CEREM CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII INTERZICEREA ACCESULUI MASONILOR ŞI FRANCMASONILOR ÎN RÂNDUL JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR – Radu Iacoboaie, 20 decembrie 2015

index  index

           Depolitizarea instituţiilor statului român a fost mereu amânată dar ea reprezintă şi în momentul de faţă o chestiune de maximă importanţă, chiar de securitate naţională pentru că include printre altele şi asigurarea independenţei reale a justiţiei în România.
Nu întâmplător masonul de notorietate şi fost turnător al securităţii Dan Voiculescu a criticat dur decizia completului de judecată care l-a condamnat în procesul privatizării ICA la 10 ani de închisoare cu executare şi nu întâmplător şi-a dorit un alt complet de judecată, deşi tot dânsul amânase prin avocaţii săi procesul şi l-a tărăgănat timp de aproape 8 ani de zile… Totuşi justiţia română şi-a făcut datoria.
           Nu putem uita nici declaraţia lui Voiculescu din campania electorală, când declara că ,,nu avem puterea, până nu avem şi justiţia”. Se referea cu subînţeles la fraţii lui masoni…Exact ca şi în cazul preşedintelui Klaus Johannis, care după alegerile din noiembrie 2014 declarase textual că ,,Ne-am luat ţara înapoi!”

           Mişcarea pentru Apărarea Ortodoxiei cere în mod public Consiliului Superior al Magistraturii anularea acelei decizii scandaloase din 2013 care permite accesul masonilor şi francmasonilor în rândul magistraţilor români. Pe ce temeiuri legale, constituţionale şi etice şi-a motivat această decizie care loveşte discret dar şi direct în independenţa justiţiei şi în credibilitatea actului de justiţie?


           Dacă Dan Voiculescu ar fi fost judecat de un complet format preponderent din confraţii lui masoni, ar mai fi fost condamnat? Cu siguranţă că nu…
Nu ne putem imagina astăzi că membrii CSM-ului nu cunosc nimic din datele problemei referitoare la existenţa organizaţiilor masonice şi imixtiunea permanentă a acestora în politică, în justiţie şi în acapararea tuturor funcţiilor de conducere la nivelul instituţiilor statului român.

          Astăzi, în ziua în care se împlinesc 26 de ani de la declararea orașului Timișoara ca primul oraș liber de comunism din România, încep să fie devoalate anumite fapte importante aparținând trecutului și ne bucurăm că adevărul n-a rămas îngropat pentru totdeauna. ADEVĂRUL DESPRE DAN VOICULESCU, SECURIST VÂNDUT MASONERIEI, IESE ÎN SFÂRȘIT LA LUMINĂ…

           Credem că instituții ale statului precum DIICOT și serviciile secrete românești ar trebui să continue investigațiile și despre ceea ce s-a întâmplat cu banii statului român începând cu luna decembrie 1989. Recent au întocmit un raport despre activitatea infracțională a lui Dan Voiculescu, despre care aflăm că din director al sucursalei din România a firmei de comerț exterior Crescent, firmă aparținând inițial statului român și controlată strict de către Securitate, a devenit peste noapte noul proprietar și director al acesteia la sediul central din Cipru.
Raportul evidențiază mai ales faptul că în anul 1991, Dan Voiculescu a renunțat la Crescent, compromisă probabil mediatic și a înființat alte trei firme, printre care celebra Grivco (implicată mai târziu în privatizarea frauduloasă de la ICA) și Trustul de media Intact, din care fac parte Antenele, având cumulat un capital social de peste 230 de milioane de dolari!…

          Credem că merită să redăm mai jos un articol postat pe internet pe 10 octombrie 2014, care face la sfârșit trimitere și la alte articole cu multe informații:

          CINE S-A AFLAT MEREU ÎN SPATELE CAMPANIEI DE DENIGRARE A PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI? DAN VOICULESCU, PARTENERUL LUI VICTOR PONTA!

          Cine a analizat presa sau întreaga mass media română din ultimii zece ani, a observat fără îndoială că denigrarea președintelui Traian Băsescu, care a atins cote inimaginabile pe Antenele lui Dan Voiculescu, România TV (a lui Sebastian Ghiță, prietenul lui Victor Ponta) înțelege până la urmă că aceasta nu este și nu a fost deloc întâmplătoare. Ea s-a transformat într-o adevărată campanie de demonizare a imaginii sale publice, fiind susținută în primul rând de moguli ai trusturilor de presă, în frunte cu politicianul care a și condus comisia parlamentară în 2012 de suspendare a președintelui, masonul fost securist Dan Voiculescu.
         Dar să vedem cine este de fapt acest Dan Voiculescu, care și din închisoare, fiind condamnat pentru grave fapte de corupție doar în afacerea ICA (are mai multe dosare penale), unde prejudiciul adus statului român prin subevaluarea bunurilor a fost de circa 60 de milioane de euro, tună și fulgeră împotriva președintelui, cerând colegilor de breaslă cea de-a treia suspendare a președintelui.
         Am găsit pe net puține articole, dar ele ne arată limpede cine este de fapt acest personaj central de pe scena politicii românești, multimiliardar și fondatorul Partidului Conservator. Recomand doar puțină răbdare și spor în lectură. Chiar dacă nu veți ajunge să parcurgeți întreg materialul până la capăt (veți găsi și un articol excepțional spre sfârșit semnat Dan Badea, căruia i s-a șters blogul pe blogspot!), măcar vă veți face o idee despre marea corupție, despre politica greșit înțeleasă și aplicată, dar și despre repercursiunile marii corupții asupra reducerii nivelului de trai al românilor…
           Mai ales, că avem și noi dezvăluiri recente (la emisiunea Jocuri de putere de pe Realitatea TV de pildă) despre mari corporații străine precum cea cu capital parțial austriac OMV, care deși a cumpărat la preț foarte mic acțiunile Petrom, a cumpărat din 2006 încoace și funcționari ai statului din ANRE pentru a umfla în mod nelegal cu 8% prețul la gaze pentru toți consumatorii casnici, pentru românii care au centrale pe gaz sau folosesc gazul metan în gospodărie! Prejudiciul este imens frați români, dacă ne gândim că și în cazul firmelor care folosesc gazul de la OMV, efectul prețului se multiplică pe plan macroeconomic, conducând la scumpirea produselor și serviciilor, adică la sporirea inflației… Prejudiciul este de ordinul miliardelor de euro…

            Acum realizez de ce fratele Vasile Vieru (saccsiv) spunea cândva despre mine, că merg în general pe linia părintelui Iustin Pârvu, dar când l-am întrebat de mai multe ori, în ce aspecte nu avem aceeași părere, unde nu rezonăm noi, nu a dorit să-mi răspundă. Este așadar vorba despre opiniile și simpatiile politice.
           Eu nu am fost niciodată prea critic la adresa președintelui Traian Băsescu, ba dimpotrivă. Și în momentul în care am atins acest subiect, susținând candidatura doamnei Elena Udrea, adevărul acesta a ieșit la lumină. Pentru că fratele Vasile postase în trecut, până a apărea eu cu comentarii în blogosfera ortodoxă cu multe articole antibăsescu. Mi le-a înșirat drept argumente împotriva opiniei mele. Le găsiți toate aici la începutul articolului său:

http://saccsiv.wordpress.com/2014/10/05/radu-iacoboaie-s-o-votam-pe-elena-udrea/

            Oare de ce? Acestea nu făceau parte tot din politică? Un comentator care se semnează aha, spunea că era tare dezamăgit că eu reduc totul la politică… Scrisesem doar în ultima vreme câteva articole, pentru că mi se pare normal să abordez și acest domeniu, mai ales că suntem practic în campania pentru alegerile prezidențiale și cred că este foarte important pentru noi toți dacă votăm și pe cine votăm ca să ne reprezinte interesele și în primul rând interesul național, nu pe cel al masoneriei internaționaliste apatride…
           Nu sunt absolut sigur, dar aceasta arată mai degrabă o ură viscerală asemenea celei pe care a indus-o în societatea românească Dan Voiculescu, turnătorul de la Securitate, cum l-a numit în mod public mai recent chiar președintele țării (și-a turnat rude etc.)

Accesând primul link, cu părintele Iustin Pârvu, ce găsim printre altele:

,,Pentru cei ce totusi si dupa aceasta dezmintire inca mai cred ca Parintele Iustin Parvu il sustine pe Basescu, ii rog sa asculte integral:

Video: PARINTELE IUSTIN PARVU DESPRE REVOLTELE DIN ROMANIA 2012”

Iar când accesez filmul, descopăr că este șters sau privat… De fapt, părintele Iustin era împotriva revoltei (împotriva stăpânirii) pentru că asta voia vrăjmașul, să aibă motive să ne anihileze folosind jandarmeria și alte instituții ale statului. Dar nu am auzit niciodată să fi spus ceva împotriva lui Traian Băsescu. Sunt convins că a criticat guvernarea, sistemul antihristic. Am auzit eu personal însă, cum un stareț de mănăstire foarte nervos îl numea pe Băsescu dement, dar asta este altă poveste…
Oamenii confundă uneori lucrurile în politică. Vinovat pentru corupție, legile care se dau, nivelul de trai, nu este președintele statului, care are mai mult un rol de reprezentare pe plan extern și doar numește magistrații etc. VINOVAT ESTE PRIMUL MINISTRU ȘI GUVERNUL PENTRU PROASTA GUVERNARE ȘI ADMINISTRARE A STATULUI! Ei ne mint mereu… Cum merge ceva prost în țara asta, Băsescu este de vină! Cum un înalt demnitar sau baron al PSD are probleme cu justiția română, Băsescu este de vină! ESTE DOSAR POLITIC!!! S-a creat până la urmă o psihoză și o adevărată isterie în întreaga mass media românească, alimentată în special de Antena 3 și România TV, unde am remarcat apariția frecventă a unor masoni… Au creat în mod pervers imaginea unui președinte jucător care chipurile dezbină românii și nu ne reprezintă… Dar cu toate eforturile depuse de mulți politicieni și jurnaliști bine plătiți în acest scop, de două ori poporul român l-a votat pe Traian Băsescu președinte în fruntea țării și tot de două ori a respins referendumurile de demitere a sa… Ce vreți mai mult decât această evidență și realitate?
Iar eu nu sunt un fan al domniei sale și nu scriu cu părtinire. A făcut desigur și unele greșeli, fiind prost sfătuit de către unii consilieri pe care i-a dezavuat apoi, dar cine nu face și greșeli. Important este să vedem însă paharul întreg, toate părțile acestuia…
Poate că unele greșeli au fost chiar strategice, pentru binele României, în momente când masoneria exercita mari presiuni asupra noastră, cum a fost atunci când s-a luat măsura dureroasă a reducerii salariilor bugetarilor cu 25% pentru câțiva ani. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu se lua această măsură? Ne putem imagina? Am fi fost cu siguranță îngenuncheați să facem un alt împrumut înrobitor la FMI, cu condiții de ei dictate… Și bănuiți ce fel de condiții?… Alte privatizări ,,avantajoase” pentru statul român, alte reduceri de la buget (asigurări sau ajutoare sociale), alte disponibilizări de personal… ORIUNDE ÎN LUME S-AU FĂCUT ÎMPRUMUTURI LA FMI, STATELE RESPECTIVE NU AU DUS-O MAI BINE, CI DIMPOTRIVĂ…
Sau cum ar fi arătat România astăzi dacă masonul Adrian Năstase ar fi câștigat alegerile prezidențiale în 2008? Ar fi arătat mai bine? Sau am fi avut dictatura hoților din România și am fi plecat cu toții din țară?…
Ori, corupții și mă refer la marii corupți, nu-și doresc ei oare un președinte decorativ cum a fost Ion Iliescu sau unul slab precum Emil Constantinescu?…

Doamne ajută!

Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 10 octombrie 2014
REPRODUCEM CÂTEVA ARTICOLE DE PE NET ÎN ÎNTREGIME:

Dan Voiculescu (politician)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dan Voiculescu

Senator de București

În funcție
13 decembrie 2004[1] – 13 septembrie 2007[2]

Succedat de Nicolae Mărășescu[2]
Senator de București (colegiul 8)[3]

În funcție
15 decembrie 2008 – 25 iunie 2012[4]
Senator de București (colegiul 8)[5]

În funcție
22 ianuarie 2013[6] – 28 ianuarie 2013[6]

Succedat de Ilie Năstase[7]

Născut(ă) 25 septembrie1946(68 de ani)[1]
București[1]

Partid politic Partidul Conservator

Soție Liana Voiculescu
Copii Camelia Voiculescu, Corina Voiculescu, Dana Voiculescu [8]

Profesie economist[9]

Naționalitate română[1]

Confesiune creștin ortodox
modifică

Dan Voiculescu (n. 25 septembrie 1946, București) este un politician și om de afaceri român, președinte fondator al Partidului Conservator (fostul Partidul Umanist Român). În trei legislaturi a fost ales senator de București. În primele două legislaturi a demisionat în ultimul an de mandat, determinând astfel mutarea proceselor sale de la ÎCCJ la Tribunalul București.[10] Alegerea sa în cel de-al treilea mandat de senator, în anul 2012, a determinat declinarea de competență a Tribunalului București în favoarea ÎCCJ.[11] A treia demisie din Senat a dus la o nouă mutare a dosarului de la ÎCCJ la Tribunalul București, în anul 2013.[12]
Conform Top 300 Capital, familia Voiculescu deținea aproximativ 600-650 de milioane de euro în anul 2012.[13] Este fondatorul Intact Media Group, trust de presă ce cuprinde televiziuni (Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia Lifestyle TV, Antena International, GSP tv), publicații (Jurnalul National, Gazeta Sporturilor, BBC Good Food, BBC Top Gear, BBC Science Focus, Income Magazine, The Industry) și posturi de radio (Romantic FM și Radio ZU).
La 8 august 2014, a fost condamnat printr-o sentință definitivă la executarea unei pedepse de 10 ani de pușcărie, în dosarul ICA.
Tinerețea
Conform autobiografiei publicate pe pagina web oficială, s-a născut într-o familie modestă, tatăl fiind instalator, iar mama casnică. A crescut în cartierul bucureștean Bariera Vergului, lângă Patinoarul 23 August, unde a practicat hochei pe gheață. În 1969 a satisfăcut serviciul militar la o unitate militară din Focșani, specialitatea intendență, obținând gradul militar de sublocotenent de intendență în rezervă. A urmat Facultatea de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice București.
În perioada comunistă a României
Vitrocim. După absolvirea Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice București, Dan Voiculescu este repartizat la întreprinderea Tehnoforest, de unde este transferat la o întreprindere de comerț exterior nou formată – Vitrocim.[14]
Crescent. În 1982, Dan Voiculescu renunță la locul de muncă de la stat și devine reprezentantul firmei cipriote Crescent Commercial & Maritime Ltd. Cyprus în România.[15] Crescent avea relații privilegiate cu Securitatea, în concret cu Întreprinderea de Comerț Exterior „Dunărea”, condusă de colonelul Constantin Gavril.[16][17]
Relația cu Securitatea
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a confirmat prin decizia luată în unanimitate în iunie 2006, colaborarea lui Dan Voiculescu, sub numele conspirativ Felix, cu Securitatea ca poliție politică.[18] Verdictul a fost confirmat și de Justiție, așa cum prevede legea, Curtea de Apel București respingând în 5 februarie 2010 contestația senatorului.[19][20] Curtea de Apel a justificat decizia prin faptul că notele informative au lezat drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor urmăriți.[21]
Conform CNSAS, prima oară când Voiculescu a fost recrutat de Securitate a fost în 1970 sub numele de cod „Mircea”, când i s-a dat misiunea de a colecta informații despre cetățenii străini, activând ca translator de limbă germană pentru aceștia; întrucât rezultatele au fost nesatisfăcătoare, colaborarea aceasta s-ar fi încheiat în anul următor. În 1973, i s-ar fi dat numele de cod „Felix” și timp de doi ani ar fi dat o serie de note informative despre cetățenii străini cu care a avut contact. În 1975, Voiculescu a devenit membru al PCR, iar Securitatea ar fi renunțat la informatorul Felix, el fiind însă folosit în continuare ocazional, cum a fost cazul notei din 1977, care a fost importantă pentru CNSAS în vederea formulării acuzației de poliție politică.[21]
După 1979 Securitatea a deschis dosarul „Dorin”, în care Voiculescu era cel urmărit, fiind suspectat în urma comportamentului său nonconformist, a luxului în care trăia și a contactelor nepermise de regulamente cu cetățeni străini în timpul deplasărilor în afara țării.[21]
În urma contestațiilor ridicate în acest caz, Curtea Constituțională a decis că Legea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) era neconstituțională, admițând excepția ridicată în procesul Dan Voiculescu–CNSAS.[22][23] Ziarul Jurnalul Național, aparținând trustului Intact, a titrat în acea zi „Dan Voiculescu a învins CNSAS”.[24] Legea a fost ulterior modificată prin ordonanță de urgență, fiind pusă de acord cu decizia Curții Constituționale prin introducerea obligativității confirmării verdictului în instanță.[25][26] În cazul lui Dan Voiculescu, verdictul a fost confirmat de Curtea de Apel București la începutul lui 2010[21] și de Înalta Curte de Casație și Justiție în martie 2011.[27] Probele reținute de Înalta Curte sunt fișa acestuia de la Direcția a III-a a Ministerului de Interne, precum și o notă în care Dan Voiculescu relata acțiunile unui cetățean austriac de origine română.[28] Dan Voiculescu a scris pe blogul său că, așa cum afirmase și anterior deciziei ÎCCJ,[29] va contesta decizia Înaltei Curți la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru soluționarea cazului său, pe care el îl consideră a fi de natura politică; el a arătat că se bazează în demersul său pe faptul că unul din membrii ÎCCJ este judecătorul Emanuel Albu, fost membru al PDL.[30]
Activitatea didactică de după 1989
Începand cu 1996 Dan Voiculescu a ținut cursuri timp de 8 ani la Academia de Studii Economice București, în cadrul Catedrei de Relații Economice Internaționale, disciplina „Competiție și Competitivitate”. Din 2003 până în 2007 și-a suspendat cursurile în semn de protest față de ușurința acordării titlului de doctor unor persoane cu o moralitate sau profesionalism indoielnice. În 2007 a revenit la catedră, iar în 2008 a solicitat Comisiei Juridice a Senatului, alături de alți 16 senatori, avizarea cumulului de funcții de care beneficia. Comisia Juridică a avizat favorabil solicitarea acestuia, fiindu-i permis să își continue activitatea de profesor universitar la ASE în paralel cu aceea de senator.[31][32]
Afacerile de după 1989
După 1990 a înființat Holdingul Grivco. Grupul avea la început ca principală activitate comerțul exterior. A urmat implicarea în media și lansarea unui ziar format A4 – Jurnalul Național și prima televiziune comercială din România, Antena 1. În timp, activitățile grupului s-au concentrat pe comerțul exterior cu materiale industriale, comerțul enegetic, agricultură și mass-media, dând naștere holdingului GRIVCO, structurat în prezent pe 3 divizii: comerț, media, industrie & servicii. Dan Voiculescu a atins primul milion de dolari în anul 1996, fiind format din circa 400.000 dividende de la GRIVCO și circa 600.000 dividende de la Antena 1. Cea mai cunoscută companie a grupului Grivco este Intact Media Group, care cuprinde televiziunile Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia TV, Antena International și GSP TV, radiourile Romantic FM și Radio ZU, publicațiile Jurnalul Național, Gazeta Sporturilor, Săptămâna Financiară, Felicia, Confidential, BBC Top Gear, BBC Good Food, BBC Science Focus, tipografia Intact, Fundația “Mereu Aproape”.
Trustul media a fost cedat în 2006 fiicei sale, Camelia Voiculescu, în urma intenției lui Dan Voiculescu de a ocupa funcția de vice-premier în guvernul Tăriceanu, din partea Partidului Conservator, post din care demisionase George Copos.
Dan Voiculescu este unul dintre cei mai bogați oameni din România, cu o avere estimată la 1,5–1,6 miliarde de euro, potrivit Top 300 cei mai bogați români lansat de revista Capital, în luna octombrie 2009.[33]
Activitatea politică după revoluția din 1989
În anul 1991 Dan Voiculescu a fondat Partidul Umanist din Romania, care în 2005 și-a schimbat titulatura în cea de Partidul Conservator. A deținut președinția executivă a formațiunii între 1991 și 2005, partidul devenind un aliat al Partidului Social-Democrat în timpul guvernării Adrian Năstase
Senator, 2004–2007
În aprilie 2007, Comisia parlamentară condusă de senatorul Dan Voiculescu a reușit, pentru prima oară în istoria post-decembristă a României, suspendarea unui președinte în funcție. Deși Curtea Constituțională îl avizase negativ, raportul întocmit de „Comisia Voiculescu” a fost adoptat, în Parlamentul României, cu 322 de voturi „pentru” și numai 108 „împotrivă”, președintele Traian Băsescu fiind astfel suspendat din funcție.[34] La referendumul ce a urmat, Traian Băsescu a fost reconfirmat în funcția de președinte.
Primul mandat de senator, cel din legislatura 2004–2008, nu a fost dus până la capăt. În toamna anului 2007, Dan Voiculescu s-a retras din Parlament, acuzând lipsa de susținere a proiectelor promovate de PC. Era vorba despre promovarea proiectelor sale referitoare la prelungirea contractelor chiriașilor din casele naționalizate, reducerea TVA-ului pentru produsele alimentare de baza, fondul de solidaritate pentru pensionari și neimpozitarea profitului reinvestit.[35][36]
Senator, 2008–2012
Din decembrie 2008 Dan Voiculescu este senator al Colegiului 8 București din sectorul 4 al acestui oraș, fiind senator și vicepreședinte al Senatului României. De asemenea, este membru al Comisiei permanente economice, de industrie și servicii și președinte al grupului parlamentar de prietenie România – Austria.
În 2008 și 2009, Dan Voiculescu a promovat o lege, înregistrată cu numărul 1/2009, care a ajuns să fie cunoscută drept „legea Voiculescu”, după numele său, prin care se împiedică retrocedarea în natură a imobilelor naționalizate abuziv de regimul comunist proprietarilor lor legitimi.[37] Președintele Băsescu a contestat legea la Curtea Constituțională, dar contestația a fost respinsă și președintele a trebuit să o promulge.[38][39] Legea a complicat, însă, problema caselor naționalizate, deoarece în 2010 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut României să respecte articolul 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și să pună în aplicare deciziile definitive ale instanței.[40]
Dan Voiculescu a demisionat din funcție în 25 iunie 2012, în mod similar demisiei din 2007, în apropierea sfârșitului mandatului, motivând demisia sa prin respingerea de către Senat a propunerii sale ce viza dublarea pedepselor pentru evaziune fiscală. Dan Voiculescu și senatorii Ioan Ghișe (PNL), Vasile Nistor (PC), Șerban Rădulescu (PC) inițiasera un proiect de modificare a Legii pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, care mărea pedepsele pentru anumite infracțiuni.[41] O parte a presei și adversarii politici au afirmat că această mișcare are impact asupra procesului său aflat în derulare la Înalta Curte de Casație și Justiție și au speculat că motivația reală a demisiei ar fi tergiversarea acestui proces.[42] După demisia din Senat a lui Dan Voiculescu, avocații acestuia au cerut mutarea procesului de la Înalta Curte la Tribunalul București, deoarece odată cu pierderea calității de senator instanța supremă nu mai are competență în a judeca dosarul respectiv.[43] Mutarea a fost aprobată, iar dosarul se reia din punctul în care a fost lăsat de Înalta Curte.[44] Ca și diferență față de instrumentarea cazului de către Înalta Curte, prin mutarea dosarului la Tribunalul București, Dan Voiculescu are două căi de atac la verdict, față de o singură cale de atac, la Înalta Curte.[45][46] Astfel, derularea procesului se va prelungi, oferind șansa inculpatului Dan Voiculescu de a obține prescrierea faptelor sale.[47]
Senator, 2012–2013
La data de 9 decembrie 2012 a câștigat funcția de senator pe colegiul nr. 8 București. Și-a dat demisia din această funcție la data de 28 ianuarie 2013.[48] Demisia sa determină mutarea procesului privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), în care este inculpat Dan Voiculescu de la instanța supremă, competentă să judece parlamentari, la Tribunalul București. Voiculescu a recurs la un gest similar la finalul legislaturii trecute. Dan Voiculescu a argumentat demisia astfel: „Pentru că există un dosar în justiție în care am fost implicat, am luat decizia ca de azi să renunț la imunitatea parlamentară, asfel încât justiția să își facă treaba. Demisionez din Senat.”[49][50][51]
Activitatea socială
Dan Voiculescu este președintele fondator al Fundației “Dan Voiculescu” pentru Dezvoltarea României, înființată în 1990.[52][53] Este de asemenea inițiator și fondator al Institutului de Studii Politice Conservatoare, fondator și președinte onorific al Asociației Oamenilor de Afaceri din România [54], membru de onoare în Camera Națională Română din cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României [55] și membru de onoare al Fundației Culturale Române.
Procesul ICA
La sfârșitul anului 2008 Dan Voiculescu a fost trimis în judecată de Direcția Națională Anticorupție fiind acuzat de utilizarea în 2003 a influenței sale, în calitate de lider al unui partid aflat la guvernare, pentru achiziționarea de către Grivco a pachetului majoritar de acțiuni al Institutului de Cercetări Alimentare.[56][57] Dosarul a fost trimis la Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere calitatea lui Voiculescu de membru al parlamentului.[58] Judecarea procesului a fost amânată până în noiembrie 2010 de șapte ori. În decembrie 2010 Dan Voiculescu a fost audiat, acesta susținând că dosarul ar fi o comandă politică a lui Traian Băsescu.[59] Au urmat șase noi amânări, procesul a înaintat, a fost mutat în urma demisiei lui Voiculescu din Parlament de la Înalta Curte de Casație și Justiție la Tribunalul București. În data de 26 septembrie 2013 a fost condamnat de Tribunalul București la 5 ani de închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani. Împotriva sentinței au formulat apeluri atât DNA, cât și Voiculescu și alți coinculpați, apeluri care au fost dezbătute la Curtea de Apel București în 4 și 5 august 2014. În data de 8 august 2014 Curtea de Apel București a admis apelul DNA în ceea ce-l privește pe Dan Voiculescu, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în seama sa, și i-a majorat pedeapsa la 10 ani de închisoare.[60]
Note
1 ^ a b c d http://www.senat.ro/FisaSenator.aspx?ParlamentarID=0b472f1a-7afd-4884-98a3-44bbdef70abc
2 ^ a b http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=135&cam=1&leg=2004&pag=1&idl=1
3 ^http://www.becparlamentare2008.ro/rezul/anexa8bbun.pdf
4 ^http://adevarul.ro/news/eveniment/voiculescu-lasaiar-senatul-scapa-completul-4-1_5106beeb8ca5f750558ec0cb/index.html
5 ^http://www.becparlamentare2012.ro/A-DOCUMENTE/rezultate%20finale/Anexa%208B.pdf
6 ^ a b http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/mihail-neamtu-vrea-sa-candideze-in-colegiul-senatorial-vacantat-de-voiculescu-291676.html
7 ^http://www.evz.ro/ilie-nastase-senator-in-locul-lui-dan-voiculescu.html
8 ^http://www.danvoiculescu.ro/?p=371
9 ^http://www.danvoiculescu.ro/?p=95
10 ^ÎCCJ, dosar nr. 7546/1/2009
11 ^Tribunalul București, dos. 25497/3/2012
12 ^ÎCCJ, dos. 25497/3/2012
13 ^Nicoleta Bănilă (30 octombrie 2012), „TOP 300 CAPITAL. Milionara care face terapie prin artă”, Evenimentul zilei, accesat la 8 august 2014
14 ^„Voiculescu se rățoiește la SRI”. 9am. 15 iunie 2006. Accesat la 24 august 2011.
15 ^Film despre capitalismul romanesc difuzat în Franța de 1 decembrie: Voiculescu, Ioan Nicolae, Patriciu, Becali sunt exponenții originalei rețete a capitalismului românesc, Ziarul de Iași, 12 martie 2009.
16 ^Oprea, Marius. „Moștenitorii Securității”. Portalul Revoluției Române. Accesat la 11 aprilie 2011.
17 ^„Dan Voiculescu, moștenitorul lui Ceaușescu”. Hotnews. 7 septembrie 2004. Accesat la 11 aprilie 2011.
18 ^„Dan Voiculescu a făcut poliție politică”. Evenimentul Zilei. 16 iunie 2006. Accesat la 11 aprilie 2011.
19 ^Verdict al Curții de Apel Bucuresti, Revista 22, 5 februarie 2010.
20 ^“Tov. Voiculescu Dan, băiat tânăr, viguros, simpatic”, 5 Februarie 2010, Vlad Stoicescu, evz.ro, accesat la 22 decembrie 2011
21 ^ a b c d „Curtea de Apel explică de ce a făcut Dan Voiculescu poliție politică”. Evenimentul Zilei. 9 iunie 2010.
22 ^„Curtea Constituțională: Legea CNSAS este neconstituțională”. Mediafax. 31 ianuarie 2008.
23 ^„Motivarea deciziei privind CNSAS: CCR a extras „veninul neconstitutional””. Revista 22. Accesat la 29 noiembrie 2010.
24 ^„Dan Voiculescu a învins CNSAS”. Jurnalul Național. 1 februarie 2008.
25 ^„Ordonanța privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, adoptată de Senat”. Mediafax. 29 octombrie 2008. Accesat la 29 noiembrie 2010.
26 ^„„Decizia guvernului a dus la salvarea CNSAS”, interviu cu Marius Oprea”. Revista 22. 12 februarie 2008.
27 ^Voiculescu, Răzvan; Mako, Ștefan (10 martie 2011). „Verdict definitiv: Dan Voiculescu a făcut poliție politică”. România Liberă.
28 ^„Motivarea Înaltei Curți în cazul Voiculescu, colaborator al Securității”. Realitatea.net. 5 mai 2011. Accesat la 24 august 2011.
29 ^Voiculescu merge pana la CEDO
30 ^„Dan Voiculescu: Judecătorul de la ÎCCJ care s-a pronunțat în procesul cu CNSAS este un fost membru PDL”. 5 mai 2011.

Crescent, Dan Voiculescu. Autorii loviturii de stat, l-au asasinat pe Ceausescu, pentru a deturna Averea Diavolului in stil mafiot
napocanews.ro/2012/12

CRESCENT era o firma “off-shore”, infiintata pentru a fi scutita de taxe si impozite inRomania, conform legilor internationale in materie, tocmai pentru ca banii castigati de ea sa nu ajunga la buget, ci in conturile controlate de Dan Voiculescu.
Profilat in special pe afaceri cu ciment si alumina, Dan Voiculescu-CRESCENT a scos din Romania cantitati gigantice din aceste materii prime, obtinand profituri calculate la cel putin 1,5 miliarde de dolari, intr-o perioada in care toata Securitatea Statului era transformata intr-un urias mecanism de producere de bani, prin orice mijloace, cu scopul achitarii integrale a datoriei externe a RSR, de 21 miliarde de dolari. Foarte multi specialisti au ajuns dupa ’89 la o opinie comuna: Dan Voiculescu era una dintre persoanele de incredere care alimentau conturile lui Ceausescu din bancile Elvetiei si ale altor banci ale lumii. S-a estimat ca averea lui Ceasescu, ascunsa in aceste conturi ultra-secrete, s-ar ridica la peste 400 de milioane de dolari.
Cifra de 400 milioane de dolari a fost pronuntata public prima data de procurorul militar Dan Voinea, care a facut parte din completul Tribunalului Militar Exceptional care, in 25 decembrie 1989, la Targoviste, a decis impuscarea sotilor Ceausescu:
“Procuror: Pe numele cui sunt cele 400 de milioane de dolari din Elvetia”; Elena Ceausescu: Ce bani? ; Procuror: 400 de milioane au fost depozitate in Elvetia! ; Elena Ceausescu: Dovada, dovada!”
Si tot conform acestor opinii, s-a tras concluzia ca Dan Voiculescu a mostenit, dupa impuscarea sotilor Ceausescu, “averea diavolului”. Asa se poate explica si nemaipomenita prosperitate a afacerilor lui Dan Voiculescu, imediat dupa decembrie 1989.
In 1990, zeci de ofiteri de securitate cu misiuni de aport valutar (AVS) s-au imbogatit, devenind proprietarii sumelor valutare pe care le-au depus in anii comunismului, in conturi secrete de la BRCE, deschise de Securitate pe numele lor. Pentru ca nimeni nu a mai revendicat sumele din conturile acestor lucratori AVS, care in fapt alimentau conturile lui Ceausescu, a facut posibil ca fostii securisti sa devina azi cei mai mari oameni de afaceri.Acesti bani nu au mai iesit niciodata la iveala, toate incercarile de recuperare a lor fiind blocate din ordin politic in 1990, atunci cand o echipa de experti canadieni de la KPMG PeatMarwick Thorne – Toronto, angajata de Guvernul Romaniei, a ajuns la firma CRESCENT.
Tot mai multe voci spun azi ca Dan Voiculescu a fost una dintre persoanele care a mostenit conturile lui Ceausescu sau o parte din ele, la fel cum multi ofiteri de Securitate au avut norocul sa ramana cu importante sume valutare in conturile personale, dupa caderea regimului comunist. Nu mai este azi un secret ca ofiterii Securitatii, precum si numerosi functionari de vaza din structurile puterii de atunci, aveau fiecare misiunea sa aduca dolari, prin orice mijloace, pentru vistieria tarii, pentru Ceausescu. Cu totii erau inregistrati in Serviciul de Aport Valutar pentru Stat (AVS) si aveau fiecare conturi deschise la BRCE (viitoarea BANCOREX). Acesti lucratori de Aport Valutar aveau norma sa stranga bani, sub sanctiunea retrogradarii. Asa s-au strans la buget sute de milioane de dolari numai din rascumpararea a mii de evrei si etnici germani, care au dorit sa emigreze din Romania. De aceea ne si miram continuu de gestul lui Emil Hurezeanu, desi, financiar, ne convine.
BRCE a fost in fapt banca in care toti cotizantii AVS au avut conturi personale. Dupa 1990, functionarii BRCE – BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi.
Filiera : Cifra de afaceri anuala a CRESCENT, declarata de ea insasi se ridica la 200 de milioane dolari. Surse care au incercat sa investigheze in 1990 firma CRESCENT au lansat insa informatia ca in realitate cifra anuala de afaceri ar fi fost de 500 milioane dolari. CRESCENT-ul avea ramificatii in Atena si Viena, unde avea reprezentante oficiale. Cea mai puternica reprezentanta era insa cea de la Bucuresti, condusa de Voiculescu, in calitate de director general. In anii ’84 – ’89, surse avizate arata ca cel care dirija la varf afacerile CRESCENT era un anume John Edgington, care isi facea veacul la Viena.
Tot la Viena se afla si fratele lui Nicolae Ceausescu, Marin, seful Reprezentantei Economice a Romaniei in Austria (prin care se derulau afaceri uriase), care a fost gasit spanzurat, in 28 decembrie 1989, la trei zile dupa impuscarea dictatorilor, in pivnita casei. Versiunea oficiala, in lipsa de alte probe, a fost sinuciderea, insa nimeni nu a acceptat aceasta versiune. Cei care l-au cunoscut pe Marin Ceausescu spun ca acesta l-a cautat cu disperare, in ultimele momente ale vietii sale, pe John Edgington, dar nu a reusit sa-l gaseasca, pentru ca acesta se daduse la fund, afland ce se intampla in Romania. O stire a agentiei austriece APA, preluata de Rompres la 6 ianuarie 1990, anunta: “Marin Ceausescu, fostul sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei in Austria, fratele ex-dictatorului, a fost vazut, cateva ore inainte de a se sinucide, in localitatea Eisenstadt, din Burgenland, unde se gaseste sediul firmei CRESCENT COMMERCIAL MARITIME Ges Mbm, al carei sediu se afla la Nicosia. Locuitorii afirma ca de fapt aceasta firma apartinea Romaniei. Firma care platea imediat pentru produse se ocupa de importurile unor marfuri de lux occidentale, care erau trimise cu camioane particulare spre Romania, a relevat un om de afaceri din Eisenstadt“.
Conturile lui Ceausescu: Dupa evenimentele sangeroase din decembrie 1989, Puterea aleasa in mai 1990 a initat o palida tentativa de cautare a conturilor secrete ale Securitatii lui Nicolae Ceausescu. Pentru aceasta, la 14 august 1990, s-a luat Hotararea de Guvern nr. 951 (publicata in M.O. nr 104 din 13.09.1990), act care prin care s-a decis infiintarea unei Comisii Guvernamentale care sa caute si sa recupereze conturile secrete ale Securitatii si familiei Ceausescu. Guvernul Romaniei a considerat ca “Averea Diavolului” poate fi gasita, crezand probabil, la acea data, ca ea se afla in niste conturi secrete, prin banci din Elvetia, SUA sau alte state, pe numele fostilor dictatori. S-a constituit si o Comisie Guvernamentala cu misiunea declarata: descoperirea “Averii Diavolului”. Dintre insarcinarile acestei comisii, mentionam: – identificarea si localizarea fondurilor; – initierea procedurilor judiciare pentru recuperarea fondurilor; – investigarea, in limitele legii, a cazurilor de coruptie, abuz si frauda, care au facut posibila deturnarea fondurilor de catre sau in favoarea debitorilor. Primul presedinte al comisiei a fost Ion M. Anghel, trimis la nici doua luni dupa numire, ca ambasador in Olanda. Locul sau a fost preluat de actualul premier Mugur Isarescu, care nu se stie cand a renuntat la aceasta calitate, pentru ca din 1992 nu s-a mai auzit nimic despre activitatea acestei Comisii.
Pentru atingerea obiectivelor propuse, Guvernul a angajat o firma de experti canadieni, PEAT MARWICH THORNE, din Toronto, careia i s-a platit pentru investigatiile efectuate un onorariu de peste 250.000 de dolari.Expertii canadieni s-au pus pe treaba si in cateva luni au ajuns cu cercetarile in jurul societatii cipriote CRESCENT COMERCIAL MARITIME, a carei director general al reprezentantei de la Bucuresti era Dan Voiculescu, actualul magnat al imperiului GRIVCO.
In imperiul GRIVCO, abia nascut in acel an, trecusera cu arme si bagaje, in calitate de actionari sau directorasi pe la diverse firme, o serie de fosti ofiteri ai DIE, care pana in decembrie 1989 lucrasera la intreprinderile de comert exterior ale Securitatii: ICE Dunarea, ICE Metalimportexport si altele. Unii dintre ei mai erau inca activi. In momentul in care cercetarile canadienilor au ajuns la cuibul lui Voiculescu, investigatiile au fost fatis obstructionate. Canadienii au fost intoxicati cu fel de fel de fel de adrese, provenite de la institutiile statului, astfel incat Rod Stambler, reprezentantul PEAT MARWICH THORNE a declarat presei canadiene, care a realizat un film documentar intitulat “Averea Dracului”: “La un moment dat, un moment cheie, am constatat ca a aparut un sistem care a crescut, s-a dezvoltat si functiona intr-un asemenea mod, incat sa nu poata fi identificat ca beneficiar al profiturilor. Fara indoiala ca era de la cel mai inalt nivel din interiorul Romaniei…“
Canadienii au trimis si un raport Ministerului Justitiei, cu rezultatul cercetarilor lor, la data de 29.06.1990, semnat de Robert Lindquist si Edward Belobaba, in care au subliniat piedicile care li se pun la tot pasul. Comisia Guvernamentala a comunicat imediat firmei PEAT MARWICH THORNE: “Dezvaluirea continutului raportului pe care l-ati trimis ministrului Justitiei sau alte informatii legate de acesta ar putea prejudicia ancheta desfasurata de Comisia Guvernamentala si ar putea antrena responsabilitatea ruperii acestui contract”
Postul national canadian CBC a anuntat in 6 octombrie 1991 ca va difuza peste doua zile documentarul “Averea Dracului”. Surpriza: Guvernul Roman a actionat imediat in judecata postul CBC, pentru a interzice difuzarea documentarului. Procesul s-a judecat la 30 octombrie 1991, iar verdictul a fost firesc: interdictia de difuzare ceruta de Guvernul Romaniei a fost ridicata, astfel ca pe 5 octombrie filmul a fost vizionat de telespectatorii canadieni. In mod las, Guvernul Romaniei a negat ulterior ca ar fi fost initiatorul procesului.
PEAT MARWICH THORNE a fost impiedicata sa aiba acces la documentele din BRCE, de la SRI sau diverse ministere, invocandu-se secretul bancar si cel de stat. Prin astfel de metode, Guvernul Roman si Comisia lui Isarescu i-au trimis la plimbare pe canadieni, fara sa se fi recuperat un singur dolar din averea “mult cautata”. In realitate, gestul politic de inmormantare a afacerii a avut la baza descoperirea unui adevar: banii cautati se aflau sub controlul unor fosti ofiteri de Securitate sau din DIE, iar deconspirarea acestora ar fi bulversat structurile serviciilor interne de informatii. Aceste fonduri, provenite in majoritate din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care “au reusit in afaceri” dupa 1989.
Din februarie 1992 s-a constituit si o comisie senatoriala pentru gasirea “Averii diavolului”, condusa de senatorul PDSR Dragos Luchian. Reluata din punctul unde a fost abandonata de Comisia Guvernamentala, investigatia noii comisii a vizat verificarea conturilor din BRCE, scop pentru care s-a desemnat o echipa de sapte experti din Ministerul Finantelor, care insa s-au apucat de treaba si nu au mai terminat-o niciodata.
Arhiva BRCE a fost distrusa intre timp si peste 2 miliarde de dolari, cat se aflau in visteria BRCE, au disparut in mod misterios. Un control al Curtii de Conturi a Romaniei, efectuat la BRCE in 1996 (primul de acest gen din 1996), concluziona:
– nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a Fondului valutar centralizat al statului, deoarece fondul a fost desfiintat nelegal si nejustificat de catre BRCE in ianuarie 1990. La data desfiintarii, fondul insuma 1,106 miliarde de dolari; – in 1991, BRCE a deschis pe numele BNR un cont numit “BNR – Fond de stat valutar”, in care, prin patru operatiuni, a inregistrat plati fara documente justificative de 906 milioane de dolari, facand datoare in acest fel BNR, in numele statului, cu suma mentionata, pe motiv ca ar fi achitat la extern datorii ale statului;
Expertii canadieni au stabilit, in momentul cand au batut la poarta CRESCENT a lui Dan Voiculescu, ca aceasta companie a avut la BRCE un cont necomercial, nr 47.11.285.350-2, si un altul la sucursala din Bucuresti a SOCIETE GENERALE, nr. 020221. Contul de la BRCE al CRESCENT era manevrat de Rodica Vlaicu, de la Departamentul Economic.
Depistarea averilor acumulate de firma CRESCENT, din afacerile purtate cu firmele Securitatii (ICE Dunarea, ICE Metalimportexport, ICE Vitrocim, Danubiana etc), estimate neoficial la circa 1,5 miliarde de dolari, se pot afla foarte lesne, daca institutiile abilitate i-ar lua la intrebari pe martorii afacerilor lui Dan Voiculescu, in majoritate ofiteri DIE sau de Securitate, ori colaboratori ai acestor institutii nu demult apuse.
Printre acestia: – Vasile Voloseniuc, fost presedinte BRCE; – Gheorghe Crainicean, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar si administrator la firmele lui Dan Voiculescu; – Mihai Lazar, fost functionar la ICE Dunarea, azi actionar si administrator al firmelor lui Voiculescu; – Rodica Vlaicu, fosta functionara la BRCE, care administra direct contul CRESCENT; – Nas Leon, fostul sef al Gospodariei CC al PCR, cel care inventaria fondurile secrete ale Securitatii si ii raporta regulat lui Ceausescu cuantumul sumelor; – Dan Pascariu, fost vicepresedinte pentru operatiuni internationale la BRCE; – col Gheorghe Badita, fost sef la ICE Dunarea; – col Constantin Gavril, fost sef la ICE Dunarea; – gen Aristotel Stamatoiu, fost sef la ICE Dunarea; – Ion Presura, fost director adjunct la ICE Dunarea; – Nicolae Patrubani, fost contabil sef la ICE Dunarea.
Unul dintre cei mai avizati martori ai averilor facute cot la cot cu Securitatea de catre Dan Voiculescu – CRESCENT este lt. col. Anghelache Constantin (fost sef la Clubul Rapid). In 23 decembrie 1989, postul de radio “Europa Libera” a dat publicitatii un numar de cont, divulgat de ofiterul Liviu Turcu, refugiat in SUA, cont folosit de familia Ceausescu pentru operatiunile valutare facute in anii comunismului. “Contul, deschis la BRCE, a avut nr. 4721.427.300.2”, a continuat mesajul Europei Libere, “este un cont folosit de familia Ceausescu, pentru operatiunile valutare. Numele responsabilului cu actiuni valutare este lt. col. Anghelache Constantin, cu atributii importante in Ministerul Comertului Exterior, in Ministerul de Externe si BRCE. Acest lt.col. Anghelache Constantin este un martor important si trebuie facut totul sa fie pastrat pentru a sti ce stie“.
“Retineti-l pe Dan Voiculescu!” Firma de contabilitate juridica PEAT MARWICK THORNE din Toronto si firma de avocatura GOWLING, STRATHY & HENDERSON au fost angajate, la data de 12 martie 1990, de catre Ministerul Justitiei, in numele Guvernului Romaniei, sa depisteze conturile secrete ale Securitatii si ale familiei Ceausescu, in care se banuia ca se afla peste 400 milioane de dolari.
Cercetarile detectivilor canadieni s-au blocat, asa cum am mai spus, la firma CRESCENT si la personajul ei cheie, Dan Voiculescu. In data de 8 mai 1990, canadienii au efectuat un raport, in care au subliniat ca au documente care atesta ca firma CRESCENT a fost a lui Nicolae Ceausescu si au propus o serie de masuri juridice, menite sa depisteze toate conturile manuite de Dan Voiculescu, de la bancile din strainatate si din tara. Cand ancheta PMT a ajuns la acest punct, Guvernul lui Iliescu nu a mai platit nici un dolar, blocand investigatiile la toate nivelele. Nimeni nu a avut acces la documentele oficiale ale serviciilor secrete romanesti sau la BRCE. Justitia lui Iliescu nu a miscat nici un deget pentru a soma, printr-o hotarare judecatoreasca, bancile straine unde CRESCENT avea o sumedenie de conturi valutare, cu toate ca unele banci din Elvetia au confirmat oficial existenta unor conturi ale lui Ceausescu. Dan Voiculescu a devenit intangibil si nimeni nu l-a mai deranjat cu asemenea probleme pana in ziua de azi, cand stapaneste o incredibila avere.
Prezentam in continuare masurile de recuperare a banilor CRESCENT, propuse de PMT prin “PROIECT 13 CRESCENT”, care au culminat cu dispozitia: “RETINETI-L PE DAN VOICULESCU!”. Insa nimeni nu l-a retinut sau arestat.
Autorii loviturii de stat, cei care l-au asasinat practic pe Ceausescu, au musamalizat toate cercetarile canadienilor, iar banii furati poporului roman au fost deturnati in stil mafiot, ajungand in conturile unor personaje de prim rang ale regimului Iliescu-Nastase.
Unde a dispărut averea lui Ceaușescu?
hotnews.ro/stiri-arhiva

Dan Voiculescu, mostenitorul lui Ceausescu
Ziua, 7 septembrie 2004

Istoricul Marius Oprea pregateste o carte cu titlul „Mostenitorii Securitatii”, care se refera la activitatea politiei politice din Romania dupa 1989 si pana in prezent * Din cartea sa – care se anunta a fi un best-seller in domeniu – publicam in premiera capitolul referitor la legaturile dintre Securitate – Crescent – Dan Voiculescu
Ziarul ZIUA publica in premiera fragmente din cartea istoricului Marius Oprea, care realizeaza o radiografie a marilor imbogatiti post-decembristi, care au facut afaceri sub stindardul Securitatii.

Capitolul pe care-l redam in continuare, prin amabilitatea autorului, referitor la persoana lui Dan Voiculescu si a controversatei firme CRESCENT, vine sa faca si mai multa lumina in cazul neelucidat al disparitiei „Averii Diavolului”, cum au fost denumite conturile secrete ale lui Ceausescu si ale Securitatii.
Razvan SAVALIUC: „A fost Dan Voiculescu securist? Dar mai conteaza apartenenta sa strict birocratica la fosta Securitate, pe care „profesorul doctor” a slujit-o cu abnegatie, pentru a se servi dupa 1989 de decesul ei, ca si de cel al comunismului, ca si de cel al lui Ceausescu? Ca liderul PUR nu e deloc pur din acest punct de vedere o arata o multime de dovezi publicate in presa, privind afacerile necurate ale firmei CRESCENT, ajunsa de notorietate datorita legaturilor cu acea parte a Securitatii implicata in strangerea „banilor negri” pentru Ceausescu sau in „operatiuni speciale” ale politiei politice comuniste.

Ca liderul PUR este mai degraba ingropat in contracte, datorii si jocuri de culise pe care nici el pare ca nu le mai intelege este de la sine inteles: cu siguranta, daca ar fi rasfoit in ultimul deceniu nu doar bilanturi contabile ci si „Elogiul nebuniei”, ar fi avut o minima decenta sa nu foloseasca umanismul ca nume al partidului sau.

Caci intre Erasmus din Rotterdam si Voiculescu din Baneasa este totusi o diferenta: primul a scris „Elogiul nebuniei”, al doilea foarte probabil nu l-a citit; daca ar fi facut-o, nu si-ar fi botezat din prima partidul sau drept „umanist”, stiind ce scria Erasmus – si anume ca „omul nu se naste om, el devine”.

Iar daca si-ar fi cumparat mai repede un intelectual de pe piata „libera” drept consilier, ar fi fost poate mai atent si in privinta propriilor declaratii. Caci chiar umanistul autodeclarat Dan Voiculescu afirma: „la momentul Revolutiei erau securisti foarte puternici, cei care lucrau in comertul exterior si in structurile de partid”.

Raspunzand nelamuririi reporterului, care spune „pai, dumneavoastra ati lucrat in comertul exterior!”, Voiculescu raspunde cu o seninatate de personaj cehovian: „Am lucrat, sigur ca da!”. Si a facut-o asa de bine, incat este singurul care se pare ca s-a ales cu bani buni de pe urma mortii lui Ceausescu.

Brigada DIE in Armani cu epoleti
Inainte de 1989, existau in Departamentul Securitatii Statului doua unitati care desfasurau activitati cu caracter exclusiv economic: Intreprinderea de Comert Exterior „Dunarea”, aflata sub comanda colonelului Constantin Gavril si Serviciul Independent pentru Comert Exterior, codificat UM 0650, aflat sub comanda colonelului Stefan Alexandru.

La ICE Dunarea lucrau 115 ofiteri, 10 subofiteri si 12 civili. In cadrul Serviciului Independent pentru Comert Exterior lucrau 41 ofiteri, 2 subofiteri si 2 civili. Sarcinile acestor compartimente erau de a controla in integralitatea sa comertul exterior al Romaniei (atat exporturile), cat si importurile si de a realiza venituri substantiale din comisioane si intermedieri.

Cadrele fostei Directii de Informatii Externe sau UM 0544, actualmente Serviciul de Informatii Externe derulau si ele asa-zise „operatiuni speciale”, care constau in contrabanda, furturi sau vanzari de tehnologii si arme, precum si in vanzarea de sasi si evrei, in baza unor intelegeri nici astazi recunoscute cu autoritatile vest-germane, respectiv israeliene.

Ofiterii romani au pus la punct chiar formulare tipizate, prin care se stabilea valoarea fiecarui om vandut, in functie de studii, varsta si stare de sanatate. Asemenea formulare mai exista in arhivele actualului Serviciu de Informatii Externe.

De asemenea, o parte importanta a ofiterilor din UM 0544 au lucrat sub acoperiri comerciale in Occident, gestionand foarte multe dintre afacerile regimului comunist si ale Securitatii. In spionajul Romaniei Socialiste lucrau in preajma evenimentelor din decembrie 1989 un numar de 715 ofiteri, 36 maistri militari, 197 subofiteri si 111 incadrati ca personal civil.

O data cu „preluarea” fostelor unitati ale DSS de catre Ministerul Apararii Nationale in ianuarie 1990, Gelu Voican Voiculescu si Nicolae Militaru au hotarat includerea in MApN a uneia dintre unitatile specializate in comert exterior a Securitatii – este vorba de catre ICE Dunarea, care „se contopeste cu ROMTEHNICA”.

Ratiunea nu putea fi decat una – dinamizarea exporturilor „speciale” ale unitatii producatoare de armament militar, in conditiile in care concurenta pe piata crescuse invers proportional cu posibilitatile de desfacere.

În aceste conditii, unele dintre fostele cadre ale Securitatii, din acea mica armata de ofiteri care se ocupau de comertul exterior, camuflati in costume Armani sub care se puteau ghici lesne epoletii, s-au angajat la ROMTEHNICA. Unitatea a reusit ulterior performante deosebite, precum vanzarea de echipamente militare Iranului si Irakului – dar aceasta este o alta poveste, pentru un alt articol.
Securitate = comert, comert = Voiculescu
Nu numai armata a beneficiat de aportul in „cadru organizat” al fostilor ofiteri de la ICE Dunarea. Pe ruinele acestei unitati a Securitatii a crescut chiar si un partid politic, condus de cel mai cunoscut dintre colaboratorii ei in afaceri, Dan Voiculescu, presedintele Partidului Umanist.

Voiculescu a negat intotdeauna si neaga si in prezent cu inversunare apartenenta sa la fosta Securitate, dar aceasta deja conteaza mai putin, in comparatie cu serviciile pe care le-a adus structurilor ei, prin contributia sa la operatiunile AVS („aport valutar special”), denumire sub care se ascundeau afacerile dubioase sau comisioanele percepute de politia politica comunista.

Sumele in valuta din conturile alimentate de AVS erau destinate finantarii unor actiuni externe, economice sau de alta natura ale Securitatii, pentru plantarea in Occident a unor „dizidenti” ai regimului sau a asa-ziselor „fantome”, agenti cu o identitate fabricata si pentru cheltuielile rezidentelor DIE.

Dar „partea leului” se varsa in conturile lui Ceausescu. Didi Secrieru, un fost coleg de breasla al lui Dan Voiculescu de la o alta firma a Securitatii, ICE ARPIMEX, care nu si-a ascuns insa calitatea de ofiter acoperit al Directiei de Informatii Externe estima ca aceste conturi ale lui Ceausescu insumau „minimum doua miliarde de dolari”.

El dadea si un exemplu in legatura cu modul in care se alimentau conturile dictatorului, neidentificate pana in ziua de azi. Intreprinderea de comert exterior in care „lucra” s-a ocupat multa vreme cu comercializarea in SUA a bocancilor romanesti, la pretul de 8 USD perechea.

Din acesti bani „doar sapte intrau in contul ICE ARPIMEX si restul de un dolar lua calea unui cont intermediar”, din care banii erau varsati in conturile lui Ceausescu sau ale Securitatii. Toate intreprinderile de comert exterior, ca si centrala ministerului de resort erau sub controlul Securitatii si foloseau aceleasi practici.

La fel s-a intamplat si cu firma CRESCENT, infiintata in noiembrie 1980 la Pireu, in Grecia. Ea a servit drept paravan pentru colectarea unor comisioane dupa modelul de mai sus.

Ulterior, datorita faptului ca serviciile secrete grecesti il banuiau pe primul „patron” al firmei, Fouad Sanbar, pentru relatii cu Organizatia de Eliberare a Palestinei, firma si-a schimbat sediul in Cipru si a „primit” in curand un alt patron, de asta data britanic. Dar nu intram acum in amanunte privind istoria „veche” a CRESCENT-ului.

Retinem doar ca la 1 martie 1982 s-a deschis la Bucuresti o filiala a acesteia si ca director a fost numit nimeni altul decat Dan Voiculescu, pana atunci cu o cariera de economist in doua intreprinderi de comert exterior romanesti, mai intai la TEHNOFORESTEXPORT, de unde a fost transferat la 15 august 1970 la ICE VITROCIM.

Cum spuneam, Voiculescu contesta cu tarie ca ar fi fost ofiter de securitate „deplin legendat” in aceste intreprinderi de export, desi practica generala in cazul unor asemenea responsabilitati impunea racolarea sa. In fine, conteaza mai putin daca a fost sau nu securist; exista oameni care au facut servicii imense Securitatii fara a fi fost neaparat cadre ale ei.

Nu mult dupa infiintarea filialei CRESCENT la Bucuresti, Voiculescu controla tranzactii care au adus firma la cifra de afaceri de 200 milioane dolari anual si un profit pe masura, de circa 5 milioane USD. Succesul afacerilor lasa sa se intrevada relatiile privilegiate pe care le avea Dan Voiculescu cu autoritatile regimului si cu Securitatea.

Sa urmarim, drept dovada, cum s-au derulat unele dintre acestea.
Umanismul si alumina
Un control preliminar realizat in perioada 17 iulie – 10 august 2000 in arhivele operative si neoperative ale ICE Dunarea, de un procuror specializat din Parchetul General a pus in lumina mai multe aspecte ale „afacerilor” Securitatii, dintre care mai multe semne de intrebare sunt ridicate in legatura cu activitatile derulate prin intermediul CRESCENT.

S-a constatat ca firma nu si-a respectat angajamentele de a livra in totalitate „comisioanele confidentiale” datorate catre firma Securitatii ICE Dunarea, pentru favorul de a i se fi acordat statutul de unic operator al comertului cu alumina pe piata romaneasca.

In arhiva s-a identificat in dosarul operatiunii AVS „ALUMINA” o nota informativa referitoare la desfasurarea unei intalniri intre Alexandru Voinic, ofiter de securitate de la ICE Dunarea si un reprezentant al CRESCENT.

Voinic i-a „batut obrazul” subalternului lui Voiculescu, reamintindu-i „promisiunea facuta in anul 1987, luna februarie ca, daca se va perfecta operatiunea de aport valutar, adica daca CRESCENT va fi aleasa pentru operatiunile comerciale cu alumina – n.n.t, atunci se vor remite circa 100.000 dolari”, drept comision al Securitatii pentru aranjarea afacerii.

Operatiunea s-a derulat, dar in contul ICE Dunarea s-a remis o suma mult mai mica.

In continuare, netinand cont de scuzele functionarului de la CRESCENT, care spunea ca tocmai au facut o serie de plati care le-au cam golit conturile, „Alexandu Voinic s-a aratat foarte suparat ca nu s-a respectat promisiunea facuta initial si ar fi mai bine daca s-ar analiza din nou situatia, deoarece, pentru viitor, el nu se va mai preocupa pentru perfectarea de afaceri cu firma CRESCENT”.

Cu Securitatea nu era de glumit. Speriat, functionarul a promis ca va discuta cu Dan Voiculescu „si probabil, vor reveni asupra acestui subiect”. Dar Voiculescu s-a aratat mai tare decat ofiterul Voinic de la Securitate: „din verificarea documentelor identificate pana in prezent in arhiva operativa, rezulta ca actiunea ALUMINA a fost inchisa fara sa se incaseze intreaga suma convenita – 100.000 USD, ci doar 27.690 USD”, se consemneaza in investigatia procurorului. Nu s-a putut stabili destinatia finala a diferentei de 62.310 USD. Dar ea se poate banui. Ceea ce ramane in orice caz relevant este ca Dan Voiculescu isi permitea sa „traga tepe” securistilor de la ICE Dunarea, intr-o perioada in care nimeni nu indraznea sa se joace cu Securitatea.

Era un prim semn de vocatie umanista a omului de afaceri de succes de astazi? Sau o forma de curaj civic, prin care se dadea o lovitura structurilor represive ale statului comunist?
Bazele de ciment ale umanismului
Exemplul de mai sus a fost ales doar ca sa arate puterea lui Dan Voiculescu in raport cu Securitatea.

CRESCENT ramanea, dincolo de ciupelile unor comisioane confidentiale si de supararile unor ofiteri precum Voinic, partener de afaceri privilegiat al ICE Dunarea, intreprinderea Securitatii care intermedia si percepea comisioane pe majoritatea activitatilor de comert exterior, prin firme terte din Romania aflate sub controlul DIE (ICE Carpati, TERRA, ARPIMEX, ARGUS s.a.) sau prin intermediari, precum CRESCENT. Aceasta din urma „a beneficiat in 1989 de livrari masive de ciment pe diferite relatii (Spania, Republica Dominicana, Algeria), uree, produse metalice, aluminiu”.

Firma CRESCENT, cum se afirma in nota citata mai sus, „a reprezentat pentru ICE Dunarea principalul beneficiar al exporturilor vizand produsele amintite, cu urmarirea si derularea livrarilor fiind insarcinate trei din cele sase servicii ale celei din urma (Serviciile 3, 4 si 6)”.

Pentru exporturile de ciment (de incasarea comisioanelor si a contravalorii se ocupa in acest caz Serviciul 6 al ICE Dunarea) sumele au fost in general incasate.

In vederea stabilirii ponderii participarii firmei CRESCENT la realizarea volumului de afaceri al ICE Dunarea, investigatorii arhivei acesteia au efectuat o evaluare a contractelor si a livrarilor efectuate in anii 1988 – 1989 de catre firma Securitatii catre cea condusa de Dan Voiculescu. Cifrele sunt in sine sugestive.

In 1988, ICE Dunarea a realizat, prin intermediul CRESCENT 66,98 % din volumul sau total de export si aproape integral exportul de ciment pe diferite relatii finale. Tot prin intermediul CRESCENT, ICE Dunarea a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale Romaniei (totalul exportului de ciment in 1988 a fost de 3.325.000 tone, dupa cum se arata in Anuarul Statistic al Romaniei, 1990, din care CRESCENT a preluat 1.324.740 tone). In 1989, ICE Dunarea (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT 49, 94 % din volumul sau total de export si aproape integral exportul de ciment pe diferite relatii finale, reprezentand 26 % din exporturile de ciment ale Romaniei (total exportat 1.893.200 tone, din care CRESCENT a preluat 493.227 tone).

Pina aici, toate bune si frumoase, s-ar putea spune ca a sprijini activitatea de export a tarii tale e mai mult decat o dovada de umanism – e chiar una de patriotism. Numai ca intregul volum de afaceri mentionat mai sus a fost realizat fara dublarea actelor comerciale propriu-zise cu operatiuni AVS, iar „aspectul contravine flagrant practicii curente a ICE Dunarea si naste intrebari referitoare la avantajele reale ale partii romane” de pe urma acestor tranzactii cu CRESCENT, care s-ar zice ca au favorizat serios firma a carei reprezentanta romaneasca era condusa de Dan Voiculescu. Dar Securitatea nu iubea chiar intr-atat de tare firma cipriota, incat sa-i indese milioane de dolari in cont prin intermediul directorului ei roman. Explicatia se pare ca este alta si privea „realizarea deturnarii fondurilor ce ar fi putut fi obtinute – conform regulilor epocii – prin operatiuni AVS.

Beneficiarul sau beneficiarii acestor actiuni nu au fost inca identificati”. Dar pot fi presupusi ca fiind trei: unul mort, altul disparut, al treilea uman si prosper.

Fata umana a Securitatii
Este evident faptul ca relatia dintre directorul Dan Voiculescu al sucursalei CRESCENT la Bucuresti, o firma straina conform actelor publice de constituire si ICE Dunarea, o firma care de fapt era o unitate in toata regula din organigrama Securitatii a fost una „foarte speciala si atipica”.

Dupa cum releva documentele firmei-paravan a Directiei de Informatii Externe, s-au identificat cazuri in care notele de protocol intocmite dupa incheierea unor negocieri comerciale cu parteneri externi il mentioneaza pe Voiculescu drept „membru al delegatiei romane”.

Una dintre acestea este Nota confidentiala 5907 din 3 decembrie 1989, aflata in dosarul 221 al Serviciului Protocol de la ICE Dunarea.

Ca semn al apropierii „atipice” intre CRESCENT si unitatea de comert exterior a DIE, cu ocazia primirii in anul 1988 de catre aceasta a titlului de „Erou al Muncii Socialiste”, Dan Voiculescu a trimis ofiterilor-afaceristi de la ICE Dunarea o telegrama prin care felicita firma partenera in numele sau si al „colectivului CRESCENT” (oficial, o firma cipriota!) pentru distinctia primita.

Afacerile firmei nu incepeau si nu se terminau la Bucuresti, dar Bucurestiul agrea tot ce purta marca CRESCENT. Firma CRESCENT – Cipru a fost actionara in cadrul firmelor grecesti BALKANMAR si INTERMAR, firme de navlosire.

Aceste firme detineau, conform verificarilor efectuate, „o pozitie absolut privigeliata in relatia lor comerciala cu ICE Dunarea, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operatiunilor derulate de catre Serviciul 6 – este vorba de serviciul care a gestionat exporturile de ciment si alte materiale de constructie – n.n.t: 77% in 1988 si 62% in 1989”.

Prietenii si asociatii CRESCENT deveneau deci automat prietenii Securitatii. Mai mult, s-a ajuns ca, pe langa volumul imens de afaceri derulat cu firma cipriota, aceasta sa fie favorizata prin stabilirea unor preturi evident preferentiale de catre ICE Dunarea, atat in propriile contracte de export, cat si in cele incheiate cu firme terte de comert exterior aflate sub acelasi control securistic.

Fata de CRESCENT Securitatea isi arata doar fata sa umana, chiar si la necaz. Un control efectuat in legatura cu favorizarea firmei cipriote in ultimii ani ai regimului comunist a fost consemnat intr-un proiect de raport al Curtii Supreme de Control Financiar, ca fiind incheiat la fosta ICE METALIMPORTEXPORT.

In document se arata: „din analiza si controlul efectuat a rezultat ca reducerile de preturi facute la propunerea si de catre directorul METALIMPORT EXPORT Ghita Constantin la contractele incheiate cu firmele EZZ si CRESCENT nu sunt justificate”.

Constatarea era argumentata in proiectul de raport amintit prin descrierea ilegalitatilor comise, care mergeau pana la fals si uz de fals, deci fapte penale. Bineinteles, securistii prietenosi de la ICE Dunarea au participat la negocierea si derularea tuturor contractelor, implicit la favorizarea firmei CRESCENT. Asa ca nu s-a intamplat nimic.

Documentul se incheie cu adnotarea urmatoare: „propunerile se vor face dupa discutarea proiectului de raport”. Care raport a ramas vesnic proiect. De ce in Romania o firma cipriota era imuna chiar la actul de control al Curtii Supreme de Control Financiar? Din simplu umanism?
O datorie catre Romania: 40.000 tone de otel. Pur
Micul „accident” cu controlul de stat la METALEXPORT IMPORT nu a afectat in nici un fel relatiile privilegiate ale lui Dan Voiculescu cu centrala din cadrul Ministerului Comertului Exterior. In 15 martie 1989, el se afla intr-o sedinta la sediul acestei „unitati socialiste” la care participa conducerea ei, dar si ofiterul Ioan Popoiu de la ICE Dunarea.

Dupa cum reiese din nota de convorbire comunicata superiorilor sai de catre Popoiu, Voiculescu a obtinut fara probleme extinderea termenului de decontare a platilor CRESCENT pentru loturile de marfa plasate in strainatate la 120 zile, de la un termen mult mai redus pana la acea data. In acest sens, s-a semnat un nou contract cu METALEXPORTIMPORT.

Cateva luni mai tirziu, la 5 octombrie 1989, o prima nava care intra sub incidenta noilor prevederi contractuale parasea portul Constanta, cu detinatia SUA. Dar iata lista completa a acestor transporturi:

a) Nava RASELTINA a parasit portul Constanta la 5 octombrie 1989, cu 3.000 tone tabla, destinatia SUA, contract CRESCENT.

b) Nava ILFOV a parasit portul Constanta la data de 6 octombrie 1989, cu 1670 tone tevi, destinatia SUA, contract CRESCENT.

c) Nava MUNZUR a parasit portul Constanta la 9 octombrie 1989, cu 4.066 tone otel beton, destinatia Turcia, contract CRESCENT.

d) Nava DIMIS a parasit portul Constanta la 11 octombrie 1989, cu 8523 tone tabla, destinatia SUA, contract CRESCENT.

e) Nava MUNZUR a parasit portul Constanta la 30 octombrie 1989, cu 3940 tone otel beton, destinatia Turcia, contract CRESCENT.

f) Nava CALAFAT a parasit portul Constanta la 3 noiembrie 1989, cu 7934 tone otel beton, destinatia Egipt, contract CRESCENT.

g) Nava TELEGA a parasit portul Constanta la 22 noiembrie 1989, cu 2000 tone tevi, destinatia Canada, contract CRESCENT.

h) Nava FAGARAS a parasit portul Constanta la 11 decembrie 1989, cu 8000 tone otel beton, destinatia SUA, contract CRESCENT.

Nu exista facturi, note de realizari, declaratii vamale de export sau alte documente care sa probeze plata catre statul roman a contravalorii celor aproape 40.000 de otel, tabla sau laminat de cea mai buna calitate, vandut in cea mai mare parte de catre CRESCENT in SUA si Canada.

Practic, incarcatura tuturor acestor nave a fost facuta cadou de poporul roman firmei CRESCENT – caci nu exista nici o dovada ca s-ar mai fi efectuat vreodata plata pentru contravaloarea marfurilor catre stat.

Nu s-au gasit nici un fel de facturi sau declaratii vamale de export care sa probeze achitarea marfurilor, pentru ca nici nu mai avea cine sa le incaseze: ICE Dunarea, unitatea Securitatii care supraveghea derularea contractului disparuse contopita in ROMTEHNICA. Si, in fond, nu mai avea cine cere socoteala pentru deturnarea banilor, de vreme ce regimul comunist disparuse.

Pagubitul Ceausescu nu a avut timp sa se mai planga cuiva, iar pagubitul principal, statul, a privit cum autoritatile tranzitiei sale isi baga capul in nisip.

In genere, asa s-a intamplat cu investigatiile asupra afacerilor DIE – CRESCENT. Ele s-au oprit intodeauna inainte de a incepe cu adevarat. Nu mult dupa ce in 1990 expertii canadieni angajati de Guvernul Romaniei sa dea de urma conturilor lui Ceausescu au solicitat arestarea lui Dan Voiculescu, investigatiile lor au fost oprite.

Dupa alegerile din 2000, arhivele ICE Dunarea au fost re-clasificate si ulterior au disparut de-a binelea. Procurorul care a realizat cercetari in aceasta arhiva in vara anului 2000 a fost demis din Parchetul General sub un pretext oarecare. Cand a fost vorba de CRESCENT, umanismul autoritatilor nu a cunoscut limite – nici inainte, nici dupa 1989.

Omul lui Ceausescu
Favorurile de care s-a bucurat firma CRESCENT in Romania nu pot fi puse, cu siguranta, in conditiile binecunoscute ale modului in care functiona regimul comunist in anii ’80, numai in seama abilitatii manageriale a lui Dan Voiculescu.

Exista doua explicatii ale motivelor pentru care o obscura firma cipriota s-a bucurat in asemenea masura in derularea afacerilor sale de concursul autoritatilor si al Securitatii: ori reprezentantul sau in Romania avea usa deschisa la Ceausescu, ori CRESCENT e o firma doar asa-zis straina, fiind de fapt o proprietate romaneasca.

Pentru prima varianta pledeaza indirect insusi Dan Voiculescu, care neaga cu inversunare ca ar fi fost securist sub acoperire, desi aceasta era o conditie fundamentala pentru implicarea sa in afaceri comerciale ale statului roman la un asemea nivel.

Daca nu era strict controlat de DIE, atunci inseamna ca relatiile sale erau atat de inalte, incat ajungeau pana la Ceausescu, iesind astfel din „aria de acoperire” a Securitatii.

Pentru cea de-a doua varianta, pledeaza cateva marturii. Raportul de pe urma investigarii in 2000 a arhivelor ICE Dunarea arata ca firma CRESCENT a fost constituita in mod confidential, „actul juridic public de constituire fiind dublat de un act juridic secret”.

Ca o consecinta a unui asemenea fapt, daca statul roman este proprietar sau co-proprietar al firmei cipriote i „s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile acesteia, in raport cu ponderea sa de participare la capitalul social”. Exista, cum spuneam, inclusiv marturii publice cu privire la participarea statului roman in constituirea CRESCENT.

Nas Leon, adjunctul sefului fostei Gospodarii de Partid de la CC al PCR a afirmat categoric ca: „Firma CRESCENT a fost o societate mixta romano – cipriota”. Conform expertilor canadieni angajati sa depisteze conturile secrete ale defunctului nostru dictator, CRESCENT a fost proprietatea lui Ceausescu.

Caz in care Dan Voiculescu este mostenitor de fapt, chiar daca nu de drept, al cadavrului din cimitirul Ghencea”.
Marius OPREA

Dosar finalizat in 2195 zile de la inceperea urmaririi penale
Dosarul „I.C.A.” – Dan Voiculescu
site-ul HotNews.ro

3,6 hectare de teren si un hectar de constructii in Baneasaau fost cumparate de Dan Voiculescu la un pret de 75 de ori mai mic decat cel real, sustin procurorii. O urmarire penala in timp record (cateva luni) a dus la trimiterea in judecata a 13 persoane. Dupa trei termene la Tribunalul Bucuresti, procesul s-a mutat la Inalta Curte de Casatie si Justitie, unde a debutat cu sapte amanari.

8 august 2014 SENTINTA FINALA- Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de inchisoare cu executare. Detalii aici: http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-17846221-verdictul-dosarul-ica-dan-voiculescu-anuntat-vineri-curtea-apel-bucuresti.htm

UPDATE 26 septembrie 2013: Dan Voiculescu a fost condamnat la 5 ani de inchisoare cu executare si interzicerea unor drepturi civile de catre Tribunalul Bucuresti.Sentinta nu este definitiva si poate fi atacata cu recurs. Avocatul lui Voiculescu, Gheorghita Mateut, a declarat ca va ataca in apel sentinta pronuntata de Tribunalul Bucuresti.

Celelalte condamnari in dosar:
6 ani de inchisoare pentru Gheorghe Mencinicopschi – director general si membru al A.G.A. la I.C.A. S.A. Bucuresti, Corneliu Popa – director general si presedinte al Consiliului de Administratie al Agentiei Domeniilor Statului, Sorin Pantis – director general executiv GRIVCO S.A. Bucuresti, Sandu Jean-Catalin – administrator al S.C. Benefica S.A. Bucuresti (firma din grupul GRIVCO), Vlad-Nicolae Savulescu – director al Directiei Privatizare – Concesionare a A.D.S.
5 ani de inchisoare pentru: Gheorghe Sin – membru A.G.A. al S.C.Institutul de Cercetari Alimentare S.A. Bucuresti, Alexandru Petre, Grigore Marinescu si Vica Ene – cenzori ai S.C. Institutul de Cercetari Alimentare S.A. Bucuresti.

Vezi aici detalii despre sentinta primita de Dan Voiculescu in dosarul „I.C.A.”

Dan Voiculescu si-a utilizat pozitia politica pentru a cumpara pachetul majoritar de actiuni al Institutului de Cercetari Alimentare la un pret mult mai mic decat cel real, sustin procurorii DNA, care au inceput urmarirea penala impotriva liderului Partidului Conservator in 24 septembrie 2008, pentru „folosirea de catre o persoana care indeplineste o functie de conducere intr-un partid a influentei si autoritatii date de aceasta calitate in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul bani, bunuri sau alte foloase necuvenite si spalare de bani”.

„In perioada 1991-2003, inculpatii au desfasurat o serie de operatiuni financiare si comerciale frauduloase in scopul de a facilita adjudecarea prin licitatie, de catre Grivco SA (firma din portofoliul lui Dan Voiculescu), a pachetului de actiuni detinut de Administratia Domeniului Statului la I.C.A., la un pret mult mai mic fata de valoarea comerciala reala, in conditii discriminatorii, netransparente si prin subevaluarea activelor si a titlurilor de participare.

La data de 16.07.2003, Corneliu Popa, in calitatea sa de presedinte al Consiliului de Administratie al Agentiei Domeniilor Statului, a aprobat declansarea, fara mandat din partea statului roman, a procesului de privatizare al Institutul de Cercetari Alimentare S.A. Bucuresti, stabilind o valoare a pachetului de actiuni de 94,5 ori mai mica de valoarea comerciala reala a acestuia. Prin subevaluarea cu intentie a terenurilor, constructiilor si a titlurilor de participare si prin falsificarea documentatiei, consemnandu-se, in mod nereal, ca a fost indeplinita conditia publicitatii intentiei de privatizare, acest pachet de actiuni a fost achizitionat cu suma de 104.730 de euro, in vreme ce valoarea reala era de 7.900.929 de euro”, afirma anchetatorii. In joc era un teren de 36.676 mp si de constructii avand o suprafata totala desfasurata de 9.983 mp in zona Baneasa din Capitala.

La licitatia trucata au participat doar firma lui Voiculescu, Grivco SA, si, in nume propriu, Gheorghe Mencinicopschi, directorul general si membru al A.G.A. al I.C.A. S.A, membru al Partidului Umanist (ulterior Conservator) inca din 1991.

In martie 2004 a avut loc o majorare de capital bazata pe predarea, fictiva, dinspre Grivco catre I.C.A., a doua echipamente. Pana in februarie 2005, actiunile Grivco au ajuns in proprietatea personala a lui Dan Voiculescu, care le-a donat fiicelor sale.

Dan Voiculescu a fost trimis in judecata pe 4 decembrie 2008, sub acuzatiile de folosire de catre o persoana care indeplineste o functie de conducere intr-un partid, a influentei si autoritatii date de aceasta calitate in scopul de a obtine, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, respectiv spalare de bani.
Masurile preventive si asiguratorii luate in acest dosar: Sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatilor: Voiculescu Dan (conturi bancare de 20 de milioane de lei si un imobil din Bucuresti), Pantis Sorin (teren si doua apartamente in Bucuresti), Sandu Jean-Catalin (apartament in Bucuresti), Mencinicopschi Gheorghe (casa in Otopeni), Savulescu Vlad-Nicolae (teren, casa si apartament in Bucuresti), Sin Gheorghe (apartament in Bucuresti), Ene Vica (apartament in Bucuresti).
Alti inculpati in dosar: Au fost cercetate 27 de persoane, dar numai 13 au fost trimise in judecata. Este vorba de:

Corneliu Popa, director general si presedinte al Consiliului de Administratie al Agentiei Domeniilor Statului, pentru stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate fata de valoarea comerciala reala a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul este actionar, comisa in cadrul actiunii de privatizare, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, in forma continuata;

Sandu Jean-Catalin, administrator al S.C. Benefica S.A. Bucuresti (firma din grupul GRIVCO), pentru complicitate la infractiunea de stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate fata de valoarea comerciala reala a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul este actionar, comisa in cadrul actiunii de privatizare in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite;

Gheorghe Mencinicopschi, director general si membru al A.G.A. la I.C.A. S.A. Bucuresti, pentru complicitate la infractiunea de stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate fata de valoarea comerciala reala a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul este actionar, comisa in cadrul actiunii de privatizare in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite; abuz in serviciu contra intereselor publice; fals in inscrisuri sub semnatura privata;

Sorin Pantis, director general executiv GRIVCO S.A. Bucuresti, pentru complicitate la infractiunea de stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate fata de valoarea comerciala reala a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul este actionar, comisa in cadrul actiunii de privatizare in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, respectiv fals in inscrisuri sub semnatura privata;

Vlad-Nicolae Savulescu, director al Directiei Privatizare – Concesionare a A.D.S., pentru complicitate la infractiunea de stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate fata de valoarea comerciala reala a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul este actionar, comisa in cadrul actiunii de privatizare in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite; instigare la savarsirea infractiunii de fals intelectual; uz de fals;

Gheorghe Marian Domnisoru, expert in cadrul Serviciului Privatizare al A.D.S, pentru complicitate la infractiunea de stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate fata de valoarea comerciala reala a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul este actionar , comisa in cadrul actiunii de privatizare in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite; fals intelectual; uz de fals;

Gheorghe Sin, membru A.G.A. al S.C.Institutul de Cercetari Alimentare S.A. Bucuresti, pentru complicitate la infractiunea de stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate fata de valoarea comerciala reala a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul este actionar, comisa in cadrul actiunii de privatizare in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite; abuz in serviciu contra intereselor publice;

Constantin Baciu, reprezentant al Ministerului Agriculturii in Adunarea Generala a Actionarilor al I.C.A., pentru complicitate la infractiunea de stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate fata de valoarea comerciala reala a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul este actionar, comisa in cadrul actiunii de privatizare in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, respectiv abuz in serviciu contra intereselor publice;

Alexandru Petre, Grigore Marinescu si Vica Ene, cenzori ai S.C. Institutul de Cercetari Alimentare S.A. Bucuresti, si Pop Flavius-Adrian, membru al Consiliului de Administratie al I.C.A. Bucuresti, pentru complicitate la infractiunea de stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate fata de valoarea comerciala reala a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul este actionar, comisa in cadrul actiunii de privatizare in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
DATA INCEPERII URMARII PENALE
24 SEPTEMBRIE 2008
DATA TRIMITERII IN JUDECATA

4 DECEMBRIE 2008
DATA PRESCRIERII FAPTEI

Felix Voiculescu, chipul hidos al Securităţii
Romanialibera.ro, Cristian Câmpeanu , 3 martie 2011
Notă pentru judecătorii Curţii Supreme: Dan Voiculescu nu a fost „informator” sau „colaborator” al Securităţii! El este însuşi chipul Securităţii şi nici un verdict nu poate amâna sau nega acest adevăr.
Dan Voiculescu a reuşit câteva performanţe care, în context românesc, pot fi considerate remarcabile sau chiar excepţionale: cine a avut vreodată curiozitatea să răsfoiască ziarul-portavoce al trustului său media va fi dat peste o serie de dosare consistente ale Revoluţiei. Fapt cu atât mai remarcabil cu cât, pentru Voiculescu, Revoluţia nu a existat: decembrie 1989 l-a prins în funcţia de director al celebrei „întreprinderi de comerţ exterior‘‘ a Securităţii, Crescent, şi acolo a rămas până în 1992. În ’90, canadienii aduşi de statul român să dea de urma conturilor lui Ceauşescu au cerut arestarea lui Voiculescu. Statul român a ales să-i concedieze pe canadieni. În 2008, Parlamentul României a ajuns la concluzia că realitatea este prea complicată şi a hotărât demiurgic să o simplifice decretând ceea ce este şi ceea ce nu este – în cazul amintit, că Ceauşescu nu a avut conturi.
Imediat după Crescent apare Grivco, care începe să facă de toate, de la comerţ exterior la energie şi televiziune, astfel încât astăzi Voiculescu deţine – a se slăbi cu transferul acţiunilor către fiice! – cel mai mare trust media din România, pe care l-a folosit ca instrument de presiune pentru a-şi promova interesele politice şi de afaceri şi ca armă împotriva adversarilor (Sinteza Zilei este singura emisiune din lume care îndeplineşte un singur scop, seară de seară, neîntrerupt de peste cinci ani: îl înjură pe Băsescu).
În 2004 şi 2008, Voiculescu se alege, sub umbrela PSD, deci cu o legitimitate democratică şubredă, în Senatul României. Dacă schema USL funcţionează, Voiculescu are toate şansele să fie primul cetăţean care ajunge al doilea om în stat (preşedintele Senatului) fără să fi trecut în viaţa lui printr-un proces electoral. În 2008 îşi leagă numele în mod ruşinos – dar cum altfel? – de o lege care face legală o ilegalitate – naţionalizările comuniste – sub mandatul guvernamental al unui partid pretins liberal pentru care proprietatea ar fi trebuit să fie, în principiu, sfântă. Remarcabil!
Îşi numeşte omul de paie – Codruţ Şereş – la Ministerul Economiei – sub mandatul căruia cumpără energie la cele mai mici preţuri şi numai la ore de vârf. Omul de paie este acuzat de trădare naţională într-un alt dosar legat de energie, dar Voiculescu rămâne neatins. În aprilie 2007 este trimis în judecată pentru afacerea Loteria Română şi, câteva săptămâni mai târziu, Băsescu este suspendat pe baza unui raport alcătuit de o comisie condusă de Voiculescu.
În 2000, preşedintele Emil Constantinescu şi directorul SRI, Costin Georgescu, ambii proveniţi din societatea civilă anticomunistă, ambii veniţi la putere pe un val de revendicări morale şi antisecuriste, îi trec „dosarul de reţea” – adică de OFIŢER DE SECURITATE – la „siguranţă naţională”. În 2006, o parte din dosar iese la lumină şi CNSAS îi dă verdict de „poliţie politică” lui Felix. Consecinţa? Chiar înainte ca CNSAS să se apuce de cercetarea dosarelor magistraţilor, Curtea Constituţională admite „excepţia de neconstituţionalitate” invocată de Voiculescu şi aproape că desfiinţează CNSAS, care este deposedat de majoritatea atribuţiilor. Se adoptă pe fugă o nouă lege, dar Voiculescu reuşeşte să schilodească serios CNSAS.
În 2008, Curtea de Apel confirmă totuşi verdictul CNSAS, iar dosarul Felix-Voiculescu ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care joi a amânat verdictul cu o săptămână. O amânare inutilă, pentru că tot ce are de făcut Curtea Supremă este să ia notă de caracterul remarcabil şi excepţional al lui Voiculescu. Un om cu o asemenea avere, o asemenea invulnerabilitate, o asemenea influenţă şi o asemenea putere nu poate exista în România.
Sau poate, dar cu o condiţie: scriam nu demult că S.O. Vîntu nu este omul Sistemului, ci Sistemul însuşi. Dan Voiculescu nu este Sistemul, el este chipul vizibil al celor care controlează Sistemul. Este chipul hidos al Securităţii. Instanţa Supremă are de ales între a ascunde mai adânc portretul lui Dorian Gray în subteranele Justiţiei şi a-i da lovitura de graţie.
VIDEO Dan Voiculescu a colaborat cu Securitatea cu numele de cod „Felix”. Decizia este definitiva si irevocabila
HotNews.ro, A. N., 10 martie 2011

• Curtea Suprema a respins, joi, recursul formulat de presedintele fondator al Partidului Consevator, Dan Voiculescu, impotriva deciziei prin care Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS) i-a dat verdict de colaborare cu fosta Securitatea. Decizia este definitiva si irevocabila.Potrivit CNSAS, Voiculescu(senator, vicepresedinte al Senatului)a fost recrutat ca informator de Securitate comunista, in februarie 1970, primind numele conspirativ „Mircea”. Acesta „a relatat verbal despre contactele si schimburile de pachete intre sportivi romani si cei straini, cu prilejul campionatelor de box din 1969, despre schimburile de valuta” si apoi, in Republica Socialista Cehoslovaca, unde a insotit ca translator echipele romanesti de hochei pe gheata. De asemenea, in 1973 a fost recrutat in reteaua Directia a III-a unde i s-a dat numele de cod „Felix” si timp de doi ani a dat o serie de note informative despre colegi, rude plecate in strainatate si cetateni straini cu care a avut contact.
UPDATE 2: Antena 3 a dat prima stire despre acest subiect la o jumatate de ora dupa aparitia informatiei oficiale.
• Citeste Cum s-a pregatit Dan Voiculescu de verdict
Curtea de Apel Bucuresti a respins, pe 5 februarie 2010, actiunea presedintelui fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, impotriva deciziei prin care Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS) i-a dat verdict de colaborare cu fosta Securitate. Acesta a contestat decizia la instanta suprema.

La 20 iunie 2006, Colegiul CNSAS i-a inmanat lui Dan Voiculescu decizia conform careia liderul conservatorilor ar fi facut politie politica.

In iulie 2006, liderul PC a prezentat opiniei publice, prin intermediul avocatului sau, deputatul Sergiu Andon, dosarul de urmarire informativa din perioada 1971-1980.

Andon a sustinut atunci ca Dan Voiculescu a fost turnat de 17 colaboratori si urmarit de aproape 30 de ofiteri de securitate.

Potrivit CNSAS, Dan Voiculescu a fost recrutat ca informator de Securitate comunista, in februarie 1970, primind numele conspirativ „Mircea”. Acesta „a relatat verbal despre contactele si schimburile de pachete intre sportivi romani si cei straini, cu prilejul campionatelor de box din 1969, despre schimburile de valuta” si apoi, in Republica Socialista Cehoslovaca, unde a insotit ca translator echipele romanesti de hochei pe gheata.De asemenea, in 1973 a fost recrutat in reteaua Directia a III-a unde i s-a dat numele de cod „Felix” si timp de doi ani a dat o serie de note informative despre colegi, rude plecate in strainatate si cetateni straini cu care a avut contact.

Dan Voiculescu a declarat pe propria raspundere la inceputul mandatului de senator, in 2004, ca nu a colaborat cu Securitatea ca politie politica, recunoscind insa ulterior, in urma deciziei CNSAS si a materialelor de presa, ca a fost informator.

Acesta a afirmat recent, pe blogul sau, ca daca va fi condamnat pentru politie politica se va adresa la CEDO si este decis sa recupereze „imensul prejudiciu moral” care i „s-a cauzat in acesti ani”.

AVEREA lui Dan Voiculescu, Securitatea şi capitalismul roşu. „Înainte de 1989, aveam un SALARIU FABULOS”
Gandul.info, 5 august 2014
Omul de afaceri Dan Voiculescu, fondator al Partidului Conservator şi fost senator de Bucureşti până în 2013, se prezintă presei, de câte ori are ocazia, ca un simplu pensionar care nu mai este implicat activ în nicio afacere, imperiul său de firme fiind predat cu acte în regulă celor două fiice ale sale, Camelia şi Corina. Cu toate aceste, el singur a recunoscut că toate deciziile de afaceri ale acestor firme nu sunt luate fără acordul şi ştiinţa sa. Fost colaborator al Securităţii, cu mai multe nume de cod, dintre care „Felix” i-a devenit porecla folosită de adversari, Voiculescu şi-a început afacerile folosindu-se de reţeaua de relaţii şi de banii firmei Securităţii, Crescent, pe care a condus-o înainte de 1989. Astăzi, averea sa este estimată la aproximativ 350 milioane de euro.

Cu o pensie de aproape 2.700 de lei pe lună, conform declaraţiei sale de avere, omul de afaceri Dan Voiculescu, 67 de ani, se declară un simplu pensionar, refuzând eticheta de oligarh (afacerist care domină atât financiar, cât şi politic, funcţionarea unui stat), pusă de diplomaţii SUA de la Bucureşti, într-o telegramă Wikileaks. Într-adevăr, cea mai mare parte a averii lui Dan Voiculescu, estimată în 2012 la 340-360 de milioane de euro, de Top Capital, nu mai este pe numele său. Voiculescu le-a donat-o fiicelor sale, Camelia şi Corina Voiculescu.
Pe numele său, Dan Voiculescu mai declara, în 2013, doar un apartament de 224 metri pătraţi în Bucureşti, acţiuni pe Bursa de Valori Bucureşti şi la Turbomecanica, precum şi aproximativ 1,53 milioane de euro în conturile personale. Împrumuturile acordate în nume personal însumau însă o avere separată, de proporţii considerabile: 2,7 milioane euro către fiica sa Camelia Voiculescu, 2,7 milioane dolari şi 48.000 lei către soţia sa Elena Voiculescu, 295.000 de euro către preşedintele PC, vicepremierul Daniel Constantin, 695.000 de lei către directorul Antena 3, Mihai Gâdea, şi soţia acestuia, precum şi 42.000 de lei către doctoriţa Luiza Spiru, şefa Fundaţiei Ana Aslan, şi 44.470 de euro către Daniel Breahnea.
Deşi nu apare în declaraţia de avere, domeniul imens în care locuieşte Dan Voiculescu se află la Corbeanca, pe malul lacului, pe internet circulând imagini filmate din elicopter cu acest imobil. De altfel, Voiculescu şi familia apar în interiorul acestui imobil grandios.
Pe numele fiicelor lui Dan Voiculescu se află însă toate firmele sale, cele mai importante fiind Grivco, grupul media Antena şi Antena 3, casa de producţie media Intact Production, Intact Media Group, Grupul Media Camina (care deţine posturile de radio Zu şi Romantic), Convergent Media (care editează Gazeta Sporturilor), Tipografia Intact, Sanagra (firmă cu care face afaceri cu terenuri agricole), Smart Food Solutions (produce pâinea Savoria), Euroexpo Trade Fairs.

Citeşte şi Dan Voiculescu ar putea afla AZI dacă merge sau nu la închisoare. Şedinţa de judecată se reia la ora 10

Citeşte şi Dan Voiculescu, întrebat de Gândul cum îşi explică faptul că se află în top 5 al oligarhilor din România, întocmit de SUA: „Nu mai sunt oligarh, sunt doar pensionar”

Citeşte şi Voiculescu cere revocarea controlului judiciar: „Nu am avere de confiscat. Nu se pune problema”
Totuşi, după cum singur a recunoscut în documentarul „Kapitalism. Reţeta noastră secretă”, în 2010, toate deciziile de afaceri ale acestor firme trec prin faţa ochilor săi şi au nevoie de aprobarea sa. „Din 2004, am făcut toate formele de transfer ale proprietăţilor mele către cele două fete şi sunt mulţumit, pentru că de fapt ăsta e rostul părinţilor, să construiască pentru copii”, spune Voiculescu în documentar, deşi nu este clar când a făcut acest transfer, uneori a declarat că în 2001, alteori că în 2006.
În documentarul realizat de regizorul Alexandru Solomon, Dan Voiculescu este filmat cum îi explică, în limba engleză, unui subaltern sau partener de afaceri, modul în care fiica sa, Camelia Voiculescu, gestionează afacerile familiei:
„Ce e foarte important, prietene, este să fii foarte rezervat: da, dar…, da, dar… Ar fi bine să ai o linie generală. După cum ştii, totul va fi decis de Camelia, iar Camelia va decide doar după o discuţie cu tatăl ei”. Apoi, Dan Voiculescu este filmat cum se uită peste nişte hârtii şi îşi dă ok-ul.
Afacerile lui Dan Voiculescu, gestionate acum în acte de fiica sa Camelia Voiculescu, se întind de la mass media până la agricultură, de la comerţ cu energie până la imobiliare. Prin grupul Grivco, holdingul de bază al familiei Voiculescu, sunt controlate aproximativ alte 50 de firme, care deţin printre altele terenuri de 180.000 de metri pătraţi în Bucureşti, Ploieşti, Ilfov, Bacău, Iaşi, Predeal, dar şi clădiri de birouri de 9.000 de metri pătraţi, conform revistei Forbes.
Magistraţii au pus sechestru asigurător, în dosarul penal în care Dan Voiculescu este judecat pentru implicarea în fraudarea Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), pe bunuri în valoare de 60 de milioane de euro, cât este estimat prejudiciul adus statului – pe o suprafaţă de 360.000 de metri pătraţi, de la baza de agrement Băneasa, pe 5.000 de acţiuni la Grivco, pe 9,9 milioane de acţiuni, în valoare de 2 milioane de lei ale Cameliei Voiculescu şi pe alte 5.000 de acţiuni.
Valoarea averii lui Voiculescu a scăzut totuşi drastic din 2009, când era estimată la 1,5 miliarde euro, până în 2013, când a fost estimată la 340-360 de milioane de euro, conform Top 300 Capital.
Începuturile: Crescent şi Securitatea
Dan Voiculescu nu a explicat niciodată public despre cum a obţinut banii pentru a-şi demara vertiginos afacerile imediat după Revoluţia din 1989. Colaborator dovedit al Securităţii, în urma verdictului definitiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dan Voiculescu a lucrat pentru poliţia politică a regimului comunist sub numele de cod „Felix” sau „Mircea”. El a condus, înainte de 1989, Crescent din Cipru, una dintre firmele cu care Securitatea făcea comerţ, prin intermediul întreprinderilor de comerţ exterior.
În 1990, guvernul României a angajat experţi canadieni pentru a găsi banii din firmele Securităţii, estimaţi la 2 miliarde de dolari, însă aceştia nu au fost recuperaţi niciodată. Într-un interviu acordat pentru un documentar realizat de canadieni în 1991, intitulat „Averea Diavolului”, Dan Voiculescu refuză să spună cât valora compania Crescent la căderea regimului Ceauşescu, însă este ferm: „Niciun leu nu s-a scurs în conturile speciale ale regimului Ceauşescu”.
„I-am iertat, trebuia să îi dau în judecată şi sigur aş fi câştigat. Ei au făcut o mare greşeală, au făcut o afirmaţie, spuneau ei autorităţilor române arestaţi-l pe Voiculescu dacă vreţi să aflaţi adevărul”, îi declara Dan Voiculescu regizorului Alexandru Solomon, în documentarul său din 2010, „Kapitalism. Reţeta noastră secretă”.
În acest documentar, apare unul dintre rarele momente în care Dan Voiculescu vorbeşte despre începuturile sale ca afacerist şi cum a profitat de poziţia de la Crescent: „A existat şi în România o categorie, în care mă număr şi eu, care rămânând în România, au lucrat pentru multinaţionale şi au gustat din acest capitalism, dinainte de a avea capitalism în România. Au învăţat unele lucruri, fără să lucreze afară, dar după principiile celor de afară. Această categorie este principala categorie autentică, reală, de capitalism românesc”.
Întrebat cum l-a prins Revoluţia în 1989, Voiculescu îşi aminteşte că avea un salariu de 5.000 de dolari la Crescent, însă neagă că, deşi conducea firma Crescent a Securităţii, era omul Securităţii: „Eram în Bucureşti, lucram ca director general al firmei Crescent, reprezentanţa din Bucureşti, aveam un salariu foarte mare pe vremea aceea, de vreo 5.000 de dolari pe lună, era un salariu fabulos. E adevărat că salariul nu era plătit de stat, de public, era plătit de patronul meu, domnul Fuad Sanbar. Sigur că noi am lucrat foarte mult cu o întreprindere de comerţ exterior, care era legal înfiinţată în România, care şi aia era foarte serioasă. Întâmplător, aia era o unitate a Departamentului Securităţii Statului, dar ea era o ICE ca toate celelalte şi aşa cum am lucrat cu Vitrocim, cu Tehnoforest, cu Tehnoimport, cu toate întreprinderile, lucram şi cu Dunărea. Aici s-a creat confuzia, că dacă ai lucrat cu Dunărea, care era firma Securităţii, şi tu erai al Securităţii”.
Totuşi, la final, Voiculescu se contrazice: „Permisiunea asta de a lucra sau nu la o reprezentanţă de firmă străină, nu o dădea decât Securitatea”.
Cum s-a transformat „băiatul sărac, născut la Bariera Vergului”, în „Capitalistul roşu”
Tot în 2010, Dan Voiculescu apare cu o altă rară declaraţie de sinceritate, într-un interviu pentru Adevărul. El recunoaşte că regimul comunist i-a asigurat succesul, însă spune că tot „şcoala vieţii” l-a făcut om şi că nu uită originile sale sărace, de la care a plecat pentru a ajunge „capitalistul roşu”.
„Pentru mine, am spus că a fost o şansă. Şi recunosc că a fost o şansă să trăiesc într-un sistem socialist, după reguli capitaliste. Fiind ani la rând directorul general al unei companii capitaliste, regulile după care eu trebuia să muncesc erau regulile capitaliste, că nu puteam cu regulile socialiste să dezvolt o entitate capitalistă. Contextul în care trăiam însă era socialist. Deci când spun că am avut şansa mă refer la acea şcoală a vieţii, cum o numim, care mi-a oferit şansa să pot să mă dezvolt după reguli capitaliste într-un stat socialist”, spune Voiculescu.
„Eu sunt de stânga şi sunt capitalist. De aceea sunt ‘Capitalistul roşu’”, mai spunea Dan Voiculescu, vorbind despre diferenţele de viziune dintre stânga şi dreapta politică în România.
Întrebat de realizatorii interviului dacă consideră că „a furat startul” în ce priveşte capitalismul, pornind în cursă încă dinainte de 1989, cu firma Securităţii Crescent, Voiculescu consideră că nu a ars etape în viaţă, pentru a-şi clădi averea:
„Cu 10 ani mai înainte, cu 12 ani mai înainte. Ăsta e adevărul. Şi sigur că acest lucru a pus amprenta pe felul de a gândi, pe felul de a fi, pe felul de a mă comporta. Adică eu am rămas băiatul ăla sărac, născut la Bariera Vergului, unde stăteam într-o cămăruţă cu mama, cu tata şi cu o bucătărioară şi cu WC în curte. Eu n-am uitat asta. Nu am ars etape. Adică nu s-a întâmplat ceva în viaţa mea care într-o lună sau trei să mă facă din pisică, leu. Şi atunci am mers pe etape, încet, încet, fără să uit de unde am plecat”.
În prezent, Dan Voiculescu se află în faţa unui verdict definitiv în dosarul privatizării ICA, în urma căruia ar putea să intre la închisoare pentru modul în care a realizat această afacere cu statul. Dan Voiculescu a fost deja condamnat la 5 ani de închisoare cu executare de instanţa de fond, el contestând decizia la Curtea de Apel Bucureşti, care dă o sentinţă definitivă. Dan Voiculescu a demisionat de două ori din Parlamentul României, obţinând astfel mutarea procesului său la o instanţă inferioară şi câştigând astfel timp până la un verdict definitiv.

SCANDAL în familia lui Dan Voiculescu. Verişoara pe care a turnat-o la Securitate îi cere daune morale de 21.000.000 de euro!
site-ul evz.ro, Ionel Stoica, 10 ianuarie 2013
La Tribunalul Bucureşti a început procesul în care verişoara lui Dan Voiculescu, Paraschiva Silaghi, îi cere acestuia daune morale de 21.000.000 de euro pentru că i-a afectat imaginea începând cu vremurile când vărul ei o turna la Securitate până în zilele noastre. Nici Dan Voiculescu nu s-a lăsat mai prejos şi a deschis şi el un proces civil contra lui Silaghi.

Verişoara liderului PC îi cere acestuia daune pentru că familia sa a avut de suferit de pe urma notelor date de Voiculescu la Securitate. La rândul său, Dan Voiculescu se simte lezat de acuzaţiile femeii şi a cerut judecătorilor să o oblige pe aceasta să îi plătească daune de 136.000 euro. „Jigneşte justiţia încontinuu, nu se poate treaba asta.136 de mii de euro pentru că m-a pârât la Securitate, eu trebuie să plătesc treaba asta, nu am ştiut că trebuie să plătesc”, a spus Silaghi la prima înfăţişare.
Rudele lui Dan Voiculescu acuză: „Turnătoriile lui către Securitatea comunistă au fost pe deplin recompensate!”
Paraschiva Silaghi a fost unul din martorii cei mai importanţi în procesul pe care Dan Voiculescu l-a deschis împotriva CNSAS, care a i-a dat verdict de poliţie politică. Voiculescu a pierdut acest proces, instanţa confirmând că politicianul a fost turnător al fostei Securităţi, unul dintre nuele sale de cod era „Felix”. „Şi-a turnat propria familie”

Dan Voiculescu şi-a început cariera de colaborator al Securităţii turnându-şi propria familie. Este declaraţia verişoarei sale, prezentă ieri la Curtea de Apel, unde Voiculescu a cerut revizuirea sentinţei de colaborare cu Securitatea.
Paraschiva Silaghi, Dan Voiculescu, verişoara lui Dan Voiculescu, îl acuză pe acesta că şi-a turnat propria familie. Femeia susţine că părinţii ei au făcut şi închisoare pentru că au fost turnaţi la Securitate.
Unde este dosarul lui Dan Voiculescu de colaborator al Securităţii? Judecătorii au emis un avertisment procurorilor
„Domnul Dan Voiculescu şi-a cerut cariera de turnător, cu familia. Când am făcut odată curat, am găsit 100 de coroane suedeze. A doua zi a venit Securitatea şi mi-a arestat părinţii pentru că deţineau valută. Părinţii au ramas în puşcărie o perioadă, mama a ieşit pentru că a făcut primul infarct, iar tata a mai rămas. Foarte înfuriaţi de ceea ce li s-a intamplat, au cerut în continuu să plece. Au cerut plecarea definitivă din ţară”, a declarat Paraschiva Silaghi.
• CSM şi şeful lui, decredibilizaţi la Antena lui Voiculescu
• Afacerea „Marea devalizare a cinematografelor” partea a-II-a. Dan Voiculescu a luat şi el un cinema pe nimic
• Ponta: Decizia în cazul Voiculescu a fost greşită
• TUPEU. Voiculescu i-a scos pe Gâdea şi Badea prin Viena, după ce și-a blocat procesul de corupție invocând motive medicale
• ”Felix” Dan Voiculescu se simte hăituit de judecătorii ”politici”

Dan Voiculescu a pierdut procesul cu verişoara sa, Paraschiva Silaghi. Este vorba de procesul în care Dan Voiculescu a dat-o în judecată pe verişoara sa, afirmând că aceasta i-ar fi denigrat imaginea.
Instanţa de judecată a dat astăzi o decizie, dând dreptate verişoarei, ceea ce înseamnă că tribunalul consideră că imaginea lui Voiculescu nu a fost denigrată. Mai mult, Instanţa l-a condamnat pe Voiculescu şi la plata cheltuielilor de judecată, peste 9.000 lei. Totuşi, decizia nu este definitivă, ea poate fi atacată cu apel.
Acesta nu este singurul proces dintre cei doi. Totul a început de la Paraschiva Silaghi, care-l acuză pe Voiculescu că ar fi turnat-o la Securitate. Mai mult, aceasta ii cere daune colosale lui Voiculescu, 21 de milioane de euro. Iar în ianuarie 2013 a început, la Tribunalul Bucureşti, procesul în care verişoara lui Dan Voiculescu, Paraschiva Silaghi, îi cere acestuia daune morale de 21.000.000 de euro pentru că ar fi turnat-o la Securitate.
Verişoara liderului PC îi cere acestuia daune pentru că familia sa a avut de suferit de pe urma notelor date de Voiculescu la Securitate. La rândul său, Dan Voiculescu s-a simţit lezat de acuzaţiile verişoarei şi a dat-o şi el în judecată, afirmând, la fel, că i-ar fi fost afectată imaginea. Mai mult, el a cerut judecătorilor să o oblige pe aceasta să îi plătească daune de 136.000 euro.
În februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a respins, cererea lui Dan Voiculescu de revizuire a deciziei privind colaborarea cu fosta Securitate, decizia putând fi contestată la instanţa supremă. Instanţa Curţii de Apel Bucureşti a respins cererea lui Voiculescu considerând că aceasta este inadmisibilă. Ceea ce înseamnă că Dan Voiculescu a colaborat cu Securitatea.
În 5 februarie 2010, tot CAB a constatat că Dan Voiculescu a avut calitatea de colaborator al fostei Securităţi, iar acesta a contestat decizia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ).

Mafia din televiziuni-ANTENE…1-2-3-securitate si masonerie
Libertateadeopinie, 5 noiembrie 2013
Seful Antenelor e Dan Voiculescu, sef al securitatii, devenit mason imediat dupa 22 decembrie 1989 ca si 90 % dintre securistii care ne conduc… Daca pina in 22 decembrie 1989 intrai in biroul unui sef al securitatii, pe perete era o harta a globului facuta de firma CRESCENT,a securitatii care era condusa de Dan Voiculescu…
Prin firma asta, prin conturi offshore se spalau banii Departamentului Securitatii Statului, cu stiinta lui Iulian Vlad seful securitatii, prin Carpati si Dunarea…Banca era Bancorex, adica Banca BRCE, Banca de Comert Exterior… Milioane de doalari erau in aceste conturi secrete si de aceea in acele zile de asa zis revolutie a fost ucis la Viena, fratele lui Ceausescu, Marin Ceausescu. El stia de conturile secrete… Nu s-a spinzurat, a fost ucis si s-a inscenat sinuciderea pentru a fi furati banii lui Ceausescu, administrati de securisti ca Dan Voiculescu, principalul beneficiar al crimei…
Detectivii canadieni angajati de Vacaraoiu pentru a gasi banii lui Ceuasescu, au dat publicitatii cine a luat banii… Au fost concediati… Ce era CRESCENT – schimbam locul literelor din acest cuvint si obtinem SECRET C N adica SECRET Ceausescu Nicolae, adica banii lui Ceausescu, in fapt ai nostri ai poporului… Dar banii nu au intrat in conturile poporului, ci in ale grupului Intact ale lui Dan Voiculescu… Asa a inceput afacerile Dan Voiculescu ajutat de masoneria fornmata de fostii securisti…
Un ordin secret i-a adunat pe toti in Fratii care sa jefuiasca tara, ei devenind sefii Romaniei si bogatii de moment… De ce credeti ca fostii ofiteri securisti ca Dan Voiculescu, Ion Tiriac, Ion Niculae, Dinu Patriciu au devenit cei mai bogati romani si nu voi,dragi cititori? In cartierul City din Londra ,,centrul cu butoane al masoneriei, a luat nastere manipularea printr-un partid fantoma -Partidul Conservator – si prin televiziuni – grupul de televiziuni numite generic in chip securist-Antene… Au fost angajati mai intai securisti ca Dan Diaconescu, Sorin Ovidiu Balan,V. Zaschievici dovediti agenti ai securitattii sau altor servicii, inclusiv SRI… Culmea, toti masoni, ce coincidenta… Au fost adusi masoni ca M. Gadea si M. Badea si evreul sef de campanie al lui Crin Antonescu agent Mossad N S, cheliosul extraterestru… Gadea era la o secta aflata in lupta cu ortodoxia dar de la atei, cum erau securistii, la masonii care nu cred in Hristos si Dumnezeu nu e distanta mare… Tot frate isi zic… Partidul Conservator a trecut de la Alianta DA la Traian Basescu i-a dat votul lui basescu pentru formarea guvernului, la alianta cu PSD si acum la alianta cu PNL… Politica televiziunilor numite generic Antene – ca pe vremea securitatii care-si intindea antelenele peste tot, este de indobitocire a maselor care sa voteze ce sugereaza ele… Nu se gindesc la binele poporului ci la binele lor, a clanului Voiculescu si a camarilei sale, la bani si iar bani-ochiul dracului… Nu au scrupule, nu au nimic sfint, doar ei evreii masoni L-au ucis pe Hristos, eliberindu-l pe Barabas… Si luma proasta se uita la Antene si voteaza cum spun ei… Ei bogati, poporul mai sarac… Asa vrea masoneria si Dan Voiculescu. Va urma
Publicat de Metin Cerchez

Lovitura de stat e in plina desfasurare. Rusii, masoneria, mogulii si politicienii. Legaturi si posibile explicatii.
turcescu.ro, Posted onJuly 20, 2012byRobert
Nu sint mason si am refuzat constant sa caut descifrarea unor evenimente mai mult sau mai putin politice cu ajutorul unor coduri conspirationiste. Dar aparitia in Romania, din nou, a influentului mason rus Alexander Kondyakov, exact cum s-a intimplat si la suspendarea lui Basescu din 2007, m-a pus pe ginduri. Si pe cautarea unor posibilie explicatii. Luati-va ragazul de a citi cu atentie textul de mai jos semnat Eva Dan si Mihai Vasilescu. Lovitura de stat e in plina desfasurare!
Cu ocazia referendumului din 19 mai 2007 află şi românii ce afaceri învârt oligarhii pe care i-a deranjat politica preşedintelui. Tot acum au ieşit la iveală iţele complotului masonic
de Eva Dan şi Mihai Vasilescu
Scena politică s-a împărţit în pro şi contra Băsescu la câteva luni după ce acesta a câştigat alegerile din 2004. Mai precis odată cu reţinerea şi arestarea pe 27 mai 2005 a omului de afaceri Dinu Patriciu. “În acest moment, avem clar un sistem economic parţial mafiotizat, care deţine controlul pe importante mijloace mass-media şi influenţează populaţia ,dar şi instituţii“ spunea Băsescu în 2005. Mai târziu avea să rosteascăşi nume sub sintagma “moguli media”, referindu-se cu precădere la Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu. Odată ce au fost demascaţi, aceştia s-au ridicat împotriva preşedintelui cu disperarea unor oameni aflaţi în pericolul de a-şi pierde definitiv nu doar imaginea şi averea, ci şi libertatea. Primul lucru pe care l-au făcut după ce au preluat puterea prin interimatul lui Nicolae Văcăroiu a fost să blocheze, printr-o gravă imixtiune în independenţa justiţiei dosarele în care ei şi oamenii lor sunt judecaţi.
Dinu Patriciu, prima cheie a problemei
În 2004 Dinu Patriciu era sigur că indiferent de partidul care va câştiga alegerile, el va avea în continuare spatel easigurat. De ce era atât de sigur? Pentru că finanţase atât PNL-ul cât şi PSD-ul – partid ce guvernase până atuncişi îi protejase atât de bine afacerile. Mulţi membrii ai PNL fuseseră pe ştatele de plată ale Rompetrol, iar CălinPopescu Tăriceanu îi era un prieten devotat. Şi apare surpriza – preşedintele nou ales vorbeşte despre “grupurile de tip mafiot concentrate în jurul premierului” şi îl indică chiar pe el, Dinu Patriciu ca fiind „un oligarh care vede capitalismul prin prisma ţiţeiului adus din Rusia şi a scutirilor de taxe la bugetul de stat” .Într-un articol reprodus în introducerea cărţii lui Valentin Manoliu: „Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale” scriam: „Asistăm de ceva vreme la scandalul juridico-mediatic iscat în jurul unui personaj cheie a lvieţii politico-economice a României. Este vorba despre Dinu Patriciu, cunoscut politician liberal, fost parlamentar, bun prieten cu premierul României Călin Popescu-Tăriceanu şi conducător al Grupului Rompetrol.În 2004 Parchetul General a anunţat că îl anchetează pe Dinu Patriciu în urma unor acuzaţii grave: înşelăciune,spălare de bani prin intermediul unor firme din „paradisuri“ fiscale, manipularea pieţei de capital prin creştereaartificială a preţului acţiunilor Rompetrol, privatizări frauduloase, evaziune fiscală.
În momentul în care s-a aflat că datoriile Rafinăriei Petromidia, parte a Grupului Rompetrol, către bugetul statului se ridică la sute de miliarde de lei, Dinu Patriciu a declarat senin că nu va putea plăti niciodată această sumă, deşi avea profituri uriaşe. În consecinţă, a cerut statului român să cumpere aceste datorii sub formă de obligaţiuni, iar guvernul Năstase s-a executat plin de obedienţă.
Practic este suficient ca Dinu Patriciu să ceară şi dorinţele îi sun tîndeplinite cât ai bate din palme. Genul acesta de situaţii i-a determinat pe mulţi să afirme că Patriciu este susţinut de „grupuri de interese“ care ar fi adevăratele beneficiare ale maşinaţiunilor financiare de care el este acuzat acum. În ultima perioadă se vehiculează nume grele: premierul Călin Popescu-Tăriceanu (care nu s-a sfiit să telefoneze procurorului general IlieBotoş pentru a se interesa de soarta amicului său aflat la ananghie), Dan Voiculescu (preşedintele Partidului Conservator şi patron printre altele alteleviziunilor Antena 1 şi Antena 3), senatorul Verestoy Attila(vicepreşedinte al Comisiei SRI şi unul dintre cei mai bogaţiparlamentari), Sorin Roşca Stănescu (cel care controlează ziarul Ziua, creat cu banii lui Patriciu şi patronat de acesta până de curând) ş.a.m.d.[…] Partea cea mai interesantă, dar şi mai ordinară, este faptul că Petrom plăteşte taxe şi impozite la stat, întrucât, de 15 ani de zile, statul este format chiar din membrii conducerii Petrom şi din alţi profitori din toată clasa politică.”
Articolul nostru a fost publicat în februarie 2006. De atunci s-au petrecut multe lucruri care nu au făcut decât să confirme cele scrise. Călin Popescu Tăriceanu a mers până într-acolo încât a cheamat-o în biroul său pe Monica Macovei, ministrul justiţiei la acea vreme, la o întrevedere particulară cu Dinu Patriciu cu privire la anchetele aflate pe rol. Acelaşi Călin Popescu Tăriceanu i-a luat apărarea prietenului său Patriciu în faţa Parlamentului României. Mai mult, în luna ianuarie 2007, premierul Tăriceanu i-a solicitat preşedintelui să intervină în actul de justiţie în favoarea lui Patriciu. Un gest disperat justificat de gravitatea acuzaţiilor care i se aduc omului de afaceri: înşelăciune, spălare de bani, manipularea pieţei de capital, privatizări frauduloase şi evaziune fiscală.La scurt timp după aceasta, Traian Băsescu demască solicitarea premierului, fapt ce devine extrem de supărător pentru acesta şi mai ales pentru “grupul de interese” ce-l susţine pe Patriciu. Se poate spune că de la această dezvăluire până la suspendarea preşedintelui nu au fost decât câţiva paşi. Mai ales că Băsescu nu tace. Face noi şi noi dezvăluiri despre modul în care este crescut artificial preţul carburanţilor, fapt care de fiecare dată a fost utilizat pentru a justifica creşterea celorlalte preţuri. Astfel că Petrom şi Rompetrol sunt nevoite să scadă pentru o vreme preţul combustibilului din benzinării. Îi demască pe “băieţii deştepţi” din afacerile cu energie. Aceştia vând energie la preţuri preferenţiale anumitor oameni de afaceri, în timp ce diferenţele sunt plătite de micii consumatori. În urma dezvăluilor sale doi miniştr idin guvernul Tăriceanu sunt anchetaţi: Codruţ Sereş – ministrul Economiei şi Zsolt Nagy – ministrul Comunicaţiilor. În decembrie 2006, Traian Băsescu prezintă în faţa camerelor reunite ale Parlamentului raportul comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste în România, cunoscut public sub denumirea de “Raportul Tismăneanu”. Una din acţiunile criminale menţionată în raport şi citată de Băsescu, a fost abandonarea intereselor naţionale prin servilism faţă de URSS. Acest raport declanşează un conflict public, mai ales că, acelaşiTraian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării iniţiase procedura de desecretizare a dosarelor de Securitate. Mulţi lideri parlamentari, în frunte cu fanaticul Corneliu Vadim Tudor şi Ion Iliescu huiduie această iniţiativă şi se aliază împotriva acestei acţiuni. Au şi de ce. Iliescu este anchetat în trei dosare cu acuzaţii zdrobitoare: genocid, subminarea puterii de stat, subminarea economiei naţionale, instigare la tratamente neomenoase, cercetare abuzivă şi arestare ilegală, omor deosebit de grav, propagandă pentru război, distrugerea unor obiective, cumpărare de voturi. Dan Voiculescu este desconspirat ca fost informator al Securităţii, având numele de cod Felix. Băsescu merge chiar mai departe. Pe 14 februarie 2007 prezintă un mesaj Camerelor reunite ale Parlamentului, mesaj în care arată de mai multe ori că “şi Parlamentul a fost atras în aceste realităţi ale corupţiei, deşi cea maimare parte a parlamentarilor nu au avut nici informaţiile necesare, dar nici voinţa de a se documenta pentru a vota în cunoştiinţă de cauză”. Şi aduce exemple concrete în care se încadrează perfect afacerile lui Dinu Patriciuşi ale lui Dan Voiculescu: “Din 2000 până în 2007, s-au emis frecvent ordonanţe prin care agenţi economici sunt scutiţi sau amânaţi de la plata obligaţiilor către stat. Niciodată nu a existat o explicaţie de ce pentru unele societăţi s-au aplicat aceste scutiri, iar pentru altele nu. […] Legea iniţiată de alţi trei parlamentari pentru modificarea Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a celor conexe acesteia. Am returnat Parlamentului această lege pentru că dezincrimina utilizarea pentru altă destinaţie a creditelor angajate şi, în acelaşi timp, dezincrimina nerespectarea normelor bancare. Această lege ar fi anulat practic cercetările penale privind 80 de persoane trimise în judecată şi ar fi anulat pentru totdeauna responsabilitatea celor peste 300 de firme şi persoane fizice care au luat credite de la Bancorex şi Banca Agricolă şi nu le-au mai returnat. Am convingerea că Parlamentul va răspunde pozitiv observaţiilor pe care le-am făcut la trimiterea pentru reexaminarea legii. Prin aceste exemplificări este evident că astfel de acte sunt transpartinice ş ibeneficiază de susţinerea întregului spectru politic, de cele mai multe ori. Veţi vedea că la iniţiatori sunt reprezentate toate partidele.”
Dan Voiculescu “Felix”, motanul moralist
Ca răspuns la acest mesaj, în data de 28 februarie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului încuviinţează creare aunei Comisii de anchetă, prezidată tocmai de senatorul Dan Voiculescu. Pe 21 martie, preşedintele Traian Băsescu este acuzat de insultarea Parlamentului şi de încălcarea Constituţiei. Comisia condusă de Dan Voiculescu stabileşte 19 acuzaţii.
Dan Voiculescu este la fel de speriat ca şi Patriciu de viitorul care îl aşteaptă. Pârghiile de care dispunea până acum la nivel juridic şi politic încep să se şubrezească. Nu îi mai rămâne decât să îşi asmută imperiul media asupra preşedintelui care nu ştie să tacă. Este ajutat şi de patronul ziarului Ziua – Sorin Roşca Stănescu, alături de care este acuzat în mai multe dosare. Voiculescu este învinuit în dosarul Loteria II, împreună cu fiica sa, Camelia, de spălare de bani şi ameninţă că procurorii vor plăti scump aceasta. Voiculescu este anchetat şi în dosarul Rompetrol, înţelegerea dintre el şi Dinu Patriciu fiind evidentă, după cum arată şi Valentin Manoliu: “În cazul Rompetrol, Dinu Patriciu vinde acţiuni la Bursa de Valori la un preţ foarte mic. Vine fiica lui Dan Voiculescu, Lidia şi cumpără acţiuni în valoare de un milion două sute de mii de dolari, însă nu face decât să arate un document bancar care „probează“ că ea poate plăti această sumă (truc folosit de numeroşi participanţi la Bursa de Valori). Nu plăteşte această sumă, dar spune că poate plăti în trei zile, urmând să piardă acţiunile dacă nu plăteşte. În câteva ore, valoarea acţiunilor Rompetrol la Bursa de Valori creşte de zece ori. Acţiunile fiicei lui Dan Voiculescu valorează acum douasprezece milioane de dolari. Ea vinde acţiunile imediat şi primeştecele douasprezece milioane de dolari. Peste trei zile plăteşte suma de un milion două sute de mii dolari şi rămâne cu zece milioane opt sute de mii de dolari în numai câteva ore.
Dan Voiculescu nu a putut explica niciodată de unde a scos imediat după 1989 zecile de milioane de dolari cu care a înfiinţat un adevărat imperiu alcătuit din 40 de societăţi. În 1990 de exemplu a înfiinţat Fundaţia Crescent (care avea să fie mai bine cunoscută ca Fundaţia Umanistă DanVoiculescu) cu incredibila sumă de un milion douăzeci şi cinci de mii dedolari, într-o perioadă în care salariul mediu al unui român era de doar cincizeci de dolari. În perioada comunistă el spune că era un simplu angajat al firmei Crescent. Realitatea este cu totul alta. La modul oficial firma era proprietatea unui englez John Edgington. Fiind un off-shore din Cipru, firma avea acţionariat secret, iar acţiunile sale erau ţinute într-un seif, completate în alb, astfel încât cine îşi trecea numele pe formular devenea automat patronul firmei. John Edgington a declarat la un momenr dat că firma era în realitate a Securităţii. În 1989 John Edgington a completat formularul în alb prin care îl desemna ca patron pe un arab,Fouad Sanbar. Mugur Ciuvică, liderul Acţiunii Populare, arăta într-un interviu din 2004 că: “Acest arab, imediat după Revoluţie, şi-a făcut un testament care ar putea intra în Cartea Recordurilor. A decis să lase moştenire tot patrimoniul firmei Crescent copiilor săi, dar nu la moartea lui, ci la moartea lui Dan Voiculescu. Adică un bătrân arab, care avea şi doi copii bolnavi (am aflat asta din cartea domnului Voiculescu- “Adevarul despre Crescent”) nu-şi lasă averea copiilor săi, ci precizează în testament că averea va fi împărţită copiilor după moartea lui Dan Voiculescu, care era un simplu angajat al său. Şi aceasta nu este singura ciudăţenie. Fouad Sanbar nu s-a ocupat niciodată în mod direct de afacerile firmei Crescent din Bucuresti. Deşi aceasta câştiga sute de milioane de dolari anual, arabul venea o singură dată pe an în România. Firma era condusă de Dan Voiculescu şi colabora cu firmele de comerţ exterior ale Securităţii. Mulţi s-au întrebat dacă nu cumva Fouad Sanbar era doar un paravan, un instrument al Securităţii, total subordonat celor care l-au creat. Cert este că în 1995, la moartea lui Sanbar, Dan Voiculescu devine brusc proprietarul firmei Crescent.
Cine stabileşte regula jocului poate face ce vrea
Pe 19 aprilie, Parlamentul reunit în şedinţă extraordinară decide cu o majoritate de voturi – 322 contra 108 – suspendarea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Anterior, Curtea Constituţională se pronunţase asupra concluziilor raportului Voiculescu, stabilind că şeful statului nu se face vinovat de încălcarea gravă a Constituţiei, aşa cum fusese acuzat. Însă Parlamentul nu ţine cont de acest aviz pe motiv că este consultativ. Într-o dezbatere difuzată de postul Realitatea TV, Ion Iliescu sfidează bunul simţ şi confirmă, dacă mai era nevoie, ceea ce am putut observa cu toţii: legea se aplică în funcţie de interesele celor care deţin puterea.
Corina Drăgotescu: Dumneavoastră respectaţi legea. Cum aţi fost dumneavoastră de acord ca, după ce Curtea a spus că nu sunt fapte grave de natură să fie suspendat preşedintele Traian Băsescu, totuşi colegii dumneavoastră să insiste şi să meargă înainte cu acestă suspendare care încalcă o lege morală şi pune subsemnul întrebării autoritatea Curţii Constituţionale?
Ion Iliescu: Curtea nu dă decizii Parlamentului, este un aviz consultativ.
Robert Turcescu: În cazul acesta!
Ion Iliescu: Da, în acest caz.
Robert Turcescu: Da, dar are momente Curtea în care spune şi lucruri care nu sunt consultative. La ce se mai cere acest aviz, pentru ce?
Ion Iliescu: E un aviz de specialişti….
Robert Turcescu: La ce îl mai cere, dacă oricum nu ţine nimeni cont de el sau poţi să ţii cont sau nu. La ce le mai trebuie?
Ion Iliescu: Uneori poate să conteze..
Robert Turcescu: Acum de ce nu a contat?
Ion Iliescu: Pentru că principiul este că nu contează. Poate să ia înconsiderare Parlamentul sau nu.
Robert Turcescu: Dar atunci de ce se cere? Am decis suspendarea, votăm acum demiterea sau nu.
Corina Drăgotescu: Ne aşteptam la o clasă politică mai responsabilă, să ţină cont de opinia specialiştilor, că de-aceea sunt acolo.
Ion Iliescu: Sunt nişte reguli ale jocului…
Corina Drăgotescu: Dar de ce un jurist trebuie să ţină cont de opinia Curţii, iar un politician nu. Judecăm cu o măsură dublă?
Ion Iliescu: Deci e un aviz consultativ, iar Parlamentul ia în considerare avizul consultativ…
Corina Drăgotescu: Când îi convine .
Ion Iliescu: Dar trage concluzia cuvenită.
Am redat mai mult din acest dialog pentru că poartă în el cheia “sistemului ticăloşit”, cum îl numeşte Traian Băsescu. Un sistem în care cei care au puterea pot să modifice din mers jocul, construind regulile de care au nevoie pentru a câştiga.
Între Skull & Bones şi lojile masonice ruseşti
Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu sunt câteva dintre personajele cheie care au un interes personal şi direct ca Traian Băsescu să dispară de pe scena politică. Suspendarea lui Băsescu este marcată însă de data aceasta în mod vizibil de mâna, de obicei ascunsă, a masoneriei. Rostirea unui singur nume, Kondyakov, a generat o adevărată busculadă în care au intrat, cu sau fără voia lor, personalităţi, instituţii şi organizaţii care nu vroiau să-şi şifoneze imaginea publică. Dacă înainte atât consensul, cât şi divergenţele erau atât de bine regizate încât dădeau impresia de normalitate, de data aceasta am asistat la o bâlbâială generală în care cei implicaţi s-au acuzat singuri căutând să se dezvinovăţească.
Ioan Talpeş, fost şef al SIE şi consilier prezidenţial pe vremea preşedintelui Ion Iliescu, confirmă într-un interviu acordat cotidianului România Liberă că Alexander Kondyakov este consultant al preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin şi director executiv al Novocom, un centru de analiză politică din Moscova care asigură Guvernului Rusiei şi Preşedintelui Putin consultanţă în domeniul informaţiilor. Alexander Kondyakov a lucrat pentru agenţia de ştiri TASS şi a fost consilier al şefului Comitetului pentru Organizaţiile de Tineret ale Uniunii Sovietice. Autor al conceptului “Viitori lideri pentru Noul Mileniu”, Kondyakov a promovat ideea organizării unor întrevederi informale între politicieni aflaţi în ascensiune din Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Statele Unite, Marea Britanie, Franţa şi Germania. Pasiunea sa pentru “comunicarea elitelor” i-a facilitat ascensiunea în francmasonerie. Devenit Mare Secretar al Marii Loji a Rusiei, Kondyakov a fost, în 2001, unul dintre artizanii vizitei istorice la Sankt Petersburg a americanului Fred Kleinkhnecht – Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu din Washington DC (supranumit şi Mamă a Lumii). În aceeaşi calitate, Kondyakov a vizitat Bucureştiul în 2003, cu puţin înaintea Conventului Marii Loje Naţionale a României, în cadrul căruia Ion Iliescu, pe atunci preşedinte al ţării a vorbit despre “despre importanţa particulară a masoneriei în dezvoltarea României moderne”. În urmă cuaproape patru ani, Marele Secretar al Marii Loji a Rusiei i-a entuziasmat pe fraţii săi de la Bucureşti încheindu-şi cuvântarea cu urarea “Trăiască România Mare!”
Şi tocmai acest Kondyakov îi vizitează pe mai mulţi oameni politici din ţara noastră cu câteva zile înainte desuspendarea preşedintelui. Întrebaţi fiind asupra subiectului discuţiei cu Alexander Kondyakov, care a avut loc la Palatul Victoria, atât Călin Popescu Tăriceanu, cât şi Camelia Spătaru (purtătorul de cuvânt al Guvernului) şi Radu Stroe (senator PNL) nu s-au putut pune de acord asupra subiectului. Ce aveau ei de ascuns? La acea întâlnire au mai participat încă două persoane, „doi consilieri de stat” după cum afirmă Camelia Spătaru, ale căror nume, oficial, nu au fost dezvăluite, dar care au fost desconspirate ulterior ca fiind Gheorghe Florea şi încă o persoană influentă în masonerie, presupusă a fi Bogdan Olteanu (preşedintele Camerei Deputaţilor). Despre Gheorghe Florea se ştie că este un controversat om de afaceri, patron al echipei „Fulgerul Bragadirul” şi mason de grad înalt, fiind conducător al Ritului de Memphis-Misraim, susţinut de masoneria rusă. De asemenea, Kondyakov a avut întâlniri neoficiale cu Ion Iliescu, Adrian Năstase şi cu Cosmin Guşă. Acesta din urmă a declarat: „Kondyakov este prietenul meu de mai mulţi ani”. Poziţia marii Loje Naţionale a României este şi contradictorie şi defensivă: „Pe linie oficială, de cel puţin un an domnul Kondyakov nu a mai fost în România.Vizitele private pe care le face un conducător de lojă într-o ţară nu trebuie anunţate la masoneria română. Şi dacă aş ştii de o vizită recentă, deşi nu sunt la curent cu vizitele domnului Kondyakov, mi s-ar părea o indiscreţie să comentez vizita unui persoane private,” spune Eugen Ovidiu Chirovici, şeful masonilor români. Amestecul lui Kondaykov şi încercarea (nereuşită) de muşamalizare a vizitei sale din partea fraţilor săi atât de discreţi nu face decât să adauge noi piese într-un puzzle în care piesele – Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Călin Popescu Tăriceanu, Ion Iliescu suţinute de interese, masonice. Spre reamintire – Călin Popescu Tăriceanu este fiul adoptiv al lui Dan Amedeo Lăzărescu – informator dovedit al Securităţii în anul 2000 şi fost Suveran MareComandor al Masoneriei Române. Iar soţia lui Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loje Naţionalea României este, conform mai multor articole publicate în presa românească, “director în holdingul lui Patriciu”. După ce a fost ministru în cabinetul Năstase, Eugen Ovidiu Chirovici s-a înscris în 2004 în partidul lui Dan Voiculescu. Într-un articol publicat în aprilie 2007 de Trustul Gazeta citim: “Legăturile dintre PSD şi Patriciu sunt cimentate, potrivit informaţiilor noastre, şi de înalte feţe ale masoneriei româneşti. În urmă cu câteva luni, Marele Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei – rudă cu Vladimir Putin (este vorba despre acelaşi Kondyakov şi despre vizita oficială menţionată de Eugen Ovidiu Chirovici n.n.) a fost în România, unde s-a întîlnit cu Eugen Ovidiu Chirovici şi Călin Popescu-Tăriceanu. Dinu Patriciu, un apropiat al masoneriei ruseşti, este cheia întrunirii neoficiale. La scurt timp de la întâlnirea româno-rusă, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează piaţa energetică, dosarul Rompetrol este redeschis în forţă, de această dată chiar sub auspiciile Departamentului de Stat al SUA, care şi-a dat acceptul pentru acordarea asistenţei în vederea audierii martorilor – persoane din anturajul conducerii Rompetrol – pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington.” Însă în acest puzzle piesa cheie este Skull&Bones, şi ca de obicei despre ea se vorbeşte cel mai puţin. La fel cum nu s-ar fi amintit nimic despre masonul rus Kondyakov dacă Băsescu nu ar fi vorbit. Apariţia peceţii acestei grupări satanice – numărul 322 în evenimentele legate de suspendarea lui Băsescu nu poate fi trecută cu vederea. Cu atât mai mult cu cât la sfârşitul lunii mai a anului trecut a avut loc la Cluj un convent masonic internaţional, care l-a avut ca principal protagonist pe vicepreşedintele american Dick Cheney, membru al Skull&Bones şi al grupului Bilderberg. Cu ocazia acestui convent s-a pus în discuţie poziţia României faţă de cele două axe: Londra-Washington pe de-o parte, care ţine de Ritul Scoţian şi Moscova-Paris, de cealaltă parte, care ţine de Ritul Francez. Nu trebuie să uităm faptul că până acum orientarea României a fost mai degrabă către Moscova şi Franţa. Atât Ion Iliescu cât şi alţi membrii ai PSD precum fostul premier Adrian Năstase erau obedienţi faţă de masoneria roşie, culoare la care am văzut revenind PSD-ul în preajma vizitei lui Kondyakov. În ultima perioadă auzim tot mai mult vorbindu-se despre un aşa-numit “Grup de la Cluj”, tocmai oraşul în care a avut loc întâlnirea cu fratele Cheney de la Skull&Bones. Acesta se vrea a fi o fracţiune din PSD care îşi propune reformarea unui partid care şi-a pierdut tot mai mult credibilitatea. “Grupul de la Cluj este un fel de colegiu invizibil al celor care s-au săturat de inerţie şi de nomenclaturişti. Suntem o nouă generaţie politică, ce visează o nouă Românie” spune Vasile Dâncu, unul dintre exponenţi.
Punând alături toate aceste piese vedem cum lucrurile încep să se lege şi cum se prefigurează interese masonice, internaţionale. Ceea ce se petrece în România este mult mai important pentru liderii mondiali decât vor ei să ne lase să credem. Un motiv în plus să mergem în număr cât mai mare la vot şi să demonstrăm că nu dorim să fim conduşi nici de numărul 322 şi nici de masoneria rusă.
Bibliografie:
1. Valentin Manoliu-„Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de giganticaconspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale”2. Site-ul DEZVALUIRI.RO3. Site-ul postului de radio BBC ROMANIAN4. Site-ul de stiri HOTNEWS

Averea lui Ceauşescu produce dobândă! Sau cum
au devenit tovarăşii de ieri oligarhii de astăzi
Independent-al.ro, 4 iulie 2013, Nicolae Matei
Cum s-a dezvoltat imperiul Grivco
Grivco SA, adică Grupul Industrial Voiculescu şi Compania, este „nava amiral” a capitalistului Dan Voiculescu. Una dintre cele mai mari companii din România, Grivco a fost înfiinţată imediat după Revoluţie, în primii ani de paradis financiar şi legislativ, şi are afaceri în cele mai variate domenii, de la agricultură şi mass-media, până la energie, imobiliare şi comerţ Exterior.
Nu de puţine ori firma lui Dan Voiculescu a fost suspectată şi chiar acuzată public de faptul că se foloseşte de conexiunile politice ale preşedintelui Partidului Conservator (PC) pentru a fi favorizată în relaţia cu instituţiile statului şi pentru a obţine pe această cale – abuzivă – profituri imense. Astfel, mare parte dintre scandalurile în care a fost implicată compania Grivco, mai ales „scandalul Loteria”, în care se acuză o tentativă de spălare de bani, „Dosarul Energia”, în care firma este acuzată că face parte din cartelul „băieţilor deştepţi din energie” şi scandalul referitor la terenul arendat de la ADS, prin substituirea proprietarului de drept, Academia Română, de pe urma căruia întreprinzătorul Grivco obţine subvenţii substanţiale de la statul român pe picior de egalitate cu ţăranii muritori de foame, toate acestea au fost în mod constant în atenţia presei şi a opiniei publice. Bineînţeles, fără nici un rezultat sau reacţie din partea autorităţilor incapacitate, se pare, de puterea celor treizeci şi mai bine de voturi conservatoare din Parlament, direct tranzacţionabile de către fondatorul partidului.
Dar, despre cum se împletesc afacerile cu politica şi cum poate fi politica o activitate foarte profitabilă, în cele ce urmează.

Imediat după 1990 în Grivco s-au investit peste 10 miliarde de lei
Traseul pe care compania Grivco l-a parcurs încă din 1990 este unul extrem de interesant. Firma s-a dezvoltat extrem de rapid, beneficiind de aporturi succesive de capital care au făcut ca, la 28 mai 1991, Grivco să beneficieze de un capital 1,8 miliarde de lei. Mai mult, Grivco Internaţional, o altă firmă din compania lui Dan Voiculescu avea la 25 august 1992 un capital de peste 4,2 miliarde de lei, din care un milion de dolari SUA. Mai interesant este însă faptul că totalul investiţiilor ale Grivco SA din perioada 1990-1993 însumează peste 10 miliarde de lei, sumă de-a dreptul imensă pentru aceea vreme.
Acestea sunt de fapt şi motivele pentru care Dan Voiculescu este în continuare suspectat (investigatorii canadieni de care am amintit în primul episod consacrat legăturii dintre banii lui Ceauşescu şi oligarhul Voiculescu ar spune că este chiar dovedit) că ar fi fost unul dintre principalii beneficiari ai „conturilor lui Ceauşescu”, liderul de astăzi al PC fiind directorul unei importante companii securiste de comerţ exterior de dinainte de 1989 (firma Crescent, despre care am scris în episoadele enterioare). Unele informaţii indică faptul că firma Crescent a rulat sume foarte mari în perioada 1982-1989, estimările avansând cifra de 1,5 miliarde de dolari.
După moartea fostului şef al statului şi comandant suprem, dar şi a fratelui acestuia, Marin Ceauşescu, apropiat colaborator al lui Dan Voiculescu în activitatea de comerţ exterior, conturile companiei Crescent pe care a coordonat-o preşedintele PC au fost „pecetluite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu a mai ştiut care a fost destinaţia banilor din acele conturi, cine a pus mână pe acei bani, sau măcar ce sume au existat în conturi…

Acţionariatul Grivco – prieteni şi foşti colaboratori ai lui Dan Voiculescu din diverse „structuri”
Cărămizile la temelia companiei Grivco au fost puse de către Dan Voiculescu, alături de foşti colaboratori din Direcţia Securităţii Statului sau Direcţia de Aport Valutar Special. Astfel, la Grupul Industrial Voiculescu şi compania Grivco SRL, înregistrată pe 28 mai 1991, cu sediul în Bucureşti, Str. Buzeşti nr. 61, din capitalul social de 1,8 miliarde de lei, contribuţia lui Dan Voiculescu a fost de 936 milioane lei, adică 52%. Alături de preşedintele PC, contribuţii importante au mai avut Gheorghe Anca Raluca (peste 166 de milioane), Mihai Lazăr – actual preşedinte al Grivco SA, fost căpitan de Securitate şi colaborator al lui Dan Voiculescu la Crescent (peste 112 milioane), Radu Stoicovici, fost colonel de Securitate (90 de milioane), sau Victor Vâlcov, fost colaborator al fondatorului Grivco în comerţul exterior (90 de milioane).
Totodată, interesant este faptul că în Grupul Industrial Voiculescu şi Compania Internaţional (Grivco Internaţional), firmă înfiinţată pe 25 august 1992, şi cu un capital social se peste 4,2 miliarde de lei, principalii acţionari sunt Grivco SRL (cu 51%) şi compania Crescent Comercial & Maritime Ltd Cipru (cu 48,99%), nimeni alta decât urmaşa societăţii pe care Dan Voiculescu a administrat-o până în 1989. Companiile Crescent Comercial & Maritime Ltd Cipru şi Crescent Comercial Cipru, despre care presa a afirmat adesea că ar fi continuatoare a societăţii însărcinate de către Nicolae Ceauşescu să colecteze valută, apar în mai multe firme înfiinţate de către Dan Voiculescu.

Banii Grivco se întorc de la firmele off-shore, prin scheme complicate, în România
Cum am văzut anterior, o mare parte din firmele lui Dan Voiculescu au legături cu unele companii de tip off-shore, mai precis firme înregistrate în așa-zisele „paradisuri fiscale”, prin intermediul cărora profiturile realizate sunt scoase din România, pentru a se evita plata impozitelor.
Acestă schemă este deja consacrată printre marii afaceriști de după 1989, fiind folosită, după am arătat în materialele precedente, și de către Dinu Patriciu în majoritatea afacerilor. După ce se evită plata unor obligații către statul român, banii se întorc din conturile aflate în paradisurile fiscale (în cazul lui Dan Voiculescu acestea sunt în Cipru, unde sunt înregistrate firmele Crescent Comercial & Maritime şi Crescent Comercial), prin diverse scheme, care au menirea de a camufla adevărata proveniență a fondurilor.
Una dintre cele mai „eficiente” scheme de acest gen, folosită cu succes de fondatorul Grivco, presupune asocierea dintre un cetățean străin, cu legături în firmele off-shore implicate, și un reprezentant al omului de afaceri român, pentru realizarea unei investiții de anvergură. Conform contractului, cetățeanul străin pierde investiția în favoarea celui român, dacă nu îndeplinește anumite condiții, lucru care de regulă se și întâmplă. Ulterior, printr-un nou contract, de această dată între omul de afaceri (în cazul de față, Dan Voiculescu) și reprezentantul său, acesta din urmă „pierde” investiția în favoarea primului. Este chiar cazul unei anumite case, trecute de un domn cipriot pe numele unei venerabile mame care, la rândul ei, are un act cu fiul său mare magnat prin care acesta, de fapt, devine proprietar de drept asupra propriilor bani doar intermediaţi de domnul de la începutul acestei întortocheate propoziţii. Dar, nu-i problemă, înţelege el domnu’ Felix!
În acest fel, sume importante sunt repatriate în România, eludându-se plata de taxe și impozite, iar unii oameni de afaceri ajung să intre în posesia unor averi fabuloase. Este şi cazul lupului moralist Voiculescu Dan care pozează în victimă neajutorată a „dictatorului” Băsescu care nu îl lasă să facă el bine naţiei române cu anasâna şi să o treacă strada într-un capitalism roşu ca drapelul de altădată!
„Triunghiul Morţii” la Viena:
Marin Ceauşescu – Dan Voiculescu – Teodor Meleşcanu
ziartricolorul.ro

Fratele lui Nicolae Ceauşescu, Marin Ceauşescu, a fost numit în 1973, în funcţia de consilier economic al Ambasadei României de la Viena, în 1984 ajungînd şef al Agenţiei Economice din Capitala Austriei. Era o funcţie de acoperire, în realitate el fiind şeful spionajului economic românesc în Europa Occidentală. La 28 decembrie 1989, Marin Ceauşescu este găsit spînzurat în subsolul clădirii ocupate de Agenţia Economică de la Viena, verdictul anchetei poliţiei austriece fiind acela de sinucidere. Deşi nu există dovezi concrete, sînt suspiciuni că Marin Ceauşescu ar fi fost asasinat de foşti ofiţeri ai Departamentului Economic al fostei Securităţii, bănuielile planînd asupra lui Dan Voiculescu şi Teodor Meleşcanu.
Anumite personaje care au trăit aceste momente, acum retrase din Serviciile Secrete româneşti, spun că zvonurile sînt întemeiate pe cîteva elemente prea puţin probabile a fi simple coincidenţe. Primul element este acela că ambele personaje erau subordonate ierarhic lui Marin Ceauşescu. Conform datelor din arhivele fostei Securităţi, în afara celor doi, care executau operaţiunile financiare în relaţie cu băncile unde erau conturile, doar fratele lui Nicolae Ceauşescu avea cunoştinţă, la zi, despre aceşti bani. Un alt element, pus la dispoziţie după ’90 de Serviciile Secrete olandeze, este acela că, în momentul decembrie 1989, olandezii monitorizau activităţile lui Marin Ceauşescu, iar ultima convorbire telefonică avută de acesta a fost cu Teodor Meleşcanu, în ziua dinainte de a fi găsit spînzurat. De asemenea, cu o zi înainte, Dan Voiculescu a fost văzut în sediul Agenţiei Economice din Viena.
Atît Voiculescu, cît şi Meleşcanu erau colonei D.I.E. Marin Ceauşescu fusese pus, încă din 22 decembrie, sub arest, în sediul Agenţiei, de către angajaţii de la Viena, în pivniţa în care avea să fie găsit spînzurat. Interesant este faptul că, deşi i se luase televizorul, i se lăsase telefonul, el vorbind curent în România sau în alte ţări.
Faptul că moartea lui Marin Ceauşescu este consecinţa directă a unei bătălii care s-a dat în interiorul Securităţii pentru controlul conturilor secrete ale lui Nicolae Ceauşescu este şi concluzia avocatei americano-elveţiene Suzanne Wolfe Martin, care, în 1990, a fost cooptată în echipa de investigatori străini pe care Guvernul Roman i-a angajat să identifice eventualele conturi pe care Nicolae şi Elena Ceauşescu le-ar fi deţinut la bănci din afara ţării. Conform unor concluzii fără echivoc, date publicităţii de aceasta la sfîrşitul anilor ’90, Marin Ceauşescu nu s-a sinucis, iar poliţia din Viena a acoperit acest caz, închizînd dosarul cu concluzia că a fost o sinucidere. Şi încă ceva: grinda de care a fost găsit spînzurat bătrînul de 73 de ani era înaltă de cca. 3 metri – ori, pentru a ajunge acolo, ar fi fost nevoie de o scară, ceea ce n-a existat. Mai mult ca sigur că fratele mai mare al lui Nicolae Ceauşescu n-avea motive să se sinucidă, el fiind asasinat, pentru a i se închide gura. Oameni bine informaţi afirmă că banii pe care îi avea, în conturi, firma „Dunărea“ (director Dan Voiculescu) se apropiau de 1 miliard de dolari.

Condamnarea lui Dan Voiculescu la închisoare și teaua norocoasă a securiștilor lui Ceaușescu
Voxpublica.realitatea.net, Stelian Negrea, 4 august 2014
Ce ironie a sortii: majoritatea covarsitoare a securistilor, care au sustinut cu vehementa regimul comunist al lui Ceausescu, s-a predat dupa o lovitura de stat, in care si-au impuscat seful, in bratele ideologiei fostilor dusmani, devenind capitalisti practicanti. E o transformare revoltatoare care a devenit un banal truism. Dan Voiculescu se ocupa inainte de ’89 cu sortarea banilor Securitatii, bratul inarmat al lui Ceausescu care fie ii baga in buzunar, fie ii folosea pentru asuprirea propriului popor fie pentru lupta impotriva diversilor dusmani de clasa.
Dupa ’89 acelasi Dan Voiculescu a ramas total intamplator cu conturile lui Ceausescu pentru uzul propriu si daca tot nu mai era nimeni sa-l traga la raspundere (ce sansa unica cu care te intalnesti o singura data in viata!) atunci a inceput sa-si construiasca un imperiu economic pe persoana fizica. Nimic mai ticalos, nimic mai marsav, nimic mai revoltator si totusi pe strada mai gasesti cetateni romani de diferite varste, cu educatie mai multa sau mai putina dispusi sa aplece urechea ba chiar sa cada plasa victimizarilor venite din partea mogului media pe care bratul lung al legii l-a ajuns intr-un final intr-un dosar de coruptie in care-i acuzat in dosarul ICA ca a produs un prejudiciu bugetului de stat de 60 de milioane de euro si si-a folosit functia de sef de partid pentru a pune mana la preturi enorm de subevaluate a unor active ale statului.
Azi stam din nou cu sufletul la gura nu pentru a-l vedea pe batranelul decrepit, care cu siguranta ca-si iubeste nepotii si sigur nu agreaza efectele nocive ale incalzirii globale, pe numele lui Dan Voiculescu in puscarie ci pentru a ne desparti de un trecut putred si infect de care incercam sa scapam de 25 de ani si sa ne bucuram ca se stinge steaua norocoasa a securistilor ticalosi ai lui Ceausescu. Evident ca intreg imperiul mediatic al lui Dan Voiculescu in frunte cu aplaudacii sai de frunte Mihai Gadea&Mircea Badea si toti ciracii de prin studiouri aflati pe statele lui de plata vor trambita la nesfarsit ca dosarul de coruptie al sefului lor este unul fabricat de adversarii lui politici nefiind nicidecum efectul actiunilor nelegale de apropriere a bunurilor statului de catre acesta. In disperarea lor, si-au fabricat si eticheta manipulatorie a dosarului numindu-l “Telepatia”, dorind sa induca in opinia publica sentimentul ca singurul mod, in care Dan Voiculescu a actionat in acest dosar, a fost unul telepatic si nicidecum prin propriile fapte si actiuni. Nimic mai fals si pentru cei care mai aveti inca indoieli sau sunteti dispusi sa credeti astfel de gogosi manipulatorii cititi rechizitoriul procurorilor si o sa va convigeti de contrariu.
Ca intreg aparatul mediatic al lui Dan Voiculescu vrea sa ne prosteasca pe fata nu mai e o noutate (am sa va prezint la momentul oportun si cand voi obtine acordul cum imperiul mediatic al lui Dan Voiculescu se victimizeaza inclusiv in Occident) . Ne-am obisnuit ca Ministerul Propagandei sa ne vare pe gat tot felul de manipulari, de minciuni sfruntate, de opinii partizane vandute pe post de informatii ale unor jurnalisti independenti carora mogulul media nici cu bani nu i-a imprumutat si nici nu le-a cerut in schimb sa ii ia apararea intr-un mod desantat etc. N-am prea mari sperante ca in tot trustul Intact se va mai trezi unul ca mine care sa dea in vileag practicile de santaj editorial ale acestui trust si a modului nedemn in care s-a trasformat dintr-o institutie media antiguvernamentala intr-un organism de propaganda putred in slujba propriului patron. N-am prea mari sperante nici din partea breslei jurnalistice si a ONG-urilor, care chipurile se lupta pentru curatenia mass-mediei romanesti, pentru ca sunt autosuficiente, comode si nedornice sa iasa din propria zona de confort in care-si savureaza in liniste diversele sinecuri cu finantari de afara.
Sperante nu vin nici macar din partea telespectatorilor “mesmerized”/vrajiti si nu in sensul bun de intreg aparatul de propaganda al lui Dan Voiculescu, dovada fiind ratingurile emisiunilor lui Mihai Gadea – daca or fi pe bune si nu masluite. Singura mea speranta vine din Justitie, mai exact a Curtii de Apel Bucuresti care sa mentina macar definitiva si irevocabila macar sentinta de 5 ani cu executare data de Tribunalul Bucuresti. Si inca o data nu pentru ca m-a hartuit pe mine Dan Voiculescu de 3 ani de zile prin tribunale pe toate partile – civil, penal, comercial, uite ca pe administrativ nu mi-a intentat nici un proces – ci pentru a incerca sa redea demnitate unei bresle jurnalistice al carei etalon este acum slugarnicia totala la mogul. Dar si pentru a transmite si un semnal catre toti securistii lui Ceausescu ca, dupa 25 de ani, steaua lor norocoasa a apus si pentru a curate lumea politica dar si cea economica de toate relicvele trecutului comunistoid. Dar si pentru a ridica valul de orbire care s-a asternut ca o plaga peste o parte a electoratului care sta lipit de televizor pentru a fi afla cu cine sa voteze si pe cine sa urasca.
Odata ingenuncheata invincibilitatea securistilor lui Ceausescu, din care face parte si Voiculescu, avem sansa sa speram la un alt viitor. Nu inseamna ca pericolele au disparut cu totul ca demoni sunt la tot pasul si ca putem sa ne culcam pe-o ureche dar macar am invins un cancer al trecutului de care ne-am tot iluzionat ca am scapat de 25 de ani. Asta pentru cei care vor sa lupte, pentru ceilalti exista fie lehamitea dulceaga fie dezinteresul acru.

Odiseea Crescent (5): ”Arestați-l pe DAN VOICULESCU!” – În 1990 ”Crescent” a înghițit ”Dunărea”, iar ”Conturile lui Ceaușescu” sunt, de fapt, ”Conturile lui Dan Voiculescu și ale SIE”!
Site-ul danbadea.net, 11 noiembrie 2013
UPDATE: Am postat pe pagina mea de Facebook toate documentele referitoare la relația CRESCENT – ICE DUNĂREA (Serviciul 4 – compensare) inclusiv opisul acestora, documente provenite din Arhiva Comercială a ICE Dunărea, desecretizată deja și aflată la Arhivele Naționale.
Blogul (badeadan.blogspot.ro) pe care am postat initial toate documentele si fotografiile folosite ca argumente, mi-a fost sters de GOOGLE, la reclamatiile si plangerile mincinoase (neverificate de birocratii cretini de la BLOGSPOT – platforma a GOOGLE) facute de patronii gazetei de santaj si trafic de influenta CURENTUL. Este vorba despre santajistii Mirela si Mihai Iacob (soti), ea fiind patroana de fatada a societatii DRAMIRAL MEDIA GROUP SRL, ce editeaza gazeta de partid (PDL – aripa Blaga) Curentul.
– Pentru că m-am săturat de câte prostii spun ziariștii de sticlă, pe tema generic numită ”Conturile lui Ceaușescu”, am decis să pun aici, cap la cap, niște informații care să le înlesnească discursul și să înțeleagă toți cum stau lucrurile cu această poveste veche de 23 de ani –

O întâmplare petrecută în urmă cu mai bine de un deceniu coroborată cu alte informații adunate ulterior, duc la o posibilă rezolvare a marii enigme postdecembriste referitoare la așa zisele ”CONTURI ALE LUI CEAUȘESCU”, conturi care, în realitate, n-au existat. Ceaușescu n-avea nevoie de conturi, ca Marcos sau alt dictator, pentru că el că stăpânea totul fără a fi însă proprietar pe nimic.

Conturile lui Ceaușescu erau de fapt, după opinia mea, Conturile lui Dan Voiculescu – parte dinConturile Securității.
Întâmplări și declarații aparent disparate recompun astăzi o ipoteză logică, dar de-a dreptul șocantă, în cazul în care se va și dovedi a fi adevărată: Imperiul lui Dan Voiculescu este construit pe relația cu ICE Dunărea, iar apoi pe cadavrul fostei unități acoperite a CIE, ascunse, după desființarea din 1990, nu în Romtehnica, așa cum s-a lăsat să se înțeleagă, ci în burta societății Crescent-Cipru, o altă firmă acoperită și ea, a aceluiași Serviciu român de Informații Externe. Cel puțin așa afirma – când era în viață – unul dintre foștii șefi ai CIE, chiar cel care a înființat ICE Dunărea în 1982.
Sigur, pentru astfel de afirmații Dan Voiculescu a fost, este, și va fi dispus să dea în judecată pe oricine le-ar face, mai puțin pe cei care l-au controlat direct, secret și legal. A făcut-o deja, de-a lungul anilor, a câștigat procese, înclusiv cu Băcanu, pe vremea în care acesta încă nu devenise sclavul unor interese mărunte, dar n-a reușit să bată logica elementară a faptelor.
A câștigat chiar și cu mine un proces, pentru că i-am zis securist și Nabab al Epocii de Aur, ba mai mult, am avut tupeul să-i spun în față că imperiul său ”își are fundația adânc infiltrată cu conturile Securității”. În acel proces, început pe vremea în care eram la Evenimentul Zilei, iar ziarul era de top, atunci, nu cum a a juns astăzi, și în care mi-am permis să-l calomniez sugerând că ar fi fost securist (!), sau ”afacerist” (termenul a fost considerat jignitor față de tovarășul Voiculescu, de către judecătoarea Diana Iuliana Pasăre, ajunsă ulterior, evident!, la Înalta Curte de Casație și Justiție – o judecătoare iresponsabilă care a făcut de rușine Justiția românească, condamnând un ziarist că i-a spus securistului securist!), sau chiar NABAB AL EPOCII DE AUR, pentru că își permitea în plină dictatură a lui Ceaușescu să-și trimită neamurile (fiicele, nevasta și guvernanta) peste tot prin Europa, să le cazeze la cele mai bune hoteluri, iar de aceste sejururi să se ocupe, la ordinul său, chiar directorul general al Crescent, John Edgington, un papagal englez plasat de fațadă în fruntea unei societăți sub acoperire, Crescent, a câștigat peste 330 milioane lei. Bani buni pentru vremea aceea în care judecătorii erau corupți până în măduva oaselor de la mîna cu care încasau șpaga. Cum poți condamna un jurnalist, altfel decât luând șpagă, sub acuzația că l-a numit securist pe securistul Dan Voiculescu, sau afacerist, pe afaceristul Dan Voiculescu? Iată că s-a putut, detaliile picante ale cazului fiind prezentate de mine în materialul ”Odiseea CRESCENT (1): Cum am fost condamnat de o judecătoare coruptă pentru că l-am numit AFACERIST pe TURNĂTORUL Dan Voiculescu”
Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat. Au apărut ipoteze noi, iar banii lui Voiculescu nu pot condamna ipotezele. Asta deoarece nu poți condamna logica, oricâți bani ai pune în joc.
Deocamdată, informațiile importante adunate pînă acum, referitoare la Voiculescu-Crescent, ar fi următoarele:
1. Dan Voiculescu a fost numit, în 1982, directorul reprezentanței Crescent-Grecia din București, la cererea, chipurile, a unui libanezo-grec numit Fouad Sanbar, așa-zisul patron al Crescent-Grecia. Numirea lui s-a făcut prin transfer de la ICE Vitrocim, la Oficiul ARGUS (firTooltipnullmă acoperită a Securității, aflată în coordonarea Direcției a III-a), condus de colonelul Dragoș Diaconescu.

2. În 1984, Dan Voiculescu este numit director general al reprezentanței Crescent-Cipru (denumirea exactă este CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME (CYPRUS) LTD), un off-shore al aceluiași Fouad Sanbar, conform declarațiilor oficiale. Voiculescu avea mână liberă să decidă asupra tuturor afacerilor Crescent-Cipru și a filialelor sale din Austria (Eisenstadt) sau din oricare altă parte a lumii.
3. Firma Crescent-Cipru a fost preferata Securității românești, prin unitatea militară ICE Dunărea, în comerțul exterior, ajungând, spre exemplu ca în 1987 să dețină monopolul importului de alumină al României, afacere supervizată personal de Nicolae Ceaușescu.
4. Crescent-ul lui Voiculescu a fost, pentru ICE Dunărea (CIE), principalul beneficiar al exporturilor de ciment, uree, produse metalice, aluminiu.
5. Pentru a înțelege cât de importantă a fost firma Crescent pentru Securitatea română, via ICE Dunărea, prezint câteva date furnizate de cei care au pătruns în arhivele ICE Dunărea: în 1988, ICE Dunărea (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT-Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale; tot în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE DUNĂREA a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale ROMÂNIEI; în 1989, ICE DUNĂREA (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT – Cipru 49,94% din volumul său total de export li aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale etc etc.
6. Afacerile ICE Dunărea-Crescent au fost realizate fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS, aspect care contravine flagrant practicii curente a ICE DUNĂREA și naște întrebări referitoare la avantajele părții române. Conform procurorilor, ”această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform regulilor epocii – prin operațiuni AVS.
7 În arhivele ICE Dunărea, de la SIE, au fost descoperite, de către procurori, ”indicii conform cărora firma Crescent-Cipru a fost proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public de constituire a fost dublat de un act juridic secret)”
8. Naș Leon, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid a declarat, conform informațiilor furnizate de mine în ”Averea președintelui”, că firma CRESCENT a fost o societate mixtă româno-cipriotă.
Informații consemnate din declarațiile lui Naș Leon, adjunctul șefului Gospodăriei de Partid, veteranul acelei instituții unde era angajat din 1946!
9. Același demnitar din fruntea Gospodăriei de Partid a mai declarat că societatea CRESCENT -Cipru a intrat în competiție cu Oficiul Economic ”Carpați” (ce deținea ICE Carpați) instituție a Gospodăriei de partid, Crescent fiind chiar favorizată, în 1987, în competiția cu firma PCR, ICE Carpați . Culmea, această favorizare ne-a adus atunci un prejudiciu de peste 2,8 milioane de dolari. Asta deși, cum am dezvăluit în Averea președintelui, toți banii rezultați din această operațiune a Oficiului Carpați erau depuși într-un cont distinct de la BRCE, contul 134, cont la dispoziția lui Nicolae Ceaușescu, iar în 1987 Crescent a deținut monopolul la importul de alumină.
”În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de “prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari” – rezumam eu, într-un articol din 1998, informațiile prezentate de un inspector general din Ministerul Finanțelor îngtr-o Notă din februarie 1990.
Iată mai jos și documentul original, se demonstrează că SECURITATEA a fost, atunci, în 1987, mai tare decât PARTIDUL COMUNIST. Firma CRESCENT a fost, adică, mai tare decât ICE CARPAȚI! – în dauna statului român.

Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag1)

Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag2) – un minus de 2,3 milioane dolari!

Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român – pag 3 (Voiculescu trebuia anchetat încă de atunci)

Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român: CRESCENT ”a avut, practic, monopolul importului de alumină în anul 1987”!
10. Au fost identificate, în arhiva operativă a ICE Dunărea cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiarmembru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol), ridicând mari semne de întrebare cu privire la posibila sa apartenență a ICE Dunărea (!)
11. CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989).
12. John Edgington – unul dintre ”proprietarii” CRESCENT menționați în actul public de constituire a firmei a declarat în 1989, în fața unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, că societatea CRESCENT este proprietatea lui Nicolae Ceaușescu (vezi lucrarea mea, ”Averea președintelui”) și că el nu mai are nimic de a face cu această societate; se pare că această declarație ar fi fost menționată de către persoana respectivă pen coperta dosarului bancar; de altfel, în 1990, acel dosar nu se mai afla la locul obișnuit, ci în seiful Guvernatorului Băncii centrale a Ciprului! – declara avocatul Ion NESTOR în 1990, în urma unei deplasări făcute în mod special pe tema fondurilor deturnate, în Cipru, Grecia și Austria în perioada 8-18 mai 1990;
13. În posesia comisiei experților canadieni s-a aflat o scrisoare a lui John Edgington adresată reprezentanței din București, prin care, în calitate de Proprietar al Crescent, afirma că ar fi semnat un formular de transfer al acțiunilor Crescent în alb, într-un singur exemplar, pe care l-ar fi încredințat reprezentantului din București, adică lui Dan Voiculescu, deși Fouad Sanbar a afirmat contrariul, anume că formularul în alb i-a fost înmânat lui și l-a completat cu numele său în ultima săptămână din decembrie 1989
Pe lângă acestea au apărut și alte informații care necesită însă o prezentare mai în detaliu.
Așadar,
14. Dan Voiculescu s-a opus în anul 2000 declasificării de către CSAT a arhivei ICE Dunărea și cercetării de către procurori a documentelor din acea arhivă aflată la SIE. El a atacat, inclusiv prin organul său de presă, Jurnalul național, Hotărârea CSAT pe care a declarat-o ilegală, anunțănd cu litere de o șchioapă: CSAT ÎNCALCĂ LEGEA!
După cum se știe, Consiliul Suprem de Apărare a Țării CSAT) a decis, în 17 august 2000, la cererea șefului SIE de atunci, Cătălin Harnagea, declasificarea arhivei ICE Dunărea, o unitate militară (UM 0107) ce acționa sub acoperirea unei întreprinderi de comerț exterior. Mai mult, s-a decis și verificarea arhivei de către doi procurori special desemnați (unul dintre ei fiind Ovidiu Budușan). ”Pentru verificarea modului în care s-au încheiat și derulat contracte, convenții sau alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar susceptibile că au adus prejudicii maeriale și financiare statului român, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție va desemna doi procurori care să studieze arhiva fostei Întreprinderi de Comerț Exterior ”Dunărea”. verificările vor avea regim de confidențialitate până la deschiderea oficială a dosarelor penale privind activitățile penale derulate în cadrul Întreprinderii de Comerț Exterior ”Dunărea” (Art.2).

Hotărârea CSAT privind declasificarea arhivei ICE Dunărea, publicată de ziarul lui Dan Voiculescu, Jurnalul Național
Decizia semnată de președintele de atunci al CSAT, Emil Constantinescu, se baza pe o adresă a șefului SIE în care se afirma că ”pe parcursul activității desfășurate, prin Întreprinderea de Comerț Exterior ”Dunărea”, s-au încheiat și derulat contracte, convenții, alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar, care au adus prejudicii materiale și financiare statului român”.

Sesizarea Directorului SIE către secretarul CSAT, din 1 august 2000
Deși n-a pierdut niciodată vreo ocazie de a se arăta deschis cercetărilor privind relația CRESCENT cu conturile generic numite ”ale lui Ceaușescu”, în fapt fiind conturi ale fostei Securități, Dan Voiculescu s-a opus categoric deschiderii arhivei ICE Dunărea, societate din relația cu care el și-a construit un adevărat imperiu economic într-un timp extrem de scurt.

Asta nu înseamnă decât că el s-a temut ca nu cumva să se afle ceva ce i-ar periclita poziția deținută în cadrul propriilor afaceri. De ce s-ar teme cineva de o verificare din partea unor procurori a arhivei comerciale a unei firme a Securității, sau chiar a arhivei operative a acesteia?! Pentru că o astfel de cercetare ar duce la aflarea unor secrete ce trebuie apărate. În fapt, e vorba despre secretul lui Polichinelle: CRESCENT nu-i aparține lui Voiculescu, ea fiind, și după opinia mea, o firmă cel puțin mixtă a Securității, dacă nu în totalitate a fostei DSS. Iată, așadar, unde conduc toate informațiile care s-au adunat în ultimii 23 de ani despre relația Dunărea-Voiculescu-Crescent.
Toate informațiile despre adevărata relație a lui Voiculescu cu Crescent se află, (ori s-au aflat, dacă generalul Rotaru nu a pătruns în arhivele operative ale ICE Dunărea) în arhiva de la SIE a ICE Dunărea. Este opinia mea și ea se bazează pe mai multe argumente prezentate în materialele Odiseea Crescent (II) și Odiseea Crescent (III) de pe acest site, dar și în alte materiale publicate.
Iată ce declara Dan Voiculescu în cartea sa ”Adevărul despre CRESCENT” (publicată în anul 2001, când Ion Iliescu, noul președinte al Romțniei, a decis anularea hotărîrii anterioare de declasificare a arhivei ICE Dunărea, deci a resecretizat arhiva operativă!), referitor la pleașca de zeci sau sute de milioane de dolari care i-ar fi căzut pe cap, după ce unui arab (Mikhael Fouad Sanbar) i-ar fi căzut capul – la propriu – sub tirul gloanțelor pe o stradă din Grecia.
“A apărut un testament al acestuia (Fouad Sanbar – nota mea), care a intrat în vigoare în anul 1995 (în timpul guvernului Văcăroiu – nota mea), o dată cu trecerea în nefiinţă a domnului Sanbar. Conform acestuia, toate bunurile firmei Crescent-Cipru vor fi transformate în lichidităţi în momentul în care protectorul testamentului, respectiv subsemnatul, îl va urma în eternitate pe binefăcătorul său (eveniment numit în testament “initiating event”). Sumele astfel obtinute vor fi distribuite în mod echitabil între membrii familiei sale, salariaţii Crescent-Cipru şi o fundaţie perenă, conform ultimei dorinţe a domnului Fouad Sanbar” – scrie Dan Voiculescu în cartea sa de povestiri.

Povestea cu arabul care, după moartea sa, i-ar fi lăsat moștenire lui Dan Voiculescu, o firmă a cărei valoare este de zeci sau sute de milioane de euro, în condi țiile în care el avea o soție necăjită și doi copii handicapați, este o snoavă pe careo poți crede doar dacă ești sub influența alcoolului sau ai primit un ordin în acest sens. Nu cred că există cetățean arab, sau ne-arab, întreg la minte care să pună mai presus de Allah sau Dumnezeu și familie, pe Dan Voiculescu.
Prin urmare, testamentul de care vorbește Dan Voiculescu în cartea sa este o poveste de adormit vigilența Fiscului român sau chiar a Justiției române, care ar putea ancheta, spre exemplu, cum a intrat o firmă acoperită a fostei Securități (Crescent), deci a statului român, înființate departe de țară, în posesia unei persoane private.
Este posibil și ca ipoteza mea să fie o simplă aiureală, dar este a mea și mi-o susțin. Asta pentru că nu există o altă explicație reală a transferului acțiunilor și capitalului social al firmei Crescent către Dan Voiculescu, un simplu angajat al firmei, chiar dacă a deținut poziția de director general al reprezentanței din București a acesteia.
Raportul procurorilor care au cercetat arhiva ICE Dunărea ridică mari semne de întrebare cu provire la legalitatea tranzacțiilor, sugerând chiar că, așa cum arătat la punctul 7, Crescent ar putea fi o firmă românească. Iată, mai jos, pentru cei care n-au avut acces la el, raportul întocmit atunci de procurorul Ovidiu Budușan după vizita aprobată de CSAT în arhiva operativă a ICE Dunărea, raport din care am reținut doar partea referitoare la Crescent:
“3. CRESCENT – Cipru
“Din verificările efectuate referitor la parteneri de afaceri ai ICE “Dunărea” – în colaborare cu care aceasta a derulat contracte de valori foarte mari – a fost identificată firma CRESCENT –Cipru. Aceasta a beneficiat în 1989 de livrări masive de ciment pe diferite relații (Spania, Republica Dominicană, Algeria), uree, produse metalice, aluminiu. Firma CRESCENT-Cipru a reprezentat pentru ICE “Dunărea” principalul beneficiar al exporturilor vizând produsele amintite, cu urmărirea și derularea livrărilor fiind însărcinate trei din cele șase servicii ale celei din urmă (3,4 și 6).
În urma evaluărilor exporturilor de ciment corespunzătoare anului 1986 (serviciul 6), nu au fost identificate cazuri în care valoarea mărfurilor livrate să nu fi fost încasată de la partenerul extern. Debitele au fost stinse în toate cazurile prin achitarea anticipată a contravalorii produselor livrate, prin acreditiv (L/C), transfer bancar sau prin compensare. S-au consultat în acest sens dosarele de facturi externe (pentru uz intern), dosarele financiare (dispozițiile de plată), extrasele de cont și notele contabile aferente (Anexa nr. 8).
În vederea stabilirii participării firmei Crescent-Cipru la realizarea volumului de afaceri al ICE “Dunărea”, a fost efectuată o evaluare a contractelor și a livrărilor efectuate în anii 1988-1989 de către compania românească în favoarea celei cipriote, prin intermediul Serviciului 6, – ciment și materiale de construcții – stabilindu-se următoarele (Anexa 9):
– în 1988, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale
– în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 40%
din totalul exporturilor de ciment ale României (total export ciment 1988 – 3.325 mii tone/ Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/Crescent Cipru 1988 – 1.324.740 tone).
– În 1989, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT Cipru 49,94% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale.

– în 1989, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 26% din exporturile de ciment ale României (total export ciment 1989 – 1893,2 mii tone/Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/ Crescent Cipru 1989 – 493.227 tone)
– în 1989, ICE “Dunărea” și CRESCENT Cipru încheiaseră contracte privind exportul a 1.380 mii tone ciment, reducerea la o treime a cantităților livrate datorându-se anulării unor contracte în derulare în contextul evenimentelor politice de la sfârșitul anului 1989 (Anexa nr.10)
Întregul volum de afaceri menționat mai sus a fost realizat fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS (aspectul contravine flagrant practicii curente a ICE “Dunărea” și naște întrebări referitoare la avantajele reale ale părții române. Această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform epocii – prin operațiuni AVS. Beneficiarul/beneficiarii acestor acțiuni nu au fost identificați).
Ca și în cazul firmei DOBIAS – Austria, există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic de constituire era dublat de un act juridic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (Precizăm în acest sens și informațiile furnizate de NAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid, conform cărora CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă, și declarația lui JOHN EDGINTON, unul dintre “proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia “CRESCENT” este proprietatea lui “CEAUȘESCU” (surse publice).
În același context, merită menționat faptul că relația dintre directorul sucursalei CRESCENT-Cipru (firmă străină, conform actelor publice de constituire) la București, DAN VOICULESCU, și ICE “Dunărea” a fost una foarte specială și atipică. Astfel, s-au identificat cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiar membru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol). De asemenea, cu ocazia primirii în anul 1988, de către ICE “Dunărea” a titlului de “Erou al Muncii Socialiste”, VOICULESCU expediază o telegramă prin care felicită firma parteneră în numele său și al colectivului CRESCENT (firmă străină!) pentru distincția primită.

Pe de altă parte, firma CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989). (Anexa nr. 9)
Pe lângă volumul mare de afaceri derulat cu firma CRESCENT – Cipru, o altă modalitate de favorizare evidentă a firmei cipriote consta în practicarea de către ICE “Dunărea” – în cadrul relațiilor contractuale directe stabilite cu aceasta sau a celor în colaborare cu alte foste Întreprinderi de Comerț Exterior – a unor niveluri de prețuri preferențiale. În acest sens a fost identificat un proiect de raport al Curții Supreme de Control Financiar, încheiat la fosta ICE “METALIMPORTEXPORT”. În acesta se consemna că, “din analiza și controlul efectuat a rezultat că reducerile de prețuri făcute la propunerea și de către directorul METALIMPORTEXPORT, Ghiță Constantin, la contractele încheiate cu firmele EZZ și CRESCENT nu sunt justificate”. Constatarea este argumentată, în raportul amintit, prin descrierea ilegalităților comise, fiind menționate și acelea de fals și uz de fals (fapte penale). Documentul este încheiat cu mențiunea “ICE “DUNĂREA” a participat la contractarea și derularea tuturor contractelor (…), iar la capitolul “propuneri” se menționează “propunerile se vor face dup discutarea proiectului de raport” (Dosar 871, Serviciul 4).
4. Neîncasarea unor sume datorate de către firma CRESCENT – Cipru, aferente exporturilor de tablă, țevi și oțel beton
În urma evaluării exporturilor de tablă, țevi și beton efectuate de către ICE “Dunărea” în favoarea firmei CRESCENT-Cipru există suspiciunea cu privire la neîncasarea unor livrări efectuate cu precădere la sfârșitul anului 1989.
Astfel, dintr-o notă de convorbire din 25 martie 1989, la care au participat Dan Voiculescu și conducerea ICE “METALIMPORTEXPORT”, împreună cu ofițerul Popoiu Ioan de la ICE “DUNĂREA”, rezultă că Dan Voiculescu a cerut să se extindă termenul de plată convenit inițial cu cele două firme românești la 120 de zile d ela livrarea mărfii. Partea română a acceptat propunerea cu efect imediat, promițând să întocmească ulterior nota de aprobare a MCECEI. De aici pornesc deficiențe legate de ultimele livrări efectuate în 1989 pentru care nu există nici o dovadă că s-a realizat plata (Nu există facturi, note de realizări, declarații vamale de export sau alte probe care să probeze plata). Astfel:
a) Nava RASELTINA a părăsit portul Constanța la 5 octombrie 1989, cu 3000 tone tablă, destinația SUA, contract CRESCENT.
b) Nava ILFOV a părăsit portul Constanța la data de 6 octombrie 1989, cu 1.670 tone oțel beton, destinația SUA, contract CRESCENT.
c) Nava MUNZUR a părăsit portul Constanța la 9 octombrie 1989, cu 4.066 tone oțel beton, destinația destinația Turcia, contract CRESCENT.
d) Nava DIMIS a părăsit portul Constanța la 11 octombrie 1989, cu 8.523 tone tablă, destinația SUA, contract Crescent.
e) Nava MUNZUR a părăsit portul Constanța la 30 octombrie 1989, cu 3.940 tone oțel beton, destinația Turcia, contract CRESCENT.
f) Nava CALAFAT a părăsit portul Constanța la 3 noiembrie 1989, cu 7.934 tone oțel beton, destinația Egipt, contract CRESCENT
g) Nava TELEGA a părăsit portul Constanța la 22 noiembrie 1989, cu 2.000 tone țevi, destinația Canada, contract CRESCENT.
h) Nava FĂGĂRAȘ a părăsit portul Constanța la 11 decembrie 1989, cu 8.000 tone oțel beton, destinație SUA, contract CRESCENT.

5. Neîncasarea unor comisioane confidențiale convenite a fi plătite de către firma CRESCENT-Cipru
Din evaluarea operațiunilor AVS derulate împreună cu firma CRESCENT-Cipru au fost identificate cazuri în care comisionul confidențial convenit a fi plătit de către firma cipriotă în favoarea ICE “DUNĂREA” nu a fost transferat integral acesteia din urmă.
Astfel, în nota informativă referitoare la desfășurarea unei întâlniri ce a acut loc între D. Teodoru, reprezentantul firmei Crescent-Cipru și Alexandru Voinic, de la ICE “DUNĂREA” (dosarul operațiunii AVS “ALUMINA”) se precizează că, în cadrul discuției “(…) s-au făcut referiri la problema transferului de dolari comunicat (…). S-a reamintit promisiunea făcută în anul 1997, luna februarie că, dacă se va perfecta operațiunea de aport valutar, atunci se vor remite circa 100.000 dolari. Operațiunea s-a derulat, și în contul respectiv s-a remis o sumă mult mai mică. Domnul D. Teodoru a precizat că s-au făcut transferuri în mai multe părți și că nu au mai rămas fonduri disponibile. Totuși, Alex. Voinic a menționat că el a fost foarte supărat că nu s-a respectat promisiunea făcută inițial și ar fi mai bine dacă s-ar analiza din nou situația deoarece, pentru viitor, el nu se va mai preocua pentru perfectarea de afaceri cu firma Crescent. Dl. Teodoru a promis că va discuta cu Dl. D. Voiculescu și, probabil, vor reveni asupra acestui subiect”.
Din verificarea documentelor identificate până în prezent în arhiva operativă, rezultă că acțiunea “ALUMINA” a fost închisă fără să se încaseze întreaga sumă convenită – 100.000 USD – ci doar 27.690 USD. Nu s-a putut stabili destinația finală a diferenței de 62.310 USD, datorată de către firma cipriotă societății “DUNĂREA”.

12.Ion Iliescu, imediat ce a ajuns președinte al României, a resecretizat arhiva ICE Dunărea!
De asemenea, nu există o altă explicație logică (dacă o excludem pe cea a interesului național) a intervenției din anul 2001 a lui Ion Iliescu, protectorul lui Dan Voiculescu, care a decis blocarea anchetei declanșate printr-o decizie a CSAT, cu un an mai devreme, asupra arhivei ICE Dunărea, și resecretizarea acesteia. Iar ipoteza ”interesului național” în resecretizarea arhivei Dunărea nu poate fi decât aceasta: Firma Crescent, partenerul favorit de afaceri al ICE Dunărea, a fost o firmă a Securității, deci a statului român, iar capitalul reinvestit al acesteia, după 1990, regăsit în imperiul lui Dan Voiculescu este un capital de stat. Asta ar însemna caGRIVCO – constituită pe structura și cu oamenii de la ICE Dunărea – dar și Intact să fie, de fapt, firme ale statului român cu care a fost cadorisit Dan Voiculescu, firul roșu al Securității în societatea românească de ieri și de astăzi. Ceea ce pare absurd. Sau nu?!…
Deocamdată, tot ce s-a demonstrat din legendele care au însoțit parcursul lui Dan Voiculescu a fost, în primul rând, statutul său de turnător ordinar al Securității, fapt care, în realitate, este unulpozitiv din perspectiva imensei mize aflate în joc: păi dacă a fost un informator ordinar al Securității, cum mai putea să fie el patronul român, ales tot de Securitate – e drept, de o parte a Securității, adică de CIE, Securitatea externă -, pentru o firmă grecească preluată de la un arab și reînființată apoi în paradisul fiscal din Cipru, în 1982, cu puțină vreme înainte de înfințarea la București a unei societăți surori, ICE Dunărea ?!…
Desigur, în iunie 2005, după ce s-a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea, care nu conținea partea operativă a relațiilor dintre Dunărea și Crescent, Voiculescu s-a declarat de acord cu aceasgtă decizie, încercând să arate cât de fericit este el că, astfel, se va demonstra că nu a fost securist sau beneficiar al unor conturi ceaușiste. Printr-o declarație publică de un cinism desăvârșit, asemănătoare celei prin care a renunțat la calitatea de senator pentru că nu i-ar fi convenit nu știu ce lege neadoptată, când el o făcea pentru că îi ajunsese lațul dosarului ICA la gât, cazul fiind aproape de finalizare la Înalta Curte de Casație și Justiție, Dan Voiculescu s-a arătat satisfăcut de decizia desecretizării informațiilor de doi lei scoase de la SIE (arhiva comercială a ICE Dunărea)
”Biroul e presă al Partidului Conservator este împuternicit, astăzi, 22 iunie, să dea publicităţii următoarea declaraţie de presă a preşedintelui Dan Voiculescu:
“Îmi exprim satisfacţia faţă de faptul că, în următoarele două săptămâni, arhivele ICE Dunărea ar putea fi declasificate prin transferul de la SIE la Arhivele Naţionale. Sper din suflet ca acest lucru, vehiculat deocamdată în presă, să se întâmple în realitate. Este o veste foarte bună că societatea civilă va avea acces liber la un trecut asupra căruia planează multe semne de întrebare. Personal, doresc ca prin această măsură să se confirme o dată pentru totdeauna adevărurile pe care le-am susţinut mereu cu fermitate şi în apărarea cărora am fost nevoit să deschid numeroase acţiuni în justiţie: nu am fost ofiţer de Securitate, nu am nici o legătură cu presupusele conturi ale lui Nicolae Ceauşescu şi nu am păgubit statul român prin neplata unor mărfuri către fosta ICE Dunărea. În acest context, cer autorităţilor competente ca, la momentul desecretizării, să se pronunţe public, transparent şi categoric asupra acuzelor ce mi-au fost aduse. În calitatea mea de senator şi de lider al unui partid parlamentar, solicit un răspuns clar, fără echivoc, la toate aceste acuze legate de persoana mea, lansate în special în presă. Prin toate acestea, doresc să nu rămână nici o umbră de bănuială asupra trecutului meu, astfel încât să pot considera închis un subiect care mi-a lezat profund onoarea şi imaginea publică ani de-a rândul” – declara Voiculescu prin intermediul Biroului de Presă al Partidului Conservator.
15. Generalul Nicolae Pleșiță, fost șef al CIE: ICE Dunărea a fost folosită și în munca informativă!

Informația furnizată de Pleșiță este extrem de importantă în clarificarea relației speciale Dunărea-Crescent. Fost șef al CIE în perioada 1980-1984, generalul Nicolae Pleșiță, a declarat că a înființat ICE Dunărea (1982) nu numai pentru activități de comerț exterior ci ”și ca bază de lansare a operațiunilor proprii de informații. (…) Dunărea a contribuit substanțial la munca informativă, lansând operațiuni valabile și în viitor. (…)Iată de ce ”declasificarea arhivelor” de la Dunărea ar fi iresponsabilă. Nu vom permite să se umble la acele documente fiindcă afectăm siguranța națională” – a declarat fostul șef al Centrului de Informații Externe (umbrela unității militare acoperite – UM 0107 – sub numele ICE Dunărea.
Având în vedere faptul că partenerul principal al ICE Dunărea a fost Dan Voiculescu prin Crescent, declarația lui Pleșiță poate sugera că Voiculescu a fost folosit și în astfel de operațiuni, ceea ce i-ar putea contura o poziție importantă în cadrul aparatului, iar titulatura de turnător ordinar, cu care a fost stampilat definitiv și pe bună dreptate de către CNSAS, pare a fi doar o latură nesemnificativăa activității securistice a lui Felix sau Mircea, sau cum l-or mai fi legendat ofițerii cu care a lucrat Voiculescu. Altfel nu se explică de ce s-a opus el deschiderii arhivelor ICE Dunărea, declanșate în 2000 de CSAT.
16:Pleșiță: După ce a fost desființată, în 1990, ICE Dunărea s-a ”reîncarnat” în Crescent
Dcă mai adăugăm o informație lansată în cadrul unui interviu de Nicolae Pleșiță, avem deja o imagine mai apropiată de realitate asupra trecutului atît de controversat al ”turnătorului” Dan Voiculescu. ”Crescent este colacul de salvare din ce-a mai rămas din ”Dunărea”. Imediat după 1990, generalul Militaru, șeful nostru după revolta populară, a transformat decretul de corecție într-un decret de protecție”.

O afirmație a aceluiași Pleșiță, ce părea pînă astăzi o aiureală, dezvăluie, de fapt, cui aparținea Crescent: STATULUI ROMÂN! Iată textul care susține această ipoteză șocantă chiar și pentru unul ca mine care a urmărit cu atenție fenomenul.
”Sediul ”Dunării” era pe strada Varșovia, devenit apoi sediul FSN. ”Și-așa trebuie desființată Dunărea”, a zis Petre Roman, pus pe demolare. Militaru i-a chemat pe cei din fosta conducere a întreprinderii și s-a convins că situația era mult mai serioasă. A pus piciorul în prag și a oprit demolarea când a văzut cât de folositoare era firma pentru țară. Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern. I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea. – A fost o privatizare legală? – întreabă autorul interviului, Patrichi. – Nici o privatizare. A fost doar schimbare de denumire. Atât. Era sub umbrela Armatei și nu s-a putut atinge. Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO”
Așadar, a spus Pleșiță, adică acela care a înființat ICE DUNĂREA (el era șeful CIE în 1982, cand s-a înființat Dunărea, unitate militară cu acronimul 0107), ICE Dunărea a fost desființată formal, ea continuându-și existența sub acoperirea CRESCENT.
Textul de mai sus, apărut în lucrarea ”Ochii și urechile poporului” – Convorbiri cu Nicolae Pleșiță(autor Viorel Patrichi), are o importanță extraordinară pentru înțelegerea enigmei apartenenței Crescent.
Analizând afirmațiile generalului Pleșiță descoperim ceea ce Dan Voiculescu, dar și un întreg serviciu de informații, au ascuns vreme de atâția ani.
După opinia mea (aștept oricând contra-argumente) afirmațiile făcute de Pleșiță se mulează perfect pe istoricul Crescent, dar confirmă și declarațiile anterioare sau ulterioare făcute de oficiali români sau chiar de angajați ai Crescent, explicând chiar și enigma traseului colonelului Rotaru (Constantin) care a lucrat la ICE Dunărea în perioada 1986-1990, apoi s-a transferat la SIE unde a stat, oficial până în 1993, apoi a trecut la INTACT SA (trustul de presă al lui Dan Voiculescu Crescent) ca director general în perioada 1994-1998, iar apoi a revenit la SIE, prin înaintare la gradul de general și numit prim-adjunct al șefului SIE, Cătălin Harnagea.

Așadar, Constantin Rotaru, cel care în 1990 a avut curajul să mergă la ministrul Apărării de atunci, kgb-istul Nicolae Militaru, pentru a-i spune despre importanța ICE Dunărea (Pleșiță: ”Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern”), avea să fie apoi unul dintre oamenii de bază ai lui Dan Voiculescu în înființarea imperiului media care avea să se transforme, un deceniu mai târziu, prin intermediul Antena 3, în cel mai important instrument de dezinformare din România pootdecembristă.
Sigur, explicația oficială dată de generalul Rotaru trecerii sale pe la conducerea mass-media voiculesciene (INTACT), urmată de reactivarea cu onoruri și grade la SIE, a fost aceea a unei întreruperi temporare a muncii de ofițer de informații, prin trecere în rezervă, intrarea în afaceri apoi ca simplu civil, urmată de reactivarea sa ca ofițer în Seviciul pe care-l părăsise cu ani în urmă. Ca să-l crezi pe Roataru însă, ai nevoie de cel puțin o sticlă de vodkă înghițită dintr-o singură sorbitură! Trebuie, adică, să fii beat, sau să n-ai habar de logica elementară.
”I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea” – a mai afirmat Pleșiță. Inițial am crezut că moșul bate câmpii, pentru că, gândeam eu, Crescent exista din 1980, deci afirmația lui era un non-sens. Numai că Pleșiță n-a spus-o la propriu, ci la figurat. Sigur că el știa de existența Crescent încă din anii în care a aprobat toate operațiunile comune Crescent-Dunărea, deci nu putea să facă o asemenea confuzie cum a lăsat să se înțeleagă în interviul dat lui Patrichi. Prin urmare, dacă nu se senilizase (și nu părea deloc senil în anul 2000), el a spus, în realitate, după opinia mea, că societatea CRESCENT a preluat prerogativele ICE DUNAREA, atât în plan economic, cât și informativ. Or așa ceva nu putea fi posibil decât dacă firma Crescent era a SIE, deci a statului român.
Și mai spune ceva extrem de interesant, Pleșiță: ”Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO”. Luată ca atare, afirmația lui Pleșiță pare o aberație. Cum să-l pună Nicolae Văcăroiu pe Dan Voiculescu director la Crescent când el era deja director al reprezentanței din România a acestei firme încă din 1982? Aberant, nu? Ei bine, nu este chiar așa de aberant dacă adăugăm aici că Dan Voiculescu a devenit patronul (”director” – zice Pleșiță) Crescent chiar în timpul guvernului Văcăroiu (1992-1996), adică în 1995, atunci când cel despre care se spunea că este patronul Crescent, arabul Fouad Sanbar (ucis prin împușcare pe stradă!) i-a lăsat firma, prin testament, lui Dan Voiculescu, să o stăpânească până la sfârșitul vieții lui, urmând ca apoi să-i transforme toate activele în cash și să împartă banii rezultați (deja, conform datelor de la ONRC, Crescent a fost oficial devalizată, capitalul ei fiind folosit la înființarea imperiului Grivco-Intact al lui Voiculescu!) angajaților Crescent și membrilor familiei sale. De asemenea, ca să crezi această afirmație, ai nevoie să bei, dintr-o sorbitură, nu una, ci două sau chiar trei sticle de vodkă!
În concluzie, dacă Pleșiță nu minte, atunci CRESCENT a devenit continuatoarea ICE Dunărea(deja foarte mulți angajați de la Dunărea au fost recuperați, la vedere, de Dan Voiculescu în firmele sale), prin urmare este o firmă a statului român. Cum Pleșiță este mort, el nu mai poate răspunde însă de afirmațiile sale…
Numai că:
Așa cum am arătat mai sus ( vezi punctul 7) în anul 2000, când cei doi procurori au fost desemnați să cerceteze arhiva ICE Dunărea, în urma unei decizii oficiale a CSAT de desecretizare a acesteia, una dintre afirmațiile făcute de oamenii legii a fost și aceasta: ”există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public de constituire era dublat de un act jurisic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (precizăm în acest sens și informațiile furnizate deNAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de partid, conform cărora ”CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă” și declarația lui JOHN EDGINGTON – unul dintre ”proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia ”CRESCENT este proprietatea lui CEAUȘESCU” (surse publice)”
Cele 16 argumente prezentate susțin, cel puțin formal, ipoteza apartenenței CRESCENT- Cipru la fost Securitate. Poate că astfel s-ar putea explica angajarea ca director general la INTACT SA, în perioada 1994-1998, a fostului director adjunc al ICE DUNĂREA, colonelul Constantin Rotaru care este posibil să fi încercat să ”separe apele”, dându-i Cezarului ce era al Cezarului și păstrând pentru SI(N)E ce era al SIE. Ar putea fi o explicație cum, la fel, ”transferul” lui Rotaru la INTACT ar putea însemna preluarea controlului și restructurarea imperiului lui Voiculescu de către patronul său real, adică SIE.
Văzând însă palatul uriaș în care locuiește Dan Voiculescu, cu un living de pe care poate decola un avion, dar și averea sa imensă plasată deja fiicelor sale, mă îndoiesc de faptul că statul român poate fi așa de bogat încât să-și permită un asemenea lux.

Prin urmare, e posibil ca atât Pleșiță, cât și procurorii (chiar dacă unul dintre ei este celebrul Ovidiu Budușan, astăzi avocat) care au sugerat că societatea Crescent este a statului român, ca să nu mai vorbim de paravanul englez, Edgington, pus de fațadă în fruntea Crescent (folosit însă cu succes ca să-i procure lui Voiculescu în anii 80, pentru cele două odrasle, locuri de cazare în hoteluri dintre cele mai scumpe aflate în marile capitale ale Europei), n-au știut ce vorbesc.
E posibil.
Cum, tot la fel, e posibil ca ei să fi dezvăluit nimic mai mult decât Secretul lui Polichinelle.
Și pentru ca lucrurile să fie și mai clare, trebuie reamintit aici că toate anchetele de la începutul anilor 90, privind fondurile deturnate din bugetul de stat de către camarilla lui Nicolae Ceausescu, s-au blocat în anchetarea firmei CRESCENT, devenită un TABU pentru oricine încerca să ancheteze jaful comunist.
17. PISTA CRESCENT: ”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu) sugera unul dintre cei care au fost plătiți de guvernul român în 1990, să descopere fondurile deturnate de Ceaușescu (se spunea) din bugetul statului român.

”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu)! – fragment din Raportul R al investigatorilor canadieni
În ”Averea Președintelui”, apărută în 1998 la editura Nemira, am dezvăluit conținutul Raportului secret R întocmit de experții canadieni, care au investigat mai multe piste ce puteau duce la deturnări importante de fonduri de către acoliții lui Ceaușescu.
Reamintesc aici, PISTA CRESCENT, pe care am mai prezentat-o, în rezumat, într-un articol publicat în Evenimentul Zilei din data de 1 iunie 1998, inclusiv situația la care se ajunsese după ce s-a încercat anchetarea CRESCENT. Ea era aceeași cu care aveam să ne confruntăm la mai bine de un deceniu mai încolo, când același CRESCENT (dar cu alt stăpân la cârmă) rămânea la fel de misterios și secretizat chiar și pentru Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

CRESCENT – locul unde s-au impotmolit cercetarile oficiale privind conturile lui Ceausescu
(material apărut în Evenimentul Zilei de Luni, 01 Iunie 1998)
-Observație: la acea dată încă mai credeam că au existat Conturile lui Ceaușescu. Prin urmare, sintagma ”Conturile lui Ceaușescu” trebuie citită drept ”Conturile Securității”, sau, după gust, ”Conturile lui Dan Voiculescu”

Încheiem astăzi prezentarea unora dintre elementele controversate care s-au constituit în piste de cercetare, în vederea recuperării fondurilor deturnate din patrimoniul statului român de către acoliţii lui Ceauşescu. Imaginea de ansamblu a generoaselor conturi ale lui Ceauşescu este prezentată pe larg, alături de documente senzaţionale inedite, în cartea “Averea preşedintelui” de Dan Badea, carte aflată în curs de apariţie la Editura Nemira. Regimul Iliescu a blocat aflarea adevărului privind conturile lui Ceauşescu, făcând tot posibilul pentru a acoperi urmele lăsate de gaşca de partid şi de stat decapitată strategic în decembrie 1989. Românii au fost jefuiţi sistematic de şmecheri aflaţi în fruntea ţării său de complicii lor.Banul public a servit aceloraşi interese de gaşcă şi s-a depozitat la temelia unor averi nejustificate. Cărăuşii valutari ai lui Ceauşescu şi-au văzut mai departe de treabă sub combinezonul omului de afaceri al tranziţiei şi pe filierele bătătorite ale Securităţii. Proiectul secret R, baza de lucru a experţilor străini angajaţi în descoperirea conturilor lui Ceauşescu, conţine 33 de piste pe care s-a mers în încercarea de recuperare a banilor publici deturnaţi în depozite secrete. CRESCENT este una dintre acele piste impuse de experţii canadieni.
Două au fost problemele principale care urmau a fi rezolvate în urma investigaţiilor.Prima se referea la descoperirea unor posibile deturnări de fonduri în urma cărora statul român ar fi fost prejudiciat.A doua era cea a apartenenței, vizând aflarea adevăratului proprietar al Crescent.
Teoria specialiştilor canadieni
Experţii canadieni au pornit de la informaţiile privind funcţionarea reprezentanței Crescent din România, care s-a bucurat de o “relaţie privilegiată” cu firmele româneşti. Toate relaţiile cu firme străine au fost însă atent controlate de Securitate şi nu se cunoaşte vreun caz de favorizare a unei firme străine fără ca Securitatea lui Ceauşescu să nu fi avut vreun câştig din această.
“Pista (proiectul) “Crescent”, fundamentală pentru experţii canadieni, a fost blocată şi aşa a rămas vreme de 8 ani.
Prezentăm câteva dintre informaţiile care i-au determinat pe câţiva specialişti recunoscuţi în domeniul fraudelor financiare să suspecteze compania Crescent şi să sugereze chiar, în 1990, arestarea lui Dan Voiculescu (!).

Proiect R: Pista CRESCENT, PAG.1

Proiect R: Pista CRESCENT, pag 2

Proiect R: Pista CRESCENT

Proiect R: Pista CRESCENT
Proiectul era centrat în jurul ipotezei conform căreia compania Crescent este, de fapt, proprietate românească. Veniturile firmei pe primele 8 luni ale lui 1989 au fost estimate la 97 milioane de dolari.
Crescent a fost înregistrată în Grecia, dar şi în Malta. La Comisia Interdepartamentală exista un document (o scrisoare) în care se preciza că detaliile legate de adevăratul proprietar al companiei se afla la oficiul din Bucureşti.
Persoanele ce urmau a fi intervievate erau: John Edgington, Dan Voiculescu, Teodoru Dumitru, Ion Catoi, Gheorghe Anca, Necula Gheorghe.
Băncile implicate în derularea unor operaţiuni ale Crescent erau: Landeshypothekenbank, Burgenland, Austria; Byblos Arab Finance Bank, Bruxelles, Belgia; MISR Romanian Bank; Manufacturer’s Hanover Trust Company; Frankfurt Bukarest Bank; Societe Generale.
La Societe Generale fusese deja identificat un cont al Crescent, cel cu nr. 020221. Sursa informaţiei era un telex, aflat la comisie, din partea lui Sandvik Internaţional în Bucureşti, telex în care se afirmă că trebuie plătit un comision de 1 544 000 coroane suedeze (aprox. 275 000 dolari) către Crescent. În planul de lucru al canadienilor era detaliat şi planul concret al investigaţiei ce trebuia continuata. Din lipsă de spaţiu nu-l putem reproduce, dar semnalăm o propunere înscrisă în acesta: “Detain Dan Voiculescu (SWM’s suggestion)”. În traducere, asta înseamnă : “Arestaţi-l pe Dan Voiculescu (sugestia lui SWM)“.
La proiectul Crescent au mai fost ataşate şi informaţiile obţinute din alte două piste: “Vitrocim” şi “Jamil Zamel”.
Pista “Vitrocim” vizează o potenţială deturnare de fonduri prin Morgan Bank din New York. Suma deturnată ar fi fost de 158 milioane de dolari, bani rezultaţi în urmă a doua tranzacţii cu ciment ale ICE Vitrocim. Bănuit de deturnarea fondurilor amintite era un membru al familiei Ceauşescu. Prima tranzacţie fiind realizată în perioada 1979-1982, printre cei care ar fi putut da informaţii comisiei era indicat Dan Voiculescu, fost salariat la Vitrocim. În cercetările iniţiate erau vizate băncile Morgan Bank, Midland Bank şi BRCE. Apare şi firma “Alvare Group”, proprietatea unui american cubanez “cunoscut ca având relaţii cu crima organizată, client în afacerile cu ciment”.
Pista “Jamil Zamel” vizează tot o posibilă deturnare de fonduri. Este vorba de o sumă de 250 de mii de dolari pe care libanezul Jamil Zamel ar fi primit-o de la Crescent “pentru o muncă pe care n-a făcut-o”, asta în condiţiile în care primea, oricum, un salariu de 3000 de dolari pe lună. Jamil Zamel avea o firmă de transport maritim înregistrată în Anglia (Nottingham), o casă în Bucureşti pe care a putut-o cumpăra (!) şi conturi în Austria şi Turcia. Un bilanţ al firmei lui Zamel a fost făcut, în martie 1987, de către John Duncan Howard Edgington (Eisenstadt -Austria), patronul de faţadă al Crescent, personaj care doi ani mai devreme apărea ca secretar al firmei lui Zamel. De asemenea, se pare că unul dintre cele 3 pachete de acţiuni ale firmei aparţinea societăţii Crescent. Şi, pentru că lucrurile să fie şi mai încâlcite, “compania ar fi fost dizolvata în 6 decembrie 1989″. Cei care puteau (pot) da relaţii erau: Jamil Zamel, Presură (de la ICE Dunărea), Rania Hatidimitriu şi Dragoş Diaconescu (Oficiul Argus). Din câte se cunoaşte, aceste informaţii cât se poate de concrete nu au fost verificate până la ultimul detaliu şi nici toate persoanele presupuse a fi implicate nu au fost intervievate. Secret de stat degeaba
În problema apartenentei, teoria canadienilor era că proprietarul firmei Crescent ar fi fost Nicolae Ceauşescu deşi, conform raportului Comisiei Guvernamentale (Isărescu), această teorie n-a fost susţinută “cu date concrete (documente sau declaraţii posibil a fi folosite din punct de vedere juridic)”.
O deosebită importanta în conturarea teoriei canadienilor privind proprietarul companiei Crescent a avut-o întâlnirea cu Fouad Sanbar (personaj intens asociat cu firma Crescent) la hotelul “Intercontinental” din Atena (Grecia), pe 12 mai 1990. Deşi rezultatele acestei întâlniri secrete n-au fost făcute publice, ele au fost avute ulterior în vedere de către toţi cei desemnaţi de oficialităţile romane să găsească, chipurile, fondurile deturnate din patrimoniul statului.
Prezentăm astăzi rezumatul unui document care, vreme de opt ani, a fost dosit de autorităţile romane implicate în acoperirea marilor deturnări de fonduri ce se presupune că au avut loc înainte de decembrie 1989.
Potrivit unei NOTE întocmite de avocatul Ion Nestor, în perioada 8-18 mai 1990 (prezentată în original în materialul ”Odiseea Crescent (II)”), acesta împreună cu Rod Stamler (membru al echipei canadiene) s-au deplasat în Cipru, Grecia şi Austria pentru a obţine informaţii referitoare la compania Crescent. Iată rezultatul documentarii echipei aflate în slujba guvernului de atunci al României:
1. Nicosia (Cipru), 8-12 mai 1990
John Edgington, proprietarul aparent (“beneficial owner”) al Crescent, era cunoscut aici ca fiind “reporter”, iar la Londra ca “inginer electronist”. În decembrie 1989, Edgington i-a spus unei persoane din conducerea băncii centrale a Ciprului ca societatea Crescent este proprietatea lui Ceauşescu şi că el nu mai are nimic de-a face cu această societate. Afirmaţia ar fi fost menţionată de către bancherul cipriot pe coperta dosarului bancar al companiei Crescent, dosar care la data documentarii echipei “nu se mai afla la locul obişnuit, ci în seiful guvernatorului băncii centrale a Ciprului”;
De înfiinţarea companiei Crescent în Cipru (1984) s-a ocupat firma de expertize şi revizii contabile Coopers & Lybrand (filiala Cipru). Directorul acestei firme a afirmat că proprietarul Crescent este John Edgington, iar directorul adjunct a spus, a doua zi, că proprietarul este Fouad Sanbar; afirmaţiile au fost făcute şi în prezenţa lui Polakis Sarris, un avocat cipriot care a sprijinit investigaţia de aici a echipei conduse de Rod Stamler. Bâlbâiala celor de la Coopers & Lybrand a părut foarte suspectă, cu atât mai mult cu cât ei nu aveau voie să dezvăluie numele adevăratului proprietar fără acordul acestuia;
Dintr-o copie a “recapitulaţiei bilanţului societăţii Crescent pe anul 1988″, obţinută pe cale “strict confidenţială”, s-a constatat o situaţie total diferită faţă de cea cunoscută în România. “Bilanţul atestă sume importante aflate în disponibil în conturi (circa 10 mil $)”. S-au obţinut două rânduri de acte privind înregistrările Crescent de la registrul de comerţ, unele menţionându-l pe Dan Voiculescu drept director, iar celelalte nu.
2. Atena (Grecia), 12-15 mai 1990
La hotelul “Intercontinental” din Atena, Rod Stamler, Polakis Sarris şi Ion Nestor au avut oîntrevedere “amicală” cu Fouad Sanbar care a acceptat să discute despre Crescent. Discuţia a fost consemnată de R. Stamler. La întâlnirea fixată pentru a doua zi, Sanbar a revenit asupra promisiunii de a semna stenograma consemnată de Stamler, enervându-se şi negând cele declarate anterior. A părăsit hotelul afirmând că, pe viitor, nu va mai discuta cu reprezentanţii guvernului roman.
Iată ce a afirmat Sanbar, pe 12 mai 1990:
Dan Voiculescu nu a fost niciodată director al societăţii Crescent din Cipru ;
Cifră de afaceri a firmei Crescent a fost de 200 milioane de dolari anual (deşi din informaţiile deţinute era de 500 mil. $ anual, iar din bilanţul oficial depus în Cipru de doar 20 mil. $);
Societatea Crescent din Austria (Eisenstadt) a fost înstrăinata în ultima parte a lui decembrie 1989 (!!!), fără plată vreunui preţ, întrucât imobilul ar fi fost grevat de o ipoteca;
Edgington a fost prezentat drept proprietar beneficiar al Crescent – Cipru după care a semnat un formular de taansfer al acţiunilor în alb, într-un singur exemplar pe care l-a înmânat lui Sanbar care, la rândul lui, l-a încredinţat avocaţilor săi din Londra, unde documentul a rămas tot timpul (deşi în posesia comisiei se afla o scrisoare adresată de Edgington în calitate de proprietar al societăţii “Crescent”, reprezentantei din Bucureşti “în care se afirmă în mod limpede că formularul de transfer al acţiunilor în alb ar fi fost încredinţat reprezentantului din Bucureşti”, Dan Voiculescu);
Sanbar a preluat oficial controlul asupra Crescent la sfârşitul lui decembrie 1989 (!!!)
3. Viena (Austria), 15-18 mai 1990
S-a luat destul de greu legătura (telefonic) cu Edgington, care n-a acceptat o întâlnire cu echipa din România, afirmând că el nu mai are nimic comun cu societatea Crescent. Canadienii au prezentat, la sfârşitul lui iunie 1990, într-un raport adresat ministrului de atunci al justiţiei, Victor Babiuc, rezultatul provizoriu al investigaţiilor referitoare la Crescent, solicitând sprijinul concret al Guvernului României în clarificarea procedurii juridice pentru că acest caz să poată fi rezolvat în instanţă. Cereau, se pare, exact ceea ce erau acuzaţi că nu dăduseră. Iată, mai jos, un fragment din raportul canadienilor în care este expusă situaţia referitoare la compania Crescent:” (…)Această companie presupusă a fi străină (deţinută de străini) a devenit subiectul principal al eforturilor noastre de anchetă că rezultat al informaţiilor pe care le-am obţinut cu succes în România prin intervievare. Informaţiile astfel obţinute au fost completate de către noi cu eforturi de cercetare în afară României (…)În timp ce problema s-a rezolvat cu succes din punct de vedere al cercetărilor, este foarte clar că procedura de acţionare în justiţie la tribunalele din Bucureşti a rămas nerezolvată până astăzi. Nu are sens să continuăm ancheta până când nu se clarifică strategia juridică şi nu se stabileşte o direcţie de acţiune care să permită că dovezile să fie prezentate justiţiei eficient şi în timp util. Trebuie să ne reluăm ancheta asupra Crescent Commercial cât de curând posibil, dar numai dacă echipa se va bucura de sprijinul şi angajarea deplină a Guvernului României“.
Rezultatul a fost blocarea investigaţiilor experţilor străini prin neprelungirea contractului de angajare a acestora şi refuzul constant al regimului Iliescu de a lămuri problema.
Istoric (oficial) al companiei Crescent
În iunie 1991, problema Crescent a revenit în atenţia guvernanţilor României. Atunci, Mugur Isărescu a solicitat sprijinul SRI cu privire la firma Crescent şi la reprezentanţa acesteia din Bucureşti. El i-a cerut lui Virgil Măgureanu să dispună verificarea arhivelor fostei DSS şi să-i comunice datele obţinute “precum şi orice informaţii cu privire la activitatea lor actuală”. Cererea era astfel motivată:
“Din verificările efectuate până în prezent de experţi în România, cât şi în străinătate, rezultă că firmă şi reprezentanta acesteia ar fi avut o poziţie privilegiată în anii 1984-1989 şi a realizat importante beneficii din activitatea comercială cu firme româneşti şi în special cu ICE Dunărea, existând indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare” (Adresa nr. 2008/6.06.1991).

Adresa lui Mugur Isarescu prin care îi cere sprijin de specialitate lui Virgil Măgureanu, patronul SRI, cu privire la CRESCENT
Din studierea raportului şi a documentelor comisiei Isărescu nu rezultă însă că această cerere ar fi fost profesional onorată. Iată ce informaţii a reuşit să afle Guvernul României, prin reprezentanţii lui oficiali, la sfârşitul secolului XX, despre o firmă controversată:
Crescent a fost înfiinţată în noiembrie 1980, în Grecia. La începutul lui ianuarie 1982, un “funcţionar particular” numit Fouad Sanbar, cu împuternicire de la nevastă-sa şi însoţit de un “salariat” de la ICE Vitrocim, s-a prezentat la Oficiul ARGUS din Bucureşti şi a solicitat deschiderea unei reprezentante aici. Sanbar a primit rapid autorizaţia pentru reprezentanță şi l-a numit ca director general pe Dan Voiculescu. Din 1984, Biroul Crescent din Bucureşti “reprezintă exclusiv interesele firmei Crescent din Cipru”, tara în care firma, deşi înregistrată, nu-şi putea desfăşura activitatea (?). Firma Crescent “folosea conturi în valută la filialele unor bănci străine din Bucureşti, iar prin contul de la BRCE efectua numai plati necomerciale – salarii, telefon, taxe etc.”. Cifră de afaceri a fost de peste 1 miliard de dolari (în 7 ani), iar profitul anual de “câteva milioane de dolari”, date – spune comisia – confundate de presă.
“Informaţiile” de mai sus au fost tot ceea ce o comisie guvernamentală a putut etala după doi ani de cercetări. Oficial, nu s-a spus nimic despre ceea ce individualiza Crescent-ul, despre motivele reale ale suspectării acestei firme şi nu a alteia. S-a tăcut, probabil, nu pentru că nu s-a ştiut ce reprezentase Crescent, ci pentru că se crease deja o clică financiară care trebuia protejată şi încurajată să prospere. Guvernul devenise guvernanta pentru toţi cei implicaţi în rostuirea fondurilor deturnate pe vremea lui Ceauşescu. S-a dat totuşi o nuanţă de preocupare faţă de problemă.
Presa, atât din ţară, cât şi de aiurea, zgâriase destul de adânc subiectul “conturi secrete” şi deja se iţea, prin crăpături, luciul borcanului cu fonduri. De aceea probabil s-au dat asigurări că investigaţiile vor continua.
“Această pistă (Crescent – n.n.) trebuie verificată, spunea raportul Isărescu, printr-un complex de investigaţii în străinătate, atât asupra problemei priorităţii (proprietăţii ?- n.n.) bunurilor firmei, cât şi asupra posibilităţii folosirii conturilor acesteia şi ale celorlalte filiale sau reprezentante din Austria, Statele Unite ale Americii, Malta, Anglia şi Egipt pentru deturnarea unor fonduri în valută din patrimoniul statului. La aceste investigaţii vor putea fi avute în vedere şi documentele folosite de firma în procesele intentate unor ziare în ţară şi străinătate, prin care se susţine că nu ar fi avut nici o legătură cu Securitatea sau fondurile lui Ceauşescu şi că articolele din presa sau filmul prezentat de compania canadiană de televiziune CBC ar conţine numai defăimări şi calomnii la adresa sa (…). Una dintre problemele importante de clarificat ar fi aceea privind semnarea, în alb, de către John Edgington, despre care se susţine că ar fi proprietarul firmei Crescent-Cipru, a unor formulare de transfer de acţiuni, în care, în eventualitatea decesului sau, urma să se înscrie numele noului proprietar de către executorul testamentar. Aceste informaţii sunt cuprinse atât într-o adresa oficială a firmei, cât şi în raportul experţilor canadieni.“
Nimic nu era nou. Nu se făcuse şi nici nu avea să se facă un pas în plus pentru clarificare. Cui şi de cine îi pasă? După ce comisia Isărescu predase ştafeta comisiei Dragoş Luchian, datele erau aceleaşi. Vreme de trei ani oficialii romani nu fuseseră capabili să verifice o firmă.
Afacerea Crescent – ICE Metalimportexport – dovada favorizării inexplicabile a Crescent
Dintr-o NOTĂ semnată pe 20.02.1990 de un reprezentant al Ministerului Finanţelor (V. Baghina) rezultă că în 1987 firma Crescent a avut monopolul importului de alumina al României pe anul 1987. Prezentăm în continuare detaliile acestei ciudate afaceri, consemnate de V.B, afacere în care o firmă presupusă străină a fost favorizată în România, într-o competiţie cu firma Partidului Comunist Roman, ICE Carpaţi.
În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de “prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari.
Cine avea interesul şi puterea să facă intenţionat o afacere cu o asemenea pierdere pentru partea romană? Cine era Crescent de a reuşit acapararea monopolului în importul de alumina al României anului 1987?
Aceeaşi întrebare a pus-o şi Liviu Turcu, un ofiţer din fosta Securitate refugiat SUA, într-oscrisoare adresată, la sfârşitul lui 1992, comisiei Luchian. Referindu-se la relaţia Securitate – Crescent, Turcu a însămânţat îndoială cu privire la concluziile comisiilor Pop-Isarescu-Luchian afirmând: “În condiţiile unui regim totalitar, în care întregul comerţ exterior se afla sub controlul strict al unui dictator şi al DSS, poate o firmă străină să ajungă la cifre de afaceri de 1,5 miliarde de dolari (un important procent din totalul operaţiunilor de import-export românesc) fiind, în acelaşi timp, lăsată să facă practic ce vrea? Şi dacă directorul acestei companii este şi cetăţean roman, iar restul aparatului de stat şi de comerţ exterior este infiltrat cu ofiţeri şi colaboratori, se poate vorbi cu nonşalanţă de totală ignoranţa cu privire la amestecul Serviciului de informaţii în activităţile comerciale ale firmei respective?“
Este cunoscut ca Nicolae Ceauşescu avea la dispoziţie, la BRCE, celebrul cont 134 alimentat din afacerile cu aluminiu ale României. Este contul a cărui evidenta n-a putut fi consultată de experţii canadieni, BRCE refuzând (!?) colaborarea cu guvernul în această privinţă. Dacă acest cont se afla la dispoziţia directă a lui Ceauşescu, şi el era alimentat ca urmare a afacerilor cu aluminiu, este de presupus că şi aceste afaceri se bucurau de o atenţie superioară şi, deci, că nu suportau concurenţa. Lucrurile, după cum am văzut, n-au stat însă aşa. Firma Crescent a făcut concurenta O.E. Carpaţi în aceste afaceri.

“Crescent a fost o societate mixtă romano-cipriota”, afirma Leon Nas în 1990, deşi Dan Voiculescu, directorul general al Crescent (Bucureşti), n-a susţinut niciodată această versiune. Această firmă este, de fapt, “buturugă mică” a conturilor lui Ceauşescu”.
***

Dan Voiculescu m-a amenintat inca de atunci cu procesul, la fel cum i-a amenintat si pe anchetatorii canadieni si elvetieni, dar in mod inexplicabil a renuntat! Poate incearca din nou, acum…
Asta spuneam în 1998.
Astăzi sunt convins că firma Crecent a fost într-adevăr ”buturuga mică ” a a celor conturi, pentru că a răsturnat percepția despre o avere care, de fapt nu era a lui Ceaușescu ci a lui Dan Voiculescu și SIE.
Și pentru a nu rămâne datori istoriei, trebuie să-i dăm Cezarului ce este al lui și să spunem călegenda Conturilor lui Ceaușescu a fost ca în bancul cu bicicleta. Este adevărat că Dictatorul a avut conturi, dar nu erau sute de milioane sau miliarde de dolari, ci de zeci de mii de lei, și nu erau secrete, ci la vedere, și nu erau în străinătate ci în țară, și nu proveneau din deturnări de fonduri, ci din diurnele încasate de el cu ocazia deplasărilor în afara țării. Banii lui s-au adunat rublă cu rublă, leva cu leva, zlot cu zlot etc etc, pînă la colosala sumă de exact 76.633,4 lei, în noiembrie 1987.

Contul lui Nicolae Ceausescu, la 10 nov 1987 (pag.1)

Contul lui Nicolae Ceausescu, la 27 noiembrie 1987: 76.633,4 lei
Doi ani mai târziu, conturile sale s-au umflat nițel, ajungând la 84.666,47 lei, bani cu care Dictatorul putea să-și achiziționeze, ca proprietar, ultimul model de Dacia 1310!

Contul lui Nicolae Ceausescu pe 13 oct.1989: 84.666,47 lei
În paralel însă, conturile lui Dan Voiculescu sunt imposibil de calculat. După opinia mea, la care am dreptul conform constituției, pentru banii pe care Dan Vo iculescu i-a investit în cele peste 30 de societăți înființate ca ciupercile după 1989, ar fi trebuit arestat de tot atâtea ori. E doar o opinie personală. Poate fi și o judecată de valoare exprimată de un ziarist care știe ce spune.
Să aduni sute de milioane de euro în câțiva ani, sau să investești miliarde de lei în firme la începutul anilor 90 este, pentru un cetățean român al acelor vremi oinfracțiune prin definiție. Este, după opinia mea, alooo! – vorba unui amic din hiperspatz, infracțiunea în starea ei pură.
Numai că, în realitate, nu logica așezării argumentelor în text contează, ci existența dovezilor concrete ale săvârșirii unei infracțiuni. Dovezi care, chiar dacă s-au găsit în arhiva SIE, au fost acoperite și ascunse pentru zeci de ani, ceea ce face ca astăzi, Dan Voiculescu să-și permită să controleze o mașinărie teribilă de dezinformare a populației, aparat compus din agenți de influențare care le-au luat mințile inclusiv părinților mei.
Comparativ cu averea lui Ceaușescu, pe care dacă-l scuturai bine, găseai bani pentru cel mult achiziționarea unei Dacii 1310 cu bord CN, Dan Voiculescu a fost și a rămas un nabab, atât al Epocii de Aur, cât și al Epocii de Bronz care i-a urmat. Cum el și-a donat mare parte din avere fiicelor sale, averea a devenit deja una de familie.

Firmele lui Voiculescu au fost in atentia presei, imaginea de mai sus fiind o pagina din Ziua, semnata de Razvan Savaliuc
E o avere greu de măsurat pentru că de la 100 de milioane de euro în sus nici nu mai are rost să numeri… Firmele lui Dan Voiculescu pot fi găsite în articolul meu anterior de pe acest site –Rețeaua de firme și coacționarii lui Dan Voiculescu – Crescent, din anul 2001. Ulterior, Crescent-Cipru avea să dispară din majoritatea acestor societăți… (Maurul își făcuse datoria…)
Dan BADEA
11 august 2014 la 2:35 pm george spune:
Felicitari si Respect,
De mult timp nu am mai vazut un articol atat de bine scris si documentat.
Sint satul de invitatii din studiourile de televiziune care sint chemati sa-si dea si ei cu parerea desi sint fie interesati, fie habar n-au despre subiectul respective fie, cel mai des si una si alta si care lasa aspecte semnificative deoparte.
16 ianuarie 2014 la 6:35 pm COSMIN spune:
VOICULESCU=ILIESCU= HOTII TALHARII ACESTEI TARII SI LISTA POATE CONTINUA , LA PUSCARIE CU TOTI
11 noiembrie 2013 la 2:55 am Foxcrawl spune:
Superb articolul si felicitari pentru detalii. Ma bucur ca am ajuns (accidental) pe pagina asta care trebuie absolut sa fie “shared”. Desi am apucat sa citesc pana acum la miez de noapte cam 60-70% din continut, lucrurile par sa faca sens intr-un mod f logic. Ciudat ca pana acum nu am vazut nimic in presa decat chestii ambigui aruncate la intamplare. Abia in ultima perioada a inceput numele Crescent sa loveasca urechile multora si sa se ridice numeroase semne de intrebare,,,desi lucrul asta trebuia sa se intample mai devreme. Chiar si acest articol dateaza deja din martie si cineva ar fi trebuit sa se autosesizeze la un mod mai serios, dar de fapt la cum se deruleaza procesele lui Voiculescu, nu e de mirare c-o sa dam ortul intre timp.
P/S: As fi tare curios cum se poate achizitiona cartea “Averea presedintelui”.
12 noiembrie 2013 la 4:40 am Dan Badea spune:
Din pacate, mi-a fost atacat site-ul si mi-au scos toate documentele si fotografiile postate pâna in 17 februarie 2013! E un atac informatic caruia trebuie sa-i dau de cap!
A se vedea
– Francmasoneria reflectată în presa românească …
deconspirareafrancmasoneriei.wordpress.com/francmasoneria…/francmas…
Masoneria îşi propune să finanţeze şi să controleze principalele instituţii de ….. in Loja condusa de Stefan Misu (inregimentat in PUR-ul lui Dan Voiculescu, …

Anunțuri

8 gânduri despre „CEREM CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII INTERZICEREA ACCESULUI MASONILOR ŞI FRANCMASONILOR ÎN RÂNDUL JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR – Radu Iacoboaie, 20 decembrie 2015

    1. valentindortodox

      deci dacă sunt în iad, nici pe pământ, nici în ceruri înseamnă că nu le poate fi decât rău, încă din viață – care se petrece aici pe pământ, dar ei cu sufletul sunt în chinurile premergătoare iadului veșnic … dacă se pocăiesc însă pot ajunge la ceruri

      să ne rugăm și pentru dușmani

      Apreciază

      Răspunde
  1. Pingback: SOLUȚII PENTRU ROMÂNIA ÎN DEZBATERE PUBLICĂ – Radu Iacoboaie, 19 ianuarie 2016 | MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

  2. Pingback: OFENSIVA IUDAISMULUI ÎN ROMÂNIA CONTINUĂ… CE SE VA ALEGE ÎN FINAL DE ROMÂNIA? – Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei, 14 martie 2016 | MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

  3. Pingback: CEREM DEPOLITIZAREA CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII ȘI ABROGAREA HOTĂRÂRII DIN 2013 CARE A PERMIS INTRAREA MASONILOR OFICIAL PE UȘA DIN FAȚĂ ÎN RÂNDUL MAGISTRAȚILOR DIN ROMÂNIA! – nevrednicul Radu Iacoboaie, 16 februarie 2017 | MIȘC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s