DE CE NU MAI SUNT LĂSAȚI COPIII NOȘTRI SĂ ÎNVEȚE DESPRE DUMNEZEU? – Radu Iacoboaie, 23 februarie 2015

  

          Frați români, tragem și aici un semnal puternic de alarmă în privința eliminării mascate a orei de religie prin depunerea unei cereri din partea părinților, care de fapt nu face decât să prelungească agonia scoaterii acesteia din programa școlară, nemulțumirea părinților și alungarea lui Dumnezeu din sufletul tinerelor generații.
          Credem sau nu, în viitorul apropiat, printr-o politică a pașilor mărunți, în locul Religiei copiii noștri vor studia Educația sexuală, care este în esență chiar opusul acestei discipline! Asta dacă nu vom protesta și nu vom lua în masă ATITUDINE!
          Ca și în perioada de tristă amintire a comunismului, se va ajunge iarăși în situația ca omul să ocupe în societate locul lui Dumnezeu, devenind chipurile atotputernic prin rațiunea lui, prin știință și cunoaștere. Iar de la materialismul științific dialectic și istoric (marxism-leninismul) vedem că se trece acum în faza unui neomarxism și a materialismului societății de consum în care omul își pierde identitatea proprie și națională și devine o simplă marfă prelucrată (printr-un proces de reeducare), un produs omogenizat al societății, cu un mod de viață libertin dar totuși lipsit de voință și libertate în adevăratul sens al cuvântului… Spălarea creierului nu este o ficțiune, ci o crudă realitate… Omul modern trăiește doar cu iluzia că este liber. În fapt, entități obscure urmăresc pas cu pas controlul său absolut…
           Mai observăm că se revine obsesiv și incredibil la ateism prin îmbrățișarea teoriilor evoluționiste, a evoluționismului pus pe seama lui Charles Darwin, a teoriei bing-bang-ului (nașterea universului) prin care tinerii vor ajunge efectiv să creadă că omul a evoluat în timp din maimuță, că viața a apărut spontan printr-o reacție chimică!… Deși nu s-a dovedit vreodată apariția vreunei noi specii prin evoluția altei specii…
          Redăm în continuare mai jos doar câteva fragmente importante din două articole excepționale:

          ,,Poporul român, supus la nenumărate năvăliri, la lăcomia şi rapacitatea mai multor imperii, nu a pierit tocmai pentru credinţa sa neclintită în Hristos. Comunismul a încercat să ne distrugă această credinţă, însă Dumnezeu nu a îngăduit acest lucru, prin mucenicii şi mărturisitorii Lui. Acum însă, hidra antihristică îşi arată din nou capul în istorie, cerându-şi drepturile. Scoaterea Religiei din şcoală printr-o decizie a Curţii Constituţionale este doar primul semn al sporirii puterii celui rău, prin înmulţirea păcatelor noastre. (…)
          – De ce doresc copiii ora de Religie?
          – O iubesc. Spre exemplu, am cunoscut copii care au zis că n-ar fi crezut în Dumnezeu dacă n-ar fi avut ora de Religie, fiindcă de acasă nu auzeau nimic. Ei iubesc cu adevărat Religia, e o oră frumoasă pentru ei și reacția lor a fost foarte firească. Ei înțeleg că Religia este o materie care pune în evidență moralitatea, că nu există o moralitate în afara religiei. Ei leagă foarte mult faptul de a fi moral cu faptul de a fi credincios.
          – Și înțeleg pericolul înlocuirii acestei materii cu alte materii, gen Educație Sexuală.
          – Sigur că da. Ei înțeleg și sunt chiar împotrivă, cu sufletele lor curate de copii. (…) – Ce urmări credeți că ar avea scoaterea Religiei din școli? Cum vedeți viitorul școlii în cazul nefericit în care se va decide scoaterea Religiei din trunchiul comun?
          Cred că este politica pașilor mărunți: o să scoată Religia ca, până la urmă, să introducă Educația Sexuală. Zicem noi că se dictează de la Bruxelles, dar în alte țări nu este așa: în Grecia am înțeles că s-a încercat, dar Religia este prezentă – deci nu putem să dăm vina numai pe Europa că ne forțează, și pe Comisia CEDO și pe ce face Curtea Constituțională. Este vorba și de voința noastră și a politicienilor noștri.
          Și nu trebuie să se întâmple în nici un caz acest lucru, mai ales că noi, cei mai bătrâni, am fost martori la introducerea Religiei în școală, cu câte lupte și cu câtă greutate și suferință, de către acei minunați oameni, care ne-au părăsit, unii dintre ei: Mama Sica – Anastasia Popescu, Părintele Voicescu și ceilalți. Nu știu câte lucruri bune au fost pentru țara noastră în ultimii douăzeci și cinci de ani, dar acesta a fost cu siguranță un lucru bun și acum ar fi păcat să-l pierdem (…)
          – Școala este instituția care are mari influențe asupra creșterii copilului. Dacă un copil nu ar crește în poruncile lui Dumnezeu, viața lui ce drum va urma? Religia este materia care ne desenează harta către viața curată, o viață iubită de Dumnezeu; fără ea, ne-am rătăci. (…) Ce argument aduc înlocuirii orei de Religie cu opusul acesteia? A făcut Religia rău cuiva? (…) Cu ajutorul Religiei am reușit să-mi aprind dragostea pentru Dumnezeu. (…) Străinii ne-au furat parte din țară, ne-au luat Basarabia, Bucovina și Cadrilaterul, iar acum noi singuri ne vindem o bună parte din noi din ceea ce ţine de sufletul nostru? (…) Ce ar fi creștinul fără inima sa, fără cuvântul lui Dumnezeu? (…) dacă toți vom păstra liniștea, ne vor călca în picioare, vor face ce vor. Suntem un stat democratic, asta înseamnă puterea poporului, avem dreptul de a ne opune. (…)
          – După părerea mea, educația religioasă trebuie să înceapă încă din copilărie, deoarece deprinderile bune, formate în copilărie, rămân uneori valabile pentru întreaga viață. Tinerii sunt deosebit de sensibili față de lucrurile care sunt impuse din afară și tot așa de sensibili la lucrurile care vin din interior, din inimă. Constatăm astăzi o criză morală în societate. Una e să fii creștin cu numele, alta să fii practicant.
          Pe viitorii elevi cine să-i învețe religia? Familia, care nici ea nu a învățat religia? Să-i învețe mass-media? Ar fi un nonsens. Să învețe de la biserică? Dar câți elevi vin astăzi la biserică? (…)
          Întrebarea care mă macină este următoarea: De ce majoritatea trebuie să se supună minorității? Ni se spune că nu se va scoate ora de Religie din școală și că vei putea asista la ora de Religie dacă vei face o cerere. Vi se pare normal?! De ce să nu facă cerere cei care nu vor să participe la oră? De ce să se facă cerere ca să poți participa?
          Nu pot sta cu „mâinile în buzunare” când văd ce se întâmplă, gândindu-mă la faptul că, dacă noi nu ne impunem, săracii urmași ai noștri chiar nu vor mai avea nici un cuvânt de spus… Acestea fiind spuse, consider că ora de Religie trebuie să rămână oră de Religie și să nu fie înlocuită cu nimic altceva. (…)
          Întreaga școală românească a fost cutremurată de lovitura sub centură pe care a primit-o din partea Curții Constituționale a României, pe scurt C.C.R., printr-o decizie care dă câștig de cauză unui singur părinte al unui elev în contra majorității părinților și elevilor din România.
          C.C.R. a dat câștig de cauză unei minorități, lovind în majoritatea ortodoxă a țării noastre, nemaipunând la socoteală celelalte culte, care au și ele învățământ religios, cu echivalarea notei în catalog. Prin această decizie am intrat, deci, într-o tiranie a minorității atee din România.
          Istoria, de la Dioclețian și Iulian Apostatul până la Stalin și Gheorghiu-Dej, ne arată că nu ateii au fost cei ce au suferit și cărora li s-a frânt voința și viața. Nu sânge de ateu a curs la Aiud, la Pitești și la Poarta-Albă! Ci a fost exact pe dos: torționarii au fost oamenii atei ai regimului, iar cei cei chinuiţi uneori până la moarte au fost cei credincioși, după cum dovedesc studiile consacrate. Dar câte conștiințe creștine au fost decimate în perioada regimului comunist, aceasta este o istorie care nu se prea învață la școală! (…)
          Cerem în mod ferm Ministerului Educației Naționale să păstreze Religia în trunchiul comun. Religia nu este nici obligatorie, nici opțională, nici facultativă, după cum nici Limba Română sau Istoria nu sunt obligatorii (în sens peiorativ), nici opționale. Sunt discipline normale, firești, care aparțin trunchiului comun, după cum a decretat Legea Învățământului 84/1995, care trebuie să rămână în vigoare.
          Nu acceptăm înlocuirea Religiei cu Istoria Religiilor, acesta fiind un fals pretext de eliminare a religiei, deoarece istoria religiilor este prezentă și în programa de religie, și în programa de istorie.
          Nu acceptăm înlocuirea Religiei cu Etica Civică. Dacă va hotărî așa, ministerul ar trebui să scoată din arhive manualele anilor ’80 de Etică și echitate socialistă! Psihologia demonstrează cu asupra de măsură că nu există etică sau morală în afara credinței, decât dacă este „proletară”.
          În sfârșit, nu acceptăm sub nici o formă înlocuirea Religiei cu Educația Sexuală. Dacă au existat anumite cazuri nedorite în mediul elevilor, trebuie mers la cauză, iar cauza nu este faptul că elevii nu au știut „să se protejeze”. Nu poți să combați accidentele rutiere și viteza excesivă prin centura de siguranță! O combați prin convingerea șoferilor (morală sau prin amendă) de a merge cu viteză redusă. Tot așa, exact disciplina Religie este cea care îi învață pe tineri să nu ajungă la accidente nedorite de ordin sexual, prin cea mai frumoasă și mai curată morală.
          Logica strâmbă afișată de aceleași cercuri atee incriminează imaginile și noțiunile religioase ca fiind frustrante și propovăduiesc imaginile și noțiunile pornografice, inclusiv cele perverse și pederaste, anormale, încă din ciclul primar. Părinții nu vor accepta așa ceva.” (fragmente din articolul ,,Vrem ora de religie înapoi!”, Raluca Tănăseanu, revista Familia Ortodoxă nr. 1(72)/2015, pp.51-57)

          ,,Cum de s-a ajuns aici după douăzeci și cinci de ani de la eliberarea de antihristicul comunism? Am uitat atât de repede cei patruzeci și cinci de ani de teroare, în care sute de mii de români au intrat în puşcării, mulţi dintre ei murind acolo tocmai pentru că nu au vrut să renunţe la Dumnezeu şi la crezul lor?…
          Cum de nu s-a ieşit în stradă acum, când nu ne mai ameninţă nimeni cu moartea? Măcar profesorii de religie şi familiile lor, măcar preoţii cu credincioşii care umplu bisericile, şi ar fi fost câteva sute de mii de oameni care ar fi protestat ca unul pentru acest nou debut al unei epoci antihristice.
          Ne gândim oare că o să treacă şi asta? Ne amăgim că ne vom găsi o altă ieşire ca profesori, predând etica sau chiar educaţia sexuală? Ne-am luat cu altele şi ne-am amăgit cu gândul că e mai bine să-i lăsăm ceilalţi să se zbată, că doar „Patriarhia ce face”?! Sau nu conştientizăm cu adevărat către ce ne îndreptăm? (…)
          Educaţia religioasă a devenit un drept fundamental al românului
          Această oală sub presiune care a fiert vreo patruzeci și cinci de ani a explodat în decembrie 1989, profitând practic de revolta „spontană” organizată de serviciile secrete străine la Timişoara, prin care voiau să scape de Ceauşescu şi să-şi instaureze propria stăpânire. Românii însă nu pentru ei ieşiseră în stradă, ci ca să moară şi să fie liberi. Astfel că încă din primele zile ale revoluţiei din 1989, pentru prima oară după patruzeci și cinci de ani, tinerii din Piaţa Universităţii s-au aşezat în genunchi şi au rostit Tatăl nostru. Pentru prima oară atunci, tineri care fuseseră crescuţi într-un climat complet ateu, într-un loc public din România proclamau sensul real al revoluţiei române: întoarcerea la Dumnezeu. (…)
          Aşadar, dacă putem să vorbim de o revoluţie la 1989, aceasta nu a fost atât una politică, ci una a întoarcerii la credinţă, o credinţă pe care lumea românească şi-a asumat-o public ca pe cel mai important act de dreptate făcut lui Dumnezeu, Cel care a creat lumea, dar şi omului, care are nevoie să-L simtă pe Părintele său aproape, ca să-l sprijine şi să-l călăuzească. Astfel, libertatea religioasă, prin recunoaşterea oficială a dreptului lui Dumnezeu de a fi primit în cetate, în primul rând prin educaţia religioasă, a devenit un drept fundamental al românului, câştigat prin sângele tinerilor care s-au jertfit în 1989.
          Este drept, celor care au pus mâna pe putere nu prea le-a convenit noua situaţie, şi au atras atenţia mai mult asupra dimensiunii politice şi economice a revoluţiei. Mass-media s-a organizat încet, încet, fiind preluată de centre de interes străine de neamul nostru, reîncepând distrugerea morală a poporului şi campania de defăimare a Bisericii. Şi, înaintea tuturora, o mare parte a intelectualităţii, de formaţie stângistă, şi-a adaptat discursul antibisericesc la noile condiţii presupuse de o societate zis democratică.  Astfel că urmaşii cominterniştilor, care înainte de 1990 aduceau osanale regimului, au devenit peste noapte mari apărători ai valorilor democratice, care presupun, în concepţia lor, un stat secular. Adunaţi în jurul unor publicaţii precum „22” și a Grupului pentru Dialog Social, aceşti intelectuali au început edificarea unui nou tip de discurs anticreştin, cu rădăcini neo-marxiste, de data aceasta în numele valorilor europene şi al drepturilor omului. Obiectivul lor, declarat în multe momente pe parcursul istoriei post-decembriste, este secularizarea completă a statului român, în sensul ca acesta să renunţe a-şi mai asuma relaţia sa cu Biserica. Scopul lor, ca şi al comuniştilor, nu este altul decât a elimina complet credinţa din spaţiul public, din educaţie sau din tot ceea ce înseamnă manifestare publică a acesteia. Desigur, modelul este occidental, unde, pe bazele aceloraşi ideologii, au început să fie dați afară din şcoli sau din Universităţi profesorii care pomenesc numele lui Hristos la ore. Au început să-şi piardă slujbele cei care îşi manifestă credinţa şi învăţătura Evangheliei la locul de muncă sau în întâlnirile publice la care participă.
          Toate acestea ne conving de faptul că am fost doar înşelaţi, crezând, în naivitatea noastră, că hidra roşie antihristică ar fi fost strivită odată cu căderea blocului comunist. Părintele Paisie Olaru a avut dreptate când prorocea în anul 1990 că, prin căderea comunismului, capul şarpelui a fost strivit, dar veninul acestei năpârci se va răspândi în toată lumea prin coada lui. Comunismul nu este decât unul din copiii marxismului. Mai periculos însă, în măsura în care e mai insidios, este neomarxismul, care, sub o înfăţişare democratică, seducătoare, cucereşte astăzi lumea. Prin acesta, comunismul antihristic supravieţuieşte sub o mască deocamdată democratică, aşteptând momentul oportun pentru a-şi arăta din nou dinţii, hrănindu-se cu sângele creştinilor. Probabil că războiul pe care George Soroş îl preconizează sau pur şi simplu îl doreşte (opinie exprimată într-un interviu recent dat revistei Paris Match[1]) va fi un astfel de factor declanşator al descoperii adevăratei feţe a noului regim. Până atunci însă, hotărârea Curţii Constituţionale de a scoate Religia din trunchiul comun al materiilor școlare constituie pentru noi, românii, un semnal de alarmă, un semn al instaurării unei noi epoci atee în istoria lumii. (…)
          Vă îndemnăm, aşadar, să faceţi cu mult mai mult pentru a-i atrage pe cei apropiaţi la o autentică viaţă creştină, care înseamnă în primul rând ascultarea glasului conştiinţei, păzirea minţii, curăţirea de păcate prin spovedanie şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos. (…)” (fragmente din articolul ,,Nu s-a murit pentru pâine și circ”, Gheorghe Fecioru, revista Familia Ortodoxă nr. 1(72)/2015, pp.4-6)

 

                                        Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie