TRĂDĂTORII ECUMENIȘTI NE ACUZĂ PE NOI, CEI DE PE INTERNET, CĂ SUNTEM FUNDAMENTALIȘTI ȘI SPUN CREDINCIOȘILOR CĂ PAPISTAȘII (CATOLICII) NU SUNT ERETICI, CI FRAȚII NOȘTRI! IATĂ AICI CARE SUNT EREZIILE CATOLICILOR, ABATERILE GRAVE DE LA ORTODOXIE, CARE NE ARATĂ ADEVĂRATA FAȚĂ A ECUMENISMULUI (RELIGIA DIAVOLULUI) ȘI CARE NE ÎMPIEDICĂ SĂ NE UNIM CU CATOLICII ȘI PROTESTANȚII DACĂ NU SE LEAPĂDĂ DE EREZIILE LOR… – nevrednicul Radu Iacoboaie, 24 octombrie 2016

 

             Frați ortodocși, se pare că toți teologii români implicați în ,,dialogul” interecumenic din cadrul Consiliului Mondial al ,,Bisericilor” au devenit ecumeniști (unii chiar masoni) și filocatolici (pentru că și catolicii susțin fervent ecumenismul și Noua Ordine Mondială). Tot ei susțin evident și hotărârile luate în iunie la pseudo-sinodul din Creta. Mai nou, au început să țină și cateheze tinerilor sub pretextul că s-a făcut o greșeală până acum că nu s-au apropiat mai mult de ei, și să-i învețe printre altele că ecumenismul este greșit înțeles, că internetul este demonic, dezinformează și trebuie evitat (generalizând de fapt situația existentă) și că papistașii (catolicii) nu sunt eretici, ci dimpotrivă sunt ,,frații noștri”!… Este cazul bunăoară a teologului Ion Popescu, decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din Pitești, dar și membru într-o comisie a dialogului interecumenic din CMB, care a ținut recent o cateheză… 

            Redăm mai jos dovezi incontestabile ale ereziilor promovate atât de către catolici, cât și de protestanți:

             ,,Odată cu scurgerea a mai mult de 60 de ani de la înființarea Consiliului Mondial al Bisericilor, este cert faptul că participarea ortodocșilor la acesta se bazează pe modele întru totul străine și opuse ecleziologiei ortodoxe și învățăturii Sfinților Părinți ai Bisericii noastre. Dintotdeauna Sfinții Părinți au avut conștiința de sine profundă și absolută referitoare la faptul că Biserica Ortodoxă este Una, Sfântă, Sobornicească (catholică, universală în adevăratul înțeles al cuvântului; catolicii și-au numit ei înșiși ,,Biserică Catolică” confiscând termenul – n.a.) și Apostolească, nedespărțită de Hristos și chivot al adevărului și al mântuirii.

            În mod contrar, însă, în sânurile Consiliului Mondial al Bisericilor preponderente se dovedesc a fi și din păcate, chiar sunt acceptate, și de către ortodocși, puncte de vedere și teorii total greșite și întru totul antiortodoxe, precum ,,teoria ramurilor”, a ,,Bisericilor surori”, a ,,teologiei baptismale”, a ,,unității în diversitate”, a ,,Bisericii divizate”, a ,,teologiei sociale”, ,,politice”, ,,eliberatoare”, ,,revelatoare”, ,,cuprinzătoare” sau cea ,,postpatristică”.

            Este vorba aici, de binecunoscutul nouă sincretism de credințe, teorii, filosofii și teologii mai vechi și mai noi, dezvoltat în incubatorul credințelor eretice ale Consiliului Mondial al Bisericilor și ale ecumenismului, despre produsele laicizării, ale raționalismului și ale devierii de la credința adevărată și învățătura ortodoxă. (…)

           În cadrul celei de-a IX-a Conferințe a Consiliului Mondial al Bisericilor, ținută la Porto Alegre, Brazilia (în 2006 – n.a.) – cu participarea tuturor reprezentanților ortodocșilor – s-a procedat la reconsiderarea totală a ecleziologiei ortodoxe. ,,Textul despre ecleziologie: Chemați să devenim o singură Biserică” (…) constituie o provocare uriașă la adresa conștiinței ecleziologiei ortodoxe. (…)

           Nespus de oficială a fost, în încheierea prezenței ortodoxe la Adunarea de la Busan (a CMB în Coreea de Sud, 2013), cuvântarea ÎPS Nifon, Mitropolit al Târgoviștei și reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române (vezi act adițional C), cel care constată că:

           1 – Unitatea Bisericii s-a pierdut și, în forma sa actuală, din moment ce este divizată, Biserica este deficitară din punct de vedere al Sfintelor Taine (!!! – n.a.),

           2 – Nu mai putem cunoaște care dintre Bisericile creștine este succesoarea Bisericii Primare a Ierusalimului (!!! – n.a.),

            3 – Toți oamenii sunt frați întru Hristos, Sfântul Botez creștin constituind doar o etapă superioară mistică în cadrul rudeniei spirituale existente între aceștia. (…)

            Textul oficial amintit, cu titlul ”Declarație de unitate” (”Unity Statement”), elaborat de cea de-a X-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor, constituie un atac la adresa Ortodoxiei și a Trupului lui Hristos, deoarece admite că:

            a) Biserica Ortodoxă împreună cu celelalte ,,Biserici”, trebuie să-și exprime regretul referitor la divizarea creștinilor (…),

            c) Unitatea bisericească a lumii creștine este de acum vizibilă, sperându-se la unitatea vizibilă a unei singure Biserici,

            d) Rugăciunea Domnului nostru Iisus Hristos, ,,Ca toți să fie una”, nu s-a împlinit deocamdată, sarcina aceasta revenindu-ne celor din prezent,

            e)Biserica are șansa de a se îmbogăți și de a valorifica charismele eterodocșilor (!!! – n.a.)…

                (din revista ,,Sfântul Munte Athos, mărturie de veacuri a luptei pentru apărarea dreptei credințe”, Ed. ,,Părinții Aghioriți”, Sfântul Munte Athos, 2014, pp.51-55)

 

              ,,Diferențe dintre Ortodoxie și papalitate. Fragment din Scrisoarea ÎPS Serafim al Pireului adresată Preafericitului Patriarh Ecumenic Bartolomeu (nr. înreg. 722 din 27.06.2013)

              Cum este posibil ca dumneavoastră, Preafericite, conducător spiritual al Bisericii Ortodoxe, să vă consultați cu papalitatea, cea care refuză să se căiască, și care nu se dezice de nenumăratele erezii ale sale și nu arată că ar regreta ceva? Nu cumva ereziile nu ne mai sperie, nu ne mai temem de ele? Dintre acestea, amintim:

             1) Ființa și structura de stat a Vaticanului, cu ministere, miniștri și bănci,

             2) Adaosul ,,Filioque” (purcederea Duhului Sfânt și de la Fiul),

             3) Harul creat (grația),

             4) Primatul papal,

             5) Deținerea puterii, atât lumești, cât și spirituale, de către papă,

             6) Infailibilitatea papei (o erezie cumplită – n.a.),

             7) Teoriile referitoare la judecătorul de pe urmă al Bisericii, la autenticitatea, calitatea de suveran, chemarea, lipsa de păcat și arhieria papei,

             8) Sfântul Botez prin ,,stropire”,

             9) Pâinea nedospită (azima),

             10) Substanțialitatea, respectiv prefacerea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele lui Hristos în baza cuvintelor de început și nu odată cu invocarea Sfântului Duh, și teoria denaturării,

             11) Oprirea laicilor de la împărtășirea cu Sângele și cu Trupul lui Hristos și împărtășirea acestora doar cu Trupul,

             12) Privarea pruncilor de Sfânta Împărtășanie,

             13) Cultul Maicii Domnului, (exagerat de catolici- n. a.)

             14) Neprihănita zămislire sau imaculata concepție și sarcina după trup a Maicii Domnului,

             15) Purgatoriul,

             16) Indulgențele papale, (dai bani și ți se iartă păcatele… – n.a.),

             17) Meritele lui Hristos,

             18) Tezaurul de merite ale Sfinților,

             19) Zelul lucrării omului,

             20) Cinstirea statuilor și, în general, a picturii religioase, în opoziție cu hagiografia ortodoxă,

             21) Celibatul clerului (care duce adesea la desfrânare și chiar la sodomie; deja sunt mulți preoți catolici homosexuali!… – n. a.),

             22) Recunoașterea ca sfinți a celor martirizați pentru credință (vezi Stepanic),

             23) Teoria referitoare la contestarea și satisfacerea judecății dumnezeiești, urmare a păcatului strămoșesc și, în general, spiritul judecătoresc de care este stăpânită papalitatea,

            24) Respingerea Sfintei Tradiții și valorificarea acesteia ca organ al puterii papale didactice (Sfânta Tradiție este papa) (!!! – n.a.),

            25) Punctul de vedere conform căruia infalibilul papă este unicul păstrător, arbitru și hermeneut al Sfintei Apocalipse (!!! – n. a.),

            26) Dreptatea strămoșească, dar supranatural al Sfântului Har adăugat ,,în mod accidental chipului” și înțeleasă în cadru autonom și static,

           27) Pierderea dreptății originare și păstrarea nevătămată și neîntinată a chipului,

           28) ,,Biserica suferindă”, alcătuită din credincioși aflați în purgatoriu,

           29) Respingerea principiului egalității între episcopi,

           30) Sistemul de conducere centralizat și absolutist, avându-l ca suveran pe papă, care a dus la apariția papo-centrismului (credincioșii se roagă mai mult papei decât lui Dumnezeu, papa fiind văzut ca locțiitor al acestuia pe pământ… – n.a.),

          31) Tagmele monahale și caracterul social de organizare a monahismului (catolicii au creat multe congregații, unele fiind chiar ordine mascate ale masoneriei – n.a),

          32) Caracterul impersonal și formal al Tainei Sfintei Spovedanii,

          33) Uniatismul blestemat, cal troian al papalității (care a condus în multe țări ortodoxe la multe crime și fărădelegi prin forțarea unirii cu catolicii, prin Biserica romano-catolică, și mai ales prin cea greco-catolică, prin cea unită cu Roma etc… – n.a.)

                                                                         (din revista citată mai sus, p.50)

 

            ,,Diferențe între Ortodoxie și protestantism. Fragment din Scrisoarea ÎPS Serafim al Pireului adresată Preafericitului Patriarh Ecumenic Bartolomeu (nr. înreg. 722 din 27.06.2013) 

            Îi recunoașteți, Preafericite Stăpâne, și pe protestanți drept ,,Biserică”. Erezia poate fi, însă considerată ,,Biserică”? Ereticii luterano-calvini, protestanții sau neoprotestanții se autointitulează creștini, însă în van își atribuie acest nume și se laudă că sunt creștini, pentru că nu-L au de partea lor pe Mântuitorul Iisus Hristos: Protestanții au doar cultură creștină, însă I-au refuzat lui Hristos puterea, pentru că:

           1) Nu recunosc nestricăciunea Fecioarei Maria, ci afirmă, blestemații, că Aceasta, după ce a rămas grea, fără stricăciune și în mod supranatural, și după Nașterea nespusă a Fiului lui Dumnezeu, Domnul Nostru Iisus Hristos i-a născut acestuia și alți fii, respectiv pe frații Domnului amintiți în Sfânta Evanghelie, în realitate fii ai soției decedate a logodnicului acesteia, Iosif.

           2) Nu cinstesc în niciun fel și nici nu se închină acesteia, referitor la virtutea și sfințenia, mai presus de toți sfinții și de toate sfintele, a acesteia, ci susțin, neînsemnații, că Maica Domnului este o femeie obișnuită, adică una ca multele ce există pe această lume!

          3) Nu recunosc că Născătoarea de Dumnezeu și ceilalți sfinți trebuie invocați pentru mântuirea și ajutorarea oamenilor și că Dumnezeu face minuni prin intermediul sfinților!

          4) Nu se închină la Sfintele Icoane, la Sfânta Cruce, la Sfânta Evanghelie etc, adică sunt noii iconoclaști.

         5) Nu se roagă cu fața către răsărit, nu-și fac semnul Sfintei Cruci și nici nu îngenunchează și nu fac metanii etc.

         6) Resping, ca fiind fără scop, pomenirea celor adormiți și rugăciunile pentru aceștia.

         7) Condamnă în totalitate, desfrânații, Sfânta Spovedanie și canonul dat de duhovnic!

         8) Exclud inspirația divină, autenticitatea și infailibilitatea Sinoadelor Ecumenice.

         9) Nu dogmatizează prefacerea, adică faptul că pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele lui Hristos ca urmare a sfintei cereri a preotului, ci susțin că Sfânta Mistagogie se face doar pentru aducerea aminte a Cinei celei de Taină!

        10) Cred în destinația absolută dublă, conform căreia Dumnezeu pe unii îi predestinează vieții veșnice și pe alții chinului veșnic (eliminându-se astfel liberul arbitru dăruit omului – n.a.).

        11) Resping Sfânta Tradiție și pe Sfinții Părinți, considerând Sfânta Scriptură drept izvor unic al Apocalipsei (”sola scriptura”).

        12) Neagă Biserica văzută, mărturisind o Biserică nevăzută, ideală.

        13) Își însușesc erezia lui Filioque.

         14) Susțin învățătura eretică referitoare la prezența peste tot a lui Hristos cu trupul, cunoscută sub numele de ”ubiquitas”.

         15) Resping ierarhia în sens ortodox și preoția ca Sfântă Taină.

         16) Restrâng numărul Sfintelor Taine la doar două, respectiv Sfântul Botez și Sfânta Euharistie, invocând în acest sens cuvintele cele dintâi ale alui Hristos.

         17) Resping iconografia ortodoxă.

         18) Consideră că omul se mântuiește doar cu ajutorul Harului lui Dumnezeu (sola grația) și numai prin credință (sola fide) și că, în această viață, credinciosul este în același timp și drept și păcătos (simul justus et peccator) (!!! – n.a.)

         19) Așază îndumnezeirea omului în viața de după moarte.

         20) Propovăduiesc că, odată cu căderea în păcat a primilor oameni, asemănarea după chip a acestora cu Dumnezeu s-a întunecat, distrugându-se în totalitate.

         21) Fiecare protestant este, prin el însuși, Biserică sau Tradiție, deținând primatul și infailibilitatea. Astfel, fiecare protestant este, în același timp, și papă. În timp ce, în papalitate, avem un singur papă, în protestantism avem o mulțime de papi. (!!! – n.a.).

         22) Permit preoția femeilor și hirotonirea homosexualilor (în luna iulie a anului 2014, ,,Biserica” anglicană a permis și hirotonia femeilor episcop) (între timp au mai avut loc și în Suedia și în alte state… – n.a.).

                                                          (din revista citată mai sus, pp.62-63)

 

                                               MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

                                           nevrednicul Radu Iacoboaie, 24 octombrie 2016