,,DACĂ AM PIERDUT AVERI ȘI RANGURI, DAR NU AM PIERDUT CREDINȚA ÎN DUMNEZEU, NU AM PIERDUT NIMIC” – POETUL VASILE MILITARU

 

            ,,…Despre Vasile Militaru (1885- 1959) s-a scris foarte puţin, deşi a realizat poezii reuşite încă de la 15 ani şi i-au apărut volumele „Stropi de rouă”, „Vorbe cu tâlc”, „Psaltirea în versuri”, „Viermi şi stele”, „Merele de aur”, „Cântecele vântului”, „Chiot către neamul meu” şi a publicat în revistele „Universul”, „Convorbiri literare”, „Gorjanul” şi-n altele. Multe şi frumoase sunt poeziile cu conţinut religios, aşa cum sunt: „Am vorbit cu Moş Crăciun”, „Anul Nou”, „Hristos a înviat”.

          A refuzat să-şi pună talentul în slujba comunismului, afirmând: „Dacă am pierdut averi şi ranguri, dar nu am pierdut credinţa în Dumnezeu, nu am pierdut nimic”. Dar datorită patriotismului său înflăcărat, luptei pentru adevăr şi dreptate, a fost supus unui regim de umilinţe şi suferinţe cumplite încât inima lui a încetat să mai bată în 8 iulie 1959 în închisoarea de la Ocnele Mari.

          Poeziile lui, atât de plăcut cantabile au dăinuit şi vor dăinui multă vreme.”

(https://revistaglasul.wordpress.com/2014/03/05/nicolae-steiu-poezia-mama-a-venit-aseara-mama-impresionanta-creatie-a-lui-vasile-militaru/)

          Cel mai viguros vlăstar al brazdei româneşti, geniu reprezentativ al ţăranului român, VASILE MILITARU s-a născut în comuna Dobreni-Câmpurelu, plasa Vidra, judeţul Ilfov, azi comuna Vărăști, județul Giurgiu, la 19 septembrie 1886 şi a fost asasinat de bolşevici prin întemniţare la Ocnele Mari. A murit demn, preferând bezna ocnei pe viaţă în locul compromisului cu fiara bolşevică atee, în ziua de 8 iulie 1959.
         Bolşevicii nu l-au iertat pentru că, fiu de ţărani fiind, cu doar patru clase primare, ţăranii plugari şi păstori din cele mai izolate cătune îi doineau/plângeau cântecul:
                                          „M-am născut într-un bordei
                                          Învelit cu paie…
                                          Doinitor mi-a fost un tei,
                                          Leagăn – o copae”.
          Nu l-au iertat pentru că EL a scris cea mai frumoasă poezie „MAMA” pe care a dedicat-o: „Dragului meu prieten G. ENESCU”, care a şi pus-o pe note:
                                        „A venit aseară mama,
                                        din sătucu-i de departe,
                                        Să mai vadă pe fecioru-i,
                                        astăzi «Domn cu multă carte»!”
           Nu l-au iertat pentru că EL a scris volumele „Cântarea neamului” şi „Chiot către Neamul meu”, închinând versurile celor care s-au jertfit pentru NEAM şi pentru ŢARĂ.
Nu l-au iertat pentru că a fost şi va fi cel mai mare fabulist al neamului românesc.
Nu l-au iertat pentru că a fost un adevărat sfânt al românismului şi a scris PSALTIREA în versuri, operă premiată de Academia Română, dar şi volumul cu rugăciuni în versuri „Spre Împărăţia lui Iisus”.

          Doina este o o specie a liricii populare, specifică poporului român, în care sunt exprimate direct cele mai variate sentimente: dor, tristeţe, iubire, ură impotriva asupritorilor, înstrăinare, regret, etc.

 

                                         MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

                               9 NOIEMBRIE 2016, PRAZNICUL SF. NECTARIE DE EGHINA