MASONERIA EUROPEANĂ URĂȘTE CEL MAI MULT NAȚIONALISMUL ȘI ORTODOXIA… SĂ VEDEM CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII NAȚIONALIST ȘI SĂ FIM NAȚIONALIȘTI ÎN ADEVĂR ȘI MAI ALES PÂNĂ LA CAPĂT!…

 

           NE VORBEȘTE PĂRINTELE STAREȚ JUSTIN PÂRVU:

           ,,Dacă pătimim ceva pentru Hristos, mai mult folos vom aduce nației. Jertfa naște viața. Nu este suficient să mărturisești un adevăr numai celui de sub epitrahilul tău (ca preot – n.a.), ci trebuie să il propovăduiești în auzul tuturor, avem datoria să scoatem adevărul la lumină chiar și cu prețul vieții noastre. (…) Un apologet înțelept și un adevărat apostol al vremurilor noastre are discernământul mărturisirii și nu mărturisește cu patimă, fără socoteală, ci știe să se facă tuturor toate, fără să se abată de la Adevăr. El caută mereu să lupte să poată trezi în ceilalți sentimentul de apărare a Adevărului. Acesta este rostul mărturisirii lui, dar, din păcate, țara noastră nu are un astfel de mărturisitor la ora actuală (un ales al neamului, un conducător creștin-ortodox, dar să ne rugăm mai mult ca bunul Dumnezeu să ni-l trimită – n.a.) (…)

          Nu mai avem altă soluție decât rugăciunea. (…) Trebuie să insistăm pe lucrarea lăuntrică. Degeaba zicem multe rugăciuni cu gura sau cu mintea, dacă nu aprofundăm, dacă nu trăim ceea ce ne rugăm. Acum și mirenii trebuie să aprofundeze rugăciunea din inimă pentru că va fi singura noastră izbăvire. (…) Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simți harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău (…) Folosind prea mult internetul ne facem părtași la acest sistem, care urmărește să transforme societatea într-o lume oarbî, handicapată mintal, care să nu mai poată distinge mai târziu binele de rău și astfel să accepte pecetea lui antihrist (primul pas fiind acceptarea documentelor cu cip RFID iar pecetea va fi cipul implantat pe mână și/sau pe frunte – n.a.). Internetul poate fi folosit în bine, dar cu măsură și cu mare atenție ce promovăm prin el. (…)

           Soluții omenești nu sunt, dragii mei! Soluția este moartea pentru Hristos. (…) Dacă ne vom ruga însă cu râvnă, dacă ne vom osteni în rugăciune, Dumnezeu va face ca totul să fie posibil. Și toate aceste încercări: globalizare, ecumenism și cine știe care altele, toate vor fi spulberate de Dumnezeu pentru rugăciunile noastre. (…) Nu mai putem să ne ridicăm fără jertfirea de sine (…) iar noi nu suntem obișnuiți să purtăm niciun fel de război, nici duhovnicesc, nici trupesc (…) Am spus de mai multe ori să luăm modelul Sfântului Brâncoveanu, care cu mărime de suflet privea mucenicia fiului său cel mic, Matei. (…)

          De aceea vă zic – aveți încredere că Domnul vă va da putere să mărturisiți pentru EL. (…) Cei care se mai luptă astăzi să trezească pe fratele lor, care nu au rămas nepăsători față viitorul unei nații și al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care își pun viața pentru frații lor. (…) Dacă noi, creștinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalți nici atât. Și atunci nu ne facem vinovați pentru generațiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistență? Dacă noi primim acum cipul, ceilalți de după noi vor primi liniștiți și pecetea. (…) O lepădare mică atrage alta mai mare după ea. (…)

          Numai rugăciunea lăuntrică ne va păzi. Va trebui să iasă pustnicii din pustietăți și să-i învețe pe creștini rugăciunea prin care să se păzească de năluciri și înșelări, și să își păzească mintea necontrolată. (…) Dar ni mergem tot cu mucenicia; așa mergem până la moarte și nu renunțăm. (…)

          Câți dintre noi, creștinii, la ora aceasta suntem pe poziție de suferință, de răbdare și de a purta crucea? Foarte puțini. Dar, ca întotdeauna, nu cei mulți duc poverile și greutățile crucii (neamului românesc… – n.a.), ci cei puțini, cei aleși.”

   (din volumul ,,România ca o pradă. Mari trădări și trădători”, Alexander E. Bennett, Editura ,,Credința strămoșească”, 2013, pp. 454-496)

 

             ,,CE ÎNSEAMNĂ A FI NAȚIONALIST? Să vedem un exemplu de cuvânt cu semnificație voit peiorativă, substantivul naționalism. Din Dex. aflăm: politică și ideologie care urmărește întreținerea izolării și ațâțarea urii de rasă și naționalitate. Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni. (…)

            Naționalist este acela care iubește ceea ce a dat mai bun poporul său de-a lungul sutelor de ani (națiunea); cel care iubește și protejează națiunea din care face parte… Naționalismul este conștiința apartenenței la un neam. (…) Unii politicieni (străini de neam) s-au grăbit să imprime definiției un aspect tendențios: naționalismul ar fi iubirea exagerată a propriului neam. Ca și cum ai putea să-ți iubești altfel decât exagerat propriul popor?! Ei ar vrea să-ți iubești neamul mai prudent, mai ponderat, mai rezonabil, eventual să renunți la exces și să iubești mai mult alte neamuri, străine. (…)

            De exemplu, Mihai Eminescu a fost acuzat adesea că ar fi fost ,,reacționar”, xenofob sau antisemit. Radu Mihai Crișan, în cartea ,,Eminescu interzis. Gândirea politică”, încearcă o clarificare a lucrurilor, arătând că aceste adjective nu numai că sunt voit injurioase, dar sunt și denaturate de la sensul lor inițial. Dumnealui precizează: ,,Atât termenul ,,xenofobie” cât și cel de ,,anti-semitism” sunt actualmente folosite impropriu. Înțelesul lor autentic este… xenofobia: frică față de străini – înțeleși ca persoane (inclusiv colective: neamuri) -, iar nicidecum de ură împotriva lor. Obârșie: xeno – străin și phobos – frică… antisemitismul: aversiune față de semiți – înțeleși tot ca persoane. Cuvântul ,,semiți” desemnează toate cele mai bine de 20 de neamuri descendente ale patriarhului biblic Sem, neamuri care includ, ironia sorții, și pe arabi, dar și pe evrei.” Cum s-a ajuns de la frică de străini la ură împotriva acestora? (…)

           Nu știu câți cunosc acest fapt, dar Mihai Eminescu a fost acuzat de adversarii săi, printre altele, că ar fi reacționar. (…) Acest termen este și el utilizat astăzi cu sens falsificat, lumea ajungând să-l considere, din oficiu, pe cei cărora le este aplicat, ca pe niște ticăloși… Autenticul său înțeles este însă cu totul altul: reacțiunea certifică o stare perfect normală (ca și naționalismul – n.a.), întemeiată pe înseși legile fizicii. (…) În ceea ce-l privește pe Eminescu, consider că ambele acuzații ce i se aduc (adică atât cea de xenofobie, cât și cea de antisemitism) sunt lipsite de legitimitate și că provin, atunci când cei care le formulează sunt de bună credință, dintr-o părere lacunară și/sau deformată asupra scrierilor eminesciene… Așa cum cercetători de variate specialități relevă cu prisosință în analizele lor, numele lui Mihai Eminescu a fost foarte mult legat de teoria păturii parazitare instalate la cârma țării (care cerea insistent, chiar și pe plan internațional, masoneriei de la Paris: încetățenirea în masă, nu în mod individual, a tuturor evreilor intrați în țară în mod fraudulos mai ales după 1829, după Tratatul de la Adrianopol, și căreia i se opuneau mai toți intelectualii români… – n.a.), interpretată injust ca atitudine xenofobă… Adversitatea sa declarată și totală față de acești spoliatori, în majoritate străini, n-a avut niciodată un suport etnic, ci economic și social… Nu prejudecăți xenofobe și nici vreun naționalism retrograd l-au făcut să-i acuze de parazitism și cosmopolitism, ci considerente de ordin economic, social și național-patriotic (întocmai ca mulți alții, intelectuali și chiar oameni politici precum domnitorul A. I. Cuza, mason până la un moment dat, dar patriot și urât de ,,Monstruoasa Coaliție” masonică – n.a.); el ridicându-se, ori de câte ori i s-a ivit ocazia, împotriva comportamentului paraziților și speculanților de orice etnie…”

                                                                                       (din vol. cit., pp. 647-651)

 

                                                     MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

                                                                            19 decembrie 2016 

 

Publicitate