TEMA EMISIUNII DE AZI – UNII ÎNTREABĂ, ALȚII RĂSPUND (Joi, 25 mai 2017): ÎNĂLȚAREA DOMNULUI ESTE O MARE SĂRBĂTOARE ŞI PENTRU CINSTIREA EROILOR NEAMULUI…

22 răspunsuri

           

           Emisiunea UNII ÎNTREABĂ, ALȚII RĂSPUND este o emisiune interactivă prin intermediul mesajelor trimise la rubrica comentarii. Aici noi nu doar comunicăm, ci dorim să ÎNVĂȚĂM UNII DE LA ALȚII…

            Rețineți că puteți trimite întrebări sau comentarii chiar AICI şi ORICÂND DORIȚI la această postare la rubrica comentarii. Emisiune maraton 24 din 24 de ore… Nu vă grăbește nimeni.

           Tema dezbaterii libere din această zi: ÎNĂLȚAREA DOMNULUI ESTE O MARE SĂRBĂTOARE ŞI PENTRU CINSTIREA EROILOR NEAMULUI…

22 de gânduri despre „TEMA EMISIUNII DE AZI – UNII ÎNTREABĂ, ALȚII RĂSPUND (Joi, 25 mai 2017): ÎNĂLȚAREA DOMNULUI ESTE O MARE SĂRBĂTOARE ŞI PENTRU CINSTIREA EROILOR NEAMULUI…”

  2. Mihaela Negoita

    … la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Anul acesta o sarbatorim pe 25 mai. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu „Hristos S-a inaltat!” si „Adevarat S-a inaltat!”. IPS Bartolomeu Anania afirma ca noi folosim acest salut fie din nestiinta, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica. Si marturiseste ca noi sarbatorim Pastile cu asertiunea „Hristos a inviat!”, la care ni se raspunde cu confirmarea „Adevarat, a inviat!”, pentru ca Invierea nu a avut martori, ea a fost receptata cu indoieli si necredinta. In vreme ce Inaltarea Domnului a avut martori, ea a fost o despartire izvoritoare de lumina, deoarece ucenicii s-au intors in Ierusalim „cu bucurie mare”. Din acest motiv in cartile noastre de slujba nu exista o salutare similara cu aceea de la Sfintele Pasti.
    https://m.crestinortodox.ro/inaltarea-domnului/inaltarea-domnului-119130.html

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde ↓
  5. Mihaela Negoita

    Daniil Sihastrul.
    [O minunată poezie…]
    ” Sub o rapa stearpa, pe un rau in spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu varsarea serii un strain sosi.
    — ‘Stefan al Moldovei vine a-ti vorbi!’
    — ‘Stefan al Moldovei, Daniel ii spune, Sa astepte-afara! Sunt in rugaciune.’
    — ‘Bunule parinte! Sunt ranit si-nvins; insasi a mea muma astazi m-a respins! Viu sa-ti cer povata daca nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astazi sa se-nchine ? ‘ Daniel Sihastru domnului a zis:
    — ‘Ma inseala-auzul ori eu am un vis ? Capul ce se pleaca palosul nu-i taie, Dar cu umilinta lantu-l incovoaie!
    Ce e oare traiul, daca e robit?
    Sarbatoare-n care nimeni n-a zambit?
    Viata si robia nu pot sta-mpreuna,
    Nu e totd-odata pace si furtuna.
    Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormanturi
    Pentru neatarnare, oameni si pamanturi;
    Dar nu ai p-acela ca sa-i umilesti!
    Poti ca sa ii sfarami; dar nu sa-i robesti!
    Daca mana-ti slaba sceptrul ti-o apasa,
    Altuia mai harnic locul tau il lasa!
    Caci mai bine este supus laudat,
    Decat cu rusine domn si atarnat!’
    Dupa-aceste vorbe, Stefan strange-ostire
    Si-nvingand paganii nalta-o monastire.”

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde ↓
      1. Mihaela Negoita

        REŢETĂ DUHOVNICEASCĂ
        de sf. Ioan Iacob.
        …
        Un dram de viaţă cât mai este
        În lumea asta să trăieşti
        Jertfeşte-l numai pentru suflet
        Şi lasă grijile lumeşti.
        Un singur an, sau jumătate,
        O lună poate ţi-a rămas,
        Sau numai ziua cea de astăzi,
        Ba poate chiar numai un ceas.
        Pe cât de tainic se arată
        Hotarul vieţii pe pământ
        Pe-atât mai scurt să-ţi pară drumul
        Ce duce până la mormânt.
        Să nu mai cauţi la plăcerea
        Prietenilor trecători
        Căci ei nu pot să te ajute
        Atuncea când va fi să mori.
        Prieten bun câştigă-ţi plânsul
        Şi „Rugăciunea lui Iisus”,
        Căci plânsul stinge focul veşnic
        Iar ruga te înalţă sus.
        De-asemenea să ai prieteni
        Poruncile dumnezeieşti
        Pe care, fără de prihană,
        Cu dragoste să le păzeşti.
        Prietenia cea cu lumea
        Te lasă singur la mormânt
        Şi numai „faptele credinţii”
        Tovarăşi – mai departe – sunt.

        Apreciat de 1 persoană

  6. Mihaela Negoita

    George Coşbuc
    O scrisoare de la Muselim-Selo
    …
    Măicuţă dragă, cartea mea
    Găsească-mi-te-n pace!
    Pe-aici e vânt şi vreme grea,
    Şi-Anton al Anei zace
    De patru luni, şi-i slab şi tras,
    Să-l vezi, că-ţi vine plânsul,
    Că numai oasele-au rămas
    Şi sufletul dintr-însul.
    Apoi, să ştii c-a fost război
    Şi moarte-aici, nu şagă:
    Cădeau pe dealuri, dintre noi,
    Ca frunza, mamă dragă.
    Şi-acolo-n deal, cum fulgera,
    Un plumb simţii că vine
    Şi n-avu loc, cât larg era,
    Decât în piept la mine.
    Mi-e bine-acum, şi-aşa socot
    Că nu va trece luna
    Şi-oi fi scăpat de-aici detot.
    Dar vezi te rog de una:
    Să nu mai faci cum ai făcut
    S-aduni la tine satul,
    De veselă că ţi-ai văzut
    Acasă iar băiatul!
    Să vezi pe-aici şi ciungi şi-ologi!
    Hristos să-i miluiască!
    Tu mergi la popa-n sat să-l rogi
    O slujbă să-mi citească.
    Puteri de nu vei fi având
    De plată, vorba-i lasă,
    Că-i voi lucra o zi, oricând,
    La-ntorsul meu acasă.
    Pe Nuţu vi-l lăsasem mic,
    Cu creştetul cât masa –
    O fi acum ştrengar voinic
    Şi vă răstoarnă casa?
    Făcutu-i-aţi şi lui la fel
    Căciulă, cum am vrut-o?
    Aveam o piele-n pod, de miel,
    Doar nu veţi fi vândut-o?
    Nevestei mele să-i mai spui
    Să-mi cumpere o coasă,
    Cea veche nu ştiu este-ori nu-i
    Şi-o fi acum şi roasă
    De când rugina scurmă-n ea.
    Să-mi văd, o date-ar sfântul,
    Cum cade iarba-n faţa mea
    Şi-mi bate-n plete vântul!
    Ea lupte-se cum biet o ştii,
    C-aşa ne dete soartea,
    Că şi noi ne-am luptat pe-aci
    Cu greul şi cu moartea;
    Dar l-a ajuns şi pe harap
    Blestemele şi plânsul,
    Că noi i ne-am ţinut de cap
    Şi-ntrarăm după dânsul.
    Şi i-am făcut, măicuţă, vânt!
    L-am scos detot din ţară,
    Măcar stătea pe sub pământ
    Şi nu ieşea pe-afară.
    Şi-am prins şi pe-mpăratul lor,
    Pe-Osman nebiruitul,
    Că-l împuşcase-ntr-un picior
    Şi-aşa i-a fost sfârşitul.
    Păi, ne ţinea pesemne proşti,
    Să-şi joace hopa-tropa,
    http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde ↓
    1. Radu Iacoboaie Autor post

      ,,… Trăim într-un bombardament informaţional continuu, din care, probabil, doar sub 10% ne este cu adevărat util. Prin urmare, îţi trebuie o voinţă de fier ca, sub acest asediu, să găseşti acel mărgăritar duhovnicesc care te poate lumina interior. De pildă, câţi dintre noi mai ştim esenţialul din sărbătoarea Înălţării? La prima vedere, ea constă în cinstirea momentului în care Iisus Hristos se înalţă la Cer, de-a dreapta Tatălui, în văzul ucenicilor. La o cercetare mai atentă, vom afla că, de fapt, esenţialul constă în înălţarea firii umane la Tatăl, prin Iisus Hristos. Căci nu trebuie să uităm că Hristos este şi rămâne veşnic, Dumnezeu şi Om. Practic, prin Înălţare, fiecare dintre noi primim acest dar al posibilităţii de Înălţare spirituală prin unire cu Hristos şi aşezare de-a dreapta Tatălui, devenind, după cuvântul hristic, „binecuvântaţii Tatălui Meu”. Ca să nu mai spun că simbolistica aşezării de-a dreapta este extrem de bogată, chiar şi în tradiţia seculară. …”

      Apreciază

      Răspunde ↓
      1. Mihaela Negoita

        Poezii, de sf. Ioan Iacob,
        { pe care le iubesc…}
        ***
        DIAGNOZA SUFLETEASCĂ
        ….
        Dacă mintea noastră uită
        „Cunoştinţa cea de sine”,
        Zboară gândul totdeauna
        La păcatele streine.
        Iar la „pomenirea morţii”
        Dacă nu suntem deprinşi,
        Ne luptăm cu grija vieţii
        Şi mereu suntem învinşi.
        Când lăsăm de bună voie
        Rânduiala rugăciunii,
        Prinde mare îndrăzneală
        Viermele deşertăciunii.
        Băutura şi mâncarea
        Folosind cu lăcomie
        Va veni pe capul nostru
        Pacostea de trândăvie.
        De năravul clevetirii
        Dacă nu ne desbărăm,
        Cu înşelăciunea minţii
        Mai pe urmă ne legăm.
        Iar auzul şi vederea
        Dacă nu le stăpânim,
        Mare pagubă la suflet
        Totdeauna suferim.
        Când năravul rău cloceşte,
        (Nefiind mărturisit),
        Scoate puişori de patimi
        Care rod necontenit.

        Apreciat de 1 persoană

  17. Radu Iacoboaie Autor post

    Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne apără pe noi pacatosii si nevrednicii! Amin

    Apreciază

    Răspunde ↓

Lasă un comentariu