SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE A LUPTAT ÎMPOTRIVA EREZIILOR. IAR NOI CE FACEM? NE RUGĂM ÎMPREUNĂ CU ERETICII? SĂ NE FEREASCĂ BUNUL DUMNEZEU DE ACEASTĂ LEPĂDARE DE HRISTOS!

index   images  index   index

                                 Marele Antonie şi Ecumenismul de astăzi
         Când credinţa dreptslăvitoare este în primejdie, întâietate duhovnicească are apărarea ei, lupta, susţinerea tuturor celor ce se războiesc, dorinţa de a vărsa sângele şi chiar de-a muri pentru ea; toate celelalte îndatoriri duhovniceşti trec pe planul al doilea. Toţi cei ce fac sau sfătuiesc altcumva caută să-şi îndreptăţească laşitatea şi lipsa de voinţă, făcându-se dascăli şi învăţători ai nelucrării şi făţărniciei.

      AVVA ANTONIE CEL MARE. Care este arma cea mai puternică împotriva diavolului?

        Despre înfricoşata vedenie a Sfântului Antonie despre eretici

        1. Întovărăşirea ecumenistă nu este ceva specific zilelor noastre. Contextul istoric asemănător inter-religios şi inter-creştin.

        […] Pomenirea Marelui Antonie, în a cărui biserică slujim de 13 ani încoace, la Tesalonic, cu harul lui Dumnezeu şi binecuvântarea Sfântului, ne-a dat prilejul să ne bucurăm iarăşi de citirea minunatei sale „Vieţi”, o pildă de scriere dintre toate Vieţile Sfinţilor, aşternută pe hârtie de ucenicul său, Arhiepiscopul Alexandriei, stâlpul Dreptei-slăviri, cu adevărat Marele Athanasie.

        O mare parte din „Viaţă” se ocupă de roadele nevoinţei Sfântului Antonie, de luptele sale cu duhurile necurate şi de aspecte aparte din învăţătura sa, cum ar fi lucrarea sa cea mai mare, de întemeietor al aşezămintelor pustniceşti, prin umplerea pustiei cu mănăstiri, ajungând astfel întemeietorul şi căpetenia vieţii de nevoinţă. „A înduplecat pe mulţi să aleagă şi să poftească viaţa monahicească. Şi de aceea s-au făcut mănăstiri prin munţi, iar pustia s-a locuit de monahi, care au ieşit din lume şi s-au scris la petrecerea cea din cer”[2].

        De două ori şi-a întrerupt îndelungata sa ieşire din lume, ca să lupte pentru Dreapta-slăvire şi să ajute la întărirea acesteia – care acum, ca şi atunci, era primejduită de vrăjmaşii cei din afară şi mai ales de cei dinlăuntru. Creştinismul n-a luat niciodată parte la discuţii şi negocieri „de pe aceeaşi poziţie” cu celelalte credinţe, o hulă proferată de aşa-zişii conducători creştini de astăzi la antihristicele întâlniri inter-religioase, ci ca singurul adevăr, singura cale de mântuire, adevărata lumină care a înlocuit nu nişte lumini mai slabe, ci întunericul greşelii şi necunoaşterii lui Dumnezeu. „Norodul cel ce şedea întru întunerec a văzut lumină mare, şi celor ce şedeau în laturea şi în umbra morţii, lumină a răsărit lor” (Mat. 4:16). Hristos n-a zis că este o cale, un adevăr, o lumină între alte căi, alte adevăruri, alte lumini, ci că e singura cale, singurul adevăr, singura lumină. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl fără numai prin Mine” (Ioan 14:6). „Eu sunt lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12).

         Acest exclusivism al Scripturii este caracterizat astăzi de unii drept marginal şi fundamentalist, în timp ce defaimă şi resping pe toţi cei ce îl proclamă neîncetat şi cu credinţă ca fiind vestea cea bună şi viaţa pentru care Sfinţii Apostoli şi Mucenici au plătit din greu, alegând ca mai degrabă să fie chinuiţi şi să-şi verse sângele decât să facă compromisuri cu aşa-zisele „adevăruri”, pentru a co-exista în modelul multicultural al legăturilor şi întâlnirilor inter-religioase, dintr-o ipotetică iubire de aproape.
         2. Dascălii nelucrării şi făţărniciei. Cel atotştiutor şi cel smerit.

         Înainte de Constantin cel Mare, în vremea prigonirii creştinilor din Alexandria de către Maximian, în 311, Marele Antonie, în vârstă de 61 de ani, a părăsit pentru o vreme pustia, nevoinţa şi rugăciunea, şi a venit în Alexandria, neînfricat şi netemător, râvnind să mărturisească şi să-i îmbărbăteze pe cei duşi la mucenicie. A nesocotit cu îndrăzneală poruncile judecătorului ca toţi monahii să iasă din cetate şi să nu stea la divanele de judecată. S-a înfăţişat înaintea mai-marelui ce şedea acolo la loc de cinste, arătând dorinţa creştinilor de a se lupta pentru credinţa lor şi de a o mărturisi. „A stat fără teamă, arătând nouă creştineasca râvnă; că şi el voia mucenicia, după cum s-a zis mai înainte”[3].

         Bineînţeles, Dumnezeu l-a păzit şi Sfântul Antonie n-a mucenicit, pentru că era mai de folos în viaţă; însă el nu s-a închis într-o chilie din pustie, ci „slujea mărturisitorilor după obicei şi era legat ca împreună cu dânşii să se ostenească în slujbele lor”[4]. Când credinţa dreptslăvitoare este în primejdie, întâietate duhovnicească are apărarea ei, lupta, susţinerea tuturor celor ce se războiesc, dorinţa de a vărsa sângele şi chiar de-a muri pentru ea; toate celelalte îndatoriri duhovniceşti trec pe planul al doilea. Toţi cei ce fac sau sfătuiesc altcumva caută să-şi îndreptăţească laşitatea şi lipsa de voinţă, făcându-se dascăli şi învăţători ai nelucrării şi făţărniciei.

         Bineînţeles, nu vom arăta aici cum i-a înfruntat Marele Antonie pe marii şi învăţaţii scriitori şi filosofi păgâni cu argumente imbatabile, deşi era neştiutor de carte, lăsându-i fără grai şi uluiţi. O vom face poate altă dată, căci idolatria şi păgânismul au apărut din nou, având susţinere puternică. Sfântul nu le ştia pe toate aşa cum le învăţaseră ei, el n-avea cunoaştere lumească, ci ştia Scriptura şi învăţăturile Sfinţilor şi, mai presus de toate, era de Dumnezeu învăţat şi de Dumnezeu însuflat. Credinţa nu înseamnă o mare învăţătură şi ştiinţă, ci o smerită supunere – nu faţă de cunoaşterea predominantă a unei epoci, ci faţă de adevărul Bisericii, nevremelnic şi veşnic. Dacă omul nu se leapădă de înţelepciunea sa şi de afişarea acesteia, cu smerenie făcându-se una duhului lui Hristos, al Bisericii, al Sfinţilor şi Părinţilor Bisericii, care deschide zările duhovniceşti, atunci el se va întreba mereu şi va avea îndoieli chiar şi în privinţa adevărului credinţei şi cunoaşterii simplilor credincioşi, învinuindu-i a fi atotştiutori şi iubitori de sine, fără de smerenie. Smerenia, însă, nu înseamnă acceptarea părerii predominante, ci cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Sfinţilor, căci adesea mulţi se alătură minciunii şi o întăresc cu numărul lor, făcându-o majoritară. Dacă primirea părerii majorităţii, chiar dacă este în dezacord cu adevărul, constituie criteriul de acceptare, atunci nu doar Scriptura ar fi fost de neprimit, susţinută fiind de o mână de Apostoli, ci nici Biserica n-ar mai fi dăinuit în faţa valului de necredincioşi şi eretici.
           3. Poziţia Sfântului Antonie împotriva ereticilor – o pildă de urmat astăzi pentru noi toţi

           Dorim să înfăţişăm acum felul în care a înfruntat Sfântul Antonie erezia ariană, care ameninţa Biserica din lăuntrul ei, susţinută fiind de Împărat, conducători, patriarhi şi episcopi, la fel cum se întâmplă în zilele noastre cu pan-ereziile papismului şi ecumenismului, ce sunt însă mult mai primejdioase, deoarece subminează aproape toate dogmele de credinţă şi preschimbă dumnezeiasca învăţătură a Scripturii într-o învăţătură omenească obişnuită; ele înlătură pe Dumnezeu-Omul Hristos, pe Sfinţi şi pe Părinţi, şi pun în loc pe „infailibilul” papă al Romei şi noianul de erezii din Consiliul Mondial al aşa-ziselor Biserici.

          Prezentarea noastră va fi foarte folositoare chiar şi pentru cei ce pretind că nu văd vreo primejdie, pentru acei duhovnici „serioşi” care îi duc în rătăcire sau îi pun într-o situaţie foarte anevoioasă pe fiii lor duhovniceşti, care văd însă mai bine decât ei cu ochii Sfinţilor şi ajung să pună sub semnul întrebării dreptatea călăuzirii lor duhovniceşti. De bună seamă că Sfinţii sunt mai de încredere decât orice gherondă sau îndrumător duhovnicesc care nu se mânie de erezie şi nu se luptă s-o vădească sau s-o înlăture.

          Aşadar, Marele Antonie a lăsat pustia pentru a doua oară şi a coborât în Alexandria. Episcop ortodox şi patriarh era Marele Athanasie, prigonit neîncetat şi surghiunit de mai multe ori, iar turma dreptslăvitoare se găsea sub ereticii arieni, ca şi acum sub încredinţarea patriarhilor şi episcopilor ecumenişti şi pro-ecumenişti. Marele Antonie, după cum ne învaţă „Viaţa” sa, în cele ale credinţei „statornic era, şi dreptcredincios”[5].

         S-a împotrivit schismaticilor meletieni fiindcă îşi dăduse seama de la început de viclenia şi apostazia lor. Dar nici cu maniheii şi cu ceilalţi eretici n-a fost mai prietenos, ci i-a povăţuit şi i-a îndreptat spre a fi iarăşi credincioşi dreptslăvitori.Credea şi propovăduia că prietenia şi tovărăşia cu ei era dăunătoare şi putea duce la pierderea sufletului. Ura erezia ariană şi îi îndemna pe toţi să nu se apropie de aceştia, nici să primească credinţa lor mincinoasă.

         Odată l-au cercetat nişte arieni fanatici. Vorbind cu ei şi văzând reaua lor credinţă, i-a alungat din muntele în care se nevoia, zicându-le că cuvintele lor sunt mai rele decât otrava şerpilor. Astfel, am putea spune, s’-a stabilit o rânduială care ne arată în chip limpede, adevărat şi nerătăcit cum să purtăm dialoguri cu eretici şi cum să interacţionăm cu ei pe plan omenesc şi obştesc. Ni se mai arată prin aceasta că în ziua de astăzi toate hotarele aşezate de Sfinţii Părinţi sunt năruite de către ecumenişti, care se îmbrăţişează şi se sărută cu ereticii ca şi cum aceştia ar fi binecinstitori şi de aceeaşi credinţă, şi niciodată nu se gândesc să le spună să plece şi să se ţină la depărtare, nici să-i mustre spre a se întoarce la Dreapta-slăvire. Dialogurile se poartă „de pe poziţii egale” – punerea pe picior de egalitate cu adevărul a minciunilor, a ereziilor şi a înşelărilor. Atunci când vorbeşti „de pe poziţii egale”, înseamnă că dai prilej minciunilor să predomine în faţa adevărului, că te îndoieşti de adevăr şi că încă cauţi să îl afli. Dialogul Sfinţilor şi al Părinţilor, însă, este un dialog al lui Hristos cu femeia samariteancă, al Apostolilor cu iudeii şi neamurile, al Părinţilor cu ereticii, o chemare şi o mustrare pentru întoarcerea lor la adevăr, pentru a fi din nou cuprinşi în cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică; aceasta este adevărata unire şi pace. Toate celelalte sunt uniri mincinoase, păci mincinoase şi dialoguri mincinoase.

         De atunci încoace, această scriere ne arată calea către adevărata unire, prin gura marelui Sfânt, şi cum se poate atinge ţelul ca „toţi să fie una”, pentru care se străduie ecumeniştii, cuvânt cu cuvânt:

         Marele Antonie „încă şi în credinţă era statornic şi drept-credincios; căci nici cu schismaticii meleţiani nu s-a împărtăşit vreodată, ştiind viclenia şi depărtarea lor de credinţa cea dreaptă, din început; nici cu maniheii sau cu alţi eretici nu a vorbit cândva prieteneşte, decât numai cu gândul de întoarcere către buna credinţă, vorbind tuturor, să nu se amăgească cu prietenia şi cu vorbirea lor; căci vătămare şi pierzare pricinuieşte sufletului. Deci, astfel ura eresul arienilor şi poruncea tuturor ca nici să nu se apropie de ei, nici reaua lor credinţă s’o aibă. Odată, venind la dânsul unii dintre cei ce înnebuneau cu eresul lui Arie, el cercetându-i şi cunoscând că sunt rău-credincioşi, i-a gonit din munte, zicând că cuvintele lor sunt mai rele decât otrava şarpelui.”[6].
          4. Înfricoşata vedenie a Sfântului Antonie despre eretici: catâri necuvântători în jurul Sfintei Mese

          Este cu adevărat înfricoşată vedenia avută de Sfântul Antonie pentru ereticii aflaţi în bisericile dreptslăvitoare. Această vedenie ilustrează şi explică sugestiv pricinile pentru care Sfinţii Părinţi opresc cu canoane soborniceşti intrarea ereticilor în sfinţitele locuri, participarea lor la slujbe şi liturghii, rugăciunea împreună şi închinarea împreună cu dreptslăvitorii. Ereticii, care nu primesc învăţăturile Bisericii, ale Apostolilor şi Sfinţilor, sunt înrâuriţi de draci şi de tatăl lor, diavolul, spre a-şi propovădui vederile rătăcite. Pentru aceasta, învăţătura lor e „stearpă, neînţelegătoare şi a minţii celei nedrepte, precum este necuvântarea catârilor”[7].

           Sfântul Antonie s-a cutremurat şi s-a înspăimântat când Dumnezeu i-a îngăduit să vadă arienii în jurul Sfintei Mese ca nişte catâri, lovindu-o şi pângărindu-o. Atât de mare era necazul şi tristeţea sa, încât a început să plângă, la fel ca şi mulţi alţi credincioşi de astăzi, mâhniţi şi înlăcrimaţi la vederea ereticului papă intrând şi pângărind biserica Sfântului Gheorghe din Fanar, acelaşi Sfânt pe care Vaticanul l-a abolit[8]. Sântem siguri că dacă patriarhii, arhiepiscopii şi episcopii ar citi şi afla despre vedenia Sfântului Antonie – bineînţeles, ca nişte dreptslăvitori care cinstesc şi urmează pe mai departe viaţa şi predania Sfinţilor – vor înceta primirile şi vizitele reciproce, săptămânile de rugăciune împreună şi trimiterea reprezentanţilor lor la sărbătorile anuale. Altfel, şi ei se vor face părtaşi în înfricoşata vedenie a Sfântului Antonie.

          Potrivit „Vieţii” istorisite de Marele Athanasie,

          „pe când Marele Antonie şedea, îndeletnicindu-se cu rucodelia sa, a fost răpit cu duhul şi suspina fiind în vedenie. Apoi, după câtva timp, s-a întors către monahii cei ce erau împreună şi, cutremurându-se, tot suspina. Şi, plecându-şi genunchii, a rămas aşa multă vreme, iar după aceea s-a sculat Stareţul plângând. Înfricoşându-se şi înspăimântându-se cei ce erau cu dânsul, îl rugau să le arate cele văzute, supărându-l şi silindu-l să le spună; atunci el, suspinând tare, a spus către dânşii:

         «O! fiilor, mai bine ar fi fost să mor mai înainte de a mi se face vedenia aceasta. Mânia lui Dumnezeu are să cadă asupra Bisericii, şi ea are să fie dată oamenilor celor ca dobitoacele necuvântătoare. Am văzut Sfânta Masă a Bisericii şi împrejurul ei stând catâri pretutindeni, dând cu picioarele celor dinăuntru ca şi cum s-ar fi făcut nişte azvârlituri de picioare ale dobitoacelor ce umblă fără de rânduială. Deci, atunci suspinam că am auzit un glas, zicând: “Se va defăima altarul Meu”».

          Acestea le-a văzut Stareţul şi după doi ani s-a şi întâmplat năvălirea arienilor şi răpirea Bisericilor, când şi vasele cu sila răpindu-le, făceau să fie purtate de mâini păgâneşti; când şi pe păgânii de la prăvălii îi sileau să-i aducă cu dânşii şi, fiind ei de faţă, jucau deasupra Mesei precum voiau. Atunci toţi am cunoscut”, zice Sfântul Athanasie, „că azvârliturile de picioare ale catârilor vestite lui Antonie înainte, acum arienii le lucrau ca dobitoacele. După ce a văzut această vedenie, a mângâiat pe cei ce erau cu dânsul, zicându-le: «Nu vă mâhniţi, fiilor, că precum s-a mâniat Domnul, aşa Se va milostivi iarăşi şi degrabă îşi va lua Biserica podoaba sa, va străluci după obicei şi veţi vedea pe cei izgoniţi, aşezaţi iarăşi la locurile lor, iar păgânătatea ducându-se şi ascunzându-se în cuiburile sale; apoi dreapta credinţă biruind va avea toată libertatea pretutindeni; numai să nu vă întinaţi unindu-vă cu arienii, că nu este a apostolilor învăţătura aceasta, ci a dracilor şi a tatălui lor, învăţătură care este stearpă, neînţelegătoare şi a minţii celei nedrepte, precum este necuvântarea catârilor».”[9]
           Încheiere

           Mânia lui Dumnezeu a cuprins Biserica de mulţi ani. Papismul şi ecumenismul biruiesc. La vremea lor, Marele Athanasie şi ceilalţi Sfinţi Părinţi au înţeles primejdia înfăţişată în vedenia Marelui Antonie. Suntem acum martori ai întinării bisericilor şi Sfintelor Altare cu rugăciuni în comun şi liturghii laolaltă cu „neînţelegătorii” (iraţionalii) eretici; asistăm la această întinare şi o lăudăm, alăturându-ne noi înşine la lovirea Sfintei Sfintelor.

          Dacă priveşte cineva la liturghiile şi rugăciunile în comun ale ecumeniştilor, precum cele din Canberra, de la a 7-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al aşa-ziselor Biserici, cu frecventa participare a preoţilor homosexuali care îndrăznesc să ţină Sfântul Potir, precum şi a episcopeselor şi preoteselor, priveliştea depăşeşte chiar şi vedenia Marelui Antonie.

           Singura nădejde a Bisericii noastre de a-şi redobândi frumuseţea se află în sfatul şi povaţa Marelui Antonie: „Să nu vă întinaţi (adică molipsiţi) unindu-vă cu arienii”. Să avem grijă să nu ne molipsim prin împărtăşirea cu papismul şi ecumenismul, şi cu ortodocşii pro-papişti şi pro-ecumenişti. Deoarece până acum n-am făcut aşa cu hotărâre şi tărie, Dumnezeu, de ani buni, prelungeşte mânia Sa şi robia dreptslăvitorilor în pan-erezia ecumenismului. Cât timp vor mai îngădui episcopii, monahii şi mirenii ca fiarele neînţelegătoare, ereticii, să lovească şi să întineze Sfânta Sfintelor Ortodoxiei? Atât timp cât noi nu vom face nimic şi vom veni cu felurite îndreptăţiri pseudo-duhovniceşti, urâciunea pustiirii va sta în locul cel sfânt.

                                                                             Traducere de Radu Hagiu

            Pr. Protopop Theodoros Zissis, profesor al Şcolii de Theologie din cadrul Universităţii Aristoteliene din Thessalonic

                                                                               sursa: cuvantul-ortodox.ro

[1] Ceilalţi doi fiind Sfântul Nicodim Aghioritul şi Sfântul Macarie al Corinthului. (n.tr.)

[2] „Vieţile Sfinţilor pe Ianuarie” (Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1995) – „Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie cel Mare (17 ianuarie)” (n.tr.)

[3] Cf. op. cit. (n.tr.)

[4] Cf. op. cit. (n.tr.)

[5] Cf. op. cit.

[6] Cf. op. cit.

[7] Cf. op. cit.

[8] În 1969, cultul Sfântului Gheorghe a fost abolit în mod oficial de către biserica romano-catolică, numele acestuia fiind scos din calendarul ecleziastic. (n.tr.)

[9] Cf. „Vieţile Sfinţilor…”, op. Cit.
2 Comentarii

17 Jan, 2015 – 4:54 pm radu iacoboaie

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/17/apel-pentru-crearea-unei-platforme-comune-pentru-respingerea-cardurilor-de-sanatate-si-tuturor-documentelor-electronice/

17 Jan, 2015 – 11:05 pm radu iacoboaie

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/17/cum-a-decurs-dezbaterea-publica-de-vineri-16-ianuarie-privind-introducerea-obligatorie-a-cardurilor-electronice-de-sanatate-de-la-1-februarie-2015/

                                                            SURSA: site-ul apaceavie.ro

10329305_779807008756354_2769475025808727376_n   saptmana-ecumenista

Anunțuri

16 gânduri despre „SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE A LUPTAT ÎMPOTRIVA EREZIILOR. IAR NOI CE FACEM? NE RUGĂM ÎMPREUNĂ CU ERETICII? SĂ NE FEREASCĂ BUNUL DUMNEZEU DE ACEASTĂ LEPĂDARE DE HRISTOS!

    1. raduiacoboaie Autor post

      CÂTEVA LINK-URI FOARTE UTILE:

      https://danielvla.wordpress.com/2015/01/20/tradarea-continua-pe-ierarhii-bisericii-ortodoxe-romane-ii-doare-in-cot-de-canoanele-ortodoxiei-si-de-poruncile-sfintilor-parinti/

      https://credintadreaptaortodoxa.wordpress.com/2015/01/20/saptamana-tradarii-impotriva-tuturor-ereziilor-hotararile-dogmatice-ale-sfintelor-sinoade-ecumenice/comment-page-1/#comment-369

      https://credintadreaptaortodoxa.wordpress.com/2014/11/21/2423/

      https://graiulortodox.wordpress.com/2015/01/20/233-ce-este-erezia-si-ce-este-schisma/

      Apreciază

      Răspunde
      1. raduiacoboaie Autor post

        AM PRIMIT PE ADRESA DE E-MAIL:

        Pentru Tine Frate

        Între 18 si 25 ian 2015, în România are loc „Săptămâna de rugăciune ecumenistă”, cu participarea activă a Bisericii Ortodoxe Române (mai corect spus a trădătorilor ei).
        Citește NEAPĂRAT până la final !
        Vai vouă, ecumeniștilor ortodocși fățarnici, căci vă lepădați de credința voastră prin împreună-rugăciunea cu ereticii!!!
        By admin2 On 19 ianuarie 2015
        Sf Marcu Eugenicul

        Sfântul Marcu Eugenicul vă spune: VAI VOUĂ, IUDELOR !!!

        A început săptămâna de rugăciune ecumenistă, URÂCIUNE înaintea lui Dumnezeu cel adevărat, Care este mărturisit doar prin credința ortodoxă, toate celelalte confesiuni nefiind altceva decât comunități religioase eretice, nicidecum biserici, căci Unul este Hristos, iar cei care vor să îi sfâșie Trupul cel preacurat – Biserica Sa – sunt lupi în piei de oaie și prooroci mincinoși.

        Ecumeniștilor fățarnici, care vorbiți mereu de iubire, deși nu o practicați decât față de propriile voastre patimi, voi vă ridicați împotriva lui Dumnezeu-Iubirea cea veșnică, căci dragostea se bucură de adevăr, după cum ne spune Sf. Ap. Pavel, iar ecumenismul vostru nu este altceva decât, potrivit Sfinților – PANEREZIE.

        Ceea ce fac ecumeniștii, mai ales în această săptămână, este jignire adusă Sfinților Chiril și Atanasie, arhiepiscopii Alexandriei, Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântului Marcu Eugenicul, Sfântului Grigorie Teologul (pomeniți în această săptămână pe care voi o mânjiți cu rânjetele iubirii voastre fățarnice, care de fapt este ură față de Adevărul-Hristos), toți mari luptători împotriva ereziilor pe care voi le îmbrățișați acum. Și toți sfinții Ortodoxiei merg pe linia Sfinților menționați mai sus. Să vă certe pe voi Domnul ! Și să vă dea pocăință și să deveniți mărturisitori ai Adevărului pentru care atâtea sute de milioane de Mucenici și-au dat viața!

        Sfântul Nicolae Velimirovici spunea că cel care ridică pumnalul împotriva lui Dumnezeu – și asta faceți voi, ecumeniștilor iubitori doar de lux, slavă deșartă, manipulare etc – se va trezi cu el înfipt în propria inimă. Nu mai este nevoie de alte atacuri ale păgânilor care vor să verse sânge de creștin ortodox, căci voi faceți o lucrare mult mai demonică: ne afundați, cler și popor, în amăgire și minciună, căci tatăl vostru, al minciunii voastre antihristice, este satana (conform Ioan 8, 44).

        Doamne Iisuse Hristoase, nu le ajuta ecumeniștilor și întărește-i pe acei nebuni și fundamentaliști, care Te mărturisesc pe Tine și rabdă prigoane nenumărate pentru sfântul Tău nume. Ce bine că după viața aceasta trecătoare vine veșnicia, precedată de Marea și Înfricoșata Judecată a noastră a tuturor. Iar cei care Îl vor mărturisi pe Hristos au o bună șansă la mântuire (a se vedea în acest sens și cuvintele Sfântului Ignatie Briancianinov, care explică de ce nu se mântuiesc cei care nu Îl mărturisesc pe Hristos așa cum El ne-a lăsat prin Sfinții Apostoli, ci blasfemiază Adevărul).
        Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

        În acest sens, reluăm predica ÎPS Serafim al Pireului ținută în România, împotriva Panereziei ecumenismului intercreștin contemporan:
        01 – Copy
        Panerezia ecumenismului intercreştin sincretist

        Când apare o erezie nouă, păstorii Bisericii, confirmând ceea ce au jurat la hirotonia lor ca arhierei sau preoți, o înfruntă, pentru a fortifica şi delimita de ea credinţa ortodoxă şi, în acest fel, să îi apere pe credincioşi de întinarea ereziei. În zilele noastre a apărut, ca unul dintre semnele vremurilor din urmă şi ca „un lup înverşunat, care nu va cruţa turma” (Fapte 20, 29), panerezia ecumenismului sincretist intercreştin şi interreligios.

        Ecumenismul, aşa precum se ştie, a fost condamnat ca panerezie de Sfântul Părinte contemporan al Bisericii Ortodoxe Sârbe, Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele Iustin Popovici, profesor de dogmatică, care în lucrarea sa excepţională „Biserica Ortodoxă şi ecumenismul” scrie: „Ecumenismul este un nume comun pentru falşii creştini, pentru falsele biserici ale Europei Occidentale. În el se află inima tuturor umanismelor europene, în frunte cu papismul. Toţi aceşti creştini falşi, toate aceste false biserici nu sunt altceva decât o erezie alături de altă erezie. Numele evanghelic comun al lor este panerezie”.[1]
        Sursa şi izvorâtoarea ecumenismului este masoneria, care promovează prin acesta religia mondială a luciferismului, iar sursa şi izvorul masoneriei este sionismul internaţional[2], care a transformat religia dumnezeiască a Vechiului Testament şi a profeţilor în cel mai infam luciferism prin Kabala şi Talmud, lucrări ale rabinilor iudaismului rătăcit şi ale obsesiei lor despre conducerea şi guvernarea lor mondială prin cel aşteptat, adică prin falsul mesia (antihristul).

        Ecumenismul acţionează la două niveluri: intercreştin şi interreligios. Astfel s-a format ecumenismul intercreştin şi cel interreligios. Ecumenismul intercreştin promovează unirea diferitelor erezii creştine (papistaşi, protestanţi, anglicani, mono-fiziţi etc) cu Biserica Ortodoxă, pe criteriul minimalismului dogmatic.

        Conform principiului ecumenist al „sincretismului dogmatic intercreştin”, diferenţele dogmatice dintre eretici şi Biserica Ortodoxă sunt doar tradiţii locale şi ele trebuie evitate pentru binele unităţii „Bisericii”, care poate să se exprime printr-o varietate de forme şi de poziţii diferite.

        Ecumenismul intercreştin, considerând că în toate religiile există elemente pozitive, promovează unirea dintre acestea şi mai ales cea între aşa-numitele trei religii monoteiste ale lumii: creştinismul, mahomedanismul şi iudaismul, adică promovează aşa-numita „religie universală.” Conform principiului ecumenist al „sincretismului interreligios” trebuie să fie evidenţiate aşa-zisele „elemente teologice comune” care există în toate „religiile monoteiste”, astfel încât să fie clădită unitatea religioasă a lumii.

        Pentru punerea în practică a ţelurilor lui, ecumenismul inventează diferite teorii eretice despre Biserica extinsă, Bisericile surori, teologia baptismală, Biserica universală nevăzută, teoria ramurilor, a celor doi plămâni, a minimalismului sau maximalismului dogmatic, a teologiei postpatristice sau neopatristice, a teologiei euharistice, a teologiei postsinodale, a Bisericilor incomplete, a misteriologiei defectuoase şi nedepline, a trans-formării pogorământului în lege şi dogmă, teoria că Patriarhul Constantinopolului este primul fără egal (primus sine paribus), care sunt străine învăţăturii şi teologiei dogmatice ortodoxe[3].

        Ecumenismul accentuează dialogurile teologice ecumeniste contemporane, care sunt aranjate dinainte cu abilitate, la care domneşte lipsa mărturisirii ortodoxe, lipsa de sinceritate a etero-docşilor, supraaccentuarea iubirii, neaccentuarea adevărului, ascunderea sau contrafacerea textelor biblice, mai ales cel din Evanghelia după Ioan: „ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi” (Ioan 17, 11) şi „Duhul suflă unde vrea” (Ioan 3, 8), practica de a nu fi discutate cele care ne despart, ci cele care ne unesc, recunoaşterea reciprocă a eclezialităţii, a succesiunii apostolice, a preoţiei, a harului, a Tainelor, dialogul pe poziţii de egalitate, amnistierea și disculparea calului troian al papismului, al bles-tematei Uniaţii, participarea la protestantul „Consiliu Ecumenic al Bisericilor” (mai degrabă al ereziilor), semnarea de declaraţii şi texte comune antiortodoxe, fără aprobare şi hotărâre sinodală [de exemplu cele de la: Lima (Peru, în America de Sud, în anul 1982), Liban (1993), Chambessy, Elveţia (1994), Porto Alegre, Brazilia (2006), Ravenna (2007), Pusan, în Koreea de Nord (2013) ş. a.] şi împreună-rugăciunile anticanonice cu ereticii[4].

        Ecumenismul adoptă şi legitimează toate ereziile ca Biserici şi atacă dogma Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică. El expune, învaţă şi impune o nouă dogmă despre Biserică, o nouă eclesiologie, confom căreia nici o Biserică nu are dreptul să îşi revendice în exclusivitate caracterul de Biserică Universală şi adevărată. Fiecare biserică e o parte, un fragment, nu Biserica întreagă. Toate împreună alcătuiesc Biserica. În felul acesta, însă, se surpă graniţele dintre adevăr şi rătăcire, dintre ortodoxie şi erezie şi se reuşeşte lupta de dărâmare a Ortodoxiei.

        Ecumenisul pune la egalitate toate religiile cu credinţa cea unică (de Dumnezeu descoperită prin Hristos Cel Înviat) şi cu viaţa în Hristos. În acest fel este contestată dogma revelaţiei şi iconomiei mântuitoare, unice în lume, a Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu Cel întrupat, precum şi realizarea în continuare a lucrării Lui mântuitoare de Biserica cea Una şi Unică, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică, prin Sfântul Duh Cel lucrător în ea. Ca urmare a acestui fapt rezultă că ecumenismul reprezintă în zilele noastre cea mai mare erezie eclesiologică a tuturor veacurilor, căci ea pune la egalitate toate religiile şi credinţele.[5]

        Cu durere şi cu părere de rău se constată că ecumenismul a înrobit aproape toate Bisericile Ortodoxe şi ierarhiile lor, care gândesc în mod papistăşeşte şi ecumenist (cu excepţia Patriarhiei Georgiei şi a Bulgariei), aşa cum o dovedesc faptele şi declaraţiile lor ecumeniste inadmisibile [6].

        Ceea ce este straniu în cazul ecumeniştilor ortodocşi este faptul că, deşi aceștia atribuie titluri de eclezialitate ereticilor, nu îndrăznesc, spre a fi consecvenţi cu declaraţiile lor, să treacă la împărtăşirea comună cu aceștia, deoarece ştiu că din acea clipă ei îşi vor pierde demnitatea ecleziastică (vor fi caterisiţi, conform Sfintelor Canoane ale Ortodoxiei, pentru împreună-rugăciunea cu ereticii – n.tr.).

        Aceasta nu constituie cea mai izbitoare dovadă a ereziei ecumenismului? Dacă într-adevăr ei cred în declaraţiile lor pro-vocatoare, să îndrăznească şi a se împărtăşi cu eterodocşii, căci altfel ei dovedesc inexistenţa titlurilor de eclezialitate pe care le atribuie falşilor episcopi ai ereticilor.

        Din păcate, ecumenismul a reuşit schimbarea căii patristice şi canonice bimilenare atât a Bisericii noastre mame, a centrului Ortodoxiei, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol [7] (din anul 1964), cât şi a altor Biserici autocefale, într-o atitudine ecumenistă. Dar nici Sfântul Munte Athos, Chivotul Ortodoxiei, Grădina Maicii Domnului nu a rămas neatins şi neinfluenţat.
        Ecumenismul a erodat şi Facultăţile de Teologie, în care nu se mai predă teologia ortodoxă patristică, ci cea ecumenistă. Subordonarea faţă de ecumenism continuă să crească, datorită:
        a) lipsei de cateheză a credincioşilor în probleme de dogmă;
        b) lipsei de mijloace obiective de informare a poporului lui Dumnezeu;
        c) secularizării clerului şi a poporului[8].

        Ecumenismul pune la îndoială de fapt credinţa şi tradiţia noastră ortodoxă patristică, împrăştie îndoiala şi confuzia în inimile credincioşilor ortodocşi şi îi face să şovăie pe mulţi fraţi iubitori de Duimnezeu, conducându-i spre dezbinări şi schisme şi atrage turma în rătăcire şi spre distrugere duhovnicească[9].

        Ecumenismul în ansamblu constituie o problemă pastorală şi soteriologică foarte mare, pentru că el zguduie din temelii, infirmă mântuirea şi îndumnezeirea după har a omului. Desigur, pericolul nu se referă la Biserică, care nu poate să fie distrusă, pentru că este Trupul lui Hristos, are drept Cap pe Hristos „şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18), ci la membrii Bisericii, la credincioşi, care sunt în pericol de a pieri dacă se va pierde dreapta credinţă şi vor domni erezia şi înşelarea [10].

        După prezentarea de mai sus a fenomenului panereziei ecumenismului, a pericolelor şi a tragicelor lui consecinţe, atât în dogmatică cât şi în învăţătura mântuitoare a Bisericii Ortodoxe Universale, constatăm că acum Ortodoxia se află într-un grav pericol. Credem că se impune convocarea cât mai curând a unui Sinod Ortodox, care să cerceteze aceste probleme arzătoare, sub lumina învăţăturii şi tradiţiei biblice, patristice şi canonice a Bisericii Ortodoxe şi să se ia o hotărâre de condamnare atât a ecumenismului, cât şi a celor care urmează, învaţă şi transmit altora această panerezie, astfel încât să înceteze scandalurile şi confuzia din rândul clerului şi al poporului credincios.

        Să îndrăznim să rupem lanţurile ecumeniste, să ieşim din închisoarea ecumenistă şi să ne eliberăm din robia panereziei ecumenismului, cu puterea dumnezeiască şi cu harul Domnului Iisus Hristos, rămânând „următori ai Sfinţilor Părinţi.” Amin.

        – predica ÎPS Mitropolit Serafim al Pireului ținută în România, la M-rea Sf Nicolae de langa Mangalia, luni 8 sep 2014.

        http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/09/09/serafim-de-pireu-constanta-mangalia-predici-traduse-vizita-romania-ips-teodosie-audio-masonerie-ecumenism-panerezie-sincretism-new-age-noua-era-rataciri-homeopatie/

        [1] Sf. Justin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul, Tesalonic, 1974, p. 224.
        [2] Enciclică pastorală la Duminica Ortodoxiei, Pireu, 2013; Arhimandritul Haralambos Vasilopoulos, Ecumenismul fără mască, Editura Orthodoxos Typos (Presa Ortodoxă), Atena, 1988, pp. 43-45, 107-108; Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Declarație despre masonerie, pe pagina de internet http://www.impantokratoros.gr/67D9F5DF.el.aspx.
        [3] Enciclică pastorală la Duminica Ortodoxiei, Pireu, 2013.
        [4] Ecumenismul, Edit. Sfintei Mănăstiri Paraklitou, Oropos, Atica, 2004, p. 11-18.
        [5] Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 23-24.
        [6] Protopresbiter Theodoros Zisis, Ortodoxia este acum în mare pericol, în revista Theodromia (ianuarie-martie 2007), pp. 94-98.
        [7] Protopresbiter Gheorghios Metalinos, Patriarhia ecumenică și ecume-nismul, în lucrarea Ecumenismul: naștere-așteptări- dezamăgiri, Actele și referatele Congresului Științific Interortodox, Aula Universității Aristotel din Tesalonic, volumul I, Editura Theodromia, pp. 233-250.
        [8] Idem, pp. 124-126.
        [9] Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși, Mărturisirea de credință împotriva ecumenismului, iulie 2009, pp. 25-26.
        [10] Protopresbiter Theodoros Zisis, Ortodoxia este acum în mare pericol, în revista Theodromia (ianuarie-martie 2007), pp. 89-94.

        “Și ce catehizare este aceea dacă taci?
        Pe mine nu trebuie să mă îngrijoreze faptul că mă va schimba și va trimite alt preot în locul meu, cu mult mai slab și care să corespundă baremului. Dacă pătimim ceva pentru Hristos, mai mult folos vom aduce nației. Jertfa naște viața. Nu este suficient să mărturisești un adevăr numai celui de sub epitrahilul tău, ci trebuie să îl propovăduiești în auzul tuturor, avem datoria să scoatem adevărul la lumină.”
        Sf. Părinte Justin Pârvu

        Apreciat de 1 persoană

    2. raduiacoboaie Autor post

      sherlock_holmes commented on URACIUNEA URACIUNILOR: Patriarhia ne indeamna sa ne rugam impreuna cu luteranii, adica gireaza abolirea cultului Fecioarei Maria si a Sfintilor, desfiintarea manastirilor, episcopi femei, cler homosexual. (blogul saccsiv)

      in response to saccsiv:

      Conform PROGRAMULUI SĂPTĂMÂNII DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREŞTINĂ –2015 Patriarhia ne indeamna sa ne rugam Joi, 22 ianuarie 2015, ora 17.00, la Catedrala episcopală Evanghelică Luterană din strada Luterană 1. Insa: Iata CE GROZAVII VOR LUTERANII: Abolirea cultului Fecioarei Maria si a Sfintilor. Desfiintarea manastirilor. Episcopi femei. Cler homosexual Cititi va rog si: Patriarhia Română va […]

      PROFETIA SFÂNTULUI ANTONIE, ÎN CURS DE ÎMPLINIRE SUB OCHII NOȘTRI: “Va veni vremea ca oamenii să înnebuneasca și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  1. Teodor

    Bine dar pe poza afisata puneti X pe preotii catolici! Biserica ortodoxa nu a acuzat niciodata catolicismul de erezie, anatemele aruncate la schisma din 1054 nu aveau acest sens de altfel! Ereticii de care vorbiti sunt devierile de interpretare ale Scripturilor si se refera la primul mileniu al Bisericii (arieni, nestorieni, etc)! Va rog sa fiti mai atent la interpretarile pe care le dati, caci sunteti cel putin pe subiectul ecumenismului in necunoastere si in dezacord cu Sfantul Sinod!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. raduiacoboaie Autor post

      Nu sunt eu cel care a pus semnul X pe întâlnirea ecumenistă (rugăciunile diavolești în comun) stimabile. Știm foarte bine că papismul este în erezie. Catolicismul are mai multe erezii, dintre care cele mai mari știm că sunt Filioque (precum că Duhul purcede și de la Fiul), infailibilitatea papală, primatul papal. De mai multe decenii încoace, catolicismul a îmbrățișat și ecumenismul, ideologie perversă și pan-erezie născută în lumea protestantă apropiată cercurilor masonice. Atunci care sunt dezacordurile de care pomeneați stimabile în legătură cu poziția Sfântului Sinod? Presupun că vă referiți la Sf. Sinod al BOR…

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  2. iacoboaieradu2014

    AM PRIMIT ÎN CONTINUARE PE ADRESA DE E-MAIL CÂTEVA LINK-URI CU COMENTARII AFERENTE:

    Interviu cu Pr. Prof. Theodoros Zisis in “Lumea credintei” despre IUBIREA FALSA A ECUMENISMULUI si CONSECINTELE MINIMALISMULUI DOGMATIC: “Fara adevar, iubirea este minci­noasa. Aceasta perioada este cea mai grea dintre toate. Nu stiu daca poate fi ceva mai grav decat ceea ce traim acum“
    De distrugerea familiei, de homosexualitate, de pedofilie, suntem vinovaţi noi, creştinii. Suntem vinovaţi pentru că nu suntem creştini adevăraţi. Dacă eram creştini adevăraţi, am fi fost lumina lumii şi sarea pământului, exemplu pentru întreaga umanitate. Dar astăzi, pentru că şi noi, creştinii, ne-am secularizat şi ne-am dat după duhul lumii, lumea nu mai are exemplul sfinţeniei. Nu mai există această viaţă a creştinului. In vremea de început, creştinismul era ascetic, era sfânt. Ceea ce a păţit apusul catolic şi protestant, această „căldiceală” şi în dogmă, şi în etos, aceasta este consecinţa descreştinării şi asta se încearcă şi în ţările ortodoxe. Cu intrarea noastră în Europa, acest pericol creşte, pentru că nu trăim creştineşte nici noi şi, mai ales, nici clericii noştri. […]

    ACTUALITATE:
    “Saptamana de rugaciune pentru unitatea crestinilor” si PROPAGANDA IDEOLOGIEI ECUMENISTE: “Vor sa faca parte din aceeasi biserica” sau “VOR ELIMINAREA POLEMICILOR DINTRE BISERICI”?
    Mare diferenta, intr-adevar, intre eliminarea polemicilor si revenirea la Biserica. Eliminarea polemicilor tine de corectitudine politica si de inhibarea, ocultarea chestiunilor dogmatice, care tin de Adevar. In plus, presupozitia de la care se pleaca este ca bisericile sunt, cumva, istoriceste vorbind, inclinate catre “polemica” sau conflict si, prin urmare, catre divizarea societatii. Bisericile trebuie docilizate, transformate intr-un fel de organizatii ale pacii si cooperarii intre popoare. […]

    FATA NEVAZUTA A HOMOSEXUALITATII/ Ora adevarului pentru America. CARE VA FI IMPACTUL UNEI DECIZII PRO-GAY A CURTII SUPREME PENTRU “PARTENERII STRATEGICI” AI SUA?/ Marea Britanie vrea SCOALA pentru ELEVII HOMOSEXUALI/ Irlanda – posibil referendum PRO CASATORIILE HOMOSEXUALE
    O eventuală decizie pro-homosexuală a Curții va trimite o undă de șoc în toată lumea, ale cărei consecințe le putem doar bănui. Deja, promovarea „drepturilor minorităților sexuale” este, oficial, parte din politica externă a SUA. Ce va fi de aici înainte? Mă tem că, slugarnici cum sunt, unii din vremelnicii conducători ai României vor înclina să accepte, de dragul „parteneriatului strategic”, o soluție legislativă similară, fie ea și „cosmetizată”. Vom mai vorbi despre aceasta. […]

    DEPOPULAREA ROMANIEI. Numarul copiilor a scazut cu 3 MILIOANE/ “Revolutie” in programa clasei a III-a la Limba romana: ATEUL MILITANT STEPHEN HAWKING si Big Bangul pe lista de lecturi/ “AM INTRAT INTR-O TIRANIE A MINORITATII ATEE”
    C.C.R. a dat câștig de cauză unei minorități, lovind în majoritatea ortodoxă a țării noastre, nemaipunând la socoteală celelalte culte, care au și ele învățământ religios, cu echivalarea notei în catalog. Prin această decizie am intrat, deci, într-o tiranie a minorității atee din România. […]

    OCCIDENTALIZARE SAU AUTO-COLONIZARE? “Ni se cere să îmbrăţişăm valorile occidentale fără comentarii, altfel fiind neapărat catalogaţi drept reacţionari, contrarevoluţionari, păşunişti, fascişti, legionari, nostalgici, terorişti, fanatici…”
    Dacă înainte era catolicismul, apoi iluminismul, acum acest vehicul se numeşte globalizare. Atunci, ca şi acum, ni se cere să îmbrăţişăm valorile occidentale fără comentarii, altfel fiind neapărat catalogaţi drept reacţionari, contrarevoluţionari, păşunişti, fascişti, legionari, nostalgici, terorişti, fanatici, etc. Vorba lui Eminescu: trebuie să acceptăm totul „ca şi când poporul românesc a fost în trecut un popor de vite, fără legi, fără obiceiuri, fără nimic, şi trebuia să i s-aducă toate celea de-a gata din cea mai renumită fabrică„. Iar dacă nu o facem, e pentru că suntem corupţi. Şi pentru că suntem corupţi, trebuie să fim şi mai bine supravegheaţi. […]

    Dupa seria de false si …ciudate alarme, SRI CERE LEGEA SECURITATII CIBERNETICE/ Legile Big Brother si stocarea datelor personale: SPIONAREA OAMENILOR OBISNUITI SUB PRETEXTUL TERORISMULUI/ Posibilele masuri “anti-teroriste” pan-europene
    Serviciul Roman de Informatii afirma, duminica, intr-un comunicat remis HotNews, ca legea securitatii cibernetice, fata de care mai multe organizatii non-guvernamentale si-au exprimat opozitia, este “indispensabila” facilitarii unor masuri impotriva agresiunilor cibernetice, in “contextul actual al cresterii fara precedent a riscurilor si amenintarilor cibernetice”. […]
    SRI dezinformeaza opinia publica? LEGEA SECURITATII CIBERNETICE PERMITE ACCES LA DATE PERSONALE FARA MANDAT JUDECATORESC/ Care este functia politiei? Nu combaterea criminalitatii, ci controlul populatiei
    Profitând cinic de atentatele din Franța, Serviciul Român de Informații este în plină campanie de marketing pentru a ne vinde propriile produse legislative, cunoscute sub numele popular de „Legile Big Brother”. Trimite comunicate de presă, inclusiv duminica; găsește că suntem victimele unor atacuri cibernetice succesive deși mai ieri eram neatinși tocmai pentru că ne apăra SRI; și-a activat prietenii (nu vreau să zic agenții) din societatea civilă și din presă pentru a arăta că are sprijin civic; a comandat sondaje la domnul Dâncu (întâmplător, acesta pozează și în amic din societatea civilă) din care reiese că și poporul susține securitatea; […]

    Ilie Serbanescu despre DIVERSIUNEA PROPAGANDISTICA CE MASCHEAZA SPOLIEREA ȚĂRII: stânga vs dreapta/ CAZUL ISLANDEI: cum sa refuzi sa te supui intereselor straine
    În timp ce islandezii ieşeau la vot, bancherii au ameninţat să blocheze orice ajutor din partea FMI. Guvernul britanic a ameninţat să îngheţe economiile şi conturile ţării. „Ni s-a spus că dacă refuzăm condiţiile comunităţii internaţionale, vom deveni un fel de Cuba din nord. Dar dacă le acceptam, am fi devenit Haiti din Nord“, declara Grimsson. […]

    SCANDALUL FRANCULUI ELVETIAN. Comunism pentru bancile straine, capitalism pentru români. O MÂRȘĂVIE PATRONATĂ DE BNR
    Într-o lume a liberalismului vasilescean decenţa impune, pe cale de consecinţă, să lăsăm şi băncile să dea faliment, nu doar românul. Şi iată cum cetățeanul Ion trăieşte in capitalism, iar băncile în comunism. Practic, vom asista la o socilizare a pierderilor pe urma volatilităţii monetare, păstorit de bănci în numele capitalismului. […]

    Autoritatile iau in calcul serios PRODUCEREA UNUI MARE CUTREMUR [video]
    Masura face parte dintr-o strategie mai ampla care prevede, in Capitala, si saparea unor puturi de mare adancime. Pregatirile vin in contextul in care specialistii estimeaza ca mii de romani si-ar putea pierde viata in cazul unui cutremur, precum cel din 1977. […]

    REINCEPE RAZBOIUL IN UCRAINA? Confruntari cu tancuri pentru aeroportul din Donetk [VIDEO]

    Sf. Lavrentie al Cernigovului/ Sf. Eftimie cel Mare/ Sf. Macarie Egipteanul
    SFANTUL CUVIOS LAVRENTIE DE LA CERNIGOV SAU PLANSUL IUBIRII PENTRU IADUL PE CARE-L ALEGEM
    „Mi-e frica, Parinte, tare n-as vrea sa ajung vremurile acelea! Ce sa fac?”
    Sf. Lavrentie de Cernigov: „Vor fi multi surzi si multi orbi…”
    Sf. Lavrentie de Cernigov: „DE CE MA INTREBI, DACA FACI TOT DUPA CAPUL TAU?”
    SFANTUL EFTIMIE CEL MARE si pilda actuala a vietii sale
    AVVA MACARIE EGIPTEANUL,”dumnezeul pamantesc” care acoperea greselile vazute si mangaia pe cei ce patimeau
    Sfantul Macarie Egipteanul despre CONFORMITATEA DINTRE VIATA NOASTRA SI SFANTA SCRIPTURA
    Sfantul Macarie Egipteanul despre CUM IL IMBRACAM PE HRISTOS
    SFANTUL MACARIE EGIPTEANUL:Dumnezeu nu Se coboara decat in aceia care Il striga staruitor!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. o oarecare

    Sfinte Nicolae, ajută-ne!

    RUGĂCIUNE

    O, preabunule părinte Nicolae, păstorul și învățătorul celor ce aleargă cu credință către a ta folosire și cu fierbinte rugaciune te cheama pe tine, sarguieste degrab a le ajuta; izbaveste turma lui Hristos de lupii cei ce o rapesc pe ea, si toate partile crestinesti le ocroteste si le pazeste prin sfintele tale rugaciuni de galcevile lumesti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie si de razboiul cel dintre noim, de foamete, de potop, de sabie, de boala si de moarte grabnica; si precum ai miluit pe cei trei barbati care sedeau in temnita si i-ai izbavit pe ei de mania imparatului si de taierea sabiei, asa ne miluieste si pe noi cei ce cu mintea, cu cuvantul si cu lucrul suntem intru intunericul pacatelor si ne izbaveste de mania lui Dumnezeu si de chinul cel vesnic ca, prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila si cu harul lui Hristos, Dumnezeu sa ne dea viata lina si fara de pacat, ca sa vietuim in veacul acesta, si de partea starii de-a stanga sa ne izbaveasca, si in partea de-a dreapta, impreuna cu toti sfintii, sa ne invredniceasca. Amin.
    Sursa:
    https://sfnicolae.wordpress.com/sf-nicolae/

    ps://sfnicolae.wordpress.com/viata-sfantului-nicolae/10-sinodul-ecumenic-de-la-niceea-325/

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  4. o oarecare

    Iată ce îndreptățiri s-au adus cu prilejul rugăciunii în comun:

    http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/convorbirea-lui-iisus-cu-femeia-samarineanca-o-evanghelie-respectului

    Parerea mea:
    Patriarhul nu e Iisus pentru a crea un Nou Testament. Asadar, comparatia realizata cu Iisus si cu samarineanca pica in ridicol. Patriarhul e pus pentru a pazi canoanele si randuielile lasate de Sfintii Parinti. Iisus ne-a lasat Noul Testament, ne-a spus clar cum sa credem.

    Nu ne putem ascunde dupa citate din Biblie pentru a ne indreptati. Patriarhul avea o buna ocazie de a marturisi credinta ortodoxa asa cum ne-a fost lasata. Pacat ca s-a grabit sa-i contrazica pe sfinti si sa se roage mai inainte de a le arata altora frumusetea ortodoxiei. Doamne, ai mila de noi.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
      1. raduiacoboaie Autor post

        Sluga netrebnica commented on URACIUNEA URACIUNILOR: Patriarhia ne indeamna sa ne rugam impreuna cu luteranii, adica gireaza abolirea cultului Fecioarei Maria si a Sfintilor, desfiintarea manastirilor, episcopi femei, cler homosexual. (blogul saccsiv)

        in response to saccsiv:

        Conform PROGRAMULUI SĂPTĂMÂNII DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREŞTINĂ –2015 Patriarhia ne indeamna sa ne rugam Joi, 22 ianuarie 2015, ora 17.00, la Catedrala episcopală Evanghelică Luterană din strada Luterană 1. Insa: Iata CE GROZAVII VOR LUTERANII: Abolirea cultului Fecioarei Maria si a Sfintilor. Desfiintarea manastirilor. Episcopi femei. Cler homosexual Cititi va rog si: Patriarhia Română va […]

        Sf. Ioan Gură de Aur accentuează caracterul de datorie a membrilor Bisericii de a mustra clerul care învaţă neortodox: „Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm” (Omilia a II-a la Ep. II Timotei).

        Apreciat de 1 persoană

    1. raduiacoboaie Autor post

      Daniela Bodale commented on MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI. (site-ul Apologeticum)

      in response to admin:

      CEI CE AU SEMNAT “MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI” SUNT PESTE 30000 Conform ultimei actualizări a listei cu semnatarii „Mărturisirii de credinţă împotriva ecumenismului” (11/11/2010), episcopii care au semnat Mărturisirea până în acest moment sunt opt – trei aparţin Bisericii Greciei, iar egumenii athoniţi sunt deja șase. Mărturisirea a fost semnată şi de mulţi alţi egumeni, […]

      NU NOI TREBUIE SA NE INTOARCEM LA DREPTA CREDINTA CI CEILALTI CARE S-AU DEPARTAT. NU AVEM IN COMUN NIMIC CU EI, DECI NU NE PUTEM RUGA LUI DUMNEZEU SI MAICII DOMNULUI IMPREUNA, PENTRU CA O PARTE DINTRE EI NU O CINSTESC PE MAICUTA DOMNULUI SI CUM AU SA SE ROAGE EI. RUSINE PENTRU CEI CARE ACCEPTA BATJOCURA PENTRU AVANTAJE MATERIALE SAU RANGURI. CE VOR SPUNE LA JUDECATA IN FATA SFINTEI TREIMI A MAICII DOMNULUI SI TUTUROR SFINTILOR.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s