din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer… Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul Celui ceresc”.
d) Subminează strălucirea slavei dumnezeieşti, nu omeneşti a Domnului nostru Iisus Hristos şi, indirect şi prin asociere, şi credinţa în Dumnezeirea Lui, de vreme ce Hristos, prin presupusa lui căsătorie, rămâne mai prejos – în dăruirea Lui către Tatăl şi în nevoinţă – decât alte făpturi ale Sale, decât Drepţii şi Sfinţii Vechiului şi Noului Testament, care au urmat calea fecioriei şi a celibatului, precum Prorocul Ilie, Ioan Botezătorul, însăşi Maica Domnului ş.a., câtă vreme, în realitate, slava lui Iisus Hristos este nemăsurată şi nezidită, este izvorul virtuţii omeneşti: „slava Lui acoperă cerurile” şi „din plinătatea Lui noi toţi am primit şi har peste har” şi „fără de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5).
În sfârşit, cel mai important parametru, care ne introduce şi în miezul temei noastre, este următorul:
a) Concepţia eretică despre căsătoria lui Iisus Hristos atacă de asemenea unicitatea Lui faţă de alţi întemeietori de religii omeneşti, faţă de „marii iniţiaţi”, în înţelegerea masonică a acestora. Şi asta, pentru că fecioria este cu deosebire o contribuţie a creştinismului la evlavia omenească, chiar dacă au existat unele excepţii şi în anumite contexte fecioria a fost ţinută în lumea păgână dinaintea lui Hristos şi în condiţii cu totul diferite (de pildă, respingerea dualistă a trupului înţeles ca „mormânt”). De dragul învăţăturii masonice, teosofice şi New Age, este subestimată Persoana Dumnezeiesc-omenească şi Dumnezeiesc-feciorelnică a lui Hristos în faţa întemeitorilor de religii, a „iniţiaţilor”, a diferiţilor „Mahatma”, dintre care aproape nici unul nu a fost celibatar sau fecior; în conştiinţa lumii, Dumnezeu-Omul este socotit egal cu Buda, cu Hermes Trismegistul, cu Krişna, cu Mohamed, cu Gandi etc., aşa încât să se şteargă orice noţiune de supremaţie a creştinismului, atât de detestat în Masonerie, şi să se netezească terenul pentru venirea lui Pseudo-Mesia, cel care, chipurile, va fi superior tuturor – „Marele Educator” (după teosoful Charles Leadbeater, vezi şi Dr. Mary Rocke, The Coming of the World Teacher, London 1917).

În plus, „descoperirea” profesoarei K.L.King de la Universitatea Harvard – după cum de altfel se constată şi în ştirea transmisă de Defencenet.gr – se completează „cu totul… întâmplător” (!) cu mitul despre relaţia dintre Hristos şi Maria Magdalena, mit foarte iubit de cercurile oculte. Un exemplu semnificativ este „Codul lui Da Vinci”, operă a lui Dan Brown, propagandist al Masoneriei (vezi The Lost Symbol). Un alt asemenea exemplu este şi Níkos Kazantzákis, un grec de-al nostru, un blasfemiator condamnat [de Biserică], care a fost nu doar mason, dar şi teosof, împreună cu Ánghelos Sikelianós, prezentând evidente influenţe oculte în operele lui (cum este „Fratricizii”), în afară de cartea blasfemiatoare, deja binecunoscută, „Ultima ispită”. Considerăm că această ruşinoasă fantasmagorie are legătură cu sensul iniţial pe care societăţile secrete îl dau erosului, ca „putere creatoare”, ca refacere a „androginului” arhetipal (nu a omului feciorelnic, aşa cum înţelege Biserica pe Adam şi Eva), după chipul „androginicului” Zeus şi al dumnezeului Cabalei ebraice.

Mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena se găseste la Mănăstirea Simonopetra din Muntele Athos. Această mână a Magdalenei este intactă, cu piele si tendoane si răspândește o bună-mireasmă cerească. Mulți din cei care o sărută cu evlavie si credință se incredințează de faptul că este caldă.

Desconsiderarea Persoanei lui Hristos de către Masonerie se vede în cele ce propovăduieşte: în faptul că „toate marile spirite ale pământului, care au strălucit pe bolta spirituală, au dat [oamenilor] această direcţie. Buda, Zoroastru, Pitagora, Iisus, Socrate, Platon, Campanella şi mulţi alţii”. Cartea „Marii Iniţiaţi” a masonului Edward Schure, editată în limba greacă cu ceva timp în urmă sub îngrijirea profesorul de Teologie, mason, Nikolaos Loúvari (1961), îi prezintă şi el ca fiind egali pe misticii Rama, Krişna, Hermes, Moise, Orfeu, Zoroastru, Platon, Ieremia, Pitagora, Buda, Mahavira, Confuciu, Iisus, Mohamed, Mahatma Gandi, Faraonul Amenofi etc. În mod asemănător, în mişcarea New Age a Vărsătorului – de origine masonică – suntem învaţaţi că „în fiecare cerc al lumii, unul sau altul dintre aceşti învăţători vine ca învăţător pentru acea epocă – precum Krişna, Buda, Hristos, Mohamend”. În ce măsură „contribuie” în realitate „dovada” lui Karen. L. King la subestimarea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, şi la egalizarea Lui cu întemeietorii religiilor, despre care Însuşi Dumnezeu-Omul a spus că „sunt furi şi tâlhari”, „hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi” – rămâne de văzut.
Cu toate acestea, masoneria nu-şi pune asemenea probleme, pentru că, potrivit concepţiei ei ariene despre Iisus, El nu a fost Dumnezeu, asemenea Tatălui, ci un mare om, „un spirit uman” superior; „chipul cu adevărat dumnezeiesc al Nazarineanului va rămâne în vârful scării pe care se luptă să urce spiritul omenesc, ca să ajungă la Izvorul din care a curs” . (Orthódoxos Týpos, 1943, 28 septembrie 2012, pp. 1, 7. Traducere G.O.)

Sursa: site-ul Graiul Ortodox, 24 mai 2014
                     SFÂRȘITUL LUMII ȘI MIȘCĂRILE OCULTE ÎN NOUA ERĂ A GLOBALIZĂRII

1. Introducere

Tema legată de sfârşitul lumii în anul 2012 este o temă actuală, care tulbură minţile şi inimile celor mai puţin pregătiţi sau puţin mai naivi dintre credincioşi. Este o temă lansată de unele cercuri oculte din România şi din străinătate, foarte mediatizată, prin care, plecându-se de la anumite profeţii mayaşe şi de la unele pretenţii ştiinţifice, se “profeţeşte” întâlnirea umanităţii cu aşa-numita celulă fotonică, ce va avea un impact devastator, cu tot felul de consecinţe foarte greu de suportat de către om, iar doar cei care au capacităţi paranormale vor supravieţui.
Cu alte cuvinte, soluţia pentru ca impactul cu celula fotonică să nu ne pună în pericol existenţa ar fi – potrivit acestei concepţii – ca toţi să devenim oculţi şi paranormali. Este o întreagă provocare, iar expunerea este una absolut schizofrenică, întrucât se pun pe acelaşi plan Vedele tibetane şi alte aberaţii sincretiste cu Biblia[1].

Transformarea omului religios în om teosofic şi ocult

Prin “profeţiile” alarmante şi tendenţioase se urmăreşte o proliferare a preocupărilor oculte mondialiste şi transformarea omului religios creştin în om antroposofic şi teosofic, adică în om ocult, în locul omului hristic.
Se folosesc coroborarea forţată a unor elemente prezentate ca fiind ştiinţifice, dar ele fiind de fapt scientiste. Argumentaţia scientistă despre sfârşitul lumii i se dă o valoare ştiinţifică, dar în fond este vorba de o ideologie oculto-scientologică, care nu are legătură cu ştiinţa sau cu cercetarea şi absolut nimic cu revelaţia divină creştină.
Scientismul este o ideologie care se foloseşte de datele ştiinţifice pentru slujirea unui scop ideologic; este ideologia care parazitează cercetarea ştiinţifică şi se foloseşte de datele ei pentru a acredita o anumită temă de interes pseudoreligios, cum ar fi sfârşitul lumii în 2012. În această concepţie avem elemente venite din monism, din panteism, din scientism – o îmbinare de elemente care nu pot coexista. Sunt doar nişte elemente disparate, puse într-un sincretism, care nu fac altceva decât să incite sau să tulbure, şi să transmită panică şi teamă nejustificată. (…)

Activitatea fasonatorilor, a îndrumătorilor de gândire şi a instructorilor noii ere oculte contribuie atât la „liniştirea„ şi „letargia” în care s-au afundat societăţile occidentale, cât şi la „distrugerea creativă”, pentru impunerea Noii Ere a Vărsătorului.
Toţi cei care urmăresc „noua” eră mondialistă cu spirit analitic şi critic constată că instructorii formatori contemporani – fie „militanţi”, fie folosiţi fără să conştientizeze scopul activităţii, pun în lucrare, la toate nivelurile societăţii, mai ales următoarele maşinaţiuni:
Neutralizează omul „vechi” şi fac să dispară experienţa şi cuceririle a mii de ani, intervenind „remedeitor” în fiecare sector al vieţii lui, făcându-l astfel pe om să-şi piardă – treptat şi fără să-şi dea seama – convingerile sale, precum şi capacitatea personală de gândire, de judecată, de punere în valoare, de ierarhizare şi de hotărâre.
Distrug omul „vechi”, idealizând „noul” model, omul căzut, „fiinţa umană”, adică omul care ignoră faptul că i-a fost neutralizată voinţa, deoarece i-a fost înlocuită artificial cu patimi „fără limite” în viaţa lui morală, sexuală, familială, culturală, religioasă etc.
Construiesc omul „nou”, „îndrumând” lumea ”bună” cu „noi” tendinţe din cele descoperite „ştiinţific”, „pentru binele lui”.
Îl îndrumă cum să se îmbrace, cum să se distreze, pe cine să admire, pe cine să imite, ce să cumpere, ce să mănânce, ce să cânte, ce să citească, ce să creadă şi ce să adore, cum să gândească, cum să facă gimnastică, cum să facă dragoste, cum să se comporte cu copiii săi, chiar şi cum să respire, cum să doarmă, cum „să-şi controleze visele”, dar şi cum să moară şi cum să dispună de corpul său.
Povăţuiesc spre fatalism (dispariţia libertăţii şi a voinţei), iniţiind lumea în ocultism (amestecând adeseori în el şi Creştinismul), în religiile orientale şi ale Noii Ere (karma, spiritism, călătorii în vieţile anterioare), în astrologie etc. Se ştie că, „Dogma reîncarnării va fi unul dintre principalii factori determinanţi ai Noii Religii Mondiale.”
Instaurează subcultura Noii Ere: Cheamă la emisiuni „serioase” persoane cu „puteri”, „terapeuţi”, „văzători”, astrologi etc., dar nu vorbesc despre furtuna generalizată a consumului de droguri, a erotismului pervers, a vrăjitoriei şi satanolatriei etc.
Legalizează, indirect, toate ereziile, sectele şi noile religii care au „profeţit” venirea unei Noi Ere, unei Lumi Noi etc., acceptând şi ei înşişi Noua Eră a Vărsătorului ca un fenomen natural ireversibil.
Aşadar mişcări creştine şi necreştine, organizaţii internaţionale, naţionale oculte, secrete sau discrete încearcă să reconstituie – fie şi numai în cadrul socialului – unitatea universului spart de iscodirea modernă şi să instituie un Arhitect-colectivitate, în locul Dumnezeului Creator, Tată şi Mântuitor, să instituie transcendenţa naturală a socialului şi a ocultismului faţă de individ în rolul transcendenţei absolute a Divinităţii; toate aceste încercări Biserica nu le poate privi decât ca pe o formă de neo-păgânism dusă până la satanism.
O astfel de „fericire pământescă laolaltă” oferă nălucirea unei false aşteptări paradisiace, adică un „rai trist”, fără Dumnezeu, în care adevăratul dumnezeu este Antihrist.

Pr. prof. dr. Mihai Valică

Sursa: blogul Bucovina profundă, 7 decembrie 2010, Pr. Prof. Dr. Mihai Valică

Anunțuri

14 gânduri despre „UN ANUNȚ IMPORTANT: A APĂRUT ȘI NR.3 AL REVISTEI ”ROMÂNIA ORTODOXĂ”. LA MULȚI ANI!

  1. Radu Iacoboaie Autor post

    Cuvânt al Pr. Justin Pârvu pentru viețuirea în noul an

    Trecerea în noul an nu ne foloseste, din păcate, cu nimic. N -avem niciun spor, nu trezeşte în noi ceea ce trebuie să trezească, adică înfricoşata Judecată şi veşnicia. Că-i 2013, că-i 2028, că-i 3000, asta nu spune nimic despre noi.

    Este anul acesta pe care l-am trăit, cu cât ne-am apropiat, cu cât am simţit mai mult trăirea noastră faţă de Dumnezeu, asta înseamnă An Nou: apropierea noastră de Sfânta Treime, că de acolo curge toată energia şi spiritualitatea neamurilor noastre. Uitaţi-vă acuma sunt atâtea noutăţi asupra noastră şi-s legate numai şi numai de viaţa spirituală, nu-i interesează de nimic altceva, decât numai de viaţa duhovnicească a fiecărei naţii, a fiecărui individ în parte pentru că ei au fost şi continuă până astăzi şi vor fi în veac împotriva lui Hristos. Acum boala lor, a stăpânilor acestei lumi, este să detroneze, să desñinţeze din orice suflet curat şi sănătos pe Hristos. Ruga noastră aici este.

    Făptuirile şi îngrijirile de toate celelalte, şi astea-s bune, dar să nu depăşească o limită. Limita aceasta să fie cum am spus: ca Sfânta Cruce la trecerea linei ferate, crucea Sf. Andrei. La fiecare pas, atenţiune.

    După cum în orice gând al nostru, în orice faptă şi cuvânt, trebuie să ne gândim dacă-i bun gândul meu, dacă-i bună fapta mea, dacă-i bună vorba mea. Trebuie redusă foarte mult obişnuinţa asta a lumii de a pierde timpul în televizor, în calculator, în internet, în toată – tehnica asta a noastră. Eu nu pot să fiu împotriva lucruilor acestea, pot să fie şi utile, dar numai dacă există şi o lupă formată, serioasă ca să poată lepăda mereu tot ce există, pentru a alege ce este bun.

    Albina pleacă din stup şi se duce, aleargă, se duce şi se aşează pe floricica cea care are nectar. De unde ştie care-i floarea aceea? Parcurge 2-3000 de flori pentru un gram de miere. Cam aşa ar trebui să fim şi noi: matca bună şi apoi Dumnezeu ne va ajuta pe parcurs. Să ne izbăvească de mânia Lui, să nu înnădească neamurile străine şi de forţa răului care năpusteşte asupra Ortodoxiei, în special. Căci a fost şi rămâne un nod greu pentru ei, mai ales popoarele din Răsărit care mai au ceva sănătos în lumea noastră ortodoxă, faţă de Occidentul ăsta care s-a transformat. Ce era cultura şi civilizaţia în Franţa, Germania, Spania, Italia? Iată ce a ajuns astăzi Occidentul şi ce a ajuns Rusia. In sărăcia ei a ajuns astfel, dar ei au menținut și cunoscut adevărul și lumina, adusă pe pământ. Împreună cu îngerii care luminează și aprindem și noi lumânări de la ei, şi ei de la noi, mucenicii şi mărturisitorii şi martirii, cu toţii, împreună formăm buchetul acesta de flori ca să ne desăvârşească Dumnezeu…

    Sursa: Ne vorbește Părintele Justin, volumul III, Fundația Justin Pârvu, pp.13-15

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s