FRAȚI ORTODOCȘI, ASTĂZI – 12 IULIE, SĂRBĂTORIM PE SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL…

           Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiți părinți care au viețuit la Sfântul Munte Athos. Starețul Paisie s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, în 25 iulie 1924. A intrat în obștea Mănăstirii Esfigmenu din Sfântul Munte Athos în 1953, iar în anul următor a fost făcut rasofor, primind numele Averchie.

           În 1956, a plecat la Mănăstirea Filotheu, urmând ca la 3 martie 1957 să fie făcut stavrofor, primind schima mică și luând numele Paisie. În 1958 se mută la Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului, la Stomio – Konița, unde a rămas până în 1962, când a plecat în peninsula Sinai și a locuit la Chilia Sfinților Galaction și Epistimia. În 1964, a revenit la Sfântul Munte și s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfinților Arhangheli.
          A primit schima mare în 11 ianuarie 1966. De numele său este legată și istoria Mănăstirii Sfântului Ioan Evanghelistul și Teologul din Suroti, căreia i-a pus temeliile de zid și cele duhovnicești. Pe la sfârșitul lui 1967, s-a dus la Katunakia (Muntele Athos) și s-a stabilit la Chilia Sfântului Ipatie a Mănăstirii Marea Lavră. În 1968, a mers la Mănăstirea Stavronikita, unde a ajutat la trecerea acesteia de la viața idioritmică la cea chinovială, precum și la punerea bazelor duhovnicești ale noii obști.
          În data de 1 martie 1969 s-a mutat la Chilia „Sfânta Cruce”, unde a rămas până în 1979, când s-a înscris ca monah aparținând de Mănăstirea Kutlumuș și a preluat Chilia Nașterii Maicii Domnului la Panaguda, locul unde au primit ajutor mii de suflete. Pe 4 noiembrie 1993, a ieșit pentru ultima oară din Sfântul Munte, pentru a fi prezent, ca de obicei, la privegherea sărbătorii Sfântului Arsenie (10 noiembrie), la Mănăstirea „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Suroti. La scurt timp, i s-a descoperit o tumoare canceroasă la intestinul gros și s-a luat hotărârea de a fi operat pe data de 4 februarie 1994. A stat internat la Spitalul Theaghenio (Tesalonic) timp de 10 zile, după care a fost adus să se refacă la Mănăstirea Suroti. Însă starea sănătății sale s-a înrăutățit și mai mult.
         În 12 iulie 1994, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat la mănăstirea din Suroti, lângă Tesalonic, potrivit dorinței sale.

                          Sursa: http://m.activenews.ro/cultura/12-iulie-Sfantul-Cuvios-Paisie-Aghioritul-134945

         MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI ŞI A ROMÂNIEI

                        12 iulie 2017

Anunțuri

23 de gânduri despre „FRAȚI ORTODOCȘI, ASTĂZI – 12 IULIE, SĂRBĂTORIM PE SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL…

    1. Mihaela Negoita

      Suflet drag, nu te mai pierde în ieri sau în mâine! Bucură-te de Astăzi și tot ce îți aduce această binecuvântată clipă. În fiecare zi începem din nou viața și în fiecare seară transmitem pagina scrisă Tatălui Ceresc.
      Îndrăzniți să rămâneți copii și veți vedea că orice muncă va deveni un joc, un prilej de cunoaștere, de împrietenire, de iubire, de dăruire. Cine vorbește de bine pe alții îi face mai buni. Poți vindeca pe cel de lângă tine iubindu-l! Iar cine iubește poate orice.

      Apreciază

      Răspunde
  1. Mihaela Negoita

    FANTEZIE
    Iată, mă văd aşezată,
    În genunchi, la Judecată;
    În faţa Tatălui Ceresc
    Păcate mi se cântăresc.
    Văleu, multe-s, sacu-i plin!
    Şi tot vin din urmă, vin,
    De n-am unde să le pun!…
    – Ai milă, Tătucă Bun!!!
    Şi-mi răspunde Tatăl Sfânt:
    – Tu-ai fost suflet necăjit,
    Ţi-am dat dor, ţi-am dat urât,
    Şi amar, şi zile bune,
    Să le porţi cu tine-n lume,
    Să le cânţi cu dor, cu foc,
    Că mulţi zac, cătând noroc!…
    Dar tu ai mare păcat,
    Că prea mult ai cutezat
    Şi te-ai pus la judecat
    Pe femeie şi bărbat:
    Că femeile-s sfădite,
    La lucru nu vor urnite,
    Iar bărbaţii – boală veche –
    Nu duc ţuica la ureche!
    Dar la tine nu te uiţi
    Prin lume cât poţi să minţi:
    Cânţi de joc, lumea să strige
    Şi-n adânc inima-ţi plânge?!…
    Toată ziua tura-vura,
    Nici un pic nu-ţi tace gura!
    Povestind bune şi rele,
    Câte-n luna, câte-n stele,
    Ţi-ai făcut păcate grele!
    Obicei tare urât!…
    Toţi l-aveţi, de pe Pământ:
    Judecaţi pe fiecare,
    Nu vă uitaţi ce vă doare!…
    Judecata o fac Eu,
    Singurul, că-s Dumnezeu!
    # SofiaVicoveanca

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. Mihaela Negoita

      O problemă de… IUBIRE
      ………………..­…………
      Se spune că într-o zi îngerii de la botez, păzitori ai oamenilor, s-au prezentat înaintea lui Dumnezeu şi s-au plâns că nu ştiu ce să mai facă, fiindcă oamenii s-au făcut deosebit de nepăsători şi răi; au timp pentru toate relele, numai pentru rugăciune nu. Domnul Dumnezeu i-a întrebat:
      – Voi ce părere aveţi, ce ar trebui să fac pentru ei?
      Îngerii au spus:
      – Doamne, măreşte-le ziua cu o oră şi noi le vom spune că este darul tău numai pentru ca ei să se roage.
      Bine, a zis Domnul. Şi ziua s-a făcut de 25 de ore. Dar oamenii tot nu s-au rugat. Atunci îngerii s-au prezentat din nou în faţa Stăpânului, supăraţi pentru nepăsarea oamenilor:
      – Doamne, oamenii tot nu se roagă.
      Domnul i-a întrebat iarăşi:
      – Ce credeţi că ar trebui să le mai fac?
      – Doamne, fă-le ziua numai de 20 de ore! Îşi vor da seama cât de scurtă este viaţa şi cât de repede vine judecata ta şi aşa se vor ruga.
      Domnul a aprobat cererea şi viaţa a devenit mai scurtă. Dar nici acum oamenii nu îşi făceau timp să se roage. Îngerii au mers din nou în faţa Creatorului şi s-au plâns că oamenii sunt tot răi.
      – Ce-i de făcut? i-a întrebat Domnul.
      Îngerii n-au mai avut nimic de adăugat şi Dumnezeu le-a spus:
      – Rugăciunea nu este o problemă de timp, ci de iubire. Cine mă iubeşte găseşte timp suficient în cele 24 de ore ca să se roage.
      Şi a lăsat timpul ca mai înainte.
      Rugăciunea este cea mai grea faptă bună. Cred că v-aţi dat seama. Creştinii practicanţi fac multe fapte bune: ajută pe aproapele, citesc cărţi sfinte, se ostenesc în vreun fel sau altul, dar când e vorba de rugăciune… De ce oare? Pentru că rugăciune înseamnă să stai de vorbă cu Dumnezeu, iar vrăjmaşului nu-i convine. Pentru aceasta sunt piedici de tot felul, şi înainte de rugăciune, şi în timpul rugăciunii.
      „Rugaţi-vă neîncetat!”

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s