AVORTURILE ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII – Radu Iacoboaie (articol publicat parţial în cotidianul Monitorul de Suceava, 24 iulie 2008, p.19, pagina de religie)

index   index images   images images   images

         Bună ziua ascultătorilor postului de radio FXNet România (care emite pe internet) şi îl salut din nou pe Sergiu Cătălin zis şi Dj CoBrA. Le mulţumesc invitaţilor din această seară care au onorat această întâlnire, d-lui dr. Mircea Puşcaşu şi respectiv, unui părinte ortodox din Suceava.
         Vom încerca împreună să subliniem şi noi gravitatea avortului şi să convingem tinerii de astăzi că AVORTUL este într-adevăr un lucru extrem de nociv, atât pentru sănătatea lor trupească, dar mai ales pentru cea sufletească.
         În prima parte a emisiunii, vă propun, ca fiind unul dintre moderatorii acestei întâlniri, să ne exprimăm opiniile cu privire la acest subiect, fiecare pe domeniul său ca să zic aşa. Apoi, să purtăm un dialog şi să răspundem chiar la întrebările adresate de ascultătorii noştri.
         Suntem la emisiunea ,,Cu cărţile pe faţă’’, după ce anterior s-a numit ,,România e timpul să te trezeşti’’. Tema de astăzi este ,,Avorturile în contextul globalizării şi alte probleme ale tinerilor’’.


         Dacă în precedentele ediţii v-am vorbit despre globalizare, mai mult la modul general, ca o introducere, pentru a trezi conştiinţa noastră faţă de uriaşa manipulare ce se exercită îndeosebi prin mass-media, am vorbit despre tinerii emo şi sinucidere, consider că tema cea mai potrivită pentru a relua această problematică o reprezintă avorturile.
Dacă sinuciderea constituie în viziunea multor autori, clerici şi mireni – cel mai mare păcat, pentru că este săvârşit împotriva Duhului Sfânt şi sinucigaşul nu mai poate obţine iertarea şi mântuirea, pentru că nu mai are timp de pocăinţă şi de îndreptare, avortul sau asasinatul asupra pruncului zămislit, cât ar fi de mic, dar nenăscut reprezintă unul dintre cele mai grele păcate, pentru că atentează la viaţa unui om lipsit de apărare şi distruge un suflet pe care L-a pus Dumnezeu.
         În contextul globalizării, care luptă astăzi pe toate căile împotriva valorilor creştine, naţionale, tradiţionale şi culturale, avorturile se încadrează în atentatul împotriva familiei. Cum bine s-a spus în anumite materiale ce sunt postate pe internet, avortul este ,,rana de moarte a iubirii’’ (potrivit pr. Ilie Moldovan). Care iubire este vizată? Este atinsă în special relaţia sau iubirea dintre soţi. Aşa cum practicarea perversiunilor sexuale conduc în mod cert la suprimarea respectului şi sentimentului curat al iubirii, la acelaşi deznodământ se ajunge şi prin săvârşirea conştientă a crimei asupra pruncului nenăscut.
        Observăm poate în zilele noastre cum apare implicit această lozincă şi mesaj: ,,să trăieşti puţin, dar bine’’. Căutarea plăcerii şi traiului comod şi fără griji este cultivată astăzi printr-o mare parte a mass-mediei (televiziuni comerciale, radio, internet, literatură, teatru ş.a.m.d.).
        De la această lozincă derivă apoi şi principiul nesănătos: ,,Iubeşte şi fă ce vrei!’’. Întâlnim tot mai des tineri cărora, dacă li se face cea mai mică observaţie sau li se dau sfaturi, îţi răspund cu promptitudine: ,,fac ce vreau cu viaţa mea!’’.
        Revenind la avort, ,,fac ce vreau cu viaţa mea’’ s-ar traduce prin ,,fac ce vreau cu trupul meu!’’. Aşa gândeşte ,,mama’’ care şi-a pus în gând ,,să-şi trăiască viaţa liber’’ şi să nu mai aibă griji. Astfel gândeşte cineva care nu are în mintea sa conştiinţa săvârşirii unui păcat înfiorător. A-ţi ucide propriul copil, indiferent de vârsta lui este în opinia noastră mai mult decât un păcat strigător la cer.
        A vorbi astăzi despre avorturi consider că este un lucru binevenit şi o mare necesitate. Ca români, ar trebui cred să ne amintim că prima lege adoptată la noi după aşa-zisa revoluţie din decembrie 1989 (o revoluţie dirijată şi confiscată de ,,comuniştii cu faţă umană’’ din eşaloanele inferioare), a fost tocmai liberalizarea avorturilor! Urmările dramatice pentru România, numai din acest punct de vedere, le resimţim până astăzi.
Pe plan internaţional există convenţii şi tratate care privesc drepturile omului şi chiar dreptul copilului dar nu există legi internaţionale care să interzică avorturile şi să ocrotească dreptul copilului nenăscut la viaţă.
         Marii bancheri şi afacerişti care activează în lojile masonice au hotărât că lumea întreagă trebuie să se globalizeze, să fie aşadar înglobată forţat într-un unic sistem, desigur nedemocratic, într-o dictatură globală, care nu se poate realiza decât prin dispariţia tuturor statelor lumii şi naşterea unui imperiu atotputernic, primul de acest fel în istoria umanităţii. Acesta va institui o singură religie, sincretistă (cu elemente preluate din diverse religii), cuprinzând de fapt esenţa ideologiei Mişcării New Age.
Observaţi de asemenea, cum însăşi lumea modernă se îndepărtează tot mai mult faţă de Dumnezeu, se laicizează sau trece la secularizare. Chiar dacă masoneria capitalistă (lăsând deoparte pe cea comunistă, oricum atee) se declară chipurile creştină. Faptele omului ilustrează astăzi însă cel mai bine decăderea morală şi spirituală din societatea contemporană. Se vorbeşte tot mai des de existenţa erei postcreştine ca de un fapt consumat, ca şi când creştinismul şi-a dovedit ineficienţa şi inutilitatea. Ca şi când ar fi ceva învechit şi depăşit ori o simplă poveste.
         Aş spune că se impun câteva întrebări. Cum vă explicaţi astăzi exacerbarea sexualităţii, prin apariţia disciplinei sexologiei, a planning-ului familial, a programelor de educaţie sexuală (încă de la nivelul grădiniţei!)?! Cum vă explicaţi mentalitatea modernă de experimentare a sexului înainte de căsătorie, a ,,căsătoriei de probă’’? Cum se face că există organizaţii care militează astăzi pentru promovarea în masă a anticoncepţionalelor, ca pe ceva foarte firesc? Nu realizează ele oare că acestea sunt abortive? Sau ce sunt campaniile de ,,informare’’ a femeilor, îndeosebi din lumea rurală, pentru folosirea lor şi a prezervativelor chiar, prin publicitate? Ori, utilizarea prezervativului este o metodă contragestivă, refuzul de a colabora cu Dumnezeu şi este o formă de onanie (masturbare, malahie).
         E timpul să ne trezim la realitate. Să ne trezim conştiinţa în cazul în care ea este amorţită sau anesteziată de-a binelea. Şi ce este conştiinţa altceva decât glasul lui Dumnezeu sădit în om, care ne mustră părinteşte atunci când greşim sau săvârşim păcatul?
         Vă mărturisesc că nu sunt un liber-cugetător. Nici intelectual în sensul acesta. Înainte de a fi un intelectual sau gânditor, sunt creştin ortodox. Nu putem să îi numim intelectuali autentici pe aceia care îmbrăţişează individualismul, pragmatismul şi cultul banului şi plăcerilor, pe cei care nu-şi dezvoltă o conştiinţă critică şi nu se angajează civic. Un intelectual adevărat promovează în societate morala creştină şi ortodoxă, pentru că este singura morală care poate ajuta într-adevăr viaţa cetăţii, cu sprijinul lui Dumnezeu. Interesul naţional sau general este pus deasupra celui individual.
         În locul devizei ,,Iubeşte şi fă ce vrei!’’, care poate lăsa loc unor diverse interpretări, aş vrea să vă propun alta: Fii cât mai bine informat şi analizează tu însuţi realităţile din jur, dar nu în afara lui Dumnezeu sau excluzându-L, iubeşte-ţi aproapele şi fă întotdeauna ceea ce-ţi dictează propria ta conştiinţă, în virtutea libertăţii dăruite de Dumnezeu sau liberului arbitru.
         Să mai observăm că astăzi, are loc şi denaturarea unor termeni precum iubire, dragoste, sex. Ultimul este chiar apărut mai recent şi cred că iniţial avea doar rolul de delimita partea masculină de cea feminină. Noi, când auzim pronunţându-se cuvântul sex, gândul ne trimite imediat la raportul sexual dintre bărbat şi femeie.
         Nu întâmplător cred că a apărut şi termenul (neologismul) de ,,sexy’’. Se spune despre cineva că ,,ar fi sexy’’, că ,,arată sexy’’. Care este însă mesajul? Se pune în prim plan sexualitatea, provocarea deliberată a fanteziilor erotice şi implicit a patimii desfrânării. Mai mult, este chiar o invitaţie la desfrânare, desigur ceva mai voalată dar subversivă.
Cu alte cuvinte, se cultivă în masă predispoziţia spre sexualitate. Ne mai mirăm de ce tinerii de astăzi sunt atât de atraşi şi preocupaţi de sex şi încă de la vârste tot mai fragede? Iar unii devin chiar obsedaţi de sex. Ne mai mirăm când avem cazuri precum cel al fetiţei de 11 ani, care a ajuns în postura de a fi mamă? Un caz recent ne arată că o fetiţă de numai 11 ani, abuzată sexual de un unchi a făcut avort apelând la o clinică din Marea Britanie.
         Pe internet există materiale interesante despre avort şi aş vrea să vă ofer doar câteva extrase: ,,Astăzi toată lumea bună arată sexy şi face sex… Cât de mulţi adolescenţi care au făcut sex se mai află acum împreună?… Ei bine, cele mai multe relaţii dintre adolescenţi nu durează. Doar pentru că trupurile lor sunt apte pentru sex nu înseamnă că şi mintea şi inima lor este… Când faci sex cu cineva e foarte greu să spui ce anume iubeşti: persoana sau sexul. Pe calea asta nimic mai uşor să te afli într-o relaţie sau chiar căsătorie cu cine nu trebuia. A aştepta până la căsătorie te ajută să-ţi dai seama dacă e cu adevărat persoana potrivită… Mulţime de adolescenţi caută şi acceptă să facă sex pentru a ’’ţine’’ pe cineva. Şi apoi acela tot îi părăseşte… Când te încrezi în cineva foarte mult şi acela te părăseşte te simţi abuzată şi folosită. De fapt, sex poţi să faci de multe ori, dar virginitatea o pierzi numai o dată. Dacă o dai cui nu trebuie, nu mai e nevoie de un copil sau o boală ca să te doboare. Aşa că, aşteaptă. O să fi surprinsă cât de bine îţi va fi.’’
         Iar părintele Ştefan Slevoacă spune: ,,Fac o neiertată greşeală părinţii care vânează avere pentru copiii lor, tinerii care caută ’’situaţii’’ înalte prin căsătorie. Averea cea mai scumpă este un tovarăş de viaţă cinstit, de caracter… Cum spune şi Isus Sirah: ,,Cel ce şi-a găsit o femeie bună, şi-a dobândit cea mai mare avuţie, un ajutor de care are trebuinţă, un stâlp care să-l sprijine.’’
         Într-un material intitulat ,,Sfaturi pentru tineri’’ se comentează astfel: ,,Poate aţi auzit de deviza ’’Make love, not sex!’’ Am văzut că în ultima vreme această deviză e slogan al unor tineri din Occident care, conştienţi de faptul că sexul a devenit miezul oricărei poveşti de iubire, protestează faţă de înţelegerea greşită a sexualităţii. Ei observă câtă publicitate se face pentru amorul în lift, pe plajă sau în alte locuri publice şi îşi dau seama că s-a ajuns la o pervertire totală a dragostei. Ce este interesant la aceşti tineri protestatari? Că sunt conştienţi că exacerbarea sexualităţii la care s-a ajuns în ziua de astăzi nu a adus şi un plus de dragoste. Totuşi, ei nu înţeleg că viaţa sexuală a tinerilor necăsătoriţi poartă pecetea păcatului, ci au înţeles doar că plăcerea sexuală nu poate fi centrul unei relaţii. Ei sunt susţinătorii unei sexualităţi copleşite de iubire… Dar pentru că Dumnezeu există, noi înţelegem deviza tocmai ca pe un imbold pentru căsătorie: cei care se iubesc să caute să primească binecuvântarea dumnezeiască pentru dragostea lor.’’
          Revenind la avort, să amintim că regretatul părinte Ilie Cleopa, vieţuitor în mănăstirea Sihăstria, ne spune: Toate păcatele sunt păcate, dar pruncuciderea (adică avortul) este mai mare decât toate. O femeie care a făcut un singur avort, este oprită de la Sfânta Împărtăşanie 20 de ani. Este ucidere de om.
          Astăzi, canoanele părinţilor duhovnici sunt mai blânde, poate şi datorită ispitelor mai mari din vremurile noastre, dar căinţa pentru păcatul săvârşit trebuie să fie adevărată şi fapta să fie răscumpărată prin multe fapte bune.
          Sunt realmente revoltat citind de pildă, că în Marea Britanie şi în alte ţări, multe mii de embrioni umani sunt utilizaţi în laboratoarele de experimentare! Nici nu suntem şi nici nu putem fi de acord cu fertilizarea in vitro, cu copiii concepuţi în eprubetă, în cazul persoanelor care nu pot avea copii. Există posibilitatea adopţiei, există copii orfani… Sau, cum să nu te indignezi când afli că, ,,embrioni’’ umani, aflaţi în surplus, au fost utilizaţi pentru obţinerea de produse cosmetice! Închipuiţi-vă şi dumneavoastră până unde au mers lucrurile!
          Interesantă este şi mărturia preotului Vasile Mihoc, tată a 13 copii, din care redăm selectiv câteva scurte pasaje: ,,…V-aţi pus întrebarea vreodată ce înseamnă viitorul neamului pentru noi? Vedeţi dincolo de ziua de mâine? Ce viitor putem prevedea cu o ţară secătuită de copii? Noi suntem o ţară de pensionari. Pentru că în România pensionarii sunt vreo 6,5 milioane, iar încadraţii activi sunt sub 4 milioane. E ceva ce nu s-a mai auzit. Şcolile s-au golit. Dacă mergeţi acum în sate în care şcolile s-au creat cu foarte mare greutate, au dispărut pur şi simplu din lipsă de copii… Este un adevăr foarte simplu şi esenţial, fundamental: copiii nu mai sunt binecuvântare, ci sunt blestem… De multe ori când vezi bătrâni cu totul neajutoraţi, ajunşi de plâns, şi te uiţi mai de aproape la ei, îţi dai seama că îşi merită soarta. Ei şi-au făcut-o, cu voia lor. Ei n-au vrut copii. Şi acum au ajuns de aruncătura tuturor. Dar ne-o spune firea însăşi, dacă suntem atenţi la ceea ce înseamnă omul şi la ceea ce înseamnă familia, ne dăm seama că ei sunt binecuvântarea lui Dumnezeu. Ce lucru mare e un copil!… Ştiţi că România este o ţară scăldată în sângele pruncilor nevinovaţi (al căror număr nu-l putem şti noi –n.a.). Şi de aceea, la toate devierile vieţii noastre răzbate prezenţa acestui blestem. Şi chiar dacă vom intra în comunitatea europeană (ceea ce s-a întâmplat între timp – n.a.), chiar dacă vom începe să avem bani şi maşini frumoase, chiar dacă vom începe să avem şosele şi autostrăzi, ca-n occident, blestemul tot va stărui asupra noastră, atâta vreme cât nu ne vom întoarce, cât nu ne vom da seama de marele păcat în care ne aflăm.’’

       (fragment din emisiunea ,,Cu cărţile pe faţă’’, din 19 iulie 2008, difuzată la Radio FXNet România)

SURSA: https://raduiacoboaie.files.wordpress.com/2014/08/timpul-marturisirii-adevarului2.pdf  (pagina 138)

Anunțuri

11 gânduri despre „AVORTURILE ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII – Radu Iacoboaie (articol publicat parţial în cotidianul Monitorul de Suceava, 24 iulie 2008, p.19, pagina de religie)

    1. raduiacoboaie Autor post

      Profețiile CUTREMURĂTOARE ale părintelui Arsenie Boca! Bucureștiul va fi RAS de pe fața pământului

      DACĂ SE VA ÎMPLINI ȘI ACEASTĂ PROFEȚIE, VAI DE NOI! SFÂRȘITUL LUMII VA VENI MAI REPEDE DACĂ OAMENII NU SE ÎNTORC LA HRISTOS ȘI NU CAUTĂ MÂNTUIREA SUFLETULUI LOR…

      Apreciază

      Răspunde
  1. aniush

    Eu stiu cazul unei femei, care in adolescenta a ramas insarcinata. Parintii au pus-o sa faca avort, ca nu se casatorea. Rezultatul: n-a mai putut avea copii, viata ei s-a dat peste cap, nu si-a mai gasit linistea. Sigur ca e mult mai bine sa ai o familie sa faci un copil, dar daca situatia n-a fost tocmai fericita…tot nu vad de ce cineva ar face asta; sa iei viata unui copil nevinovat! E vinovat un copil ca el vrea sa vina pe lume? Avem drept de viata si de moarte asupra lui? Nu.
    Un copil este o binecuvantare, nu un blestem.

    Apreciază

    Răspunde
    1. raduiacoboaie Autor post

      Sunt convins că medicii calificați în obstretică-ginecologie au fost obligați în timpul facultății să facă practică în domeniul lor, prin participare efectivă (nu doar pasivă de spectator) la crima avortului. Așa s-au obișnuit cu ,,partea tehnică” și să ignore cu totul adevărul că ființa umană apare din momentul concepției… Nu le-a vorbit nimeni de ,,partea etică”… Acest lucru spune chiar medicul care a înregistrat ,,strigătul mut” (postat pe youtube), care a remarcat în timpul avortului agitația neobișnuită a fătului și faptul că el deschisese gura, într-un strigăt de durere… A renunțat de atunci la practica avortului, deși făcuse până atunci circa 10 000!…

      Apreciază

      Răspunde
  2. ayeaye20

    Cartea: Canon de Pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos ptr pruncii avortaţi, pag.79:

    Canonul 91 (Avortul are canonul uciderii)
    Pe cele ce dau doctorii lepădătoare de făt (provocatoare de avort) şi pe cele care primesc otrăvuri pierzătoare (omorâtoare) de prunci le supunem pedepsei ucigaşului.

    Canonul 21 (Avortul-lepădarea de prunci)
    Pe femeile care sunt desfrânate şi-şi omoară fătul şi se îndeletnicesc cu pregătirea mijloacelor de avort hotărâte de mai înainte le-a oprit până la ieşirea din viaţă, şi această hotărâre se ţine îndeobşte. Dar, găsind ceva spre a le trata mai blând, am hotărât ca vreme de zece ani să împlinească în penitenţă, potrivit treptelor hotărâte.

    Canonul 2 (Uciderea meşteşugită a fătului- avortul)
    Cea care omoară fătul prin meşteşugire se supune pedepsei uciderii, şi la noi nu este după subtilitatea expresiunii de făt format sau neformat; căci aici se osândeşte nu numai pentru cel ce se va naşte, ci pentru că şi pe sine s-a primejduit; căci mai de multe ori mor femeile în acest fel de încercări. Dar, pe lângă aceasta se mai adaugă şi omorârea fătului, altă ucidere după intenţia celor ce îndrăznesc aceasta. Dar nu trebuie să se întindă pocăinţa lor până la moarte, ci să se primească după un termen de zece ani, dar vindecarea să se hotărască nu după timp ci după chipul pocăinţei.

    Canonul 33 (Osânda celor ce pricinuiesc pierderea meşteşugită a fătului)
    Vasile cel Mare, în canonul al doilea şi al optulea, spune că femeile care strică cu meşteşugiri pe feţi în pântece, precum şi cele ce dau şi iau doctorii pentru ca să-i piardă şi ca feţii înainte de vreme să cadă afară, să se primească după un termen de zece ani. Noi însă hotărâm ca acestora să li se dea cel mult până la cinci ani, sau şi trei ani.

    Canonul 34 (Pocăinţa pentru pierderea fără de voie a fătului)
    Iar femeia care fără de voie a pierdut fătul primeşte epitimie de un an.

    Canonul 35 (Osândă pentru înăbuşirea cu voie sau fără de voie a pruncului)
    Femeia care adoarme asupra pruncului şi-l îneacă, după trei ani se învredniceşte de împărtăşanie, îndepărtându-se în zilele rânduite de cărnuri şi de brânză şi celelalte săvâşindu-le cu osteneală. Iar dacă din lenevire şi din neânfrânarea născătorilor s-a întâmplat aceasta, se aseamănă cu uciderea intenţionată. Dacă însă din viclenia vrăjmaşului, atunci fapta este vrednică de iertare. Totuşi, şi aceasta are nevoie de epitimii potrivite; căci din cauza altor greşeli s-a întâmplat această părăsire.

    Canonul 36 (Osândă pentru pierderea cu voie a fătului)
    Femeii care nu se îngrijeşte de fătul său, ci din cauza neglijenţei dânsei avortează, i se dă pedeapsă pentru ucidere premeditată

    De ştiut:

    Femeia care a lepădat pruncul cu voie trebuie să meargă neântârziat la duhovnic şi să-şi mărturisească păcatul.

    Femeia care leapădă fără de voie pruncul să meargă de asemena la preot fără întârziere, pentru a i se citi rugăciunea de dezlegare.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Pingback: APEL NAȚIONAL PENTRU ORGANIZAREA UNUI MARȘ PENTRU VIAȚĂ ÎN ZIUA DE SÂMBĂTĂ, 21 MARTIE 2015 (ora 14) | APĂRAREA ORTODOXIEI – Radu Iacoboaie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s