DUPĂ ATAC DISCRET LA EMINESCU, AVEM ÎN ROMÂNIA UN ATAC DUR LA JUSTIȚIE!… – nevrednicul Radu Iacoboaie, 19 ianuarie 2017

 

          Incredibil! După atacul discret din ultimele zile la adresa lui Mihai Eminescu, iată că se mai întâmplă ceva foarte grav în societatea românească: atacul la justiție, DNA și SRI (în general la adresa instituțiilor statului)… Noua putere se grăbește să dețină în stat acum și puterea judecătorească pentru a avea puterea deplină, visul (dacă vă mai aduceți aminte) al masonului Dan Voiculescu, care a dorit desigur să fie judecat de un complet de judecată condus de un mason, asta pentru pentru a fi achitat) dar se vede că nu i-a ieșit și se află în închisoare…De mare ajutor le-a fost penalul de acum Sebastian Ghiță, care este de negăsit pentru autorități (!!!), având se pare acces la o identitate falsă și care a determinat un atac dur la adresa procurorului-șef de la DNA (Laura Codruța Kowesi), o anchetă amplă printr-o comisie parlamentară și una din CSM, precum și pensionarea chipurile ,,la cerere” a generalului-locotenent din SRI, Florian Coldea! Nu cumva se dorește de fapt plantarea în locul său a unui mason?… Noi așa gândim, chiar dacă nu suntem analiști politici de anvergură prezenți pe micul ecran…

           Dar atunci ne întrebăm și noi ca ,,stupide people” (cum ne-a numit bolșevicul Silviu Brucan), unde mai este principiul separației puterilor în stat, și cum mai este respectată Constituția dacă Parlamentul dominat de această alianță demonică PSD-ALDE vrea să fie neapărat deasupra celorlalte puteri din stat?… Mai ales în condițiile în care, avem fraților un Parlament cu totul decredibilizat și de facto nelegitim ca reprezentare a intereselor poporului român… Știți doar că la alegerile recente, doar patru din zece români și-a exprimat votul… De ce oare credeți că au votat de data asta atât de puțini cetățeni din străinătate, pentru că vorbim despre trei milioane și jumătate de români cu drept de vot, care în general votează evident împotriva PSD?… Nu cumva Ministerul de Externe a îngrădit dreptul lor sau românii din străinătate pur și simplu s-au resemnat față de situația politică de la noi dominată tot mai abitir de politicianism, demagogie, de interese personale meschine și de grup străine, precum marile bănci și corporații)? O altă explicație ar fi aceea că acum nu s-au mai mobilizat în străinătate protestanții, ca atunci când l-au ales pe lutheranul Johannis președinte al României…

,,În istoria neamului omenesc există trei mari căderi: a lui Adam, a lui Iuda și a papei.” (Sfântul Iustin Popovici)… Oare nu mai protestează astăzi nimeni public, nici un ortodox, fie cleric sau mirean, împotriva ecumenismului (religiei masonice de tip New Age)?…

 

             Iubiți frați ortodocși, în această zi în care prăznuim un mare sfânt mărturisitor al dreptei credințe, pe Sfântul Marcu al Efesului, care nu a semnat actul mincinos al catolicilor de la Sinodul de la Ferrara-Florența (1438-1439), considerăm că ar fi extrem de utilă rememorarea unor aspecte teologice despre ereziile papismului, a unei sinteze ușor de parcurs, mai ales în contextul actual al ,,săptămânii spurcăciunii” (rugăciunilor în comun din România) și în contextul în care Papa Francisc face presiuni tot mai mari pentru ,,unirea credinței”, așa-zisa unitate a tuturor ,,creștinilor” în duhul lui neortodox și antihristic, fiind și un fervent susținător al Noii Ordini Mondiale, în care Guvernul mondial să fie actuala Organizație a Națiunilor Unite (ONU)…

             Vă rugăm foarte mult să distribuiți prin orice mijloace lucrarea de sinteză de mai jos apărută în anul 2010 iar pe internet acest articol:

            ,,Dăruind această cărticică fraților noștri, în epoca în care sincretismul și secularizarea au amorțit conștiința bisericească a celor mai mulți dintre noi, ne rugăm să simțim toți datoria și să conștientizăm puterea pe care o avem ca păzitori și apărători ai Ortodoxiei. Această datorie și această putere sunt învederate de Patriarhii Răsăritului în istorica lor Enciclică de la 1848: ,,Încă la noi, nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată să introducă lucruri noi, căci păzitorul Credinței este însuși trupul Bisericii, adică însuși poporul, care voiește ca veșnic neschimbată să-i fie Credința și la fel cu cea a Părinților lui.” (…)