IATĂ UN ARTICOL ABOMINABIL ȘI ABSOLUT DENIGRATOR LA ADRESA ORTODOXULUI NAȚIONALIST MIHAI EMINESCU ȘI PROVOCATOR FAȚĂ DE POPORUL ROMÂN!

         MAI ÎNTÂI O SCURTĂ REMARCĂ.  Am observat că în ultima vreme ,,jurnaliștii” mercenari de pe site-ul adevărul.ro se distrează copios batjocorind creștinismul și naționalismul în sensul bun creștin. Multe comentarii ale românilor nu sunt aprobate… De ce credeți oare?… Redăm mai jos articolul în întregime, pentru a cunoaște toate aberațiile care se fac la comandă…

         Obsedat de femei, geniul din Botoşani îşi refula cele mai bolnave dorinţe în poezii deocheate: iubea carnal, crâncen, total
                           4 martie 2015, 02:00 de Cosmin Zamfirache

        Obsedat de femei, geniul din Botoşani îşi refula cele mai bolnave dorinţe în poezii deocheate: iubea carnal, crâncen, total Considerat geniu al literaturii române, Mihai Eminescu a compus şi poezii pornografice
        Scrierile pornografice au fost pentru Mihai Eminescu o descătuşare literară a pasiunilor sale carnale. Contemporanii poetului spun că acesta iubea cu pasiune femeile, însă şi într-un mod concret fizic, nu ideatic ca mulţi poeţi ai generaţiei romantice.
        Opera lui Mihai Eminescu, de la poeziile romantice, filosofice, sociale până la creaţiile stelare şi culegerile populare, este considerată de criticii şi de specialiştii istoriei literaturii drept genială şi unică în Europa. ”Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice reţinute sau sistemele de filozofie posibile, e vorba de tot; de spectacolul acesta extraordinar pe care ţi-l dă o conştiinţă de cultură deschisă către tot”, spunea Constantin Noica despre moştenirea literară lăsată de Eminescu. Cu toate acestea, printre ”îngerii blonzi”, ”venerele şi madonele” triste, ”luceferi” sau ”Epigoni”, în opera lui Eminescu s-au strecurat şi versurile pornografice, poezia carnală, sexuală, pe alocuri de o masculinitate neruşinată.
        Dacă Creangă este un deschizător de drumuri al literaturii pornografice în proză, Eminescu este considerat un pionier al pornografiei în poezie. La fel ca şi bunul său prieten, Eminescu, a scris cu limbaj licenţios, descriind sugestiv actul sexual sau jocuri carnale cu un limbaj explicit, preluate, culmea, tot din cultura populară.
        Practic, poeziile ”orgiastice” ale lui Eminescu sunt tot o parte a ceea ce a creat şi gândit poporul român pornografic, fără a fi aşternut pe hârtie. Felul complet de a reda sufletul şi simţămintele româneşti, de la idei filosofice la ”măscări populare”, l-au făcut, de altfel, pe Iorga să spună despre Eminescu că este ”expresia integrală a sufletului românesc…, cea mai vastă sinteză făcută de vreun suflet de român”.
        Opera pornografică a lui Eminescu: ”Şezi călare…” Practic opera pornografică a lui Eminescu se reduce la zece poezii scrise în perioada 1871-1882. Adică de la vârsta de 21 de ani la 32 de ani. Poeziile au titlurile sugestive: ”Ia te dă”, ”Cum mă trece”, ”Alei puică”, ” Măi jupân funaragiu”, ”Ah, cum nu-i aicea nime”,”Pune capul…”, ”Se miră..”, ”Vin la neica”, ”Şezi călare…”, ”Culegere de irmoase”. Titlurile sunt scurte, la fel ca şi majoritatea poeziilor. În conţinut se referă la iubirea carnală dintre bărbat şi femeie, folosind expresii şi limbajul popular: ”Şezi călare drept în dop / Şi să mergem în galop / Ohohoi, cum salt cu gust / Şi te zvârl din p..ă-n sus / Şi te prind în p..ă iar / Dulce fată ca un dar.” ( poezia ”Şezi călare”, scrisă cândva în perioada 1880-1882).
        George Pruteanu, cunoscutul filolog român, spunea în 2004, într-un articol intitulat ”Textele licenţioas-pornografice ale lui Eminescu: natură şi cultură”, că aceste poezii pornografice au valoare stilistică mică, dar cu o valoare psihologică, o refulare literară a poetului: ”Valoarea lor reală este cea psihologică. Pornografia n-a fost pentru Eminescu un teritoriu de performanţă, de sfidare a convenienţelor spre impunerea altora, mai largi. In această privinţă, poetul a fost un înţelept conformist (cu excepţiile involuntare, datorate geniului său). Paginile fără perdea sunt, mai curînd, un violon d’Ingres, dacă nu un sac de box, un tranchilizant. Fireşte că „subsolul” marelui poet nu e la fel de somptuos cum e superbul castel de deasupra. E mlăştinos, e jilav, colcăie. ”Dar numai din apele mocirloase cresc nuferi”, spunea Blaga. Nimic din splendorile fără apus ale poeziei de dragoste eminesciene nu e afectat de foşgăiala crudă din paginile de „deşănţare” fictivă. În fond, totul stă în frumoasa vorbă a lui Tudor Vianu: Dragostea e un arbore, cu coroana atingînd cerul, şi rădăcinile adînc înfipte în instinct”, se arată în articolul lui George Pruteanu.
         Filologul precizează de asemenea că invariabil sursa de inspiraţie este folclorul, expresiile auzite în popor ” Registrul în care sună aceste lubricităţi este îndeobşte unul ludic-folcloric. Unele piese sunt prelucrări ale unor motive folclorice, pe care le putem întîlni şi la Creangă, în , de pildă, ”Povestea lui Ionică cel prost” : „Cum o puse, cum să dusă, / Parcă-a fost pustia unsă”, spunea pe site-ul personal Georghe Pruteanu.
Eminescu, alături de iubirea vieţii lui, Veronica MIcle, pe care, însă, a înşelat-o în repetate rânduri Eminescu, carnalul Majoritatea acestor poezii, spun specialiştii, au fost prezentate la obişnuitele banchete şi chiolhanuri ale Junimii ieşene, unde fiecare membru trebuia să vină cu o compoziţie licenţioasă, pornogafică. Bunăoară acolo şi-a prezentat şi Creangă creaţiile pronografice.
         Filologii, dar şi criticii spun că, la Eminescu, poezia pornografică reprezenta şi un indiciu al caracterului său pasional. George Călinescu spunea că pentru el dragostea nu era ceva idealizat, ci palpabil, carnal. ”Pentru Eminescu iubirea este un leagăn de gingăşii erotice, o necesitate spirituală şi afectivă, bineînţeles, dar şi fiziologică, o nevoie naturală de a trăi viaţa speţei cu toate deliciile de ordin sufletesc superior, pe care conştiinţa le suprapune mecanismului reflex, dar în sfîrşit un instinct”, preciza George Călinescu, în lucrarea sa ”Viaţa lui Mihai Eminescu”.
         Totodată, filologii descifrează în limbajul fără ”perdea” al lui Eminescu din poezia pornografică o latură ascunsă a poetului. Meditativul, romanticul şi filosoful Eminescu ar fi avut în subsolurile fiinţei sale un personaj carnal sau, mai pe scurt, omul Eminescu cu toat dorinţele şi pasiunile sale care evada prin pornografie de constrângerile sociale şi codurile etice. ”Asemenea texte erau, probabil, pentru Eminescu o descărcare nervoasă, o modalitate de a-şi plăsmui trăiri prin „materializarea” lor pe hîrtie. Scrisul avea astfel, aici, funcţia de a doua viaţă, cea paralelă şi secretă, paşnice izbucniri ale libertinului „Mr.Hyde” faţă de îngîndurările abisale ale civilizatului şi melancolicului „Dr. Jeckyll”.
          Un Eminescu underground, pămîntos şi evadat din codurile sociale şi culturale”, arată Pruteanu în ”Textele licenţios-pornografice ale lui Eminescu: natură şi cultură”. Totodată, specialiştii spun că în scrierile pornografice se dezvăluie accentele de misogin ale lui Eminescu” mai sunt de sesizat accentele misogine, aici mai mult în nuanţă grotesc-burlescă şi îndreptate cu precădere înspre venalitatea amorului. Banul e îngemănat cu oniricele voluptăţi ale luxurii, reversul deliciilor este componenta mercantilă. „Parale”, „gălbenaşi cu zimţi”, „bani”, „franci”, „gologani” sunt mereu amestecaţi între cele două trupuri”, adaugă Pruteanu. Cum îi plăcea lui Eminescu amorul: crâncen şi total Pentru cei care doresc să-l cunoască pe Eminescu-omul, poeziile pornografice prezintă indicii preţioase. De altfel, şi filologii spun că, deşi de inspiraţie populară, Eminescu îşi scrie printre rânduri şi pasiunile, şi plăcerile sale ascunse. Acel eu al poetului ascuns în societate răsare în aceste poezii, spun specialiştii.
          Pasionalul Eminescu, arată şi istoria literaturii, deşi îndrăgostit de Veronica Micle, nu a ezitat să o înşele în repetate rânduri, abandonându-se, atât în hotelul ”Moldavia” cu ”oacheşa” Nataliţa, sora unui lăutar, în trenul către Berlin în braţele nemţoicei Milli, sau a craiovencei Cleopatra Lecca, căreia îi dedicase, ”Pe lângă plopii fără soţ”. Cum iubea Eminescu? Tot poeziile sale pornografice vin să ne arate: crânce, total, pasional. ”Dacă reuşim să facem abstracţie de limbajul scandalos, orgiastic, vom observa că propensiunile poetului merg către acuplarea crîncenă, în care suflet şi trup sunt una.
          Această nevoie, de a „consuma” femeia, de a şi-o însuşi, – poate şi mai adecvat spus ar fi: de a şi-o încorpora, o găsim şi în fragmente semnificative din poeziile neruşinate: „Moment dulce, cînd te rod ” sau „Dinnăuntru să te mînc”. Avem de-a face aici cu ceea ce, în sofisticatul limbaj al psihanalizei pedante se numeşte „faza canibalică a libidoului””, arată Pruteanu în articolul dedicat poeziei pornografice a lui Eminescu. Chiar şi George Călinescu vorbeşte de un Eminescu intelectual, prins în lumile sale filosofice, dar şi de un Eminescu carnal.
         Pasiunea lui Eminescu pentru carnal a fost observată spune George Călinescu în majoritatea poeziilor sale de dragoste. ”Eminescu nu se speria în poezie de viziunile carnale şi de apropierea sînilor. Visa în iubire cu fondul liric al poporului îndeobşte voluptăţi robuste şi îngăduite”, spunea Călinescu în ”Viaţa lui Mihai Eminescu”. Călinescu continuă privind modul cum primea poetul amor şi mărturiseşte în aceeaşi lucrare că lui Eminescu îi plăcea ”o femeie care să împerecheze inteligenţa cu sălbătăciunea şi cu fabulosul, adică ceea ce şi căuta, ”o suedeză”, ” o englezoaică”, o amazoană şi carnală”.
Tot Călinescu sugerează că pornografia în creaţia lui Eminescu a apărut de la aceea latură a poetului, plină de ”ardenţă fiziologică” a unui om cu fire zdravănă, ţărănească, cum se exprima criticul şi a unui ”trup vânjos şi împăroşat”.
         Au fost sau nu au fost poeziile pornografice ale lui Eminescu?
         Publicate abia după 1990, şi stârnind un val de critici şi acuze la adresa celor care au scos primele opere complete ale lui Eminescu, cuprinzând inclusiv poezia pornografică, versurile ”neruşinate„ ale genialului botoşănean sunt şi astăzi subiect tabu. Eminescologul Dimitrie Vatamaniuc spunea în 2007 pentru Evenimentul Zilei, de exemplu că poeziile nici măcar nu ar fi creaţia lui. „Sunt simple reproduceri ale unor versuri populare care circulau în mediile de atunci, pe care el le-a copiat. Nu au nicio relevanţă pentru creaţia lui”, spunea acesta. Mulţi specialişti, printre care şi filologul George Pruteanu, le-au reconoscut, însă, autenticitatea şi, până la urmă, importanţa în litereatura română.    ”Merită să cunoaştem şi cea mai măruntă chitanţă semnată de Eminescu, chiar dacă pudibonzii şi iconodulii vor protesta. Ei se tem să nu-i fie afectată imaginea. E o copilărie. E ca şi cum ne-am speria că o groapă săpată într-un munte l-ar putea prăbuşi. Eminescu este o materializare a necuprinsului feldeinţei omeneşti, în imensitatea sa labirintică. E un capitol şi o materie ale umanismului modern şi post-modern. Nu-l poţi îngrădi cu interdicţii şi tabuuri, fără a săvîrşi crima de les-adevăr”, preciza Pruteanu pe site-ul său, în anul 2004. Vă recomandăm să citiţi: Cu cine l-a înşelat Veronica Micle pe Eminescu? Orgiile cu ofiţeri, poeţi sau desfrâul de o noapte la conu’ Caragiale l-au sfâşiat pe „Eminul meu iubit” „Ca orice poet mare, Eminescu e un poet dificil. Şi cu atât mai dificil cu cât el singur generează mirajul facilităţii“ Eminescu, dincolo de manuale, în lectura lui Andrei Pleşu

         SURSA:

http://adevarul.ro/locale/botosani/mihai-eminescu-opera-pornografica-obsedat-femei-geniul-botosani-isi-refula-cele-mai-bolnave-dorinte-poezii-deocheate-iubea-carnal-crancen-total-1_54f5ceea448e03c0fd2f74a5/index.html

Anunțuri

5 gânduri despre „IATĂ UN ARTICOL ABOMINABIL ȘI ABSOLUT DENIGRATOR LA ADRESA ORTODOXULUI NAȚIONALIST MIHAI EMINESCU ȘI PROVOCATOR FAȚĂ DE POPORUL ROMÂN!

  1. radu iacoboaie

    ,,Adevăratul om de cultură şi de elită iese în faţă şi acela strigă şi răcneşte cu toate forţele lui şi apără valorile pe care el le-a construit şi pe care el le trăieşte. Pentru că dacă ar fi tăcut tot aşa, de pildă un Eminescu, ar fi tăcut Radu Gyr, un Nichifor Crainic, sau oameni de mai mică talie -’apăi am fi fost de mult prăbuşiţi. Dar aceşti oameni, ca nişte mici apostoli, am putea spune, au fost mereu prezenţi şi au strigat şi s-au opus la toate metodele de întunecare a fiinţei noastre ortodoxe… Iar această problemă nu este una oarecare, după mine este cea mai grea problemă a omenirii şi a creştinătăţii. Dar acum la noi, se simte foarte jenat un domn ziarist, se simte jenat un istoric, un om de literatură sau ştiinţă… ca să susţină o temă cu ordin religios şi să înfrunte vreo primejdie. Nu! Nu cumva să fie deranjat!
    Nici tăcerea sihaştrilor nu este scuzabilă. Monahul, preotul care socoteşte că face o misiune în cadrul Bisericii, dar nu participă direct la aceste adevăruri, la aceste atacuri şi primejdii în care ne găsim – nu este monah, nu este preot. Dacă nu simte să participe direct şi să-şi asume răspunderea ca un mic misionar al vremurilor, în zadar este toată rugăciunea lui. Tăcerea în faţa acestor pericole este o lepădare a noastră de adevăr. Pentru că ne înrobim şi ieşim din libertatea Adevărului. Adevărul ne face liberi, nu ne pune cip. Aceasta este dovada că societatea în care trăim este una a minciunii, potrivnică Evangheliei. Libertatea Evangheliei lui Hristos în faţa acestei lumi este un pericol terorist. Tăcerea noastră înseamnă sclavie şi îngroparea ortodoxiei. Oamenii noştri de elită, prin tăcerea lor, nu fac decât să construiască sicriul ortodoxiei pe care i-l pregăteşte stăpânirea acestei lumi. Cât pentru păstorii noştri duhovniceşti, atâta le spun: Oare sarea se va strica şi nu va mai săra?”

    Părintele arhimandrit Justin Pârvu

    Apreciază

    Răspunde
    1. Radu Iacoboaie Autor post

      FRAȚI ROMÂNI, LUAȚI ATITUDINE ACUM, NU ALTĂDATĂ CÂND VA FI PREA TÂRZIU! NU LĂSAȚI CA VALORILE NOASTRE SPIRITUALE ȘI NAȚIONALE SĂ NE FIE CĂLCATE ÎN PICIOARE DE CEI CARE LE URĂSC DE MOARTE ȘI SCOASE AFARĂ DIN SPAȚIUL PUBLIC! SĂ NU LĂSĂM PE ALȚII SĂ BATĂ CUIE LA SICRIUL ORTODOXIEI ȘI NEAMULUI ROMÂNESC…

      Apreciază

      Răspunde
      1. Radu Iacoboaie Autor post

        Am observat că ,,jurnaliștii” de pe site-ul adevărul.ro se distrează copios batjocorind creștinismul și naționalismul în sensul bun creștin. Multe comentarii ale românilor nu sunt aprobate…

        Apreciază

  2. Pingback: MASONERIA ÎL REVENDICĂ ACUM PÂNĂ ȘI PE EMINESCU!… DAR EMINESCU N-A FOST CETĂȚEAN EUROPEAN SAU MASON, CI ROMÂN, UN MARE GAZETAR, PATRIOT ȘI ORTODOX!… CINE A FOST MIHAI EMINESCU? (în atenția domnului Radu Cernătescu și nu numai) 

  3. Pingback: MASONERIA ÎL REVENDICĂ ACUM PÂNĂ ȘI PE EMINESCU!… DAR EMINESCU N-A FOST CETĂȚEAN EUROPEAN SAU MASON, CI ROMÂN, UN MARE GAZETAR, PATRIOT ȘI ORTODOX!… CINE A FOST MIHAI EMINESCU? (în atenția domnului Radu Cernătescu și nu numai) 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s