CUM ÎL CINSTIM NOI, ROMÂNII, PE MARELE GAZETAR ȘI POET CREȘTIN-ORTODOX MIHAI EMINESCU?… – nevrednicul Radu Iacoboaie, 17 ianuarie 2017

          Cum ne cinstim noi, românii, marile valori? Mihai Eminescu de pildă, este citit ori ascultat din păcate numai la aniversarea lui… Doar atunci ne mai amintim de el, noi sau cei mai mulți dintre noi… Și nici atunci nu se mai subliniază patriotismul său fervent, care transpare din poezii înălțătoare precum ,,Doina”, ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, ,,Scrisoarea III” și altele… Ba, dimpotrivă, se trece acum și discret la un atac împotriva lui Eminescu… Nu doar prin volumul unui detractor luciferic deghizat iată în mare ,,eminescolog” (cercetător și iubitor de Eminescu) precum ,,Anti-paradisul lui Mihai Eminescu” (titlu care ne sugerează mai degrabă ,,anti-creștinismul” lui Eminescu!; paradisul fiind firește Raiul sau Edenul… – n.a.), al timișoreanului Radu Cernătescu, premiat pentru anul 2016…  

           Nu știm dacă ați observat cum a început concomitent și o nouă ,,modă” sau metodă de prezentare a sa, încadrat în contexte bizare (al unor filosofii și religii străine, precum iluminismul, yoga, cea hindusă etc; vezi inițiative în cadrul învățământului de genul Proiect educațional Eminescu). De asemenea au început a-i fi lecturate versurile în cadrul manifestărilor comemorative în diverse limbi (engleză, franceză, germană, ucraineană, italiană, spaniolă, turcă etc) și nu întâmplător, pentru a-l recrea pe Eminescu, ca fiind mai mult ,,european” și ,,universal”, și mai puțin român… Uitându-se faptul că Eminescu nu a scris în alte limbi poezia sa și este un mare făuritor al limbii literare românești… Există firește acum multiculturalismul (impus pe față, nu discret) și Directivele Uniunii Europene (masonice). Se lucrează fraților extrem de perfid la deznaționalizarea lui Eminescu și la configurarea unei noi imagini a sa cu totul falsă… Culturile naționale vor pierde teren pe măsură ce se va intensifica propaganda pentru cultura universală (care îi unește pe toți cetățenii lumii și nu îi ,,dezbină” precum ,,religia”, în optica New Age masonică)…

          Puțini români au avut curiozitatea să meargă la mormântul său din cimitirul Belu și să vadă starea în care se află acesta (în contrast izbitor cu mormintele marilor oameni de cultură cinstiți în țările lor)… Puțini, de asemenea, își mai amintesc de cântecele închinate lui Eminescu de soții Ion și Doina Aldea Teodorovici, asasinați pentru ardoarea cu care își doreau unirea  Basarabiei cu patria mamă…

,,Știați ca această poezie gravată la Putna, pe cartea deschisă din fața bustului lui Eminescu? Spusă de profesorul nostru Fuscus și confirmată mie chiar de arhimandritul mănăstirii. Cred că trebuie păstrată de fiecare român, în inimă.

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.
Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;
Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.
Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul – frate cu Românul
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!
Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.
Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!
Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!
Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca
Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia

         Și iată și o altă variantă a “Doinei”, extrem de puțin cunoscută astăzi – dar aparținând tot lui Eminescu – se găsește în cartea “Mihai Eminescu – poezii tipărite în timpul vieții”, vol. III, note și variante, ediție critică îngrijită de Perpessicius cu reproduceri după manuscrise, Editura Fundației Regale, București, 1944.

De la Nistru pân’la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta singurătate;
Din Hotin si pân’la Mare
Vin Muscalii de-a călare
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o atin
Si Muscalii si Calmucii
Si nici Nistrul nu-i înneacă
Săracă tară , săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveste’nvată pruncii
Si sub mână de jidan
Sunt românii lui Stefan.
Vai de biet român săracu
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Si-i străin în tara lui.
Din Brasov pân’la Abrud
Vai ce văd si ce aud
Stăpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Cris
Nu mai este luminis
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai stii ce te-ai face
Sărace, român, sărace!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg dusmanii în puhoi
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboară paserile toate
De neagra singurătate
Numai umbra spinului
La usa crestinului
Codrul geme si se pleacă
Si izvoarele îi seacă
Săraca, tară , săracă!
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Si să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prăpădi-l-ar focul jalei
Să-l arză, să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească,
Iar cine mi-a fost misel
Secă-i-ar inima-n el,
Cum dusmanii mi te seacă
Săracă, tară, săracă!
Stefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta,
Lasă Arhimandritului
Toată grija schitului
Iară grija gropilor
Dă-o-n seama popilor
La metanii să tot bată,
Ziua toată, noaptea toată,
Să se-ndure Dumnezeu
Ca să-ti mântui neamul tău…
Tu te-naltă din mormânt
Să te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând
Adunându-ti flamurile
Să se mire neamurile;
De-i suna din corn o dată
Ai s-aduni Moldova toată
De-i suna de doua ori
Vin si codrii-n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toti dusmanii or să piară
Dati în seama ciorilor
Ş-a spânzuratorilor.
Ştefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-asteaptă litvele
Să le zboare tigvele
Să le spui motivele
Pe câti pari, pe câti fustei
Căpătâni de grecotei
Grecoteii si străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar tara pustia
Si neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Saracă, tară, săracă!

               (preluare de pe http://basarabialiterara.com.md/?p=14588)

 

                                                      MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

                                                      nevrednicul Radu Iacoboaie, 17 ianuarie 2017

5 gânduri despre „CUM ÎL CINSTIM NOI, ROMÂNII, PE MARELE GAZETAR ȘI POET CREȘTIN-ORTODOX MIHAI EMINESCU?… – nevrednicul Radu Iacoboaie, 17 ianuarie 2017

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s