Arhive pe categorii: despre mântuire

,,PARCĂ AM ABDICAT DIN FAȚA MARILOR PROBLEME CU CARE NE CONFRUNTĂM NOI ASTĂZI… DAR CINE ÎMI DĂ MIE BINECUVÂNTARE SĂ TAC, SĂ ABDIC? ”

UN MARE MĂRTURISITOR AL ORTODOXIEI DIN ROMÂNIA: PĂRINTELE AMFILOHIE BRÂNZĂ

         Vă recomandăm să citiți acest interviu dat de ieromonahul Amfilohie Brânză, intitulat   Părintele Amfilohie de la Mănăstirea Diaconești: “O inimă arzând pentru Hristos este o inimă vie!”      Continuă lectura

NICIO PATIMĂ NU ESTE MAI MARE ȘI MAI URÂTĂ ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU DECÂT MÂNDRIA – Radu Iacoboaie, 2 februarie 2015

images   images images    images

         Noi oamenii suntem în general păcătoși cu toții și greșim adeseori înaintea lui Dumnezeu. Mai puțini ating sfințenia, adică starea de despătimire a sufletului. Dar avem totuși datoria fiecare dintre noi să ne cercetăm sufletul cu atenție și să ne ridicăm din mocirla păcatului de fiecare dată și să mergem mai departe…
         Între pildele din Sfânta Scriptură la loc de mare cinste se află și pilda vameșului și a fariseului, prin care este condamnată mândria, păcatul cel dintâi comis de Lucifer și cetele care i-au urmat. Am putea înțelege prin vameș categoria oamenilor mult păcătoși, dar care prin pocăință sinceră se întorc în chip minunat la Dumnezeu. Iar prin fariseu, pe oamenii mândri, fățarnici, îndeosebi cărturarii, intelectualii vremurilor noastre, chiar unii dintre clerici și monahi, care s-au înălțat singuri pe sine, arogându-și meritele devenirii lor, căzuți în formalism și având o mândrie ascunsă sau duhul slavei deșarte.
         Niciun păcat nu este mai nesuferit înaintea lui Dumnezeu, nicio patimă nu este mai mare și mai urâtă decât mândria.

Continuă lectura

FĂRĂ STĂRUINȚA NOASTRĂ ÎN CREDINȚĂ ȘI ÎN FAPTA CEA BUNĂ NU PUTEM DOBÂNDI MÂNTUIREA SUFLETULUI – Radu Iacoboaie, 17 august 2014

indexindex

În Duminica a 10-a după Rusalii, în Biserica Ortodoxă Română s-a citit predica despre vindecarea lunaticului de către Mântuitor. Această predică ne-a pus în față pilda unui părinte care a stăruit îndelung în dorința de a-l ajuta pe propriul său copil care suferea de o boală cumplită (având demon). Chiar dacă ucenicii lui Hristos nu au putut să-l vindece, el nu își pierde nădejdea și se prezintă în fața Mântuitorului Însuși, Care în milostivirea Sa nemărginită izgonește demonul, dăruindu-i tatălui o mare bucurie, iar băiatului vindecare trupească și sufletească. Este una din nenumăratele minuni săvârșite de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dar ceea ce remarcăm în acest caz, este tulburătoarea stăruință de care dă dovadă acest părinte, care suferă mai mult decât copilul său, desigur inconștient de cele ce face și de cele ce i se întâmplă. Mesajul este același ca și în cazul vindecării orbului din naștere, nevinovat: pentru a se arăta puterea lui Dumnezeu.
Acest părinte, în ciuda greutăților și necazurilor care-l încearcă, vedem că nu cade în resemnare ori deznădejde, ci luptă cu curaj și perseverență până la capăt pentru a-i fi redată copilului său iubit sănătatea. Oare mulți părinți din zilele noastre, aflați într-o situație similară sau asemănătoare ar proceda la fel? De aceea, considerăm că atitudinea sa este demnă de laudă și poate fi un model de jertfă pentru aproapele.
Nu trebuie să uităm ce ne învață chiar Mântuitorul. Numai ,,cel ce va răbda până la sfârșit se va mântui” (Matei 24, 13). Cu alte cuvinte, mântuirea nu se poate dobândi decât prin trudă, mult efort, și numai cel care luptă și stăruie până la sfârșitul vieții pământești în credința sa mântuitoare – ortodoxia – și în fapta cea bună, tradusă în plan duhovnicesc prin milostenie trupească și sufletească, poate dobândi mântuirea sufletului său.
Continuă lectura