UN MARE MISIONAR AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE: PĂRINTELE VISARION IUGULESCU

index   index images   images

                  PS Galaction – Predică la înmormântarea părintelui Visarion

    Pr. Visarion Iugulescu – DESPRE EXISTENȚA DIAVOLULUI

          DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIEȘTE-NE PE NOI!

                  Pr. Visarion Iugulescu – pilda despre fiul risipitor

                  Ierodiacon VISARION IUGULESCU – Poezii creștine

Părintele Visarion Iugulescu este unul din marii misionari ai Bisericii Ortodoxe Române din ultimele decenii, mărturisitor şi adânc trăitor al credinţei noastre.
Lucrarea sa misionară, desfăşurată cu râvnă şi dragoste înflăcărată, pe linia celei mai pure tradiţii creştin-ortodoxe, a avut impact asupra unei mase mari de credincioşi.
Cuvântul său vibrant şi magnetic a atras la o viaţă nouă, duhovnicească, mii de suflete – în special tineri -, care au venit la lumina lui Hristos, umplând bisericile – fapt ce l-a făcut pe un cunoscut ierarh ortodox să-l numească “un miracol al zilelor noastre”.
Efortul său susţinut pentru renaşterea spirituală a credincioşilor a avut ca bază învăţătura Sfinţilor Părinţi.
Se naşte la Brăneşti, jud. Dâmboviţa, în luna octombrie 1922, primind, la botez, numele de Vasile. 
Încă de copil a avut înclinaţii spre activitatea misionar-duhovnicească. Iubea foarte mult biserica, era aprins în credinţă, se instruia citind operele Sfinţilor Părinţi, fiind animat de dorinţa de a şti cât mai multe învăţături pentru mântuirea sufletului.
A luat contact cu misionarii creştini care străbăteau satele, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. Mergea, împreună cu ei, din sat în sat şi în multe biserici – chiar tânăr fiind -, ţinea predici şi întărea credinţa în popor. Picta troiţe şi icoane pentru ajutor misionar şi îşi petrecea viaţa sfătuind şi îndrumând pe creştini pe calea Domnului.
În timpul războiului este luat militar la Braşov, la cavalerie, fiind impresionat de disciplina din armată.
Duminica, când ostaşii mergeau la biserică, împreună cu ofiţerii, cânta la strană şi, cu învoirea preotului, predica – în prezenţa ofiţerilor şi ostaşilor.
Pleacă pe front în Rusia, unde, în timpul luptelor, este luat prizonier, împreună cu ostaşii companiei. În drum spre lagărele din Siberia, reuşeşte să fugă, ca prin minune – cu ajutorul lui Dumnezeu – şi se întoarce în ţară.
După eliberare, s-a retras în părţile Braşovului, unde a cunoscut mulţi părinţi duhovniceşti-misionari, ce propăvăduiau în toată ţara.
Între 1948-1950, zi de zi, a făcut misionarism cu Părintele Damaschin (fost stareţ al mânăstirii Lainici), până ce autorităţile le-au interzis, luând măsuri drastice. Părintele Damaschin, apreciind predicile sale şi plăcându-i hotărârea şi starea sa sufletească, l-a recomandat Mitropolitului Irineu Mihălcescu şi, astfel, primeşte hirotesia de ipodiacon misionar la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi. Avea vârsta de 28 de ani.
Între timp, cunoaşte asociaţia misionară ortodoxă “Patriarhul Miron” din Bucureşti, pe Părintele Iosif Gafton, pe scriitorul Alexandru Lascarov-Moldovanu, pe Vasile Ionescu, pe Părintele Toma Gherasimescu de la “Mărgăritarele lumii” – unul din cei mai mari misionari din ţară.
Simţind nevoia de linişte şi, totodată, dorind viaţa pustnicească, se retrage în Munţii Reteiului.
Dar, Dumnezeu îl trimite, din nou, în lume şi este hirotonisit ierodiacon, cu numele Visarion, pentru Mănăstirea Balaciu – de P.S. Episcop Antim Angelescu al Buzăului, pe 25 decembrie 1950, la Catedrala Episcopală din Buzău.
Aici, cu binecuvântarea stareţului, a desfăşurat aceeaşi activitate de întărire sufletească, făcându-şi mulţi ucenici. Mulţi dintre ucenicii dânsului au devenit călugări, diaconi, preoţi, stareţi de mânăstiri. Amintim aici pe Părintele Ilarion Lupaşcu, fost stareţ al Schitului românesc “Prodromul”, de la Sfântul Munte Athos.
De la Balaciu, e cerut de Mitropolitul Efrem, la mânăstirea Cernica, unde vine cu un număr însemnat de ucenici. Urmează cursurile de ghizi şi e repartizat ca ghid la mânăstirea Snagov.
În anul 1960, este afectat de acel odios decret, prin care se dispunea închiderea unor mânăstiri şi scoaterea călugărilor tineri din mănăstiri. Activează pe post de cântăreţ la mai multe biserici.
În anul 1973, se stabileşte la Biserica Sfântul Nicolae-Sârbi din Bucureşti, unde, timp de 10 ani, a desfăşurat o neobosită activitate duhovnicească – vestind, cu timp şi fără timp, cuvântul lui Dumnezeu; alinând, mângâind suflete zbuciumate, mustrând – cu blândeţe, îndreptând sufletele spre Hristos. Impresiona prin vocea sa, predestinată rugăciunilor şi psalmodierii; intona, la strană, cântările bisericeşti ca nimeni altul şi, mai ales, trezea conştiinţele, prin puterea adevărului conţinut în predicile pe care le rostea din faţa Sfântului Altar.
Cu ochii blânzi şi isteţi şi chipul monahicesc, părintele Visarion trăda o mare trăire.
O lumină ca a sfinţiei sale nu putea fi ascunsă sub obroc şi, în scurt timp, se adună în juru-i o mulţime de tineri: biserica începu să se umple de lume şi să devină neîncăpătoare.
Mulţi dintre cei împovăraţi de păcate, care intrau în contact cu Sfinţia sa, oricâte vicii ar fi avut, se transformau, renăşteau în oameni însănătoşiţi sufleteşte.
Sfinţia sa împărţea, în dar, cu generozitate, cruciuliţe, icoane, cărţi religioase cu învăţături sfinte, vieţi de sfinţi, rugăciuni, cărţi care, în vremea aceea, erau mărgăritare de mult preţ şi cu anevoie de găsit, casete cu predici ziditoare de suflet, predici, care erau înregistrate de credincioşi, în timpul slujbelor. Multe din aceste lucruri erau greu de procurat şi cu mari sacrificii.
Era înzestrat şi cu darul picturii. Multe din icoanele pictate de Sfinţia sa împodobesc şi astăzi casele creştinilor sau diferite biserici unde au fost donate. Despre sine, îi plăcea mai mult să afirme că este un “pictor de suflete”.
Actele caritabile, făcute împreună cu credincioşii – în funcţie de împrejurările de atunci şi de posibilităţi -, vizau spitalele, azilele de bătrâni, orfelinatele, familiile cu situaţii materiale precare, copiii nebotezaţi de la casele de copii – care erau botezaţi, persoane decedate, cărora nu exista nimeni care să le facă înmormântare.
De asemenea, persoanele care aveau talent (muzică, pictură, sculptură, poezie, etc.) erau încurajate să-şi pună “talantul” în slujba Domnului.
Treptat, acţiunile dânsului au stârnit invidia multora care nu se puteau ridica la aceeaşi înălţime şi, în urma unor uneltiri, în 1983, este anchetat, interogat și i se interzice dreptul de a mai predica.
Deşi nu a fost găsit vinovat cu nimic, din acel moment i s-a interzis accesul în biserică şi i s-a impus pensionarea, forţat.
Moment greu, atât pentru Sfinţia sa, cât şi pentru credincioşi, care erau tulburaţi de nedreptatea ce i se făcuse. Însă, dragostea puternică de Dumnezeu, l-a făcut să primească încercările cu demnitate şi bărbăţie.
Credincioşii care îl urmaseră s-au răspândit la mai multe biserici, răspunzând solicitărilor preoţilor şi creându-se, în biserici, focare de credinţă, care radiau şi celor din jur.
Acţionând cu multă înţelepciune, îşi desfăşoară, acum, lucrarea misionară acoperit, ca “în catacombe”, potrivit conjuncturii şi posibilităţilor vremii.
Datorită condiţiilor de viaţă şi încercărilor prin care a trecut, sănătatea Sfinţiei sale s-a zdruncinat mult.
După evenimentele din decembrie 1989, s-a creat mai mult spaţiu de lucru pe plan duhovnicesc. Are, acum, posibilitatea să facă o catehizare vastă, procedând cu abilitate şi răspândind cuvântul lui Dumnezeu în mase mari de auditori. Este invitat de mulţi preoţi, atât din Bucureşti, cât şi din provincie şi ţine predici în multe biserici, apreciate cu superlative şi care aveau menirea de a lumina mintea, a întări voinţa şi a sensibiliza sentimentele pentru primirea lui Hristos în suflet.
S-au continuat, şi în această perioadă, acţiunile practice în slujba Bisericii şi cele caritabile şi s-a răspuns solicitărilor venite din partea preoţilor.
Ucenici cu zel misionar au desfăşurat, cu succes, acţiuni misionare, cu ajutorul unor filme religioase pe diapozitive, insoţite de comentarii, care înfiorau şi făceau să vibreze adâncurile fiinţei.
Împreună cu ucenicii apropiaţi, a scos revista “Pâine şi apă pentru suflet”, foarte căutată şi apreciată de credincioşii Bisericii noastre, adresată tuturor celor care vor să cunoască şi să trăiască credinţa ortodoxă.
În tot ce a întreprins, a demonstrat o mare cunoaştere a sufletului omenesc, pe care l-a dominat cu o iubire adâncă.
Activitatea Părintelui Visarion în cadrul Bisericii lui Hristos, zelul său misionar, stăruinţa sa pentru luminarea sufletelor şi renaşterea spirituală a credincioşilor, au avut un răsunet puternic în rândul credincioşilor Bisericii noastre Ortodoxe.
Puternica sa personalitate rămâne vie în inimile celor care îl admiră şi îl iubesc.
 

Tâlcuri vechi spre înnoirea vieții

Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura„. (Marcu, XVI, 15) 

Propovăduirea Evangheliei este o poruncă dată direct de Mântuitorul. 
Episcopii, dar şi preoţii şi diaconii, ca ajutători ai celor dintâi, având toţi instituire apostolică, din poruncă dumnezeiască, pe lângă celelalte îndatoriri ce le-au primit, precum aceea de iconomi ai Tainelor prin care sfinţesc toate evenimentele vieţii creştine, au şi îndatorirea expresă de a preda învăţătura Mântuitorului şi de a o explica în aşa fel încât să clarifice, să lumineze prin cuvânt, calea care duce la mântuire.
 
Astăzi, mai mult ca oricând, învăţătura despre Dumnezeu (teologia) nu mai poate rămâne între ziduri de şcoli şi între scoarţe de cărţi. Se cere transformată în hrană duhovnicească pentru poporul Lui Dumnezeu, în „pâine şi apă pentru suflet” cum zice autorul „Predicilor” de faţă, pe linia sintagmei patristice, conform căreia „să dai fiecărei părţi din tine ceea ce i se cuvine”.
 
Punând la inimă cuvintele marelui Mitropolit şi ilustrul predicator Antim Ivireanu, care spunea: „Este mare ticăloşie când se află tăcere în Biserica lui Hristos, au din lenevie, au din neînvătătură”, recunoaştem că reeditarea unei cărţi de predici nu este de prisos. 
Este îndeobşte recunoscut faptul că o predică sinceră şi entuziastă a învăţăturii creştine izvorâtă din inima tuturor preoţilor, are darul să învioreze viaţa religioasă şi să fortifice convingerile pe care trebuie să le aibe fiecare creştin despre religia sa.
 
Astăzi, predica preotului trebuie să fie la curent cu vremea sa, cu civilizaţia şi cultura, cu operele literare şi artistice, cu poezia şi filosofia, cu ştiinţa din toate domeniile şi numai în contextul lor, să plaseze explicarea Sfintei Evanghelii, fără teama că aceasta ar fi anacronică şi că el vorbeşte despre lucruri pe care nu le poate în fapt apăra; să ştie spre ce se îndreaptă interesul credincioşilor ca să răspundă acestui interes nu prin predici abstracte, despre lucruri asupra cărora credincioşii nu sunt informaţi şi nu au mijloacele de ale înţelege, ci prin predici luminate, plasate în contextul trebuinţelor oamenilor în vremea noastră şi a capacităţii lor de înţelegere. 

Pentru aceasta însă, nu trebuie uitat cuvântul Scripturii: „Omul cel bun scoate din vistieria inimii sale vechi şi noi”. 
În aparenţă predicile părintelui Visarion Iugulescu ar părea acum „vechi” şi inactuale, Noi însă considerăm că prin reeditarea lor nicidecum nu se pune „vin nou în burdufuri vechi”, ci, dimpotrivă, „tâlcurile vechi” ajută şi conduc spre înnoirea vieţii duhovniceşti.
Aceasta pentru că, încă şi acum Cuvântul prea cuvioşiei Sale este vibrant şi magnetic, aprinde în suflet flacăra credinţei dinamice, regeneratoare şi setea inepuizabilă după divin. Stilul înaripat şi profunzimea duhovnicească a mesajului te plasează chiar lângă picioarele Bunului Mântuitor, care vorbeşte prin aleşii Săi „cu putere multă”, cum spunea Prea Sfinţitul Irineu Bistriţeanul. (Revista creştin-ortodoxă, 1992, ianuarie, p.2).

Aşadar, considerăm cartea de faţă, parafrazând titlul, vestitei cărti de predici a părintelui Ştefan Slevaocă, „altă rază din lumina lui Hristos”, care trebuie să lumineze „pe tot omul ce vine în lume”.
Socotim că în cuprinsul ei se găsesc, prin selecţie, învăţături ce pot alcătui un îndreptar în păzirea dreptei credinţe, în apărarea acesteia în faţa iureşului sectant, în liniştea ei stabilitatea firească a credincioşilor noştri.

Gustând din „pâinea şi apa pentru suflet” oferită de autor, recunoaştem astfel adevărul mântuitor conform căruia „nu numai cu pâine va hrani omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”, (Matei, IV, 4), neuitând că „cerul şi pământul vor trece”, dar actualitatea şi puterea mântuitoare a Cuvântului Lui Dumnezeu este pururea nouă.

                                                     Cu arhiereşti binecuvântări,

                                                                + GALACTION

                                              Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
                                                            14 septembrie 2000
                                                   Praznicul Înălţării Sfintei Cruci
         SURSA:  http://parintelevisarion.weebly.com/

 

 

 

 

Anunțuri

34 de gânduri despre „UN MARE MISIONAR AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE: PĂRINTELE VISARION IUGULESCU

      1. raduiacoboaie Autor post

        http://www.atitudini.com/2015/02/imagini-si-inregistrari-din-cadrul-simpozionului-dedicat-parintelui-justin-parvu-la-manastirea-paltin-petru-voda/

        http://www.apologeticum.ro/2015/02/parintele-justin-evocat-de-pr-dr-mihai-valica-la-multi-ani-si-parintelui-mihai-continuator-al-liniei-parintelui-justin/

        https://saccsiv.wordpress.com/2015/02/10/96-de-ani-de-la-nasterea-parintelui-justin-parvu-sa-nu-uitam-de-linia-parintelui-justin-parvu/

        https://danielvla.wordpress.com/2015/02/10/implinirea-a-96-de-ani-de-la-nasterea-parintelui-iustin-parvu-monahul-teodot-despre-marele-duhovnic/

        https://vremuritulburi.wordpress.com/2015/02/10/96-ani-de-la-nasterea-sfantului-parinte-justin-parvu/

        https://yanush.wordpress.com/2015/02/10/96-de-ani-de-la-nasterea-parintelui-justin-parvu/

        Apreciază

      1. raduiacoboaie Autor post

        cristi commented on De ce parintele Arsenie Boca l-a pictat pe ereticul Francisc printre Sfinti? . (blogul saccsiv)

        in response to saccsiv:

        Citez din articolul Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca: Biserica din Draganescu Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o incepand cu anul 1968, parintele a strecurat inexplicabil cateva imagini premonitorii, neobisnuite prin actualitatea lor: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York […]

        “dar si alte invataturi ratacite pe care eu i le-am adus ca argument”

        @maria, care sunt invataturile ratacite?
        ——————

        – “Citeste Sf.Ignatie Briancianinov”.experiente ascetice”..”,si Despre inselare”…Sf.Ioan Gura de Aur…Sf.Nicodim Agh si ai sa vezi ca invataturile parintelui Arsene nu corespund cu ale lor…chiar daca unele se mai potrivesc…majoritatea este amestecata mierea cu otrava.”

        – “dovedeste cu Sfintii Parinti,ca invataturile pr Arsene Boca sant invataturi ale dreptei credinte”

        Nu regula se probeaza, ci abaterea de la regula. Nu dreptatea si corectitudinea, ci lipsa ei. Probati voi care sunt invataturile care nu se incadreaza in dreapta credinta, care sunt invataturile care nu corespund cu cele ale Sf. Ioan Gura de Aur, pt. ca voi sunteti contra curentului, cei care il contestati. Argumentul invataturilor in dreapta credinta este chiar lecturarea lucrarilor sale.

        – “La sfintii autentici nu vedem urme de indoiala, nici macar una!”
        Indoiala cu privire la ce? La dreapta credinta?! Parintele Arsenie a fost categoric in privinta ecumenismului. Daca nu ar fi fost asa ar fi putut fi intelese intr-o oarecare masura anumite indoielile din cauza pictarii lui Francisc. De vreme ce cineva se exprima impotriva ecumenismului, cum il acuzi de erezie ecumenista?! In ceea ce priveste pictura, poti sa crezi ca anumit catolic e sfant sau nu, si fara sa fii de acord cu crezul lui (catolic), ci luand in considerare alte aspecte. Aici e cel mult o greseala, nu de o cadere in erezie. Si poate ca ar fi fost indreptatita o indoiala cu privire la sfintenia parintelui, considerand aceasta greseala, daca nu s-ar fi exprimat mai inainte foarte clar in sensul respectarii invataturilor Sfintilor Parinti, ale dogmelor Bisericii, si daca nu ar fi criticat ecumenismului. Nu exista om care sa fie infailibil, si sfintii mai gresesc. Parintele a fost urmat si cautat de oameni nu pt. vreo invataturi eretice sau pentru ca l-a pictat pe Francisc, ci pentru ca le-a dat oamenilor invataturi in dreapta credinta, ducandu-i la adevar (adevarul ortodoxiei), si pentru ca ajutat la mantuirea multora prin sfaturile si rugaciunile sale. De aceea indarjirea in combaterea lui nu o inteleg, o gasesc nejustificata, nefireasca. Cine spune ca exista un pericol ca oamenii sa fii influentati spre catolicism, cum am mai auzit, aceasta este o mare minciuna, contrazisa de cele care reies in scrierile sale. Eu cred ca deranjeaza faptul ca multi oameni vin la Dumnezeu prin minunile pe care le aud despre p. Arsenie, si la care asista. Asta a fost motivul care a deranjat pe comunisti, pt. care a fost prigonit, si asta este motivul care deranjeaza si azi, de aceea se cauta a sadi in oameni neincrederea in parinte.

        Eu nu inteleg cum unora nu le e frica de Dumnezeu sa defaimeze un parinte recunoscut ca sfant de o tara intreaga, un parinte care a vindecat sufleteste si trupeste atata lume, care a adus la credinta suflete ratacite, si care este recunoscut ca fiind sfant nu doar de catre “prostime”, ci de parintii care l-au cunoscut, inclusiv parintele Staniloae, care era prieten cu acesta, si al carui discernamant nu cred ca il poate pune nimeni la indoiala.
        In cartile publicate cu marturiile despre parinte, Arhim. Vasile Prescure , de exemplu, acesta povesteste despre cum a vindecat parintele Arsenie un orb, dupa ce l-a spovedit si impartasit, si desi stia ca este orb, i-a spus sa iasa din biserica oprindu-i pe insotitorii lui sa il ajute, si cand acela a ajuns la usa bisericii, a marturisit ca incepe sa vada. Cum sa nu fi avut Arsenie Boca harul lui Dumnezeu, cand a vindecat pe orbi cu ajutorul rugaciunilor? N-am auzit ca vreodata aceasta minune sa poata fi facuta cu puterea celui rau.

        Alt exemplu, par. Serafim Badila (man. Casiel) zice, citez: “am in mana fotografia parintelui Arsenie, asa cum l-am cunoscut, si pot sa zic ca din cati oameni ai lui Dumnezeu am cunoscut, unul mai plin de Duhul Sfant nu am intalnit”. Ce vor sa zica cei care azi il contesta pe Arsenie Boca, ridicand suspiciunile lor la rang de adevar, ca ca suntem cu totii prosti? Daca asta nu este mandria propriei pareri (in conflict cu marea opinie a majoritatii, dintre care multi care l-au cunoscut PERSONAL, sau avand propriile lor experiente care le confirma sfintenia lui), atunci nu stiu ce este.

        Sunt atatea marturii despre faptele parintelui care dau marturie despre sfintenia sa, incat orb sa fii si fara carte si tot nu poti sa mai ai indoieli in privinta acestui lucru, cu atat mai putin sa faci o campanie impotriva lui.

        Sa luam aminte caci fiecare cuvant in desert ne va fi judecat, cu atat mai mult smintelile pe care le provocam, “ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala”.

        Apreciază

  1. Cris

    Acest om, visarion iugulescu, este un schismatic. Sunt f dezamagit sa vad ca-i faceti reclama, credeam ca sunteti ortodox 100%.

    Ucenicii acestui frate, ca nici macar monah nu e, sufera de patima lacrimilor „la comanda”, in adunarile lor se plange ca la penticostali.

    Apreciază

    Răspunde
    1. raduiacoboaie Autor post

      FIECARE PASĂRE PE LIMBA EI PIERE… Așa zice o vorbă înțeleaptă din popor… N-ați adus absolut nicio dovadă sau vreun argument prin care să arătați și să dovediți afirmația foarte gravă precum că: ,,Acest om, visarion iugulescu, este un schismatic.” Darul lacrimilor și predicile care merg la sufletul creștinului sunt dovezile stimabile ,,creștin 100%”? Dimpotrivă…

      Apreciază

      Răspunde
  2. Cris

    Cititi carti despre noii schismatici ai Bisericii Ortodoxe si-l veti gasi pomenit in toate.

    Ii puteti studia si desenele (asa zisele icoane), care nu tin seama de nici un canon, ci devin chiar grotesti, cum ar fi Sfanta Treime – un batran cu trei capete.

    Am fost la adunarile lor si m-am speriat de ce am vazut acolo, si acum regret ca m-am lasat pacalit de falsa lor imagine.

    E pacat sa pangariti un blog atat de frumos cu oameni care au cazut de la dreapta credinta. Studiati bine persoanele pe care le promovati, pentru ca sa nu smintiti pe nimeni. Avem destul de luptat cu cipurile si ecumenismul, nu e nevoie si de schismatici ascunsi in piele de oaie.

    Apreciază

    Răspunde
    1. raduiacoboaie Autor post

      Iarăși nu oferiți nici măcar o dovadă, doar îndemnuri foarte alunecoase (apropo, nu există asemenea cărți despre ,,noii schismatici”…) și o părere bineînțeles subiectivă. V-am cerut dovezi. E normal. Așa se procedează când se fac afirmații importante. Încă mai sper să le aduceți…
      Chiar și eu am fost acuzat de detractorii și dușmanii mei (activiști pro cip-uri și ecumeniști sub mască de antiecumeniști) că am căzut din dreapta credință… Lucru care însă nu s-a întâmplat! A trăi ortodoxia și a apăra ortodoxia este cădere din dreapta credință? De când mă rog?… Iar a merge de pildă pe linia părintelui Iustin Pârvu și nu pe cea a Patriarhului Daniel Ciobotea este și asta cădere din dreapta credință???

      Apreciază

      Răspunde
    2. ayeaye20

      @Cris
      Ierod. Visarion Iugulescu are adeverinta de zugrav (pictor) bisericesc data de ADMINISTRATIA PATRIARHALA. Tu ai vreo adeverinta? Îti dai cu parerea ce e gresit si ce nu? În cartea Marul Inflorit 2013 pagina 317 e o fotocopie dupa acest act asa ca… vorbesti ca sa te afli in HULA.

      Apreciază

      Răspunde
  3. Cris

    Inseamna ca nu ciititi literatura ortodoxa de nici un fel :), postarile dvs n-au o baza dogmatica sau teologica. Exista foarte multe carti despre toate schismele care au mai aparut (in toata lumea ortodoxa, grecia, rusia, bulgaria etc), dar trebuie citite, ceea ce se pare ca va este cam greu.

    Va indic una: „Sectologie” – Pr. Petru David

    Canoanele iconografiei ortodoxe, de asemenea, le puteti studia si apoi puteti face o comparatie cu desenele visarioniste.

    Eu v-am acuzat doar de promovarea unui schismatic, ceea ce e mare pacat, nicidecum pt lupta contra cipurilor. Ati inteles gresit.

    Apreciază

    Răspunde
    1. raduiacoboaie Autor post

      După părerea dumitale, cred că și cei din Oastea Domnului sunt schismatici… Este o problematică complexă, dar pe care unii o înțeleg după ureche și în funcție de aparențe, adică într-un mod superficial…
      Nu vă bazați orbește și atât de mult pe autoritatea teologică David Pestroiu. A scris despre secte și lucruri adevărate dar n-a mers până la capăt… Putea în mod evident să facă și dânsul unele greșeli pe vremea comunismului. Nu era lăsat de capul lui… Ce insinuează oare în ultimele cuvinte: ,,– au legături, pe filiaţie, cu Oastea Domnului (cu cântări şi manifestări similare), cu mişcarea de la Vladimireşti şi Turma Sf. Ilie.”? Nu insinuează și faptul că dânsul îi consideră schismatici și pe cei din Oastea Domnului cu care îi aseamănă?

      Apreciază

      Răspunde
    2. raduiacoboaie Autor post

      Ați citit măcar puțin din antologia realizată de mine cu ani în urmă: ,,FRAȚI ORTODOCȘI, MĂRTURISIȚI-L CU PUTERE PE HRISTOS ÎN FAPTĂ ȘI CUVÂNT!”? Este primul volum din antologia în 4 volume ,,OFENSIVA MASONERIEI ȘI ÎMPOTRIVA ORTODOXIEI”. În mare parte, este dedicat cunoașterii fenomenului sectar și sectelor din România și din lume. Apar destule fragmente și din lucrarea menționată a lui David Pestroiu.
      Din atâtea lucrări, volume și articole, așa ați dedus dumneavoastră că postările de pe blog nu au o bază dogmatică sau teologică? Felicitări pentru subiectivism și inventivitate…

      Apreciază

      Răspunde
  4. Cris

    Apreciază

    Răspunde
  5. Cris

    Visarionistii constituie o ramură a Oastei Domnului. Se numesc aşa după liderul lor spiritual, ierodiaconul Visarion Iugulescu (treapta sa ierarhică e contestată de către unii cercetători, în special de prof. diac. dr. Petre David, care-l numeşte simplu rasofor).

    – liderul s-a născut în 1922, pe Valea Prahovei, numindu-se din botez Vasile. S-a perindat pe la mân. Căldăruşani şi Cernica, după care a ajuns organizator al Oastei Domnului la Biserica Sf. Nicolae Sârbi. După demolarea acesteia în 1983, se retrage la o casă parohială a Bis. Sf. Nicolae Vlădica (11 Iunie). Aici îşi reorganizează gruparea, ajutat de sora Elena. A atras f. mulţi tineri şi tinere, adunaţi sub denumirea de „Lucrarea”; promovează căsătoriile albe, nunta fără lăutari (numai cu cântări ale Oastei Domnului), vestimentaţie specifică (haine negre, basmale albe sau albastre, excluderea podoabelor de orice fel).

    – după 1989, mişcarea cunoaşte o dezvoltare puternică: se publică revista Călăuza ortodoxă, cu predici visarioniste şi ilustraţii – icoane pictate de Visarion, în stil naiv. S-au alcătuit filme, proiecţii de diapozitive etc. Din cuprinsul acestor materiale:

    – Visarion se pretinde, el însuşi, purtătorul unor revelaţii primite direct, în urma unor „arătări”, viziuni. În predici, reproduce astfel de mesaje, prezentând dialoguri între Dumnezeu, Maica Domnului, îngeri, diavoli, sfinţi, fără bază biblică şi patristică. Abuzează de digresiuni, poveşti şi descrieri imaginare, care fac, însă, deliciul adepţilor. Nu în ultimul rând, creează o psihoză eminamente sectară prin descrierile îngrozitoare ale sfârşitului lumii, ale chinurilor iadului etc. Are, însă, şi meritul de a îndrepta adepţii pe calea moralităţii, prin combaterea aspră a păcatelor şi viciilor.

    – într-o vreme, Călăuza a apărut cu binecuvântarea P.S. Galaction (fie s-a obţinut în grabă, fie nu s-a obţinut deloc, căci la ora actuală se publică fără nici o binecuvântare).

    – la iniţiativa pr. paroh Ion Grigore, s-a desfiinţat gruparea de la 11 Iunie. Visarion s-a retras, bătrân, la Comarnic, dar adepţii s-au regrupat la alte biserici: Sf. Pantelimon, Sf. Mina, Sf. Silvestru, Sf. Nicolae Şelari, Toţi Sfinţii, Sf. Stelian, Mătăsari etc. De asemenea, au puternice nuclee în ţară: Constanţa, Iaşi, Botoşani, Craiova, Tulcea, Timişoara, Arad.

    – au legături, pe filiaţie, cu Oastea Domnului (cu cântări şi manifestări similare), cu mişcarea de la Vladimireşti şi Turma Sf. Ilie.

    pr. lector David Pestroiu

    Apreciază

    Răspunde
    1. raduiacoboaie Autor post

      ,,– într-o vreme, Călăuza a apărut cu binecuvântarea P.S. Galaction (fie s-a obţinut în grabă, fie nu s-a obţinut deloc, căci la ora actuală se publică fără nici o binecuvântare).”
      CHIAR AȘA STAU LUCRURILE? AȚI CITIT CE SCRIE ÎN ARTICOL PS Galaction?

      Apreciază

      Răspunde
    2. ayeaye20

      da cacodoxia lu pestroiu ecumenistu
      David Pestroiu
      B) În străinătate – la nivel postdoctoral: bursă de bref séjour, obţinută din partea Comitetului Catolic de Colaborări Culturale, pentru cercetare şi studiu misiologic, în Biblioteca Universităţii Pontificale Gregoriene din Roma, ianuarie 2009.

      10. co-organizator al unei mese rotunde, în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” a Universităţii din Bucureşti, prilejuită de vizita delegaţiei Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Cantonul Vaud, Elveţia şi întâlnirea cu conducerea Facultăţii, cu cadre didactice care predau disciplina Misiologie şi Ecumenism, precum şi cu numeroşi studenţi (21 oct. 2008);

      11. participant la simpozionul internaţional Statutul religiei şi instrucţia şcolară, organizat în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” a Universităţii din Bucureşti (30 oct. 2008), unde am prezentat prelegerea: Religia ortodoxă – o disciplină şcolară a toleranţei.

      LISTĂ PUBLICAȚII
      – Cărţi

      3. „Prezenţa timpurilor finale în concepţiile sectare actuale”, prelegere susţinută în cadrul Sesiunii de comunicări ştiinţifice „TIMP ŞI SPAŢIU” – 28-29 martie 2005, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din Bucureşti, publicată în vol.: Timp şi spaţiu. O abordare din perspectiva ştiinţelor umaniste

      http://www.ftoub.ro/index.php?option=com_comprofiler&task=userprofile&user=789&Itemid=187

      umanisti= masoni

      Apreciază

      Răspunde
    3. ayeaye20

      @Cris
      zici: ierodiaconul Visarion Iugulescu (treapta sa ierarhică e contestată de către unii cercetători, în special de prof. diac. dr. Petre David, care-l numeşte simplu rasofor

      inca o MARE MINCIUNA zisa de ERETICU pestroiu… DOVADA CA MINTE SI CA VORBESTE FARA DOVEZI. În Cartea Marul Inflorit 2013 pag 311 e o fotocopie A Certificatului de hirotonie intru ierodiacon de catre Episcopul Antim al eparhiei Buzau asa ca voi credeti toate minciunile, @Cris nu mai distruge TEMELIA BISERICII ORTODOXE adica Sf.Traditie DIN CARE FACE PARTE SF. IEROD. VISARION IUGULESCU si nu ereticu de pestroiu ecumenistu CA O SA TE DISTRUGA DUMNEZEU PE TINE

      Apreciază

      Răspunde
  6. Cris

    Rasoforul cernican, nicidecum hirotonit, Visarion – fost cântăreţ la biserica Sf. Nicolae-Sârbi, demolată în 1982, – a reuşit întărirea obştii cu tineri (fete şi băieţi) răspândiţi acum în toată ţara, unii cu studii academice şi chiar teologi.

    Din „nimica toată”, de la sora Elena – purtătoarea pungii -, visarioniştii tipăresc Călăuza ortodoxă, imne, imprimă casete audio şi video pe care „fraţii” le răspândesc în toată ţara şi peste hotare. Centre puternice s-au stabilit la Craiova, Constanţa, Iaşi, Botoşani, Tulcea…

    Se pare că mulţi au intrat în secta „Ucenicii Sf. Ilie” din Moldova, o reînviere a inochentismului.

    Bătrânul patriarh “tată” a neamurilor, Visarion, îşi deapănă ultimii ani (spre 85) într-o vilă la Braşov, împărtăşind “lucrarea” surorilor nevoitoare şi tâlcuind “vocile” din capetele fraţilor…

    de P.I. David, din lucrarea SECTOLOGIE sau Apărarea Dreptei Credinţe, 1999

    Apreciază

    Răspunde
    1. raduiacoboaie Autor post

      Tocmai aici este problema. Profesorul David Pestroiu a făcut referințe greșite în acest sens, deoarece această mișcare asemănătoare cu Oastea Domnului era formată din trăitori ai credinței și deranja regimul comunist dar și Patriarhia… Înclin să cred că i s-a cerut expres să-i menționeze în carte ca fiind schismatici… Amintiți-vă măcar numai de grupul de la mănăstirea Antim, numit Rugul Aprins… Aceeași poveste mereu…

      Apreciază

      Răspunde
    2. ayeaye20

      termina cu minciunile si hulele lu copy paste, pestroiu vorbeste din buzunar si mai e si a 5-a falanga pestroiu asta eretic

      Ne vorbeste parintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani (vol. I) pag 247:

      Şi, mai mult decât de toate, mă tem de cea de-a cincea falangă, care se alcătuieşte din neamul nostru
      A cincea falangă
      După cum în anii hitlerismului, fascismului, în neamul nostru au existat elini-spioni ai duşmanului, aşa şi acum, în sânul neamului nostru, s-a creat cea de-a cincea falangă.
      Care este cea de-a cincea falangă? Sunt prietenii papei. Sunt nişte falşi teologi, sunt nişte oameni – Dumnezeu să ne păzească de ei!
      Vine cea de-a cincea falangă peste neamul nostru ca să distrugă Ortodoxia noastră. Sunt copiii care se duc la Viena, la Roma, la Paris, la Londra şi studiază în universităţi străine. Nu golesc doar portofelul părinţilor lor, nici doar se distrug şi se depravează, dar se primejduiesc şi sufleteşte… se primejduiesc, pentru că sărăcia lor este mare. Aceasta o văd popii catolici şi îi iau în case catolice, îi iau în internatele lor.
      Săraci şi nenorociţi copii! Le arată dragoste şi le dau bani, îi îmbracă şi îi ingrijesc ca să le ia diamantul,. ca să le ia Ortodoxia.
      Am informaţii că mulţi copii, studenţi, care studiază la Roma, la Milano, la Veneţia, la Viena, părăsesc linia ortodoxă. Şi vor veni aici şi vor conlucra cu uniţii (greco-catolicii) şi vor pune dinamită la casele lor. Vor pune dinamită ca să distrugă Ortodoxia noastră.
      Această a cincea falangă este cea mai tristă. Tinerii care o constituie sunt tinerii
      Dar avem nădejde. Nu ştiu care va fi sfârşitul meu. Dacă sunt ortodox, voi muri… surghiunit pentru credinţa părinţilor mei. Nu ştiu care va fi sfârşitul meu cu limba pe care o folosesc înaintea împăraţilor şi nu este exclus ca această predică să fie ultima. Un singur lucru, însă, ştiu foarte bine: că în pământul patriei mele există studenţi teologi, tineri care studiază. Pe aceşti copii îi jur în numele lui Hristos şi al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întru pomenirea lui Vasilie, a lui Gură-de-Aur, a lui Marcu Evghenicul şi a tuturor Părinţilor Bisericii noastre: să lupte şi vor invinge. Să stea înaintea celei de-a cincea falange, să-şi înalţe frunţile şi flamurile Ortodoxiei şi vor învinge.
      Nu vor învinge catolicii, nici protestanţii. Va învinge tabăra cea ortodoxă … Iar Domnul Iisus Hristos să vă binecuvinteze pe voi, pe toţi, în această luptă a credinţei noastre. Amin.

      Episcopul Augustin

      Apreciază

      Răspunde
  7. Cris

    Sunt fanatici… multi habar nu au de ce merg acolo si tin de acea lucrare… la prima vedere par crestini adevarati, cu viata curata si frica de Dumnezeu… dar cercetand mai in amanunt sau facand parte din gruparea lor si cautand sa fii obiectiv tu ca persoana vei constata in cel mai scurt timp ca ceva e in neregula mai ales cu “epitropii”… adica cei mai vechi care se cred niste lideri si impun anumite reguli pe care ei in particular in mare parte nu le respecta.

    Se folosesc de naivitatea si buna credinta a noilor veniti ca sa-i manipuleze si sa-i foloseasca in interesele proprii.

    Am facut parte 3 ani de zile din aceasta grupare… l-am cunoscut personal pe pr. ierodiacon Visarion Iugulescu (taica-parintele cum i se spune), capul acestei miscari si pe ucenica lui “sora Nuti Mare”… am trait multe bune si mai putin bune in cei 3 ani… practic datorita lor am cunoscut biserica si pe Hristos… dar in acelasi timp multumesc lui Dumnezeu ca am reusit la timp sa plec din aceasta miscare total extremista… am stat si am cules atat cat mi-a fost de folos pt formarea mea… in rest nu pot sa spun decat FERITI-VA.

    Eu am spus pe scurt ceea ce am trait personal nu din auzite sau referinte… si pt ca ai pomenit de pr. Cleopa as mai adauga atat ca exemplu: i-am intrebat odata pe visarioniti “Care e mai mare? pr. Cleopa sau pr. Visarion?” (eram un copil pe atunci si mult nestiutoare in ale credintei)… dar, desi eram in miscarea lor citeam mult si alte carti si ascultam si alte casete audio cu predici, nu doar cum ne impuneau ei sa ascultam si sa-l citim doar pe taica-parintele (adica revistele”paine si apa pt suflet”… sau cam asa ceva)

    Raspunsul lor a fost pr. Cleopa e un simplu calugar, pe cand taica-parintele e Ucenicul si loctiitorul lui Hristos care va sta la Dreapta judecata de-a dreapta Mantuitorului si-I va spune ce am facut noi, cei din lucrare care, cica eram ucenicii lui directi.

    Apreciază

    Răspunde
    1. raduiacoboaie Autor post

      Cine ar putea să creadă asemenea bazaconii?… Citiți cu atenție tot ce ați scris aici… Apoi recitiți până când veți înțelege că minciuna ,,se simte” și că are picioare scurte, cum spune proverbul…

      Apreciază

      Răspunde
    2. ayeaye20

      da pestroiu cu studiile lui ce e????????

      Pidalion (Cârma Bisericii Ortodoxe) pag 247:

      CANONUL 11 Nici unul din cei ce se numără în Ieraticeasca tagmă, sau mirean, să (nu) mănânce azimile cele de la Iudei, nici să se împrietenească cu aceştia, nici la boale să-i cheme, şi (nici) doftorii de la dânşii să (nu) primească, nici în băi nicidecum să se scalde împreună cu aceştia. Iar de s-ar apuca cineva a face una ca aceasta; de va fi cleric, să se caterisească, iar de va fi mirean, să se afurisească.

      IEROM. NICODIM SACHELARIE Pravila Bisericeasca pag 156:

      Canonul 11 al Sinodului VI Ecumenic opreşte pe credincioşi să intre
      in legătură cu evreii.127
      Astăzi (anul 2008), unii din ierarhii „noştri ortodocşi”, cu înalte studii teologice la facultăţile eretice (catolice şi protestante) din occident, consideră că acest canon al Sinodului VI Ecumenic (de la Constantinopol, 680-681) a fost hotărât de Sfinţii Părinţi fiindcă în acea vreme, clerul inferior era fără cultură, iar majoritatea credincioşilor nici nu ştiau carte, şi de aceea evreii profitând de această situație converteau pe creştini la iudaism; iar „Sfinţii Părinţi nu puteau face altceva, decât să oprească, prin acest canon, contactul cu evreii”.
      Astăzi, însă, când se crede că „toţi oamenii au cultură”, aceşti „ierarhi modernizaţi” consideră că nu mai e valabil canonul 11 al Sfântului Sinod Ecumenic sus citat, şi că ne putem folosi de evrei ca de orice om în societate, în măsura în care nu ne vatămă sufleteşte.
      Acum, anumiţi membri ai clerului superior, plini de „CULTURA” lui „ducă-se pe pustii = ucigă-l crucea” (vezi cartea „Marşul distrugătorului”) au ajuns că înghit pan-erezia ecumenismului cu polonicul, iar pupatul cu rabinii cabalişti şi talmudişti nu mai conteneşte, vezi bine: „în măsura în care nu ne vatămă sufleteşte”!!!. La asta i-a ajutat „CULTURA” distrugătorului antihrist: au ajuns că nici nu-şi mai dau seama cât de grav sunt vătămaţi sufleteşte de atâta liberalism, umanism şi egalitarism lipsit de înţelepciune şi de Dreaptă Socoteală şi cât rău şi sminteală aduc poporului creştin. De parcă „CULTURA” e totul – îţi dă paşaport de liberă voie a te împrieteni cu duşmanii ADEVĂRULUI, şi de a te face frate cu necuratul. Roadele ale acestei gândiri otrăvite din care s-a născut „iubirea ecumenistă” se văd în zilele noastre iar consecinţele vor fi dezastroase în viitor. Unii din
      ierarhi fac „Pogorământ” de la Canoanele şi Dogmele Bisericii – încât azi urmările se vad : clonele sataniste au pus gheara pe multe suflete creştineşti, ateizându-le şi dărâmând tinerii din aşezarea creştină sănătoasă.
      Adevărata cultură s-a născut în vechime din cultul adus divinităţii pe care o cinstea fiecare popor în parte, iar creştinii se cuvine să practice cultura creştină, născută din cultul Sfintei Treimi = Tatăl, Fiul – Iisus Hristos, şi Duhul Sfânt, respectând Sfânta Tradiţie, Dogmele şi Canoanele Bisericii Ortodoxe. (n.ed.)

      Ecumenismul de azi, se vrea atot-cuprinzător, globalist şi atot-înghiţitor, şi susţine că Dogmele şi Canoanele Bisericii Ortodoxe, hotărnicite prin cele 7 Sinoade Ecumenice, asistate de Harul Duhului Sfânt, sunt fanatice, extremiste, învechite, şi cere ortodocşilor să fie toleranţi şi să facă frăţie cu „ducă-se pe pustii = ucigă-l crucea” = diavolul, marele umanist „plin de milă faţă de om”. – Deci, atenţie, la cine este cel ce stabileşte că eşti fanatic religios, cu ce drept te etichetează astfel şi ce fel de criterii foloseşte pentru a te încadra la categoria de „fanatism religlos”! Pentru diavol şi slugile lui orice ortodox dreptcredincios este considerat ca fanatic, extremist, intolerant, habotnic. (n.ed.)

      Apreciază

      Răspunde
    3. ioana

      citat din cris: „practic datorita lor am cunoscut biserica si pe Hristos… dar in acelasi timp multumesc lui Dumnezeu ca am reusit la timp sa plec din aceasta miscare total extremista… am stat si am cules atat cat mi-a fost de folos pt formarea mea…”
      ma bucur sa vad ca…”practic datorita lor am cunoscut biserica si pe Hristos” si „am stat si am cules atat cat mi-a fost de folos pt formarea mea…”,
      Altii nu au curajul sa recunoasca asta! faptul ca, ai gasit un curs al vietii din invatatura asta „fanatica”!!!. iti sta mintea-n loc, sa cunosti biserica si pe Hristos din niste „invataturi fanatice”!!!! sa ajungi sa-l cunosti pe Hristos nu poti decat dintr-o invatatura sanatoasa!, eu asa cred! Ma intreb cum poti urma invatatura simplilor Sf. Apostoli?!!!, care au fost oameni simpli si pe care Domnul insusi i-a ales si de la care invatatii acelor vremi au primit cu bucurie invatatura crestina?! in acelasi timp ma bucur ca ai iesit la timp din mijlocul lor, „sa nu te spurci”!
      Dumnezeu sa-ti dea intelepciune si luminarea mintii ca sa poti merge pe calea cea dreapta!

      Apreciază

      Răspunde
  8. ayeaye20

    alte tâmpenii promovate de pestroiu ar fi nunta cu draci si lautari

    nunta fără lăutari o promoveaza si Sf Cleopa: pacate
    min 5:14 nunti cu lautari … ai jucat si ai bucurat pe draci
    min 5:32 N’ai voie sa pui lautari la ea: CINE TI-O SPUS CA NUNTA SE FACE CU LAUTARI?

    Nunta crestina – Parintele Cleopa Ilie

    voi ce fel de nunta promovati, lumeasca???????? tu @Cris cu pestroiu cela

    Apreciază

    Răspunde
  9. ETRN

    Parintele Visarion Iugulescu este sfant si punct. A luptat pentru CREDINTA. Intocmai ca Justin Parvu, Arsenie Papacioc si cei de aceasta talie.
    ORICINE vorbeste impotriva acestora FARA DOVEZI catusi de putin, lupta pentru RAU.
    Punct si gata, ce mai atata vorbarie??

    Apreciază

    Răspunde
  10. doar ortodoxia

    @Cristi
    Vorbesti in necunostinta omule si atunci cand nu cunosti trebuie sa te dai fie la o parte, fie sa incerci sa cercetezi – fara furie, fara incrancenare si fara reflectii precipitate pana nu auzi si marturiile celor care l-au cunoscut pe taica Parinte. Viata Ierodiaconului Visarion Iugulescu a fost si este un balsam vindecator al Bisericii Ortodoxe prin inaltimea chemarii sale la lucrarea cea Dumnezeiasca. El este unul dintre cei care umple vasele lui Dumnezeu cu lumina si darurile Sfantului Duh si lucrarea pe care inca o savarseste (desi in cer se odihneste cu dreptii) este una de valoare pentru ortodoxie deoarece este sfanta. Ce sectant ai vazut tu pictand icoane si traind smerit? Ce sectant ai vazut ca primeste, pretuieste si savarseste Sfintele Taine, spovedania si se inchina cu evlavlie Sfintei Cruci, Maicutei Domnului si Sfintilor Parinti? Ce sectant este ingropat dupa randuiala monahiceasca intr-o manastire (manastirea Cernica)? Parintele a fost monah si o viata a vietuit ca monah. Multi au fost morti in credinta dar dupa ce l- au cunoscut au inviat omule, pe rataciti i-a intors din calea lor gresita, pe bolnav l-a tamaduit si pe cel mandru l-a smerit. Sper ca intr-o zi uitandu-te la rasarit sa te lumineze Dumnezeu si sa te lasi de rele in ceea ce priveste viata placutilor lui Dumnezeu si chiar poate sa ii aprinzi si o lumanare lui Taica Parinte si sa vezi atunci minune…!

    http://www.youtube.com/watch?v=BSK-APaUPV4

    Apreciază

    Răspunde
  11. doar ortodoxia

    Cei care l-au cunoscut pe Taica Parinte au incercat sa duca o viata cat de cat curata – in duhul si Cuvantul Lui Dumnezeu… iar darurile lui Dumnezeu nu au nimic in comun cu cele ale lumii si nici nu pot fi cumparate ca la piata cu bani marunti… Stiu cata dragoste a avut Dumnezeu pentru acest parinte doar vazand cum oameni care erau socotiti atei si pacatosi, cunoscandu-l pe parinte au inceput sa vietuiasca „precum ingerii ” ca sa zic asa fratilor si iertati-ma ca am indraznit sa fac aceasta comparatie!! Scrie in Sfanta Scriptura ca pomul bun poate fi cunoscut dupa roadele sale, asa si taica parinte are fii duhovnicesti de toate varstele, crestini ortodocsi care cinstesc Sfanta Treime, Maicuta Domnului si Ceata Sfintilor cu dragostea, rugaciunile, viata si cantarile lor… oameni care si-au facut din viata lor un colt de biserica, pazind cu sfintenie portul si obiceiurile crestinesti, iubind si urmand credinta in Hristos cu virtuti alese – fara sa faca rabat cu mirajul lumii moderne si astfel sa ramana caldicei…

    Apreciază

    Răspunde
    1. Abro

      Nu trebuie sa sti mult despre omul Visarion Iugulescu si daca auzi predicile lui simti ca este sfintenie de rang care poate nici 1% din preoti nu mai au…Mai este un preot deosebit Parintele Jar sau Episcopul Longhin care este aceas persoana…Eu traiesc de 29 de ani in strainatate si am fost la bisericile ecumeniste unde nu simti nimic 0%..Descideti inima domnule Cris…IN BRASOV au plans ICOANE cu lacrimi de mir pictate de dansul…A fost un om care sia luat crucea si ia urmat domnului nostru ISUS HRISTOS….

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s