A APĂRUT ÎN MEDIUL ONLINE PRIMUL NUMĂR AL REVISTEI DE SPIRITUALITATE ȘI CULTURĂ ,,ROMÂNIA ORTODOXĂ”, NR.1- NOIEMBRIE 2015…

index  images

                                                               ROMÂNIA ORTODOXĂ
                                              revistă online de spiritualitate și cultură

        MOTTO:  ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
                         Țara mea de glorii, țara mea de dor…” Mihai Eminescu

 
                                          SUMARUL NUMĂRULUI 1 – noiembrie 2015

REVISTA ,,ROMÂNIA ORTODOXĂ” LA ÎNCEPUT DE DRUM………………………………………………..3

SFINȚILOR MUCENICI ȘI MĂRTURISITORI DIN ÎNCHISORI, RUGAȚI-VĂ PENTRU UNITATEA NOASTRĂ ÎN SLUJBA CRUCII ȘI A NEAMULUI ROMÂNESC!………………………………………………4

FRAȚI ROMÂNI, ÎMPOTRIVA TINERILOR SE FOLOSESC ACUM ARMELE PSIHOLOGICE MODERNE!…………………………………………………………………………………………………………………..6

SUNTEM ÎN PLIN RĂZBOI DUHOVNICESC – ȘI NU O ȘTIM……………………………………………….8

PRINCIPII ASUMATE DE MEMBRII FRĂȚIEI ORTODOXE UNITATEA………………………………….11

AM O ÎNTÂLNIRE CU DUMNEZEU…………………………………………………………………………………12

CE ESTE ORTODOXIA?………………………………………………………………………………………………….13

ÎNVĂȚAȚI-I PE COPII SĂ SE ROAGE……………………………………………………………………………….16

NU E CIUDAT?…………………………………………………………………………………………………………….18

RUGĂCIUNEA ORTODOCȘILOR PENTRU UN ALES AL LUI DUMNEZEU – Pr. Calciu Gheorghe Dumitreasa……………………………………………………………………………………………………………….19

CÂTEVA RUGĂCIUNI PENTRU POPORUL ROMÂN…………………………………………………………20

30 NOIEMBRIE – SFÂNTUL ANDREI, APOSTOLUL NEAMULUI ROMÂNESC……………………..21

DISTRUGEREA ROMÂNIEI CU PREMEDITARE……………………………………………………………….24

CONSECINȚELE INTRĂRII ROMÂNIEI ÎN UE SUNT CATASTROFALE………………………………..26

DE CE SUNTEM ORTODOCŞI? – Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae…………………………………….28

SATANISM CURAT: RAPORTUL ESTRELA………………………………………………………………………30


TEMATICA ABORDATĂ DE REVISTA ,,ROMÂNIA ORTODOXĂ”:
I. DESPRE ORTODOXIE

II. DESPRE NEAMUL ROMÂNESC

III. DESPRE FAMILIE

IV. DESPRE PROVOCĂRILE SOCIETĂȚII ACTUALE

 

                        NOTA REDACȚIEI:

           Așteptăm cu drag și real interes orice articol din partea cititorilor pe tematica abordată de revistă și prezentată mai sus. Ni le puteți trimite la comentarii fie pe pagina de facebook la grupul ROMÂNIA ORTODOXĂ, fie pe blogul de pe wordpress MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI tot la comentarii. Ne rezervăm dreptul legitim de a selecta totuși cele mai bune articole primite. Doamne ajută!

                                                                                   Radu Iacoboaie, Pitești, 2015

 

                           REVISTA ,,ROMÂNIA ORTODOXĂ” LA ÎNCEPUT DE DRUM…

           Frați români, cunoaștem poate cu toții faptul că astăzi cultura, dar mai cu seamă spiritualitatea se află într-o grea suferință. Societatea contemporană tot mai bolnavă și atomizată este marcată de invazia neîncetată a unui stil de gândire și de viață omogen (conformist și globalist), creat și implementat de anumite forțe obscure cu ajutorul mass-mediei din întreaga lume. Iată așadar un prim argument pentru nașterea unei reviste autentice de spiritualitate și cultură.
           Într-o societate care se străduiește din plin să extermine valorile creștine și naționale, naționalismul și valorile tradiționale și specifice ale fiecărui popor, inclusiv prin sistemul de învățământ, este imperativ necesar ca societatea civilă să se întărească mai mult ca niciodată și să ofere o alternativă viabilă și sănătoasă educației tinerilor români. Credem că tinerii români au tot dreptul din lume să cunoască adevărul (mai ales în materie de credință și istorie) și să fie educați cu adevărat pentru a putea gândi și singuri, pentru a deprinde un spirit critic și obiectiv fără de care nu vor putea respinge toate formele de manipulare și de pervertire a profilului lor moral, oferite cu ,,generozitate” de canalele mass-mediei românești și internaționale.
           Suntem de asemenea perfect conștienți că mulți tineri nu cunosc frumusețile ortodoxiei și culturii autentice pentru că familiile lor nu le-au oferi sau nu le-au putut oferi acest lucru. Iată că o astfel de revistă poate veni în întâmpinarea lor umplând un vid existențial, asigurând un itinerar orientativ și ajutând tinerii debusolați de astăzi să descopere cu adevărat care este sensul vieții și existenței lor pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu. Până la urmă, este datoria noastră morală și creștină îndeosebi, a celor maturi și responsabili (mai cu seamă a profesorilor din școli și universități, a preoților și monahilor ortodocși), să asigurăm viitorul de aur al României la care aspira marele nostru gazetar și om de cultură Mihai Eminescu.
            Să ne rugăm ca această revistă să aibă o viață cât mai îndelungată și să fie de un real folos duhovnicesc și spiritual tuturor celor care vor avea bunăvoința și curiozitatea de a o răsfoi și parcurge. Doamne ajută și să fie într-un ceas bun!

           „Citeşte mult, ca Dumnezeu să-ţi limpezească mintea” (Părintele Dionysios)

           “Dumnezeu o să ne ceară socoteală pentru că nu am citit. Luaţi şi citiţi vieţile sfinţilor şi învățăturile Sfinţilor Părinţi.” (Părintele Iustin Pârvu)

                                                             Radu Iacoboaie, 31 octombrie 2015

               SFINȚILOR MUCENICI ȘI MĂRTURISITORI DIN ÎNCHISORI, RUGAȚI-VĂ
           PENTRU UNITATEA NOASTRĂ ÎN SLUJBA CRUCII ȘI A NEAMULUI ROMÂNESC!

           Frați ortodocși din România și de pretutindeni, reluăm și acum apelul la UNITATE pentru ca noi să părăsim această stare morbidă de amorțire duhovnicească sau adormire și să ne strângem cu toții rândurile în comunitățile din care facem fiecare parte, în contextul tot mai vizibil al unui atac concertat împotriva ortodoxiei și valorilor creștine.
FRĂȚIA ORTODOXĂ UNITATEA din București s-a înființat cu gândul de a ne uni cât mai mulți frați și surori întru Hristos spărgând blestemul dezbinării dintre români despre care vorbesc unii istorici. Și dacă ierarhii, preoții și monahii noștri ortodocși nu iau atitudine în societate, este de datoria noastră să ne împotrivim și să ne unim eforturile în lupta pentru apărarea Adevărului și valorilor creștine.
           Unitatea între creștinii ortodocși o dă numai harul lui Dumnezeu iar harul se atrage îndeosebi prin Rugăciunea lui Iisus sau Rugăciunea inimii. Practicând mai des această rugăciunii a inimii, dobândim smerenia și alte daruri, împlinim voia lui Dumnezeu și păzim poruncile Lui cu ajutorul harului primit.
           Unitatea dintre noi trebuie să aibă la temelie credința, nădejdea, dar mai ales dragostea. Așa cum în Sfânta Evanghelie scrie: ,,Că unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20) ,,Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.” (Ioan 13:35) Cum spunea și Sfântul Siluan în cartea ,,Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, harul lui Dumnezeu se dă prin iubirea de frați. Iar starețul Evsevie sublinia: ,,În unire, în unire, în unire și în dragoste”. (Familia Ortodoxă, nr.7 din iulie 2015)
           Dar după cum vedeți fraților, a fi creștin cu adevărat mai ales în zilele noastre nu este deloc ușor. A fi creștin adevărat înseamnă mai cu seamă a face voia lui Dumnezeu împlinind poruncile Lui. Iar una dintre poruncile esențiale este chiar iubirea aproapelui nostru, din care decurge iubirea de neam și iubirea de țară. Numai iubind pe semenii noștri noi dovedim că Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu, Creatorul nostru și al întregii lumi văzute și nevăzute.
          E adevărat că rugăciunea este mama faptelor bune iar rugăciunile pentru frații și semenii noștri ne sunt de mare folos mântuirii și sunt bineplăcute înaintea lui Dumnezeu. Dar rugăciunea nu ajunge. Mai trebuiesc și multe alte fapte bune, cum ar fi milostenia față de cei aflați în nevoi sau încercări, ajutorul concret oferit în mod dezinteresat celor din jur în numele lui Dumnezeu. Acestea constituie în sine o mică jertfă din partea noastră și poate cea mai clară dovadă a dragostei față de Hristos Dumnezeu. Așadar, poate oare cineva să dobândească mântuirea fără a avea credință, nădejde, dar mai ales dragoste?… ,,Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-l mântuiască? (…) dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși. (…) Vrei însă să înțelegi, omule nesocotit, că credința fără de fapte moartă este?” (din Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, 2: 14-20) și ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri; Iar de cel ce se leapădă de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 10: 32-33) ,,Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinții îngeri.” (Marcu 8:38)

          Facem precizarea că Frăția Ortodoxă Unitatea și-a ales de la bun început ca patroni spirituali pe Sfinții Mucenici și Mărturisitori din închisorile comuniste și nu numai, care au împlinit porunca iubirii față de aproapele lor, slujind lui Hristos și neamului românesc. Jertfa lor sfântă a rodit în sufletele noastre și ne întărește mereu în credință pentru a mărturisi și noi adevărul cu putere în faptă și cuvânt.
          În fața atacurilor diverse pe toate planurile ale dușmanilor lui Hristos, care preaslăvesc omul, rațiunea și voința omenească, care prin curentul umanismului așează în centru omul în locul lui Dumnezeu și înlocuiesc iubirea aproapelui cu iubirea de sine (slava deșartă) iar iubirea față de Dumnezeu cu tot soiul de idoli moderni sau dumnezei mincinoși, avem nevoie mai mult ca oricând de ajutorul Maicii Domnului și al tuturor sfinților.
          Prin urmare, să ne rugăm în fiecare zi și la sfinții români din închisori pentru a cere ajutorul lor, întărire în credință, puterea de a mărturisi cu curaj Adevărul și nu în ultimul rând pentru UNITATEA NOASTRĂ ÎN SLUJBA CRUCII ȘI A NEAMULUI ROMÂNESC. Să ne rugăm fraților mai mult pentru că mare este puterea rugăciunii:

          ,,… Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă, Golgota neamului românesc aţi suit! O, Sfinţilor Mărturisitori, cei ce în temniţă chinuri de multe feluri aţi răbdat şi pentru Învierea neamului românesc moarte mucenicească cu vitejie aţi primit, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne izbăvim de toată înşelăciunea diavolească şi credinţa ortodoxă cu bărbăţie să mărturisim, ca mântuindu-ne, pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (…) Ca cei ce bine v-aţi săvârsit pentru Învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii şi cu arhanghelii vă veseliţi în lumina cea neînserată a Împărăţiei cereşti, vă rugăm să nu încetaţi să mijlociţi la Preaputernicul Dumnezeu ca să ne dea iertare de păcate şi să ne păzească pe noi şi Sfântă Biserica Sa de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de necredinţă şi de războiul cel dintre noi.
           Povăţuiţi-ne pururea pe calea mântuirii, a răbdării şi a dragostei, ca neclintiţi şi uniţi să rămânem până la sfârsitul vieţii întru credinţa cea adevărată. Așa, Sfinţilor Mărturisitori, care în strâmtorările şi necazurile din viaţa voastră pământească aţi cerut ajutorul Puterilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi nevrednicii, ca să primiţi în acest ceas rugăciunile noastre şi să ne acoperiţi de smintelile veacului acestuia şi de răutăţile celor potrivnici, ca şi noi pe calea cea strâmtă şi cu chinuri neînfricaţi să mărturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea neamului românesc.” (din Acatistul sfinților români din închisori)

           FRAȚILOR ÎNTRU HRISTOS, VĂ AȘTEPTĂM ALĂTURI DE NOI ÎN FIECARE ZI LA ORA 20.30 CA SĂ CITIM ÎN ACELAȘI TIMP ACATISTUL SFINȚILOR ROMÂNI DIN ÎNCHISORI. Dacă nu-l aveți, vi-l putem trimite. Iar la ora 21 cine dorește, poate să facă împreună cu noi ACATISTUL SFÂNTULUI ACOPERĂMÂNT AL MAICII DOMNULUI. Să ne ajute bunul Dumnezeu în această lucrare. Amin.
                                                              FRĂȚIA ORTODOXĂ UNITATEA

                                                              București, 18 octombrie 2015
       FRAȚI ROMÂNI, ÎMPOTRIVA TINERILOR SE FOLOSESC ACUM ARMELE PSIHOLOGICE MODERNE!

          ,,Transformarea plăcerilor sexuale într-un idol duce la alegerea iresponsabilă a pornografiei, a mijloacelor contraceptive şi a crimei de avort ca modele de viaţă, încât acestea reprezintă o plagă a vremii noastre, precum lepra în antichitate şi ciuma în evul mediu. O statistică recentă ne informează că prin acceptarea sexualităţii, întreaga ţară s-a transformat într-un adevărat abator în care sunt ucişi fără milă aproape un milion de copii în fiecare an. (…)

         De asemenea, împotriva tinerilor şi spre distrugerea lor, se folosesc armele psihologice moderne care sub masca ,,fericirii, binefacerii şi modei apusene moderne’’ îi încurajează să fumeze, să consume alcool, să privească doar filme de groază, violenţă şi pornografie, să se drogheze şi să înceapă cât mai devreme viaţa sexuală, pentru a-i secătui de vlagă dacă se poate cât mai de timpuriu. De la scenele pornografice televizate la proiectele ,,educative’’ confecţionate de instructorii de sex pentru depăşirea ,,miturilor şi prejudecăţilor tradiţionale’’ cum se justifică ei, de la dansurile voit libidinoase din discoteci la lecţiile ce se predau în cabinetele de ,,planificarea familiei’’, totul este un atentat împotriva castităţii, una din cele mai de seamă virtuţi pe care se întemeiază viaţa în sânul familiei, este o tentativă de a pătrunde în sanctuarele vieţii intime binecuvântate prin nunta creştină, cu scopul de a le devasta.
          Căci, oare ce poate fi mai rău decât desfrâul, această boală groaznică, o adevărată lepră morală care calcă în picioare iubirea, fidelitatea, frumuseţea şi nobleţea existenţei. (…)
          Însă, când ai cea mai bună concepţie de viaţă, adică revelaţia creştină, atunci nu se mai produce acest exces de hormoni care să te desfrâneze sau să te dezechilibreze. […] [Notă: Iată cât de clar demască Părintele Arsenie Boca, toată zdroaba de sisif a celor din comunitatea europeană şi a sistemului de învăţământ de la noi din România de azi prin care copiilor li se predă educaţia sexuală încă din clasele mici, spunându-le că ,,a face sex de timpuriu şi chiar perversiuni sexuale’’ nu e păcat ci ,,un mijloc de autocunoaştere’’. Cât despre orele de religie aici e şi mai grav deoarece s-au redus orele de predare despre cele şapte Sfinte Taine (Sfânta Liturghie, Botezul, Mirungerea, Pocăinţa, Cununia, Sfântul Maslu, Preoţia) şi se introduc din ce în ce mai mult orele de ecumenism. Judecaţi şi dumneavoastră – care aveţi minte – cine sunt aceştia şi cui slujesc ei. (n.ed.)] (…) Din punct de vedere demografic ne punem întrebarea, cum sunt legate toate acestea: mortalitatea, pieirea ţării, faptul că pierdem câte un milion de vieţi anual fără a avea un război declarat, deşi avem senzaţia că asistăm cu adevărat la un război; iar subiectul nostru este direct legat de aceasta. Este războiul noii generaţii. Un război nemaiîntâlnit care este înfricoşător întrucât nu este perceput ca atare. Este războiul informaţional (de pervertire a gândirii tinerilor, viitorii cetăţeni de mâine – n.a.). Şi toate acestea nu se fac în primul rând pentru a deprava. Depravarea nu este decât o consecinţă secundară, scopul principal este stârpirea credinţei, distrugerea familiei şi scăderea natalităţii. (…)
Cred că manifestările de cruzime din rândul copiilor şi tineretului de azi nu se datorează unei agresivităţi personale crescute, ci faptului că ei nu receptează cruzimea ca atare. De ce? Pentru că se dopează cu filme sângeroase, cu jocuri virtuale foarte crude. Când copilul repetă într-una: – M-au omorât, l-am omorât, i-am omorât. Când el ucide virtual de atâtea ori (la jocurile de pe calculator) e nevoit să-şi amorţească inima, conştiinţa. Iată-l în faţa jocului pe calculator, în ce este antrenat şi ce gândeşte el: Trebuie să omor 60 de oameni, am omorât vreo 15, mi-au mai rămas 48, 47, 46, … , atunci voi primi 1000 de dolari. Pentru fiecare om omorât, dacă este rău, hoţ de maşini, primesc 30 de dolari iar pentru unul simplu, 10, 20. Dacă e poliţist, primesc 300 de dolari.
          Eu (spune prezentatoarea filmului) lucrez cu copiii şi văd că cei de azi sunt la fel ca şi cei de ieri, buni, curaţi sufleteşte, până când adulţii nu-i abrutizează. Adulţii sunt cei care îi împing spre televizor, jocuri pe calculator şi apoi se plâng că nu-i mai pot dezlipi de ecran. Ce mamă este aceea care vrea să pălăvrăgească la telefon cu prietena sau să răsfoiască o revistă de modă şi nu vrea să-i dăruiască copilului o jumătate de oră? Nu-i adevărat că copilul preferă televizorul, copilul preferă întotdeauna comunicarea cu un adult iubit şi autoritar, dar mama îl aşează în faţa televizorului iar apoi nu ştie ce să facă, fiindcă copilul se obişnuieşte cu informaţiile virtuale, cu aceste narcotice, aceste crime şi atunci este greu să-l dezveţi. […]
          – Calculatorul este cea mai rea boală, mărturiseşte un copil de 11 ani. Dacă stai la el o lună ieşi de acolo complet nebun. Fratele meu ştia o fată care mergea mereu la calculator la club, fura bani de la părinţi, apoi s-a urcat pe acoperiş şi i-a strigat mamei: Mamă, dă-mi bani pentru calculator, dacă nu eu mă arunc de aici (de pe acoperiş)! (…)
Nu suntem împotriva calculatorului dar nu vrem ca lumea virtuală să înlocuiască lumea reală, realitatea. Nu bătăliile virtuale ci adevărata luptă sportivă modelează copilul. Un băiat trebuie să ştie să se lupte ca să se apere pe sine sau pe cei mai slabi iar mai târziu să-şi apere patria. (…) Dacă ne iubim copiii trebuie să le facem viaţa fericită. Aceasta cere desigur renunţări şi eforturi dar altă cale nu există. În lumea noastră crudă, familia este o insulă de iubire, poate, şi trebuie să fie o pavăză faţă de agresiunea lumii din jur.
          ,,- Societatea se descompune. Fiecare societate este centrată în jurul culturii (credinţei). Cultura (credinţa) este cimentul care o unifică, uneşte indivizii şi-l face un singur popor. Un popor este un grup de oameni care mărturisesc aceleaşi valori, aceleaşi lucruri sfinte, aceleaşi obiceiuri, aceleaşi tradiţii. Poporul este un organism viu, un sistem. Iar un sistem este incomparabil mai mul decât suma elementelor componente, de aceea, când poporul este unificat în jurul unui sistem, el îşi poate proclama voinţa, poate lupta şi câştiga, chiar dacă este o minoritate, pentru că este un sistem, un organism viu. Pentru a ucide un popor trebuie mai întâi să-i distrugi cultura, tradiţiile, să-i batjocoreşti credinţa, istoria şi tot ce are mai sfânt. Dacă-i distrugem cultura, poporul se transformă în populaţie, iar populaţia poate fi manevrată şi supusă foarte uşor de slujitorii lui satana.’’ […]
          Iată modul şi direcţia în care actuala putere, [prin televiziune, ziare, reviste, jocuri pe calculator, programe şi manuale şcolare, legi şi directive de tot felul; la care concurează mai toţi slujitorii Bisericii prin indolenţa şi proasta pregătire a preoţilor] (privind noile generaţii de seminarişti, de pildă pe cei care fumează, ascultă muzică de orice fel…- n.a.) educă gândirea tinerei generaţii şi asta sub ochii şi cu aprobarea iresponsabilă a părinţilor. Încă nu s-a pus preţul pentru savanţi, oameni de ştiinţă, parlamentari, prim-miniştri, preşedinţi de state, preoţi ortodocşi, etc., probabil la viitoarele jocuri pe calculator, o altă etapă diabolică de îndrăcire a ,,omului modern’’. (n.ed).”

(câteva fragmente culese de Radu Iacoboaie din vol. Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca. Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri (Despre legile şi fărădelegile familiei creştine), Ed. a II-a revizuită şi adăugită, alcătuită de Arhim. Serafim Popescu, Ed. ,,Credinţa strămoşească’’, Iaşi, 2005, pp. 6-7, 74-77, 245, 253-255 și 259-261)
                           SUNTEM ÎN PLIN RĂZBOI DUHOVNICESC – ȘI NU O ȘTIM
                                               Apărătorul ortodox, 2 iulie 2014
           Dintotdeauna oamenii s-au temut de războaie. Şi nu vorbim de puternicii lumii, cei care le administrează şi profită de pe urma lor de cel puţin o sută de ani încoace, ci de omul de rând de pretutindenea, pentru care, indiferent de ce parte s-ar afla, războiul înseamnă despărţire, suferinţă, moarte. Acestea sunt războaiele duse cu puterea armelor, cu soldaţi, oşti şi câmpuri de luptă.
           Sfinţii Bisericii, din cele mai vechi timpuri, ne vorbesc însă despre existenţa unui altfel de război. Este vorba despre războiul nevăzut, dus de duhurile răutăţii cu omul, pentru a-l supune lor, spre a-i pierde sufletul şi chiar a-i ucide trupul. Şi despre acest război s-a scris mult, mai ales în vechime, dar oamenii au avut dintotdeauna tendinţa de a-l ignora. Din păcate, prea puţini au fost cei care s-au înarmat şi s-au apărat, conştienţi că acesta este un război adevărat, cu strategii adecvate, arme specifice, campanii, aliaţi, învingători şi învinşi.
            Aceste două tipuri de războaie sunt deja clasice, deşi oficial numai pe cel dintâi îl recunosc istoricii lumii noastre. În ultimii ani însă a apărut un nou tip de război prin care trece fiecare dintre noi, lumea în ansamblul ei. Este vorba de unul care face la fel de multe victime la un loc precum celelalte două tipuri amintite anterior. Statistic vorbind, în ţările dezvoltate oamenii sunt trişti şi depresivi într-un număr aproape la fel de mare ca în perioada marilor războaie. Familiile sunt despărţite, iar milioane de femei îşi cresc copiii fără tată sau cu un tată vitreg, tot ca în timpul sau în urma celor două Războaie Mondiale. Milioane de oameni nu au de lucru şi emigrează dintr-o parte în alta a lumii ca să-şi câştige o pâine, şi asta pentru că ţara lor este complet devastată economic, de parcă ar fi trecut printr-un bombardament, precum s-a întâmplat în ultimii douăzeci de ani cu România. Şi, poate mai rău decât oricând altcândva în istorie, în ultimii douăzeci şi trei de ani numai în România cleştii şi chiuretele au tăiat trupurile, au smuls membrele şi sfârtecat carnea la aproape 20 de milioane de copii români, mai mulţi decât oamenii care locuiesc astăzi pe teritoriul ţării noastre. Şi victimele sunt cu mult mai multe şi mai profund atinse decât am putea noi realiza. Desigur, asta deşi magazinele, barurile, discotecile şi stadioanele sunt încă pline, iar televiziunile se bat în a transmite cât mai mult divertisment…
            De fapt, noul tip de război – nevăzut şi văzut totodată – nu este chiar întru totul nou. Este mai mult o sinteză a celorlalte două, realizată printr-o colaborare foarte bună, o sinergie între cei care caută să stăpânească lumea şi duhurile întunericului. Principiul său a fost exprimat pentru prima dată în perioada Vechiului Testament, atunci când păgânii moabiţi i-au cerut ajutor vrăjitorului Valaam ca să poată birui poporul lui Israel. Acesta le-a arătat că, din pricină că Domnul Dumnezeu este cu ei, nu-l vor putea înfrânge. Însă pot face, totuşi, altceva: să-şi dea femeile lor israelitenilor, ca să desfrâneze cu ele, iar acestea să-i determine să se îndepărteze de Cel ce, ca un părinte, îi scosese din robia egiptenilor şi-i călăuzea către Ţara Făgăduinţei. Aşadar, desfrânarea cu femeile moabite şi înstrăinarea de Domnul era singura modalitate prin care puteau păgânii să învingă poporul evreu, lipsindu-l de ajutorul puternicului lui aliat, Conducătorul Oştirilor Cereşti.
„Cucerirea unui teritoriu este mai puţin importantă ca stăpânirea minţii şi sufletului omului”
          În zilele noastre, fenomenul este mult mai avansat. Experienţa multimilenară îşi spune cuvântul. Femeile moabite sunt înlocuite cu pornografia. Aflăm că, în urmă cu două decenii, după încheierea cuceririi teritoriului unui popor inamic şi ocuparea televiziunilor acestora, măsura luată nu a fost alta decât transmiterea cu preponderenţă a unor programe pornografice, concomitent cu interdicţia dată celor învinşi de a ieşi din casă. Urmarea, uşor de anticipat.
          Şi asta deoarece cucerirea unui teritoriu este mai puţin importantă ca stăpânirea minţii şi sufletului omului. Să fie oare acesta motivul pentru care pornografia este omniprezentă în acest moment pe Internet, televiziune şi chiar în presa scrisă, infinit mai prezentă decât oricare alt program educativ?… Punem întrebarea în contextul în care este ştiut că pornografia dă dependenţă, creşte violurile, infracţionalitatea şi scade securitatea socială.
          Aşadar, odată cu dezvoltarea tehnologiilor moderne, a mijloacelor de comunicare în societatea modernă, războaiele convenţionale au virat tot mai mult către cel puţin o formă mixtă – dacă nu, după cum se întâmplă în zilele noastre, într-un război zis informaţional, religios sau cultural, economic sau social, care are în mod obligatoriu o componentă semnificativă din ceea ce se numea în trecut „războiul nevăzut” sau „duhovnicesc”.
          Noul tip de război, deşi este evident, rămâne în mod paradoxal insesizabil. Bulversaţi informaţional, cu simţurile hiperexcitate din cauza stimulilor extrem de agresivi, prizonieri ai tehnicilor de disimulare mediatică, oamenii nu mai pot realiza că sunt deja victimele acestui război, care acţionează prin intermediul întregului câmp de evenimente sociale, politice, economice şi mediatice.
          Aşadar, unde pătrund televiziunile şi programele deşănţate, unde se legiferează prostituţia şi se oficializează educaţional masturbarea, unde ţigările, alcoolul şi drogurile sunt cool, iar viaţa duhovnicească se consideră demodată, nu mai este nevoie de război convenţional şi arme. Oamenii, robiţi de propriile patimi, nu mai au energia să se poată împotrivi oricărui regim sau stăpâniri care vine peste ei. Cuprinşi de întunericul pe care patima îl întinde peste minte, nu-şi mai dau seama nici ce se petrece cu ei, nici ce se întâmplă în lume, nu mai au nici un ideal, nici o putere să se mai lupte, ba dimpotrivă, pot fi determinaţi chiar să se războiască între ei, până la distrugere.
          Aşadar, nu mai trebuie să curgă sângele pe străzi, căci viaţa se scurge prin toate rănile făcute de cultura de consum şi pornografie. Urmaşii moabiţilor din trecut stăpânesc astăzi lumea prin aceste mijloace. Ca buni psihologi, sociologi şi antropologi, ei ştiu – din păcate mai bine decât noi – că patimile sunt o realitate, sunt boala care răpune cel mai eficient sufletul şi trupul omului. Este suficient să pui în mişcare patimile, ca să te asiguri că cei pe care vrei să-i cucereşti se vor distruge ei înşişi, fără ca tu să fi nevoit să tragi asupra lor nici măcar un glonţ.
         Care mai este atunci puterea omului strivit de aceste strategii infernale de manipulare a conştiinţei şi spălare a creierului? Întrebarea aparţine acelora care n-au înţeles esenţa acestui război. Armele sau strategiile convenţionale nu mai au nici o relevanţă. Războiul fiind eminamente unul duhovnicesc, ne vine greu să credem că mai poate supravieţui cineva fără o asumare completă a mesajului Evangheliei, fără o întrebuinţare a armelor duhului şi, mai ales, fără ajutorul lui Dumnezeu. Căci războiul nostru „nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii” Efeseni 6:12, prin urmare va trebui mai mult ca niciodată astăzi să urmăm sfatul Sfântului Apostol Pavel: „Întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10).
          Aceste cuvinte, rostite acum 2.000 de ani, sunt practic unica soluţie a omului zilelor noastre. Dar pentru aceasta trebuie mai întâi să conştientizăm că ne aflăm în plin război. Însă e posibil ca nici măcar acest lucru să nu-l putem face, dacă nu ne rugăm să ne lumineze Dumnezeu, pentru ca să se plinească încă o dată cuvântul Evangheliei, care zice: „Fără de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5).
                                                                                      Sursa: Familia Ortodoxă
                        PRINCIPII ASUMATE DE MEMBRII FRĂȚIEI ORTODOXE UNITATEA

1 ● DRAGOSTEA FAȚĂ DE DUMNEZEU ÎN CREDINȚA ORTODOXĂ ȘI NEAMUL ROMÂNESC (exprimată prin deviza: UNIȚI ÎN SLUJBA CRUCII ȘI A NEAMULUI ROMÂNESC!)

2 ● IUBIREA FRĂȚEASCĂ ÎNTRE TOȚI MEMBRII (sprijinirea fratelui căzut după principiul: TOȚI PENTRU UNUL ȘI UNUL PENTRU TOȚI!)

3 ● RUGĂCIUNEA FĂCUTĂ DE CĂTRE TOȚI MEMBRII FRĂȚIEI ÎN ACELAȘI TIMP (prima acțiune: citirea Acatistului sfinților români din închisori în fiecare seară la ora 20.30, aceștia fiind patronii spirituali ai Frăției Ortodoxe Unitatea)

4 ● LUPTA DE APĂRARE A BISERICII ORTODOXE ȘI A NEAMULUI ROMÂNESC (împotriva diavolului ce lucrează prin slujitorii lui: masoneria, sectele și ereziile – ,,Toți dumnezeii păgânilor sunt draci” Psalmul 95:5) În concret: respingerea ecumenismului, actelor biometrice cu cip RFID, respingerea legalizării căsătoriilor și adopțiilor homosexuale, prostituției și oricăror alte legi anticreștine și antinaționale, precum Legea 217 antilegionară, legea vaccinării obligatorii etc.

5 ● PROMOVAREA ȘI APĂRAREA VALORILOR FAMILIEI ORTODOXE (potrivit învățăturii sfințitului părinte Arsenie Boca)

6 ● CONȘTIENTIZAREA ROMÂNILOR A FAPTULUI CĂ ÎN URMA ÎNDEPĂRTĂRII DE DUMNEZEU, DIAVOLUL A CĂPĂTAT MULTE DREPTURI ASUPRA LOR

7 ● PROMOVAREA ÎN RÂNDUL TINERILOR A CUNOAȘTERII TEMEINICE A ISTORIEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI (insuflându-le astfel și iubirea de neam și țară)

8 ● DEMASCAREA ORICĂROR FORME DE AGRESIUNE, MANIPULARE ȘI RĂZBOI PSIHOLOGIC UTILIZAT ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN DE CĂTRE FORȚE OCULTE INTERNE ȘI EXTERNE

9 ● RESPECTAREA ÎNTÂLNIRII SĂPTĂMÂNALE FIXATĂ DE COMUN ACORD PENTRU FIECARE SÂMBĂTĂ LA ORA 15 (de regulă maxim trei ore)
                                                    AM O ÎNTÂLNIRE CU DUMNEZEU
                                      blogul Lumină pentru candela din suflet, 11 iulie 2014
           Un pustnic se ruga cu multă putere și stăruință, dorind să-L întâlnească pe Dumnezeu. După multă osteneală a izbutit să stabilească o întâlnire cu El.
           – Mâine, sus pe munte! i-a spus un Înger. A doua zi pustnicul s-a sculat foarte de dimineață și a privit muntele. Era cu desăvârșire curat, fără nici un nor. A pornit, așadar, bucuros și cu o teamă sfântă spre vârful muntelui. La un moment dat, în timp ce mergea de-a lungul cărării, a întâlnit un om care căzuse în mărăcini și i-a cerut ajutorul.
          – Îmi pare rău, dar mă grăbesc pentru că am „întâlnire” cu Dumnezeu, a răspuns pustnicul și și-a continuat drumul. Puțin mai sus a întâlnit o femeie care plângea lângă fiul ei bolnav.
          – Ajută-mă, te rog! l-a rugat aceea.
          – Îmi pare rău, dar nu am vreme, căci Dumnezeu mă așteaptă în vârful muntelui. Și a început să meargă mai repede ca să nu întârzie. Dar acolo unde cărarea devenise mai abruptă, a văzut un bătrân istovit care, întinzându-i burduful, i-a spus:
          – Nu mai pot continua drumul. De aceea te rog: mergi și umple-mi burduful cu apă din izvorul de mai jos.
          – Fă răbdare, omule bun! Am întâlnire cu Dumnezeu și nu vreau să întârzii. Când, în cele din urmă, pustnicul a ajuns în vârful muntelui, la ușa colibei, unde trebuie să-L întâlnească pe Dumnezeu, a aflat o hârtie agățată pe care scria:
          – Iartă-Mă pentru că nu sunt aici, dar am mers să-i ajut pe cei pe care tu nu i-ai ajutat în drumul tău spre Mine.
                                                                                                   preluare de pe Ortodox.md
                                                             CE ESTE ORTODOXIA?
                                blogul Lumină pentru candela din suflet, 30 iunie 2014
            Ortodoxia este adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, aşa cum ni l-a dat Însuşi Dumnezeu cel Întrupat prin învăţătura Sa desăvârşită. Aşa cum l-a exprimat mai târziu cugetul şi inima dumnezeiescului Pavel. Aşa cum l-a descris ucenicul iubirii şi alţi apostoli şi evanghelişti cu lumina cerească a Sfântului Duh. Ortodoxia este acea sinteză minunată dintre dogmă şi obiceiuri, dintre teorie şi practică. Aşa cum ne-a fost predanisită de către părinţii duhovniceşti ai Alexandriei, Constantinopolului, Capadociei, Siriei şi, mai târziu, ai Sfântului Munte.
           Toţi aceştia, de la Sfântul ierarh Policarp, care a fost, după cum ştiţi, ucenicul apostolilor, şi până la Sfântul Nicodim Aghioritul, care a adormit la începutul secolului al XIX-lea, cu înţelepciunea şi sfinţenia lor, cu jertfele şi nevoinţele pe care le-au îndurat, ne-au înmânat preţioasa moştenire a credinţei şi vieţii drepte, comoara tradiţiei ortodoxe. Ortodoxia este ceea ce au exprimat oficial Sfintele Sinoade, acele adunări binecuvântate formate din membri ai Bisericii lui Hristos veniţi din toată lumea. Atunci purtătorii de Dumnezeu părinţi, “înzestraţi cu toţii cu ştiinţa sufletului şi Duhul dumnezeiesc“, au discutat despre marile probleme care îl preocupă pe omul duhovnicesc, şi au aşezat postamentul, temelia civilizaţiei duhovniceşti.
             Ortodoxia a fost pecetluită cu sânge de mucenicii tuturor vremurilor. De toată oastea sfântă formată din milioane de eroi şi mărturisitori, bărbaţi, femei şi copii. De la arenele Romei până în lagărele de concentrare din Rusia, toţi au dovedit că învăţătura creştină nu este o simplă teorie, ci adevăr şi viaţă. Cel mai frumos eroism, izbânda împotriva violenţei crude şi a puterii materiale, domnia şi împărăţia Duhului.
             A venit apoi să laude Ortodoxia cultul bisericesc, cu minunata sa poezie şi imnografia sa insuflată de Dumnezeu, care îmbibă firescul cu suprafirescul, lumescul cu cerescul, individualul cu obştescul, familiarismul cu respectul profund, ceea ce este vădit cu ceea ce este tainic. Într-o atmosferă de înălţare şi sfinţenie este înfăţişată în cult jertfa Dumnezeului-om, drama dumnezeiască a Liturghiei, la fiecare Liturghie la care participă credincioşii. De asemenea, acolo sunt lăudate şi slăvite izbânzile mai-marilor credinţei şi ale Stăpânei aşezământului bisericesc, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. Acolo este preamărită dogma, nu numai ca adevăr, ci şi ca răspuns la chemarea oamenilor.
             Dar nici idealul pentru care s-a luptat monahismul nu este diferit de rostul Ortodoxiei. După cercetătorii de specialitate, monahismul ortodox a constituit oastea duhovnicească ce s-a luptat pentru dobândirea libertăţii duhovniceşti, pentru desăvârşirea omului. Scopul lui a fost să dea chip sufletului pentru înnoirea minţii. Exact în acest punct este inima duhului monahal, este scopul şi izbânda monahismului. Nevoinţele duhovniceşti ale asceţilor sunt noile lupte duhovniceşti ale duhului. Îl conduc pe om întru totul spre viaţa iubitoare de înţelepciune, spre îndumnezeire. Drumul monahismului este drumul curăţirii şi întoarcerii la Dumnezeu. Ortodoxia a dat semnificaţia sfinţeniei nu numai asceţilor, ci întregii lumi creştine.
             Prin această semnificaţie a înălţat obiceiurile societăţii. Vedem acest lucru îndeosebi în percepţia socială. Elementul de bază al Ortodoxiei este iubirea de oameni, luată în cel mai profund sens al ei. Nu numai ca milostenie, ci în general, ca afecţiune. Ocrotirea socială este descoperită în ultimele decenii. Dar a luat naştere la Ierusalim, după Învierea Mântuitorului. Acolo s-au făcut primele cantine, în care au slujit primii şapte diaconi, după cum apare în Faptele Apostolilor. Apostolul neamurilor, Pavel, a fost totodată şi primul lucrător social. Odată cu propovăduirea Evangheliei, a înfăptuit şi cheta dragostei, numită în multe feluri. Lucrători sociali au fost şi urmaşii apostolilor, episcopii. Nu există o sugrumare mai cruntă a adevărului decât să susţină cineva că Părinţii Bisericii s-au ocupat doar cu dogma şi nimic altceva. În timpul sinoadelor, în Cezareea a apărut, după cum se ştie, Vasiliada, sub călăuzirea Sfântului Vasile cel Mare. În Constantinopol funcţionau cantine pentru şapte mii de săraci, iar în Alexandria s-au întemeiat primele maternităţi. Nu numai episcopii, ci şi împăraţii şi chiar monahii participau la astfel de lucrări ale dragostei. Pentru toţi aceştia Ortodoxia a fost în acelaşi timp şi dreaptă lucrare.
             Un alt element important al Ortodoxiei a fost întotdeauna eroismul pe care îl vedem în mucenicie. Dar nu s-a oprit numai la jertfa sângelui. Fiii Ortodoxiei au arătat mereu curaj şi vitejie în faţa oricărui fel de samavolnicie, fie că provenea de la Iulian, împăratul cel nelegiuit, fie de la arieni şi monofiziţi ori de la iconoclaşti şi de la monahii atraşi de rătăcirile latinilor. Această mulţime de eroi ai Bisericii Ortodoxe nu-i cuprinde doar pe Sfântul Atanasie, Sfântul Vasile şi Sfântul Ioan Gură de Aur, ci şi pe Sfântul Teodor Studitul, egumenul mănăstirii Studion, împreună cu toţi monahii ei, pe Maxim Mărturisitorul şi pe marele erou – Sfântul Marcu Eugenicu, Mitropolitul Efesului.
O caracteristică a Ortodoxiei a fost dintotdeauna şi misiunea către barbari, combinată cu civilizarea. Biserica noastră, fără să facă vreodată prozelitism, a răspândit lumina Evangheliei şi a scrierilor, a iubirii şi blândeţii. Această cale spre învăţătură şi civilizare ne este arătată îndeosebi de Sfinţii trei ierarhi prăznuiţi astăzi, care au iluminat toată făptura cu razele vii ale dreptei învăţături despre Dumnezeu şi om. Sfinţii trei ierarhi sunt marii aştri ai tărâmului duhovnicesc al Bisericii.
            Ortodoxia a fost întotdeauna calea împărătească a Evangheliei. A păstrat curat şi autentic duhul creştinismului în faţa misticismului întunecat al ereziilor din Răsărit, a centralizării papalo-cezareene a latinilor şi a subiectivismului raţionalist al protestantismului. A păstrat mereu măsura şi armonia, n-a făcut nimic greşit. Pentru că Părinţii au fost mişcaţi de duh, au fost călăuziţi de Dumnezeu în chip sfânt şi duhovnicesc.
            Ortodoxia nu a nesocotit omul, nici înţelepciunea, nici natura, nici arta, nu a fost neomenoasă. Le-a explicat pe toate şi a creat cultura. După cum spune troparul Sfinţilor trei ierarhi, a întărit firea celor ce sunt şi obiceiurile oamenilor le-a îndreptat. Ortodoxia este marşul omului către Făcătorul lui, către îndumnezeire. Îl conduce pe om la dezvoltarea lui deplină întru Hristos şi pentru Hristos. Ortodoxia nu este numai teologie, este totodată şi adevărată psihologie, şi umanism autentic, şi sociologie. Este un diamant care reflectă prin toate laturile adevărul.
             Să cunoaştem deci Ortodoxia noastră. Nu teoretic, ci să o simţim şi să o trăim în toată profunzimea şi lărgimea ei. Doar aşa vom putea să o provocăm şi să-i arătăm valoarea. Ortodoxia noastră nu este muzeu, nu este trecut, ci viaţă, creaţie şi strălucire. Este marele nostru ideal, este nădejdea preţioasă a mântuirii noastre. Este mândria noastră întru Hristos să o propovăduim cu eroism şi slavă, ca nişte fii adevăraţi ai marilor eroi ai Ortodoxiei. Ortodoxie preafrumoasă, mireasă împodobită a lui Hristos, să nu te tăgăduim noi, nevrednicii, ci dacă vremurile şi împrejurările o vor cere, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge din noi.
                                          Pr. Efrem Filotheitul http://vladherman.blogspot.ro/

 

                                                 ÎNVĂȚAȚI-I PE COPII SĂ SE ROAGE
                             blogul Lumină pentru candela din suflet, 17 iunie 2014

           Atunci când sunt întrebaţi: ce e mai important în viaţa unui creştin ortodox, ce este important în procesul de educaţie al unui copil, mulţi părinţi răspund: participarea la serviciul divin, îndeplinirea poruncilor, ascultarea de părinţi ş.a. Dar mie îmi pare că vorbele unui stareţ, care a trăit pe muntele Athos şi care a educat o mulţime de ucenici, se pot aplica nu numai fiilor duhovniceşti, ci şi părinţilor. Acest stareţ spune către fiul său duhovnicesc: „Dacă vreodată Dumnezeu îţi va aduce ţie fii duhovniceşti, tu să-i înveţi pe ei cum trebuie să se roage, iar rugăciunea la rândul ei îi va învăţa toate celelalte”. Şi dacă noi dorim să-i educăm pe copiii noştri în credinţa ortodoxă, trebuie să-i ajutăm pe ei să comunice cu Dumnezeul Cel Viu, Care este Sfânta Treime. Şi în primul rând, să-i învăţăm cum să se roage, ca legătura cu Dumnezeu să devină fundament al vieţii lor pe viitor.
            E cu putinţă oare a învăţa pe copii să se roage? Rugăciunea este convorbirea directă cu Dumnezeu. Pentru rugăciune este nevoie de participarea şi sârguinţa omului, cu ajutorul harului dumnezeiesc. Într-o oarecare măsură, rugăciunea se învaţă ca şi vorbirea. În familie copilul învaţă să vorbească, să comunice cu alţi oameni, şi tot în familie el poate „învăţa” rugăciunea. La început copilul trebuie să se roage împreuna cu părinţii, formându-şi deprinderea de a se ruga zilnic. Iar mai apoi rugăciunea se poate transforma într-o experienţă vie, mai întâi copilărească, dar mai târziu pe deplin matură. Cel mai bun mijloc de a atrage pe copil în experienţa rugăciunii este rugăciunea săvârşită împreună cu el. Totul începe de la rugăciunea pe care o rosteşte mama deasupra copilului nou-născut; pentru mamă această experienţă este de cea mai mare importanţă. Din acea clipa se pune temelia pentru participarea zilnica a copilului la rugăciune.
            Un exemplu despre rugăciunea mamei pentru copii e descris în „Fraţii Karamazov” de Dostoievski. În familia Karamazov trăia un copil minunat – Alioşa. El a fost educat de către mama sa, iar mai târziu de către străini. Şi unicele lui amintiri copilăreşti au fost acelea când mama îl întindea spre icoana Maicii Domnului şi se ruga pentru el, cerând ca Maica Domnului să-l ea pe copil sub ocrotirea sa. Iată acea temelie care trebuie să fie pusă de către mamă la începutul vieţii conştiente a copilului.
            Desigur, nu trebuie sa arătăm neapărat copilului cum trebuie să se roage. Rugăciunea nu e o acţiune demonstrativă, ci adresare lăuntrică a sufletului către Dumnezeu. Şi dacă această adresare va exista în noi, copilul o va simţi, va simţi că ea este izvorul bucuriei voastre.
            În familiile ortodoxe, de obicei, pe copii îi învaţă rugăciunea „În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, amin”, pe care o rostesc făcând semnul Sfintei Cruci. Această rugăciune este unită cu acţiunea, care copilaşilor mici le pare ca o joacă. Ea e scurtă, dar are un conţinut adânc. De aceea neapărat va trebui să lămurim copilului, atunci când va mai creste puţin, conţinutul acestei rugăciuni.
           Unele explicaţii ale rugăciunii se însuşesc uşor de către copii, atunci când ele sunt însoţite de imagini. În viata Fericitului Augustin se povesteşte cum odată Fericitul contemplând la taina Sfintei Treimi, a văzut pe ţărmul mării un băieţel, care săpa o groapă în nisip. „Ce faci?” – l-a întrebat Fericitul. Băieţelul a răspuns: „Eu vreau să torn toată marea în această gropiţă”. Atunci Fericitul a înţeles că nu este cu putinţă minţii noastre limitate să cuprindă pe deplin taina Sfintei Treimi.
           Din toate rugăciunile Bisericii, cele mai necesare pentru copii sunt: rugăciunea domnească – „Tatăl nostru”, rugăciunea către Sfântul Duh – „Împărate Ceresc” şi rugăciunea către Maica Domului – „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te”. În aceste trei rugăciuni se conţine esenţa credinţei ortodoxe. La începutul drumului vieţii copilului părinţii trebuie să se roage împreună cu el, dar ei trebuie să grăbească ziua în care copilul va începe să se roage de sine stătător. Mulţi din enoriaşi îi impun pe copii să se roage împreună cu ei acasă, dar când vin la biserică, în loc de o rugăciune comună, se despart de copil, postându-se într-un ungher, iar copilul face ce doreşte. Ar trebui să fie invers. Acasă copilul trebuie ajutat să deprindă rugăciunea individuală, ca relaţia lui cu Dumnezeu să devină una personală. Dar când ajungi cu copilul la biserică, neapărat trebuie explicat copilului că aici se săvârşeşte o rugăciune comună. În timpul slujbei, copilul să stea alături de părinţi. Părinţii ar trebui să-i explice lui unele momente din serviciul divin, se poate pune împreuna cu el o lumânare, arătându-i cum se face aceasta şi sărutând împreună icoana. Să-i arătăm când să se aşeze în genunchi, când se cântă „Pre Tine te lăudăm”, „Axionul” sau „Tatăl nostru”. Să-i şoptim: „Iată, acum părintele se roagă pentru cei bolnavi. Şi tu poţi să te rogi pentru bunicuţa noastră care este bolnavă”.
Atunci serviciul divin va deveni mai clar şi mai atrăgător pentru copil, mai aproape de suflet. Biserica va deveni pentru el nu un loc de întâlnire cu prietenii, unde ei, dosiţi într-un ungher, îşi vor face planuri de joacă, ci un loc unde toţi împreună se „împrietenesc” cu Dumnezeu. Rugăciunea e un dar dumnezeiesc atât de frumos, la care se ajunge numai cu un efort deosebit şi având o inimă curată. A învăţa rugăciunea, a supraveghea calitatea ei – ţine de obligaţia duhovnicilor. Dar mirenii trebuie să ţină cont că fără rugăciune în familie nu poate exista o biserică casnică, biserica familiei.

                                                                                   Monah Zotic (Gaievski)
                                                                 NU E CIUDAT?
                               blogul Lumina pentru candela din suflet, 3 mai 2014

          Avem timp să stăm la televizor, dar de rugăciune nu avem timp. Ne facem timp întotdeauna să ne îngrijim trupul, să-l spălăm, să-l hrănim, să-l plimbăm, dar pentru suflet nu găsim niciodată timp; îl neglijăm, îl lăsăm murdar, zdrențuit, nespovedit. Acceptăm întotdeauna invitațiile la cinema, la teatru, în cluburi, restaurante, dar când ne invită cineva duminica la biserică, ne rușinăm și găsim mereu motive de a nu merge. Găsim întotdeauna putere și răbdare să stăm în picioare la meciuri, dar nu și la biserică. Avem putere să stăm ore în șir la concerte în aer liber, pe ploaie și pe vânt, dar considerăm proști pe cei care așteaptă la rând la sfintele moaște sau la agheasmă.
          Avem întotdeauna bani de aruncat pe petreceri, mobilier, mâncare, haine și bijuterii, dar pentru un pomelnic, sau o milostenie nu avem bani. Ni se par întotdeauna folositoare investițiile pentru trup, dar lucrurile necesare sufletului: icoane, cruciulițe, slujbe sau cărți religioase, le considerăm scumpe și inutile. Ne ducem de urgență la doctor când se îmbolnăvește trupul, ne îngrijorăm pentru însănătoșirea lui, cheltuim sume enorme, dar când se îmbolnăvește sufletul de prea multe păcate, nu alergăm la doctorii sufletești, la preoți, să ne vindece boala sufletului; lăsăm rana deschisă, nevindecată, adăugăm păcate peste păcate, și nu ne pasă nici dacă ne moare sufletul.
          Ne încredem în psihologi când suntem tulburați de problemele vieții, cheltuim în zadar banii, dar la duhovnici nu alergăm. Avem întotdeauna lacrimi de râs pe la petreceri și emisiuni, dar să facem o rugăciune sinceră de pocăință, cu lacrimi, nu avem. Ne mândrim întotdeauna cu hainele, mașinile și accesoriile ce le purtăm pe noi, dar ne rușinăm a purta Crucea Mântuitorului la gât, sau să o facem când trecem pe lângă o biserică. Ne interesează toate știrile și emisiunile, suntem la curent cu toate filmele și noutățile, dar știrile folositoare de suflet le considerăm false sau neinteresante.
          Ne regăsim în muzica rock, scuturăm din cap ca îndrăciții, dar să ne liniștim în cântări religioase, nu ne face plăcere. Dansăm până când transpirăm, dar ca să facem metanii, nu vrem să ne obosim trupul. Ne rușinăm cu toții când suntem numiți neglijenți în treburile gospodărești, pământești, dar când cineva ne spune că suntem leneși și nepăsători față de suflet, nu ne doare și nu ne pasă.
          Ne interesează părerea oamenilor despre noi, imaginea noastră în ochii lumii, dar nu ne întrebăm niciodată ce părere are Dumnezeu despre noi, nu ne interesează. Plângem și ne întristăm cu toții când ne pătăm haina trupului, dar nu dăm nici cea mai mică importanță când ne murdărim haina sufletului. Ne asigurăm cu mult timp înainte locuri de veci, ne interesează unde va sta trupul nostru după moarte, ne achiziționăm cavouri și grilaje scumpe, dar unde ajunge sufletul, dacă avem loc în rai, nu ne panicăm.
          Să ne oprim puţin din drumul frământărilor noastre şi să ne întrebăm cu toată sinceritatea, de ce ne iubim mai mult trupulcare este vremelnic şi supus putrezirii, decât sufletul care este veşnic şi este cel mai mare dar cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. De ce iubim atât de mult împodobirile trupului, iar virtuţile sufleteşti şi faptele bune le trecem cu vederea?! De ce ne înşelăm şi ne duşmănim pe noi înşine prin ceea ce avem mai scump şi nemuritor, sufletul?! De ce ne amăgim cu o credinţă de suprafaţă şi nu păşim mai adânc trăind ca adevăraţii creştini ?!
                      RUGĂCIUNEA ORTODOCȘILOR PENTRU UN ALES AL LUI DUMNEZEU
                                                – Pr. Calciu Gheorghe Dumitreasa

           Deoarece un duh rău plutește peste țara noastră și vrăjmașii din afară și dinlăuntrul ei lucrează cu vrăjmașul cel mare pentru nefericirea neamului românesc, propunem această rugăciune care să se rostească în fiecare Miercuri și Vineri și la fiecare Sfântă Liturghie. Iar cei ce au mai multă râvnă pentru țară și neam, s-o zică zilnic, atât în țară, cât și în afara hotarelor, oriunde un Român trăiește și se roagă pentru Biserică, țară și neamul lui. Faceți să ajungă această rugăciune la toți frații și surorile voastre în Domnul.

           În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!
           Prea Sfântă Treime, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, certat-ai neamul acesta al nostru cu secetă, boli și pierderea avuției naționale. Au flămânzit copiii Tăi, Doamne, au pierit bătrânii de mustrarea Ta și rodul grânelor și al muncii noastre s-a uscat sau a putrezit prin mânia Ta. În multe feluri ai mustrat Stăpâne, pe poporul Tău, pe tineri și pe bătrâni, pe voinici și pe copilandri, căci toți am greșit înaintea Ta și ne-am abătut, am călcat poruncile Tale și de dreptatea Ta nu ne-am adus aminte.
            S-a umplut paharul răbdării Tale și răutățile noastre s-au înmulțit mai mult decât grindina și seceta cu care ne-ai cercat. Ca niște fii rătăcitori ne-am îndepărtat de Tine, dar azi ne întoarcem asemenea Fiului risipitor și strigăm către Tine din adâncul inimii noastre îndurerate: Dumnezeul părinților noștri, care ai trimis harul și pacea Ta peste înaintașii noștri și precum în vremurile grele ale neamului nostru ai ridicat la nevoie bărbați vrednici care au luat pe umerii lor greutățile poporului, așa ridică și acum un bărbat cu suflet mare, gata de orice sacrificiu prin care să se răscumpere păcatele poporului nostru înaintea Ta, Stăpâne.
            Dă-i harul Tău, pune în el virtuțile cerești pe care le dai celor care te iubesc pe Tine și dă-i binecuvântarea Bisericii Tale întemeiate pe sângele iubitului Tău Fiu.
Fă-l pe dânsul fiu adevărat al Bisericii Ortodoxe, binecuvântat de ierarhi și iubit de popor, deplin luminat cu lumina cunoștinței Tale să ducă neamul acesta al Tău, Doamne, pe drumul salvării din necazurile în care propriile păcate l-au scufundat spre soarele Dreptății, Răsăritul cel de Sus, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Sfântă Maică a lui Dumnezeu, ajută neamul și țara noastră! Toate puterile cerești, apărați pământul țării noastre de năvălirile vrăjmașului văzut și nevăzut. Toți sfinții, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

 

                                     CÂTEVA RUGĂCIUNI PENTRU POPORUL ROMÂN

          Aceste rugăciuni sunt importante, pentru faptul că noi trebuie să ne rugăm și unii pentru alții, pentru aproapele noastru. Și cine este aproapele nostru? În primul rând, neamul nostru românesc, din care facem și noi parte. Aceste rugăciuni trebuie spuse din toată inima. Poporul român trece printr-o perioadă foarte grea.

                                 RUGĂCIUNE PENTRU CÂRMUITORII ȘI SLUJBAȘII ȚĂRII

           Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce fiind adus înaintea divanului ai răspuns dregătorului Pilat ce Te amenința, zicându-i: ,,Nu ai avea nicio putere asupra Mea, de nu ți-ar fi fost dată ție de sus”; iar prin gura Sfântului Tău Apostol Pavel ai grăit: ,,Tot sufletul să se supună stăpânirilor celor mai înalte, că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu, și stăpânirile care sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite; pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu se împotrivește”, și cei care se împotrivesc, judecată își vor lua înșiși; așijderea, prin graiul Sfântului tău Apostol Petru, ne-ai poruncit grăind: ,,Fiți supuși, pentru Domnul, oricărei stăpâniri omenești, care-i pusă să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac binele”. Primește acum, Îndurate, rugăciunea umilitului meu suflet pentru cârmuitorii scumpei noastre țări, căci Tu însuți, Doamne, ne-ai poruncit, prin zisele Sfântului Apostol Pavel, să facem rugăciuni pentru toți care sunt în dregătorii, ca să petrecem viață lină și cu odihnă, întru toată bunacredință și curăție.
           Așa, Doamne, Împărate al împăraților și Doamne al domnilor, dăruiește cârmuitorilor acestei țări, legiuitorilor, judecătorilor, ostașilor, profesorilor, preoților și tuturor cârmuitorilor și slujbașilor, de la cele mai înalte până la cele mai puțin însemnate dregătorii: minte înțeleaptă, inimă curată și voință tare, în a înțelege, a dori și a lucra numai binele și dreptatea, după care bunuri dorește și însetează poporul cel iubitor de Tine și credincios Ție din vremuri străvechi.
          Milostivește-Te, deci, Doamne, spre acest popor dreptcredincios și dăruiește tuturor cârmuitorilor lui puteri mari, ca să lucreze cu spor la înălțarea și propășirea lui, pentru ca și prin el, și prin slujbașii lui, să se binecuvânteze și să se preamărească preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
                                RUGĂCIUNE PENTRU CONDUCĂTORI, OȘTIRE ȘI PATRIE

          Doamne, Dumnezeul nostru, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, primește multmilostive și acum rugăciunea umilitului meu suflet, pentru întreg neamul nostru românesc, creștin ortodox. Mântuiește și miluiește, Doamne, pe bine credincioșii noștri conducători ai statului și guvernului țării, pe conducătorii orașelor și satelor și pe toată oastea iubitoare de Hristos. Împuternicește-i, păzește-i întru mulți și fericiți ani și-i ajută pe toți a spori în tot binele bștesc. Supune sub picioarele conducătorilor noștri pe toți vrăjmașii și potrivnicii. Pune în inima lor și a tuturor conducătorilor mari și mici, din cler și popor, să lucreze cele bune și de pace pentru Sfânta noastră Biserică și pentru întreg neamul nostru creștinesc, ca, întru liniștea lor, viață lină și fără de gâlceavă să viețuim în dreaptă-credință, în bună creștinătate și curăție. Ne rugăm Ție, Doamne, auzi-ne și ne miluiește pe noi, acum și în vecii vecilor. Amin

 

              30 NOIEMBRIE – SFÂNTUL ANDREI, APOSTOLUL NEAMULUI ROMÂNESC
                                            blogul saccsiv, 30 noiembrie 2013

          Citez din articolul Sfantul Andrei, apostolul neamului romanesc. La multi ani Romania ortodoxa! Indem la urmarea Apostolilor a Parintelui Cleopa.:

          Fiul al Galileei si frate al lui Petru, dintre pescari in soborul Apostolilor intii ai fost chemat, Andrei cel minunat. Iar de la mormintul tau din Patras chemi popoarele la Dumnezeu si acum ne-ai umplut de bucurie ca in Romania iarasi ai venit, unde pe Hristos Domnul l-ai propovaduit.

          Parintele Ilie Cleopa arata cum poporul nostru a fost crestinat de catre cel dintai apostol al Mantuitorului Hristos, Sfant Andrei:

          Sfantul Apostol Andrei a urmat in toate lui Hristos, Mintuitorul lumii. A vestit Evanghelia in multe tari, a daramat capistile idolesti, a botezat nenumarati crestini, a intemeiat biserici, a hirotonit diaconi, preoti si episcopi si a adus la credinta in Hristos mai multe tari, printre care si tara noastra.

          Deci noi romanii avem Biserica de origine apostolica, intemeiata in primul secol, dupa inaltarea Domnului la cer. Noi nu suntem crestinati ca popoarele slave catre sfarsitul primului mileniu, pentru ca noi sintem din inceput aici in Carpati si la Gurile Dunarii, pe cand ungurii au venit in Europa in secolul IV, din Mongolia si s-au crestinat in anul 950 de Stefan cel Sfant; iar slavii au venit si ei prin secolele VII – VIII din nord-estul Asiei si s-au crestinat mai tarziu – bulgarii, in anul 864, sirbii, in anul 868 si rusii in anul 988.

         Asa a randuit pronia divina ca sa primim credinta crestina direct de la ucenicii lui Hristos, pentru care se cade sa fim permanent recunoscatori.

         Sa dam slava lui Dumnezeu ca ne-a randuit pe Sfantul Apostol Andrei sa ne crestineze si sa ne uneasca cu Hristos prin Botez si pocainta. Sintem o tara crestina de origine apostolica. Sa ne facem vrednici de aceasta tara. Sa pastram cu sfintenie poruncile Domnului scrise in Sfinta Evanghelie si propovaduite de Apostoli. Fara povatuitori nu ne putem mintui si fara preoti buni ratacim calea pocaintei. Dar daca ascultam de Domnul, ascultam si de Biserica.

          Sfantul Apostol Andrei ne-a crestinat si a savirsit prima Sfinta Liturghie pe pamantul Romaniei. El ne-a eliberat de demoni si de patimi si ne-a unit cu Hristos prin jertfa si Liturghie. El ne-a invatat cum sa ne mantuim prin smerenie, prin rugaciune si prin iubire.

         Sa ascultam de Sfintii Apostoli ca de Insusi Hristos. Sa ascultam de episcopi si de preoti ca de Apostoli, ca ei vor da seama pentru sufletele noastre. Sa nu lipsim de la biserica in sarbatori, ca aici este Hristos cu toti sfintii. Aici este mantuirea noastra, bucuria noastra, viata noastra. Sa nu ascultam pe trimisii lui antihrist, care se leapada de Biserica, de Cruce si de toate cele sfinte.

         Apoi sunteti datori sa invatati copiii frica Domnului. Sa faceti misiune si apostolat prin scoli, prin spitale, prin casele crestinilor, prin milostenii si carti sfinte ortodoxe. Dar mai ales in casele dumneavoastra.

         Sa traim cu Hristos, sa ajutam la mantuirea copiilor nostri si a celor din jur si nimic sa nu facem fara episcop, fara preot, fara duhovnic. Ei sunt apostolii nostri pe pamant. De vom face asa, vom dobandi mantuirea sufletelor noastre, cu rugaciunile Maicii Domnului si ale Sfantului Apostol Andrei. Amin.

         Cititi va rog si:

         30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat. De ce este apostolul românilor?

         VIDEO: Cuvantul Parintelui Justin pentru romani la Sfantul Andrei Apostolul Neamului
                          PRIMELE COMENTARII PE BLOG LA ARTICOLUL DE MAI SUS

Vali said, on noiembrie 30, 2013 at 3:38 pm
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/citate-espre-inaintasii-nostrii-dacii

vasilica said, on noiembrie 30, 2013 at 3:45 pm
La multi ani Romania Ortodoxa!
La multi ani tuturor celor cu numele de Andrei si Andreea!
Bucura-te Sfinte Andrei, apostole!
Doamne ajuta!

vasilica said, on noiembrie 30, 2013 at 3:50 pm
Plansul unei tinere necredincioase inaintea Judecatii, adresata parintilor…
http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/7642-2013-11-28-21-09-15
Doamne ajuta!

John of România said, on noiembrie 30, 2013 at 5:40 pm
“Noi nu suntem crestinati ca popoarele slave catre sfarsitul primului mileniu, pentru ca noi sintem din inceput aici in Carpati si la Gurile Dunarii, pe cand ungurii au venit in Europa in secolul IV, din Mongolia si s-au crestinat in anul 950 de Stefan cel Sfant; iar slavii au venit si ei prin secolele VII – VIII din nord-estul Asiei si s-au crestinat mai tarziu – bulgarii, in anul 864, sirbii, in anul 868 si rusii in anul 988.
Asa a randuit pronia divina ca sa primim credinta crestina direct de la ucenicii lui Hristos, pentru care se cade sa fim permanent recunoscatori. Si totusi avem si sange si traditii slave si cumane 🙂 La fel si ungurii si bulgarii au sange traco-roman.

Obrenovici said, on noiembrie 30, 2013 at 6:15 pm
cum sa aiba ungurii sange traco-roman?

Marius said, on noiembrie 30, 2013 at 7:06 pm
Problema crestinismului la romani este ceva mai complexa decat aceste traditii. De exemplu, un articol interesant:
http://www.medievistica.ro/texte/istorie/cercetarea/Inceputurile1000Rusu.htm

ORTODOX said, on noiembrie 30, 2013 at 8:33 pm
Hai să ne ridicăm și să-nfăptuim Unirea !!!

danielvla said, on noiembrie 30, 2013 at 10:56 pm
E o greseala acolo a parintelui Cleopa: “pe cand ungurii au venit in Europa in secolul IV, din Mongolia “. Ungurii (maghiarii) a venit in Europa in secolul IX. Intre 836 si 862 s-au stabilit in Panonia. Si e gresit sa se spuna ca au venit din Mongolia. Erau de dincolo de Urali, o confederatie de triburi fino-ugrice (inruditi cu laponii si finlandezii, care si ei sunt de origine asiatica) – principalul trib dominant fiind megherii de la care si-au luat si numele, triburi turcice (baschire – a se vedea republica Baschiria din Federatia Rusa de azi) – existau 6 triburi baschire si unul kazar. Pe langa aceste 8 triburi dominante existau si altele mai putin importante, indoeuropene sau mongole. Acestia s-au asezat in Panonia si s-au amestecat cu populatia bastinasa (români, slavi, germanici).
Probabil in Panonia erau si ceva ramasite ale vechilor huni, dar prea putin importante si e gresit sa se spuna ca ungurii se trag din huni!
Trebuie spus ca aproape toata aceasta amestecatura de triburi asiatice a fost masacrata de mongoli in marea invazie din 1241 si de germani in luptele pe care le-au avut acestia cu maghiarii.
A ramas doar o elita conducatoare si foarte putina populatie asiatica si limba fino-ugrica a megherilor (cu influente europene): Majoritatea populatiei a fost refacuta prin colonizari din tarile vecine Ungariei.

blue said, on noiembrie 30, 2013 at 11:42 pm
La mulţi ani României Ortodoxe! La mulţi ani, români!

danielvla said, on decembrie 1, 2013 at 12:00 am
Sfinte, slavitule Apostol Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru neamul romanesc!

Alexandru (Fulger) said, on decembrie 1, 2013 at 12:16 am
Foarte interesant de citit , cum a crescut populatia evreiasca in numar in Europa intre ani 1933-1948:
http://therebel.org/index.php?option=com_content&view=article&id=715863:before-and-after&catid=136:editorial&Itemid=1229

Alexandru (Fulger) said, on decembrie 1, 2013 at 12:51 am
The Jewish War on Christmas! Christmas traditions banned—Jewish symbols erected:
http://www.thetruthseeker.co.uk/?p=85313

 

                                              DISTRUGEREA ROMÂNIEI CU PREMEDITARE
                                          blogul Acvila ortodoxă, 21 iulie 2014, gerica64

          După decembrie 1989, economia moştenită de la fostul regim a fost supusă unui proces deliberat şi sistematic de distrugere. La fel şi sistemul bancar românesc, care a fost cedat străinilor, după ce capitalul autohton a fost spoliat şi transferat în diverse buzunare private printr-o serie de hoţii şi fraude derulate sub ochii BNR.
          Pe lângă distrugerea independenţei economice, România a fost aservită şi în plan politic puterilor străine, prin aşa-numita aderare la Uniunea Europeană. Mulţi se uită azi în gura lui Băsescu, când vorbeşte despre „cedări de suveranitate” şi „pactul de guvernanţă fiscală”, dar câţi ştiu oare că ţara noastră a renunţat la suveranitate în 2003, când, odată cu revizuirea Constituţiei, a fost introdus articolul 148, care spune clar că fiecare act normativ venit de la UE are prioritate în faţa oricăror prevederi legislative interne contrare?
           Pierderea independenţei economice şi politice a ţării noastre a fost necesară pentru ca aceasta să poată fi controlată cu uşurinţă din exterior şi pentru a fi transformată într-o colonie a Occidentului, aflat în declin.
           Tot timpul am fost făcuţi să credem că este un mare avantaj şi interesul nostru de maximă importanţă să intrăm în UE, când de fapt Europa era cea care avea nevoie de noi şi de alte ţări foste comuniste, pentru a-şi reface economia aflată în criză.
           Astăzi, pentru a fi tot timpul la ordinele şi pe placul puterilor străine, România este supusă în permanenţă unui şantaj economic şi politic, pe de-o parte prin organismele financiare internaţionale şi sistemul bancar controlat de străini cu girul BNR, iar pe de altă parte prin obligaţiile pe care ni le-am asumat în calitate de membri ai Uniunii Europene.
          Cursul de schimb leu-euro se stabileşte în urma unor şedinţe de negocieri la care participă băncile comerciale şi BNR, deci procesul nu este chiar aşa de natural şi bazat pe „mecanismele de piaţă”, cum ar vrea unii să pară.

          Acum poate vă întrebaţi de ce nu a crescut euro şi pe timpul guvernelor anterioare. Atunci „investitorii străini” erau mulţumiţi de promisiunile făcute de Băsescu, de a privatiza anumite obiective economice de importanţă strategică pentru România, convenite în urma „consultărilor” cu FMI. Dar acum,aceste privatizări, cursul euro este folosit ca metodă de presiune şi şantaj, pentru a aduce lucrurile „pe făgaşul normal”.
Şantajul economic a fost folosit şi asupra guvernelor portocalii, mai ales atunci când România a fost obligată să facă împrumutul de 20 de miliarde de euro la FMI, dar pentru că regimul condus de Traian Băsescu a cedat foarte uşor, puterile străine fiind mulţumite, au sprijinit menţinerea la putere a acestuia şi au acceptat şi o relativă stabilitate economică a ţării, pe seama sacrificiilor populaţiei nevoiaşe. Mă tem că, în continuare, dacă guvernul Ponta, sau oricare alt guvern viitor, care ar încerca să facă, sau măcar să promită ceva, pentru ameliorarea situaţiei sociale şi în favoarea interesului naţional, va fi ameninţat tot mai mult cu inflaţia, cu sancţiuni economice, cu „retragerea investitorilor străini”, toate acestea cu scopul de a aduce România din nou pe drumul planificat şi trasat de FMI, UE şi Banca Mondială.
          http://dantanasescu.ro/2012/05/15/santajul-economico-politic-asupra-romaniei.html Distrugerea Romaniei cu premeditare
          Dupa cel de-al doilea razboi mondial http://www.scribd.com/doc/99969861/Distrugerea-Romaniei

Iacoboaie Radu says: iulie 23, 2014 la 8:38 pm
Să spunem lucrurilor pe nume. Cine sunt cei care distrug România cu premeditare de multă vreme? Sunt trădătorii neamului românesc, sunt cei care ascultă ordinele superiorilor lor și le execută de frică. Sunt francmasonii, care execută ordinele sioniștilor (evrei sioniști).
                          CONSECINȚELE INTRĂRII ROMÂNIEI ÎN UE SUNT CATASTROFALE
                                                blogul Apărătorul ortodox, 20 iulie 2014

          Conform datelor furnizate de Eurostat, nivelul veniturilor de pe piaţa românească a muncii a scăzut dramatic în ultimii cinci ani. Datorită acestui colaps, România deţine în acest moment lanterna roşie într-un clasament al statelor din UE alcătuit în funcţie de nivelul de remunerare a muncii.
          Conform datelor furnizate de Eurostat, nivelul veniturilor de pe piaţa românească a muncii a scăzut dramatic în ultimii cinci ani. Datorită acestui colaps, România deţine în acest moment lanterna roşie într-un clasament al statelor din UE alcătuit în funcţie de nivelul de remunerare a muncii.
          Datele prezentate în continuare reflectă faptul că intrarea României în UE a determinat o prăbuşire fără precedent a nivelului de remunerare a muncii. Astfel, veniturile medii lunare de pe piaţa românescă a muncii (salariaţi, liber profesionişti, fermieri, persoane fizice autorizate) estimate în funcţie de paritatea standard a monedei europene (euro pps) au scăzut în perioada 2008-2013 cu nu mai puţin de 11,8%. Drept urmare, ponderea veniturilor medii lunare de pe piaţa muncii din România în raport cu valoarea medie a aceluiaşi indicator la nivelul UE 27 a scăzut în perioada menţionată de la 41% la 33,4% ! Mai mult, acest crah reprezintă o malformaţie aproape singulară, întrucât nivelul de remunerare a muncii a crescut în aceeaşi perioadă în toate celelalte state din UE 27, cu excepţia României şi a Greciei.
          Dar de ce este atât de prost plătită forţa de muncă din România comparativ cu celelalte state din UE? De ce cei peste nouă milioane de români pentru care munca este singura sau principala sursă de venit au devenit nişte paria comparativ cu omologii lor din Slovenia, din Ungaria, din Estonia şi din Cehia, ca să nu mai vorbim de cei din Germania?
          Fără îndoială, clasamentul anterior reprezintă o noutate absolută pentru politicienii din România. Dar nici presa şi nici liderii de opinie din România nu au abordat în mod sistematic această disfuncţie tragică a economiei Româneşti. Oare de ce?
           În primul rând, majoritatea decidenţilor din elita politică românească tratează cu nepăsare şi chiar cu dispreţ interesele compatrioţilor care se încăpăţânează să supravieţuiască muncind. Pentru plutocraţii din sistemul politic românesc munca reprezintă o motivaţie pentru fraieri. În ultimile decenii, prosperitatea obţinută prin muncă a reprezentat o rara avis în România. În schimb, îmbogăţirea prin mijloace ilicite a devenit motivaţia fundamentală a majorităţii decidenţilor din instituţiile publice româneşti şi a liderilor lumii interlope. Drept urmare, în nici o altă ţară din UE nu există o relaţie atât de vizibilă şi de sistematică între mediul politic şi mediul mafiot al celor care s-au îmbogăţit jefuind patrimoniul public şi privat. În sfârşit, sunt convins că în nici o altă ţară din UE nu există atâta corupţie şi atâţia bani negri ca şi în România.
           În al doilea rând, aproape oricine s-ar încumeta să tragă la răspundere decidenţii din instituţiile politice româneşti pentru faptul că interesele celor ce muncesc, ca să spun aşa, sunt grav afectate de angajatorii autohtoni şi străini ar deveni în scurt timp un rebel fără cauză. Îşi imaginează cineva că actualii locatari din palatele Cotroceni sau Victoria vor fi traşi la răspundere de către opinia publică, la fel ca şi în Bulgaria, pentru actualul crah al salariilor şi al veniturilor obţinute din muncă?
          S-ar părea, deci, că fanariotismul decidenţilor politici şi mentalitatea mioritică a majorităţii românilor reprezintă obstacole insurmontabile în ceea ce priveşte contracararea politicii de monopol impuse de către angajatori pe piaţa muncii. Totuşi, chiar şi in acest context fatalist, se mai poate face ceva.
          În primul rând, contracararea politicii de amputare monopolistă a salariilor de către angajatori, mai ales în România şi în Bulgaria, implică o reglementare la nivelul UE a nivelului salariului minim de pe piaţa comunitară a forţei de muncă. Desigur, o asemenea iniţiativă ar genera reacţii furibunde de împotrivire din partea companiilor transnaţionale. Managerii şi acţionarii acestor companii ar sării ca arşi şi ar califica acest tip de reglementare drept o reglementare anticurenţială. Dar, oare, aşa stau lucrurile? Evident, nici vorbă de aşa ceva. Să ne reamintim cu cât tupeu şi agresivitate au impus decidenţii de la Bruxelles tarife unice în termeni nominali la consumul de energie electrică şi de gaz metan, sub pretextul că în absenţa acestor uniformizări tarifare piaţa comunitară a bunurilor şi a serviciilor ar deveni neconcurenţială. Un argument cusut cu aţă albă, nu? Pentru că munca şi capitalul reprezintă factorii fundamentali de producţie în orice tip de economie, mai concurenţială sau mai puţin concurenţială. Iar energia reprezintă un factor de producţie complementar sau derivat. Şi atunci cum poate deveni o piaţă in care veniturile din muncă sunt amputate monopolist de către angajatori, iar preţul energiei este uniformizat în favoarea furnizorilor de energie, o piaţă concurenţilă? Trebuie să dai dovadă de o mare naivitate pentru a înghiţi un asemenea basm.
         În al doilea rând, contracararea prin lege a politicii de monopol practicate de angajatori este o soluţie necesară dar nu şi suficientă pentru eliminarea actualelor disfuncţii de pe piaţa muncii din România. În opinia mea, lejeritatea cu care foarte mulţi români se îmbogăţesc prin mijloace ilicite reprezintă cea mai importantă cauză a dgradării motivaţiei pentru muncă şi pentru afaceri licite. Pentru că, nu-i aşa?, dacă afacerile ilicite sunt mai accesibile şi mai profitabile decât cele licite, ce rost mai are să munceşti sau să investeşti în spiritul şi în litera legii? Evident, contracararea activităţilor ilicite reprezintă o problemă reziduală în România. Afacerile necinstite şi corupţia reprezintă în România „obiceiuri ale pământului”. Cu toate acestea, sunt convins că propensiunea românească tradiţională pentru activităţi ilicite, pentru ciubuc şi pentru şpagă poate fi eradicată pe termen lung. Evident, acest proces de eradicare implică înainte de orice un control fiscal transparent şi generalizat al veniturilor obţinute din muncă şi din capital. Din păcate, însă, actualii decidenţi politici sunt cei mai înverşunaţi oponenţi ai acestei politici sine qua non de eradicare a afacerilor ilicite şi a corupţiei.
Din această perspectivă sumbră, actualul crah al veniturilor de pe piaţa muncii din România implică două riscuri catastrofale: un risc intern şi unul comunitar. Dacă Bucureştiul va trata la fel de iresponsabil ca şi până acum precaritatea inumană a veniturilor de pe piaţa muncii, atunci sustenabilitatea politică, socială şi culturală a României va devini extrem de problematică. Fără îndoială, o ţară în care nivelul veniturilor din muncă reprezintă doar o treime din valoarea medie a acestui indicator la nivelul UE, aşa cum este cazul României, este o ţară extrem de săracă din toate punctele de vedere. Şi ce viitor va avea o asemenea ţară? În sfârşit, dacă Bruxelles-ul va continua să eludeze modul defectuos şi iresponsabil în care este guvernată România, atunci „mămăliga românească” va exploda la un moment dat şi va pulveriza uriaşa „formă fără fond” denumită UE.

                                                           Autor: dr. ing. Nicolae ŢĂRAN, vestul.ro

 

                           DE CE SUNTEM ORTODOCŞI? – Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae

                                  EXTRAS DIN REVISTA „TEOLOGIE ŞI VIAŢĂ” Nr. 4-8, 1991

          Este greu a enumera toate motivele pentru care suntem şi ţinem să fim un neam ortodox. Vom încerca să înşirăm doar unele dintre aceste motive.
          1. Ortodoxia ne-a menţinut ca un neam unitar şi deosebit, cu un rol important între popoarele din Orient şi Occident. Ea ne-a dat puterea să ne apărăm fiinţa faţă de îndelungata ofensivă otomană, constituind un zid de apărare şi pentru popoarele din Occident, deşi, pe de altă parte, ne-a ajutat să ne apărăm fiinţa şi faţă de unele din popoarele vecine din Occident. Am apărat prin ea poarta Occidentului în faţa avalanşei otomane, dar ne-a fost şi o poartă care ne-a apărat de pofta de stăpânire şi de nimicire a unor popoare din Occident. Ne-am apărat, prin Ortodoxie, fiinţa noastră din partea navalei prelungite a otomanilor, dar şi din partea unor popoare din Occident, ajutându-ne să avem şi un rol în apărarea Occidentului.
            Fără Ortodoxie istoria noastră n-ar fi dobândit gloria din vremea lui Mircea cel Bătrân, a lui Mihai Viteazul, a lui Ştefan cel Mare şi a altor voievozi.
Dar Ortodoxia nu ne-a dat numai puterea să ne apărăm fiinţa naţională şi liniştea Occidentului, ci ne-a dat şi puterea să contribuim la menţinerea popoarelor (grecilor şi slavilor) din Balcani. Ţările noastre au adăpostit cultura acelor popoare şi le-au dat puterea să se dezvolte şi totodată să se menţină chiar ajunse sub jugul otoman. Am susţinut mănăstirile din Sfântul Munte, bisericile şi mănăstirile din acele ţări, inclusiv cele din Ţară.
           Prin Ortodoxie poporul nostru a jucat, ca un fel de centru, un rol apărător pentru Orientul şi Occidentul european. Câtă vreme Europa a stăpânit, prin cruciade şi în alte forme, popoarele din Răsăritul ei, poporul nostru a avut un rol pozitiv şi pentru Apusul şi pentru Răsăritul european. Rolul acesta îl vom putea îndeplini şi în viitor. Ca popor latin ortodox, prin latinitate putem apela la popoarele din Occident să dezvolte relaţiile ecumenice cu creştinismul răsăritean, făcând posibilă o sinteză între spiritualitatea ortodoxă şi naţiunile occidentale, iar celor din Răsărit dându-le puterea să realizeze aceasta între Ortodoxia lor şi spiritul organizator al civilizaţiei occidentale.
           Dacă poporul nostru s-ar rupe de Ortodoxie, ar înceta rolul lui de punte vie între Orient şi Occident, dar şi caracterul de sinteză unică a spiritualităţii lui între celelalte popoare, adică identitatea noastră cu totul deosebită, căci n-am format şi nu formăm numai o punte exterioară între popoarele din Occident şi cele din Orientul Europei, ci şi o sinteză spirituală originală între ceea ce le este propriu unora şi altora. Iar aceasta ne distinge nu numai de popoarele din Orient şi de cele din Occident, ci şi de popoarele ortodoxe din Orient.
           Noi unim, în spiritualitatea noastră, luciditatea latină sau încrederea în înţelegerea raţională a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepătrunse a existenţei, propriu popoarelor din Răsăritul Europei. Dar noi, ca latini, aducem în taina lucrurilor şi a persoanelor totodată o lumină, mai accentuată decât popoarele slave, dar o lumină care nu mărgineşte, ci defineşte şi care este proprie popoarelor occidentale. In privinţa aceasta suntem mai aproape de spiritualitatea creştină primară, rămasă prezentă şi în spiritualitatea poporului grec, deşi cu o mai redusă trăire sentimentală a acestei lumini decât în spiritualitatea românească.
           Poporul nostru aduce în aceasta înţelegerea accentuată dar şi simţită a tainei ca lumină, o sensibilitate şi un echilibru al înţelegerii şi al simţirii. N-avem în acestea nici o tendinţă spre trezvia, oarecum mai rece, occidentală, pentru că pornirea fierbinte a pasiunii întunecate şi nemărginite se iveşte uneori ca reacţie împotriva primei. Noi avem echilibrul delicateţei în această înţelegere luminoasă şi plină de un respect profund faţă de taina nesfârşită a persoanelor şi a lumii în general, trăită în bucuria comuniunii. Prin echilibrul acesta suntem străini de orice unilateralitate, preţuind toate lucrurile, toate persoanele, toate faptele оn importanţa lor, ca să nu mai vorbim de echilibrul românesc general între Orient şi Occident.
          Vrem să ne pierdem unitatea noastră în această identitate unică, echilibrată, cuminte, fărâmiţându-ne în tot felul de grupuri neopro-testante, unilaterale, extremiste, care îşi afirmă în mod superficial orgoliul lipsei de păcat şi critică pe ceilalţi ca plini de toate păcatele, necunoscând conştiinţa smerită a imperfecţiunii proprii şi a delicateţei respectului tainei celorlalte persoane?
          Sau vrem să ne pierdem în haosul оntunecat al confundării tuturor într-o esenţă care nu cunoaşte un Dumnezeu al comuniunii şi iubirii interpersonale pe care o cere aceasta şi de la noi, lăsându-ne atraşi de confundarea tuturor într-o esenţă indefinită, cum face budismul, şi, în general, religiile orientale care văd fundamentul indistinct al lumii acesteia ultima realitate?
          2. Dar prin ultimele descrieri ale spiritualităţii noastre creştine am trecut de la reliefarea importanţei Ortodoxiei pentru neamul nostru la prezentarea valorii ei în ea însăşi.
          Prin Ortodoxie ne-am păstrat credinţa creştină de la început, sau adevărata credinţă, primită o dată cu începuturile existenţei noastre ca neam, această credinţă constituind astfel o componentă esenţială a spiritualităţii noastre…
                      Cartea a fost transformata in format text de Ciobanu Mihai Bogdan.
                      Pentru mai multe carti ortodoxe puteti intra pe http://www.ortodox.as.ro
                      Multumim celor care au contribuit la realizarea acestei carti in format electronic. Dumnezeu sa fie cu noi. Amin!
                                       SATANISM CURAT: RAPORTUL ESTRELA
                                                  blogul danielvla, 20 octombrie 2013

          Parlamentul European, spre totalitarism. Liberalizarea totală a avortului, plata avorturilor și contracepției din bani publici, educație sexuală obligatorie de la clasele primare, desființarea autorității parentale
          Cu cât un stat este mai corupt, cu atât legile sunt mai numeroase (Tacitus)

           În timp ce românii sunt ocupați cu problemele cele mai grave și vizibile ale vieții, precum sărăcia, jefuirea țării (ne scuzați, am vrut să spunem „asigurarea independenței energetice”) și corupția generalizată, departe de ochii lor – și ai europenilor în general – grupările de lobby care urmăresc distrugerea familiei își continuă netulburat activitatea.
Săptămâna următoare este programat să fie votat în Plenul Parlamentului European un raport radical, referitor la „sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente” (2013/2040(INI)), autoare Edite Estrela (grupul Socialist).
           Raportul (împreună cu moțiunea de rezoluție a Parlamentului European, care îl succede) subliniază probleme legate de sănătatea femeilor și mamelor în Europa și în lume. Deși toți cetățenii UE au dreptul la îngrijirea sănătății și asistență medicală, totuși, în raportul prezentat de E. Estrela acestea sunt prezentate distorsionat: maternitatea și copilăria sunt interpretate doar în cadrul noțiunii de „drepturi sexuale și reproductive”, un concept utilizat în mod regulat pentru promovarea avortului și homosexualității.
Autoarea de facto a textului Estrela este Vicky Clayes, președinta pentru Europa a Planned Parenthood (Federația Internațională a Paternității Planificate, cel mai mare business de avorturi și contracepție din lume (citiți aici câteva articole). Ea a recunoscut acest lucru în timpul prezentării de către Parlamentul European a unui raport privind accesul femeilor la metode moderne de contracepție.
          Am selectat câteva extrase semnificative în acest document.
          Pentru cei care nu sunt obișnuiți cu limba de lemn a documentelor internaționale, traducem mai jos, pe înțelesul tuturor.

                                    Raportul Estrela solicită statelor membre UE:

- liberalizarea totală a avortului, prin relaxarea legislației restrictive (acolo unde aceasta mai există) și eliminarea procedurilor administrative de temporizare (consiliere, timp de așteptare). Accesul la avort să se facă imediat și fără obstacole;
- avortul și contracepția, precum și operațiile de schimbare de sex, trebuie asigurate din bani publici;
- organizațiile private care promovează „sănătatea sexuală și reproductivă” trebuie finanțate din bani publici;
- ,,reglementarea” (adică restricționarea) obiecției de conștiință, folosită de medici pentru a refuza practicarea avortului;
- permiterea avortului și a serviciilor conexe în clinicile și spitalele administrate de culte religioase;
- legalizarea reproducerii asistate pentru lesbiene;
- obligativitatea educației sexuale începând cu ciclul primar;
- avort și contracepție gratuite pentru adolescenți, fără știrea și acordul părinților;
- educarea „într-o viziune pozitivă” asupra homosexualității.

         Cei care cunosc cât de cât mecanismul de decizie european știu că, sub aparența democratică, acesta devine din ce în ce mai totalitar și mai inaccesibil controlului cetățenilor. Ce dovadă mai bună de totalitarism decât acest raport care, încălcând chiar Tratatul UE de la Lisabona, presează statele să să adopte o anumită legislație, deși aceste domenii sunt exclusiv de competența statelor membre (conform principiului subsidiarității). “Având în vedere dimensiunea etică, socială și culturală a avorturilor, le revine statelor membre să dezvolte și să implementeze politicile și cadrul legal. Comisia nu are intenția să completeze politicile naționale pentru sănătate în acest sens”. (Răspunsul dat de dl Dalli în numele Comisiei Europene, 30 aprilie 2012)
Spre exemplu, în ce privește așa-zisul „drept la avort”, invocat insistent în textul documentului, acesta… nu există! Într-adevăr, niciun tratat internațional, nici Convenția europeană a drepturilor omului, nici dreptul cutumiar internațional nu pot fi invocate pentru a stabili sau recunoaște un astfel de „drept”. Din cauza lipsei de consens, toate instituțiile, organismele și agențiile UE trebuie să rămână neutre în ceea ce privește problema avortului.
         Un alt exemplu: dacă educația în domeniul sexualității este fără discuție necesară, Uniunea Europeană nu are nicio competență în această materie. Părinții – primii și cei mai importanți educatori ai copilului și cei care ar trebui să aibă această responsabilitate! – sunt numiți în raport „alte părți interesate” (par. 43); mai mult, documentul cere asigurarea serviciilor de contracepție și avort fără consimțământul parental.
         De fapt, Raportul Estrela este produsul nu al nevoii obiective de reglementare și al reflexiei în politică a unor principii și valori comune europene (există și din acestea destule!), ci rodul lobby-ului grupărilor ideologice de orientare neo-marxistă, extrem de influente prin forța și notorietatea susținătorilor acestora – de la omniprezentul George Soros la Ford, Buffet, Rockefeller și Packard.
          Vedem așadar cum prinde contur sub ochii noștri distopia orwelliană din „1984”: conform eurodeputaților, avortul face bine femeii și este un înalt standard de sănătate; homosexualitatea este un comportament legitim și egal cu heterosexualitatea, iar rolul părinților trebuie redus la „a livra copii”, după care aceștia vor fi educați de stat, la standardele dictate de puternicii zilei.
          Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, ne spune Scriptura. Ce e de făcut însă acum, când Cezarul ne cere ceea ce este al lui Dumnezeu?! Cum ar trebui creștinii să se comporte, când sunt siliți să plătească din banii lor pentru avorturi și schimbări de sex și când e obligatoriu să tacă în fața agresiunii la care copiii lor sunt supuși în sistemul educațional, unde învață despre cât e de bine și „divers” să fii homosexual și să te masturbezi?! Cum vom mai putea exercita autoritatea parentală (garantată de Constituția României), când copiii noștri au parte de avorturi și contraceptive fără știrea și permisiunea noastră?
          Deși Rezoluția Parlamentului European, cu care probabil se va încheia votul pe Raportul Estrela, nu va fi un document cu efecte obligatorii, ne putem cu toții imagina care va fi reacția sistemului „decizional” (ha!) și politic românesc, alcătuit din oameni cu o coloană vertebrală ca a râmei.
          Realitatea tristă este că România nu mai este de mult condusă de la București sau de români. Doar naivii își mai pot închipui, în fața repetatelor agresiuni – mai vizibile sau mai puțin (precum aceasta) dar la fel de distrugătoare – că țara noastră mai există ca stat independent.
          În timp ce Europa se zbate în criza economică și demografică, iar SUA au ajuns de batjocura celor care altădată îi tremurau de frică, China urmează să devină, în doar 4 ani, prima putere economică mondială, iar lumea islamică este și ea în ofensivă fără precedent.
         De răspunsul pe care „lumea civilizată” îl va da la aceste provocări depinde însăși supraviețuirea sa. Și răspunsul îl aveți în fața ochilor: avort și homosexualitate.

         „Iată, Eu plec, dar voi veți vedea. Ați lăsat calea lui Dumnezeu și ați plecat pe calea lui Satan. Binecuvântarea și fericirea s-au luat de la voi. În mâna Mea se află viața voastră și moartea voastră, fiindcă M-am dat pe Mine Însumi la răstignire pentru voi. Cu toate astea, nu Eu vă voi pedepsi, ci păcatele voastre și căderea voastră de la Mine, Mântuitorul vostru. Eu am arătat dragostea Părintelui Meu către toți oamenii și am vrut să vă mântuiesc pe toți prin dragoste.” (Despre Demonia Albă – cugetări despre Europa și rudele acesteia – Sf. Nicolae Velimirovici)

         Este timpul, așa cum am scris și în urmă cu câteva zile, să ne decidem: Cu Hristos sau cu Europa? Cu amândouă, iată, nu se (mai) poate.

                                                                                    Sursa: http://www.culturavietii.ro

Anunțuri

13 gânduri despre „A APĂRUT ÎN MEDIUL ONLINE PRIMUL NUMĂR AL REVISTEI DE SPIRITUALITATE ȘI CULTURĂ ,,ROMÂNIA ORTODOXĂ”, NR.1- NOIEMBRIE 2015…

  1. Radu Iacoboaie Autor post

    CINE E, CU ADEVĂRAT, CIOLOŞ, NOUL PREMIER?
    Radu Moraru • Publicat: 10 Noi 2015

    Dacian-Ciolos

    Dupa ce l-au impuscat pe Ceausescu si au bagat oamenii in case foc cu foc („teroristii”), Mafia l-a pus in vitrina pe tehnocratul Petre Roman cel frumos si filofrancez.
    Sistemul si-a vazut mai departe de treaba.

    Dupa cele doua mineriade, care au convins romanii ca iesitul in strada dauneaza grav sanatatii iar emigrarea trebuie sa devina un fenomen, Sistemul l-a montat in vitrina pe tehnocratul Securitatii, Teodor Stolojan. Si Sistemul si-a salvat pielea.

    Dupa mineriada si ascensiunea lui Vadim, in 1999, Sistemul ne-a mai facut un „cadou”: pe tehnocratul nemuritor si mare mason international Isarescu. Ati ghicit, Sistemul s-a scos din nou!

    Au urmat premierii politici Nastase, Tariceanu, Boc, Ponta (MRU nu se pune) iar Sistemul a prosperat ca niciodata.

    Cind Presedintele Iohannis a promis „Punct si de la Capat”, „Pas cu pas” si „Primul pas”, nu m-am gindit niciodata ca o luam de la capat din 1989 !
    Adica „montam” un tehnocrat filofrancez, nu nu e Roman reloaded, ci Dacian Ciolos! Iar instalarea se face la citeva zile dupa Masacrul din Decembrie, scuze, Noiembrie si dupa ce Revolutia din Decembrie, scuze, Noiembrie, a fost bagata in casa cu ajutorul „teroristilor” din presa si a „minerilor” infiltrati in Piata Universitatii! De data asta l-au impuscat pe Ponta si Sistemul va merge mai departe zimbind cinic!

    Au fost 25 de ani de prosperitate a Sistemului DAR au fost 25 de ani de jefuire a Romaniei si a romanilor, de alungare din tara a peste 4 milioane de romani.

    Deci cine e Dacian Ciolos? Faptul ca poate fi nepotul lui Ardelean, „Vulpea” Serviciilor Secrete, e deja un fapt minor. Raspundeti singuri la intrebarea din titlu! Ca sinteti oameni mari, majoritatea aveti 25 de ani de experienta sclavagista sub ACELASI SISTEM !

    Sa fiti iubiti!
    Radu Moraru

    sursa: http://www.nasul.tv/cine-e-cu-adevarat-ciolos-noul-premier/

    Apreciază

    Răspunde
  2. Radu Iacoboaie Autor post

    ÎNTREBARE: CINE SUNT MINIȘTRII LUI CIOLOȘ?

    parerea
    15.11.2015, 14:53
    UN GUVERN PLESNIT

    din bici, pentru toata lumea, doar pentru cei care au iesit in strada, NU! Un guvern de securisti, masoni si vectori ai Germaniei, Frantei si S.U.A! In acest fel, Romania este indemnata sa coboare, usor, usor, catre razboi civil! Din nou! Sa-l vezi pe Dancu vice-prim-ministru este ca si cum l-ai avea pe Oprea, in jilt! Sa o vezi pe d-na inginer Guseth in locul Laurei Stefan, absolventa de Drept la Cambridge, in varful Justitiei, este raspunsul obraznic dat de SISTEMUL SECURIST, de genul „v-am facut, din nou, fraierilor!” P.S. Personal, nu ma asteptam la altceva de la Ciolos, baiatul serviciilor! Sa-l vizionam cand va avea loc numirea Procurorului-General si al D.N.A? Peste cateva luni!

    sursa: COMENTARIU LA ARTICOLUL http://www.ziare.com/dacian-ciolos/premier/dacian-ciolos-anunta-oficial-lista-de-ministri-1393640

    Apreciază

    Răspunde
  3. Radu Iacoboaie Autor post

    FRAȚI ROMÂNI, ANALIZAȚI PE FIECARE ÎN PARTE ȘI VEȚI DESCOPERI CINE SUNT CU ADEVĂRAT ACEȘTI GUVERNANȚI:

    Miniștrii Guvernului României Dacian Cioloș

    Dacian Cioloș
    Prim-ministru

    Vasile Dîncu
    Viceprim-ministru, Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

    Costin Borc
    Viceprim-ministru, Ministrul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri

    Lazăr Comănescu
    Ministrul Afacerilor Externe

    Petre Tobă
    Ministrul Afacerilor Interne

    Achim Irimescu
    Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

    Mihnea Ioan Motoc
    Ministrul Apărării Naționale

    Vlad Alexandrescu
    Ministrul Culturii

    Adrian Curaj
    Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice

    Victor Vlad Grigorescu
    Ministrul Energiei

    Anca Dana Dragu
    Ministrul Finanțelor Publice

    Aura Carmen Răducu
    Ministrul Fondurilor Europene

    Raluca Alexandra Prună
    Ministrul Justiției

    Cristiana Pașca Palmer
    Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor

    Claudia-Ana Costea
    Ministrul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice

    Marius-Raul Bostan
    Ministrul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională

    Patriciu Achimaş-Cadariu
    Ministrul Sănătății

    Elisabeta Lipă
    Ministrul Tineretului și Sportului

    Marian Dan Costescu
    Ministrul Transporturilor

    Victoria-Violeta Alexandru
    Ministrul pentru Consultare Publică si Dialog Civic

    Ciprian Bucur
    Ministrul delegat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul

    Dan Stoenescu
    Ministrul delegat pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni

    Ioan Dragoș Tudorache
    Șeful Cancelariei Primului-ministru

    Apreciază

    Răspunde
  4. Graiul Ortodox

    Da frumoasa intiativa un titlu maret ROMNIA ORTODOXA. Noi v-am sesizat de mai multe ori un articol care vorbeste de ”Jurnalismul ca lucrea a lui Dumnzeu” (https://graiulortodox.wordpress.com/2011/03/23/63-parintele-ieroschimonah-marcu-manolis-si-jurnalismul-ca-lucrare-a-lui-dumnezeu/), dar am impresia ca nu a-ti luat în cosiderare acest valoros articol. Acolo sunt bazele unui Jurnalism realmente Duhovnicesc scris fara PATIMA. Care ajuta omul sa ia o atitudine pozitiva, nu sa incite ortodoxul la revolta interioara. Mi-as dori sa-l aveti de model pe Parintele Arhimandrit Marcu Manolis (19 august 1937 -16 aprilie 2010), Conducătorul duhovnicesc al Uniunii Ortodoxe a Grecilor de Pretutindeni (P.O.E) si al Ziarului Oρθόδοξος Τύποs (PresaOrtodoxă).
    Deşi adormit, părintele Marcu Manolis rămâne priveghelnic şi singur-luptător pentru Credință.
    Ortodoxia Universală îl plânge din seara de vineri, 16 aprilie 2010, pe singurul apărător al Credinței noastre Ortodoxe, pe Bătrânul arhimandrit părintele Marcu Manolis. Plânge, nu pentru calea viteazului luptător după moarte – aceasta este slăvită și a fost evident arătată din primul moment pe trupul lui purtător de har – ci plânge pentru viitoarea cale a Ortodoxiei pe pământ, a cărui stâlp principal și central, cel văzut, din Biserica Luptătoare, a căzut! Sunt necesare multe condiții și o deosebită experiență duhovnicească pentru a evalua, atât cât este omenește posibil, personalitatea și contribuția eclezială neprețuită a noului „Atlas al Ortodoxiei“, părintele Marcu.
    Cu toate acestea, avem datoria de a declara astăzi că mutarea lui nu este doar mutarea unui sfânt cleric cu cele mai luminoase virtuți, ci mutarea unui sfânt, care a fost înzestrat de Dumnezeu – doar el – cu harisma fără pecedent a publicisticii bisericeşti, pe care o lucra în pleroma Bisericii, prin „Orthodoxos Typos”. O harismă care a făcut din el un păstor pașnic al credincioșilor, cârmaci al Bisericii Luptătoarte și ochiul Ei neadormit. mai multe aici – http://graiulortodox.wordpress .com/about/

    Apreciază

    Răspunde
  5. o oarecare

    O alta tema este cea legata de impunerea educatiei sexuale in scoli.

    In fiecare an cate 36 de ore! Va dati seama cata informatie se va transmite elevilor? Va fi aceasta o educatie pentru sanatate sau va fi altceva? Ce valori se vor promova? Iara daca se incepe de la ciclul primar sau chiar de la gradinita care va mai fi soarta acestui popor?

    Apreciază

    Răspunde
  6. Pingback: NAȘTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS ESTE ȘI O MARE SĂRBĂTOARE A FAMILIEI ORTODOXE. MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI VĂ UREAZĂ SĂ PETRECEȚI ACEASTĂ SFÂNTĂ SĂRBĂTOARE CU BUCURIE ÎN MIJLOCUL CELOR DRAGI! | MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

  7. Pingback: ROMÂNIA A FOST DEJA VÂNDUTĂ ȘI AVEM O ECONOMIE SUB OCUPAȚIE STRĂINĂ? IAR NOI CEI CARE SUNTEM ANTISISTEM ȘI CREDEM CĂ EXISTĂ UN COMPLOT LA NIVEL GLOBAL VOM FI DECLARAȚI NEBUNI?… – Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei, 17 martie 2016

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s