ROMÂNUL ADEVĂRAT ÎȘI IUBEȘTE ISTORIA NAȚIONALĂ ȘI NEAMUL CĂRUIA APARȚINE! ÎȘI DĂ ȘI VIAȚA PENTRU HRISTOS ȘI PATRIA LUI!… – Radu Iacoboaie, 30 martie 2015

index images        

         Frați români, putem constata cu toții că România este în momentul de față (la ceasul dureros al adevărului) un stat în derivă, o națiune vlăguită asemenea unei bărci aflată pe un fluviu care se îndreaptă inevitabil spre marginea unei cascade sau prăpăstii amețitoare. Statul român însuși, autoritățile care-l conduc observăm că se află într-un grav proces de disoluție prin pierderea independenței sale militare, economice, politice, culturale… Suntem ca și o națiune supusă unui asediu și totodată o simplă colonie pentru interesele UE și SUA. Zeci de miliarde de euro părăsesc România în fiecare an și nu se întorc. Pământurile ne sunt cumpărate tot mai mult și totodată la un preț derizoriu, foarte mic… Capitalul românesc este la pământ, abia dacă mai există…
         Numai dacă avem în vedere plecarea la muncă în străinătate a circa 4 milioane de români (unul din cinci!), pierderea forței de muncă celei mai dinamice reprezintă o calamitate cum nu a mai cunoscut România niciodată în istoria sa! Chiar dacă unele rude primesc în țară un ajutor financiar. Consecințele nefaste sunt incomparabil mai mari: depopularea masivă a satelor românești și a orașelor, nenumăratele drame familiale (unele sporind imens rata divorțurilor), atragerea din exterior a specialiștilor români (inclusiv a elevilor dotați și studenților, racolați încă de pe băncile școlii!) cu burse și salarii extrem de atractive, proasta gestionarea a politicii și economiei naționale (evidentă prin lipsa acută de locuri de muncă în țară), schimbările de mentalitate și a stilului de viață (cel mai adesea în sensul negativ, preluând obiceiuri imorale sau anticreștine, unii lepădând chiar ortodoxia în care s-au născut!) etc.

        DIN PĂCATE, APROAPE TOȚI INTELECTUALII (CĂRTURARII) ȘI MULȚI DINTRE TINERII ROMÂNI (CARE NU CUNOSC ISTORIA NEAMULUI LOR) UITĂ CĂ IUBIREA DE ȚARĂ SAU PATRIOTISMUL ESTE O VIRTUTE IMPORTANTĂ. PRIN ASTA ÎȘI ABANDONEAZĂ IDENTITATEA NAȚIONALĂ, DEZERTEAZĂ DIN FAȚA INTERESULUI NAȚIONAL ȘI UITĂ SĂ MAI FIE ȘI ROMÂNI… UNII ASPIRĂ CHIAR SĂ DEVINĂ CETĂȚENI ,,EUROPENI” SAU ,,UNIVERSALI”?!… VOCAȚIA POPORULUI ROMÂN ESTE ÎNSĂ UNA PROFUND CREȘTINĂ. BISERICA ORTODOXĂ A FOST ȘI ESTE ,,MAICA NEAMULUI ROMÂNESC”. (M.  Eminescu)

        Noi românii avem firește destui naționaliști care au fost asasinați de-a lungul vremilor (domnitori precum Mihai Viteazul, jurnaliști precum Mihai Eminescu, cântăreți precum Ion și Doina Aldea Teodorovici, politicieni precum Antonie Iorgovan și mulți alții) dar ca și până acum declar public că nu mă sperie moartea, ci doar pierderea mântuirii sufletului dacă nu aș mărturisi adevărul… Dacă voi fi asasinat, nu mă îndoiesc o clipă că se vor ridica alți români patrioți creștini, mult mai mulți decât până acum… Pentru că jertfa rodește întotdeauna pentru țară și neam, dacă viața noastră este dăruită lui Hristos și aproapelui nostru…

        Redăm în continuare un articol deosebit la care vă invit să reflectăm împreună și la comentarii veți găsi câteva filme istorice românești de cea mai bună calitate, care poate vor regenera unora sentimentul nobil al apartenenței noastre la o mare națiune creștin-ortodoxă, care a luptat multe veacuri cu mult curaj și eroism pentru pământul străbunilor și viitoarelor generații, pentru libertatea și apărarea credinței sale strămoșești poate ca niciun alt popor din lumea aceasta…

                                            Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie

 

        …Iubirea de neam este iubirea pe care o arătăm tuturor celor cărora noi le datorăm din punct de vedere genetic caracteristicile trupului nostru: mama şi tata, bunicii după mamă şi bunicii după tată, străbunicii după mamă şi străbunicii după tată, stră-străbunicii după mamă şi stră-străbunicii după tată şi tot aşa până se completează tot arborele genealogic. Este de fapt iubirea aproapelui, impulsionată de legătură de sânge care curge prin venele noastre. Această iubire cuprinde în ea şi credinţa şi tradiţiile, care împreună sunt un efect al întâlnirii românilor cu Dumnezeu şi unii cu alţii în spaţiul intim al casei şi în cel public al satului, comunei sau oraşului.

         Iubirea de ţară este iubirea faţă de creaţia lui Dumnezeu definită geografic de teritoriul ţării noastre, România. Dezvoltând, iubirea de ţară este iubirea meleagurilor noastre: a Munţilor Carpaţi, a Dunării, a podişurilor, a câmpiilor mănoase, a Mării Negre, a Deltei Dunării, a climei, a anotimpurilor.

        Combinarea celor două aspecte dau naştere unei culturi aparte a neamului nostru, având la bază un tip particular de suflet omenesc, o limbă unică, un port unic. În cadrul culturii se împletesc toate cele de mai sus şi dau naştere unei arhitecturi aparte, unei muzici aparte a românilor, unei poezii specifice neamului nostru, unei creaţii literare aparte şi aşa mai departe. Inclusiv credinţa noastră ortodoxă are un specific românesc, fără însă a ieși din universalitatea ortodoxiei.

        Aşa se întâmplă în toate neamurile pământului, nu doar între români. Diferenţierea de limbă, poziţie geografică şi cultură între neamurile pământului a fost îngăduită chiar de Dumnezeu la Turnul din Babilon când ne-a amestecat limbile pentru a limita efectele contagierii păcatelor noastre.

       Aşa cum naşterea şi creşterea unui copil îl învaţă pe un părinte să iubească şi pe copilul aproapelui lui, la fel iubirea de neam şi ţară ne învaţă să iubim şi celelalte neamuri şi țări. Cine nu-și iubește propriul neam din care se trage nu poate iubi nici un alt neam din lumea aceasta. Ca orice formă a unicei iubiri existente, izvorâtă din Dumnezeu, iubirea de neam şi ţară este o modalitate de unire a neamului cel mare omenesc. Recunosc astfel în divizarea marelui neam omenesc în mai multe neamuri distincte, un plan de mare înţelepciune a lui Dumnezeu.

       De ce nu spunem doar „iubire de neam” sau doar „iubire de ţară” ci ne folosim de ambii termeni? Pentru că istoria ne-a arătat de multe ori, inclusiv astăzi cum un neam sau părţi din el au ajuns să locuiască între străini, în teritorii diferite de leagănul unde s-a născut civilizaţia lui. Astfel unul e neamul lor şi alta ţara în care locuiesc.

       Toate cele din viaţa omului îi modelează sufletul, inclusiv detalii mici la care nici nu ne-am gândit. Psihologii ne spun cum inclusiv aşezarea şi forma mobilierului din casă influenţează caracterul unui copil. Cu atât mai mult zona geografică în care trăieşte, felul de a fi al vecinilor din comunitate, tradiţiile, credinţa şi toate celelalte.

       Aşa a apărut un suflet de om aparte: sufletul românesc.

       Ca orice formă a iubirii şi iubirea de neam şi ţară este o virtute şi nu ne naştem cu ea. Ea trebuie dobândită prin efort îndelungat şi prin multă răbdare, la fel ca şi iubirea de aproapele… Defapt ele se întrepătrund așa de mult încât nu putem vorbi de iubirea aproapelui fără iubirea de neam și nici de iubirea de neam fără iubirea aproapelui.

       Totuși, la fel ca toate darurile lui Dumnezeu, iubirea de ţară şi neam am primit-o ca sămânță prin Botez, în toată plinătatea ei şi o avem deja în suflet în chip potențial, dar Dumnezeu nu ne forţează să ne-o manifestăm.

       Dar ca toate virtuţile, vom descoperi iubirea de neam şi ţară ascunsă chiar în poruncile lui Dumnezeu, Care se ascunde în inima noastră. Lăsarea păcatelor şi împlinirea în faptă a poruncilor Domnului din Evanghelie ne vor deschide uşile curate ale iubirii de neam şi ţară.

       Cum putem dobândi această virtute:

       Totul pleacă de la afecţiunea părinţilor şi respectul pe care copilul şi-l va dezvolta faţă de aceştia. Iubirea faţă de părinţi este temelia iubirii de neam, ba mai mult, este temelia credinţei pe care şi-o va dezvolta treptat în Dumnezeu. Prin urmare cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi vei învăţa să-ţi iubeşti şi neamul dar şi ţara.

       Apropierea de Dumnezeu este un alt mod fundamental prin care învăţăm respectul pentru tot şi toate care ne înconjoară: persoane, lucruri, creaţie, şi în primul rând Creator.

       Citiţi multe cărţi despre istoria neamului nostru! Dar mai ales vieţile marilor noştri domnitori ai ţărilor româneşti. Ei vor naşte revoluţii duhovnicești în sufletul vostru… ei vor dinamita inima noastră împietrita pentru a izvorî iubirea faţă de români şi România, și astfel iubirea față de toți oamenii din lumea aceasta.

       Gustaţi din nectarul harului izvorât din suferinţele martirilor din temniţele comuniste. Ei au arătat în faptă iubirea faţă de ţara noastră răbdând până la sânge ani grei de temniţă în multă umilinţă.

       Cercetaţi vieţile savanţilor României: oamenii de ştiinţă şi de cultură care au arătat geniul neamului nostru.

       Cercetaţi vieţile sfinţilor români, mulţi dintre ei misionari ai lui Hristos şi stâlpi ai unirii neamului.

       Să vă cunoaşteţi bine limba maternă căci ea şi credinţă sunt liantul cel mai puternic al neamului.

                                                                                           (Claudiu Bălan)

 

       sursa: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/1-decembrie-ziua-nationala/20750-iubirea-de-neam-si-tara-ne-invata-sa-iubim-si-celelalte-neamuri-si-tari

Anunțuri

21 de gânduri despre „ROMÂNUL ADEVĂRAT ÎȘI IUBEȘTE ISTORIA NAȚIONALĂ ȘI NEAMUL CĂRUIA APARȚINE! ÎȘI DĂ ȘI VIAȚA PENTRU HRISTOS ȘI PATRIA LUI!… – Radu Iacoboaie, 30 martie 2015

  1. Radu Iacoboaie Autor post

    ȘTEFAN cel MARE si Sfânt – super documentar
    Putna Pelerin, încărcat pe 1 iul. 2008

    Inchei cu RUGACIUNEA catre Sfantul Voievod Sfefan cel Mare:

    „Aparator neinfricat al credintei si partiei strabune, mare ctitor de lacasuri sfinte, Stefane Voievd, roaga pe Hristos Dumnezeu sa ne izbaveasca din nevoi si din necazuri.”

    Apreciază

    Răspunde
      1. Radu Iacoboaie Autor post


        Ştefan cel Mare – Vaslui 1475 (1975)
        Filme Romanesti
        Publicat pe 7 iun. 2014

        La 21 Mai 1469, de Sfânta Înãltare, Stefan cel Mare participã la hramul Mãnãstirii Neamt, unde îl prezintã norodului pe fiul sãu, Alexandru Vodã. Stefan cere ajutorul norodului pentru a ispravi rãzboiul „împotriva neorânduielilor” si hotãrãste ca toti tãranii sã primeascã arme, pregãtindu-se de luptã.

        „Subtitlul filmului restrange de la inceputul aria: Vaslui 1475; deci nu un vast portret al luminoasei figuri din istoria neamului nostru si-au propus autorii, ci misiunea evocarii unui singur moment din eroica lupta a poporului nostru pentru apararea fiintei nationale si a independentei tarii – victoria lui Stefan cel Mare asupra invadatorilor turci.” – Alice Manoiu – 1975 (Cinema)

        Regia: Mircea Drăgan
        Cu: Gheorghe Dinică, Florin Piersic, Violeta Andrei, Sebastian Papaiani, Iurie Darie, Draga Olteanu Matei, Colea Rautu

        SFINTE ȘTEFAN, ROAGĂ-TE PENTRU NOI!

        Apreciază

  2. Radu Iacoboaie Autor post

    Publicat pe 10 aug. 2013
    MIHAI VITEAZUL

    Regia: Sergiu Nicolaescu
    Scenariul: Titus Popovici
    Amza Pellea ……………. Mihai Viteazul
    Sergiu Nicolaescu …….. Selim Pasa
    Florin Piersic …………… Preda Buzescu
    Ilarion Ciobanu …………. Stroe Buzescu
    Septimiu Sever ………… Radu Buzescu
    Mircea Albulescu ……… Popa Stoica
    Ion Besoiu ………………. Sigismund Báthory
    György Kovács ………… Andrei Báthory
    Ioana Bulcă …………….. D-na Stanca
    Irina Gărdescu …………. Contessina Rossana Viventini
    Olga Tudorache ……….. D-na Teodora, mama lui Mihai Viteazul
    Colea Răutu ……………. Sultanul Murad III
    Nicolae Secareanu ……. Sinan Pasa

    Descriere:
    Film istoric în două părţi: 1. „Călugăreni”; 2. „Unirea”.

    Filmul evocă principalele momente ale domniei lui Mihai Viteazul: negocierea tronului cu Sultanul, la Constantinopol; refuzul de a plăti tribut; încoronarea de la Alba Iulia; bătălia de la Miraslău; trădarea generalului Basta; refugierea la Praga; bătălia de la Goraslau; uciderea lui Mihai.

    „Probabil cea mai impresionantă producţie istorică din cinematografia românească”.

    Pelicula realizată în 1970 sub bagheta regizorală a lui Sergiu Nicolaescu a intrat după trei ani în circuitul internaţional unde a impresionat cinefili din diverse culturi. Mihai Viteazul are de toate – scene de luptă la scară grandioasă, intrigi politice, trădări mârşave, drame familiale şi, mai presus de toate, prestaţia unuia dintre cei mai mari actori români din toate timpurile.

    Amza Pellea este antologic în rolul marelui întemeietor al Primei Uniri din istoria României. Înzestrat cu o vocaţie cinematografică deosebită, el nu este un simplu interpret ci, în acest rol, mai mult ca în oricare altul, un creator de personaj, conferind viaţă, credibilitate, forţă şi individualitate eroului de excepţie care a marcat destinul istoric al ţării.

    SĂ LUĂM AMINTE LA JERTFA ȘI VITEJIA ÎNAINTAȘILOR NOȘTRI…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. Radu Iacoboaie Autor post

      Un film denigrator față de memoria viteazului domnitor Vlad Țepeș, văr cu Ștefan cel Mare și Sfânt pe care l-a ajutat să ajungă pe tronul Moldovei și al tatălui său este însă protejat cpyright. Îl puteți găsi accesând: Adevărul despre Vlad Ţepeş (DOCUMENTAR)

      Apreciază

      Răspunde
      1. Radu Iacoboaie

        Se face încă și astăzi de către unii o mare confuzie între tatăl lui Vlad Țepeș, Vlad Dracul, membru al Ordinului Dragonului și fiul său Vlad Țepeș…
        Datorită campaniei denigratoare la adresa marelui domnitor român creștin-ortodox, începută din timpul vieții lui de către unii dintre sașii catolici din Ardeal, care au adăpostit boierii români uzurpatori (sprijinind alți pretendenți la tron) și răspândită ulterior în Europa prin diverse texte, ajungând ca acest apărător și luptător al creștinătății să fie prezentat în Apus, chiar și în fața Papei, ca un monstru însetat de sânge, sadic și chiar canibal…
        Invidios, Matei Corvin a acceptat această campanie de denigrare și l-a întemnițat pe Vlad Țepeș, venit să-i ceară ajutorul, după unele surse vreme de 12 ani, până când vărul său drept Ștefan cel Mare a reușit să-i obțină eliberarea și să-l sprijine să ajungă înapoi pe tronul Țării Românești… S-a măsluit pentru a avea pretextul reținerii chiar o scrisoare falsă către sultan, în care chipurile Vlad Țepeș și-ar fi recunoscut greșeala și ar fi promis ajutorul său pentru ca turcii să cucerească Transilvania și Buda, capitala Ungariei.

        Apreciază

  3. Radu Iacoboaie Autor post

    Mircea (1989)
    Publicat pe 26 apr. 2014, http://www.filmeromanesti.net/

    In 1393 Imperiul Otoman încercă să cucerească toată lumea cunoscută acelor timpuri. În drumul lor nu a mai rămas decât micul principat al Valahiei, condus de marele domnitor Mircea cel Bătrân. Ani de zile acesta a luptat atât împotriva turcilor cât şi a altor năvălitori, menţinând independenţa ţării sale. Ajuns în amurgul vieţii, Mircea nu are de lăsat urmaşilor decât o singură moştenire: Libertatea! Şi pentru asigurarea acesteia, el trebuie să treacă de înfruntarea finală cu turcii…

    SĂ LUĂM AMINTE LA JERTFA ȘI VITEJIA ÎNAINTAȘILOR NOȘTRI…

    Apreciază

    Răspunde
  4. anca

    Ne-a fost ascunsa si inca se lupta si in prezent ai nostri „dragi conducatori” sa ne ascunda originea si vechimea neamului nostru, si ma intreb de ce? Atunci cum va imaginati ca cineva din generatiile tinere si multi poate de varsta inaintata, pot aprecia si respecta dragostea de neam, traditie, obiceiuri si tot ce tine de respect pentru stramosii nostri? Toata „lumea buna” vrea sa ne ingroape originea si poate si pe noi. Pe tineri nu-i intereseaza care le sunt radacinile, asa au fost educati si nu de parinti. Istoria s-a dus de rapa ca dealtfel toata scoala noastra, pentru ca asa s-a dorit, asa a fost ordinul. Trebuie sa avem analfabeti la conducere, trebuie sa slujim altora si sa ne faca sa uitam trecutul.
    Pacat de aceasta tara minunata ca nu stim s-o aparam.

    Apreciază

    Răspunde
    1. Radu Iacoboaie Autor post

      De voie, de nevoie va trebui să apărăm această țară pentru care a curs mult sânge românesc. Am fost uneori învinși dar am avut și biruințe răsunătoare aici la poarta creștinătății. Poporul nostru a luptat mereu pentru păstrarea credinței strămoșești și libertatea sa. Trei țărișoare mici, dar O SINGURĂ CREDINȚĂ, O SINGURĂ LIMBĂ ȘI UN POPOR VITEAZ, care a moștenit curajul și dârzenia strămoșilor lor, dacii liberi!…

      Apreciază

      Răspunde
      1. Radu Iacoboaie Autor post

        Columna (1968 / HD)
        Acţiunea filmului Columna se desfăşoară între anii 106 d.Hr. – 114 d.Hr. şi prezintă perioada romanizării Daciei.

        Povestea este construită, pe de-o parte în jurul conflictului dintre romanul Tiberius (Richard Johnson) şi Decebal (Amza Pellea), Gerula (Ilarion Ciobanu), şi pe de altă parte în jurul a două poveşti de iubire tulburătoare, ce par aproape imposibile.

        Complicatul proces de romanizare s-a înfăptuit datorită masei de eroi anonimi, care s-au apărat cu dârzenie în faţa inamicului, dar care doreau încetarea războaielor şi continuarea vieţii pe aceste meleaguri, în pace.

        Se reliefează personajul Ciungu – simbol al străvechilor tradiţii dace. În acest rol, Ştefan Ciubotăraşu crează un dac mândru, simpatic, demn şi generos.

        Cele două cupluri: Tiberius (Richard Johnson) – Andrada (Antoanella Lualdi) şi Sabinus (Florin Piersic) – Zia (Sidonia Manolache) încearcă să ne spună că procesul de contopire a celor două popoare s-a bazat şi pe multe poveşti de iubire.

        Un alt personaj antologic, trădătorul Bastus (Gheorghe Dinică), capătă un destin tragic, iar replica lui: „eu, în nemernicia mea, ca un câine turbat am muşcat mâna care m-a hrănit…” este cunoscut şi astăzi de generaţii şi generaţii de spectatori.

        SĂ LUĂM AMINTE LA JERTFA ȘI VITEJIA ÎNAINTAȘILOR NOȘTRI…

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s