DE CE SFINȚII GRIGORIE PALAMA ȘI ARSENIE BOCA SUNT PRIGONIȚI ȘI ASTĂZI DE CĂTRE CATOLICI ȘI MASONI – Radu Iacoboaie, 6 septembrie 2014

 

Sfântul Grigorie Palama este cinstit în Biserica Ortodoxă de două ori pe an. Pentru că este unul dintre marii sfinți mărturisitori împotriva ereziilor. Tocmai de aceea, lucrările sale au fost mereu combătute în Apusul catolic și protestant. Și astăzi observăm că este prezentat și cunoscut de către credincioși tot mai puțin, pentru că mărturisirile de credință și învățăturile sale nu convin sub nicio formă celor care promovează în lume ecumenismul… Doar câteva documentare de pe internet despre viața sfântului ne mai amintesc câte ceva despre râvna și jertfa sa de o viaţă pentru apărarea ortodoxiei, pentru a rămâne neîntinată și nealterată de duhurile eretice și sectare… Cercetaţi viaţa acestui sfânt şi veţi fi surprinşi să vedeţi câte necazuri a înfruntat dar şi de câte minuni a făcut… Vedeţi numai ce primire triumfală i s-a făcut în marele oraş Tesalonic din Grecia, unde o vreme prigonitorii i-au interzis să vină, deşi fusese numit arhiereu de către împărat…
Sfântul Arsenie Boca din România este de asemenea un sfânt care a fost prigonit şi a pătimit   mult, dar a şi schimbat cursul vieții multor români care l-au căutat, chiar şi de la mare depărtare, pentru un sfat duhovnicesc sau un sprijin. Unii au fost scăpați de demoni prin exorcisme. Alții au fost vindecați prin rugăciunile sale. Și multe minuni s-au făcut atât în timpul vieții sale, cât și după trecerea sa la cele veșnice. La crucea de pe mormântul său se fac minuni şi astăzi. Mulţi atei şi necredincioşi au descoperit prin sfinţia sa ortodoxia! Iar un alt lucru remarcabil, ca şi în cazul Sfântului Grigorie Palama, este împotrivirea sa dârză față de erezii, și în mod special față de erezia catolică și de erezia ereziilor, care este ecumenismul…

Dacă citim cu atenție, constatăm că opiniile sfinției sale față de ecumenism de pildă sunt cele mai radicale! ,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxă, fie ei: arhierei, preoţi de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiţie, la Dogmele şi Canoanele Sfinţilor Părinţi ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!’’ (Talanţii împărăţiei, p.197)
Redăm mai jos câteva texte excepţionale, care vin să întărească cele afirmate:

Părintele Arsenie Boca: „Sabia Papei va fi frântă. Altă cale de unificare a Bisericii nu rămâne”. ,,Sfântul Apostol Petru în Biserica romano-catolică. Sfântul Apostol Petru e pus de Biserica romano-catolică, nu numai primul Episcop al ei în Roma, ci și “temelia” Bisericii lui Hristos.
După ei, Biserica se întemeiază pe Petru, pe un om.
Pe omul care tremura de frică în fața unei servitoare, pe omul care s-a lepădat cu jurământ, că nu-l cunoaște pe Hristos.
Căderile acestea i-au fost o smerire a firii sale prea pripite.
Din reintegrarea sa în apostolie, romano-catolicii au scos prerogativele de drept divin ale supremației papale asupra întregii Biserici a lui Iisus Hristos.
Poate că nu e numai o întâmplare, faptul că romano-catolicii și-au legat atât de mult soarta de Apostolul Petru. De la a declara că Petru este temelia Bisericii și până la infailibilitatea Papei nu e nici un pas; dar până la declararea papei ca temelie a Bisericii, iarăși nu e decât prea puțin. E curentă expresia: “Biserica este unde e Papa!” Toate acestea sunt deducții și dezvoltări logice, dar dintr-un principiu greșit: că Petru e temelia Bisericii. Temelia Bisericii e divinitatea Întemeietorului.
Poate că nu e fără legătură să le amintim confraților episodul de la arestarea Mântuitorului, când Petru a vrut să-L apere pe Iisus cu sabia, tăind urechea unui slujitor al stăpânirii. Iisus i-a atras aminte: “Petre bagă sabia în teacă, fiindcă tot cel ce scoate sabia, de sabie va pieri!” (Matei 26, 52).
Și Biserica romană a cam pus adeseori mâna pe sabie (cruciadele, Inchiziția, războaiele religioase din Europa, uniația etc. – n.a.). La scadența istoriei i se aduc toate înainte. Cezarul își pretinde sabia luată.
De data asta, poate că sabia Papei va fi frântă. Altă cale de unificare a Bisericii nu rămâne.”
Sursa: manolescubd.tk

Recomandăm tot de pe manolescubd.tk, lectura lucrării ieromonahului Visarion Moldoveanu – Învățăturile Sfinților Părinti asupra catolicismului. pdf și a următorului text de pe Pustnicul Digital, aceeași sursă:
TREI CĂRȚI DE REFERINȚĂ ÎMPOTRIVA PAPALITĂȚII ȘI CATOLICISMULUI

Pe multe blog-uri, în special unde subiectul are vreo tangență cu papalitatea sau papistașismul (impropriu cunoscut drept catolicismul), sunt menționate aceste două lucrări: «Papalitatea Schismatică» si «Papalitatea Eretică». Nu le-am citit încă dar am considerat că mai bine le pun acum aici să fie disponibile și după ce le citesc (poate și voi) să revin asupra lor. După răspândirea lor pot spune, fără să le fi citit, că sunt niște lucrări de referință. Cărțile sunt scrise de pr. Vladimir Guettée (doctor în teologia Bisericii Ortodoxe a Rusiei) si traduse de IPS Iosif Gheorghian respectiv IPS Gherasim Saffirin. Citiți despre cei doi Arhierei pentru a vedea modele de conducători ai Bisericii.
«PAPALITATEA ERETICĂ» & «PAPALITATEA SCHISMATICĂ» DE VLADIMIR GUETTÉE
Următoarele două paragrafe sunt extrase din a doua carte.
În «Papalitatea Schismatică», am considerat papalitatea în raport cu Biserica. Am stabilit că, uzurpând o putere suverană şi universală, papii au ră sturnat dumnezeiasca constituţie a Bisericii, s-au despărţit de Biserica primitivă şi apostolească, s-au constituit în stare de schismă. Fiindcă ei au încercat să găsească în Sfânta Scriptură şi în monumentele tradiţiei catolice probe în sprijinul uzurpării lor şi motive pentru a-i da o bază dumnezeiască şi apostolească, noi am trecut în revistă textele Scripturii şi faptele istorice de care ei au abuzat, spre a nimici falsele lor interpretări şi falsificările lor.
În «Papalitatea Eretică», noi considerăm papalitatea, faţă cu doctrina revelată, conservată de Bisericile apostolice din primele secole până în zilele noastre.
1. «PAPALITATEA SCHISMATICĂ» DE VLADIMIR GUETTÉE
Puteți descărca documentul PDF aici sau o puteți citi online mai jos.
Citeste pe Scribd sau pe tot ecranul.
Dati click pe Fullscreen sus si apoi pe Book jos stanga pentru o lectura placuta.
2. «PAPALITATEA ERETICĂ» DE VLADIMIR GUETTÉE
Puteți descărca documentul PDF aici sau o puteți citi online mai jos.
Citeste pe Scribd sau pe tot ecranul.
Dati click pe Fullscreen sus si apoi pe Book jos stanga pentru o lectura placuta.
3. «ÎNVĂȚĂTURILE SFINȚILOR PĂRINȚI ASUPRA CATOLICISMULUI» DE IEROM. VISARION MOLDOVEANU
Și ca bonus o altă carte foarte bună anti-catolicism ce cuprinde învățăturile Sfinților Părinți cu referire la catolicism.
CUVÂNT ÎNAINTE
Nimic nu-i lipseşte Ortodoxiei de a fi Biserică (una, sfîntă, sobornicească şi apostolească), iar dacă se bucură de „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit”, ce daruri mai poate cîştiga prin alianţele şi unirile ecumeniste? Menirea de căpătîi a Bisericii este ca rămânînd întru Hristos să mântuiască sufletele ce cred drept în Hristos, iar pe cei din afara turmei să-i aducă la cunoaşterea adevărului.
Pentru cei care vor să intre în Biserica cea Una, Sfinţii Părinţi le arată singura cale mîntuitoare: lepădarea eresului, botez, mirungere, cuminecare şi ascultare desăvîrşită de Ortodoxie. Iar cei care se cred drepţi în Biserică, să ia aminte de nu s-au depărtat de predaniile sfinţilor, de nu s-au îndulcit cu înnoitoare eresuri apusene şi au lăsat porţile deschise lupilor mâncători de suflete.
DESCARCĂ ȘI CITEȘTE CARTEA
Puteți descărca documentul PDF aici sau o puteți citi online mai jos.
Citeste pe Scribd sau pe tot ecranul.
Dati click pe Fullscreen sus si apoi pe Book jos stanga pentru o lectura placuta.
Avem materialul de studiu la dispoziție așa că să ne punem la punct cu învățăturile doctrinele papistășești pentru a ne întări și a le putea combate la nevoie.

mai 31, 2010 la 12:19 am azucena spune:
Cred ca ar fi bine ca sa fie popularizata mai mult, pentru a fi cunoscuta si “Convertirea mea la ortodoxie” a Prea Sfintitului Pavel de Ballester, calugar catolic-franciscan de origine spaniola (catalana), convertit la ortodoxie, dupa ce a descoperit adevarul despre erezia primatului papal. Este o marturie foarte importanta aceasta, tocmai pentru ca vine din spatiul catolic, Spania fiind o tara in care religia catolica are mare traditie si multa forta. Pavel de Ballester a avut o moarte martirica, fiind asasinat in exercitiul activitatii sale misionare in Mexic si America Centrala, ca si Episcop de Nazianz.
http://www.synaxis.ro/2010/05/convertirea-mea-la-ortodoxie/

mai 31, 2010 la 12:23 am Pustnicul Digital spune:
Am citit câteva pagini din ea. E foarte interesantă. O să caut să văd dacă o găsesc online.

mai 31, 2010 la 9:19 am Narcis spune:
Iata insa ce crede episcopul nostru al Argesului si Muscelului despre refacerea Bisericii Crestine … Sunt profund mihnit ca s-a ajuns aici… si mai sunt multe de spus… Doamne ajută!
Spor in tot ceea ce faci! Ce credeţi legat de refacerea Bisericii Creştine?
Acum câţiva ani, Episcopia Argeşului şi Muscelului a fost vizitată de Ministrul Culturii, Cardinalul Paupard din Cetatea Vaticanului. Printre alte întrebări s-a numărat, după cum era şi firesc şi aceea dacă se va putea ajunge vreodată la unirea Bisericilor din care facem parte, adică Biserică Ortodoxă cu Biserica Romano-Catolică. L-am văzut a fi sincer întru auzirea opiniei exprimate şi atunci, mai în glumă, mai în serios am început să-mi desfăşor părerea pe care o am mai de multă vreme şi la care, am meditat ca şi creştin, teolog şi cleric. I-am spus că este greu acest lucru, dar nu imposibil, iar pentru a ajunge la o unitate adevărată în credinţă este necesar un timp oarecare. Dezbinările şi schismele au o vechime de aproape o mie de ani, iar pentru tămăduirea rănilor este nevoie de o vreme oarecare. Să nu spunem că este necesar de încă o mie de ani pentru a se reface stricăciunea, dar de câteva zeci de ani, este absolută nevoie. Astăzi mijloacele de prăbuşire şi alte nenorociri precum şi posibilitatea de a preveni şi repara ce s-a stricat în timp sunt ultramoderne, sofisticate aş putea spune. Comunicarea dintre noi este ultrarapidă. Mijloacele tehnice ne ajută. Problema principală este disponibilitatea noastră spre comunicare, comunicarea după cum bine se ştie, duce la comuniune, stare de care avem mare nevoie. Numai că, după cum se vede, nu prea avem pornire spre acest drum. Înstrăinarea şi orgoliul, sau mai bine zis, suficienţa de noi înşine, ne proţăpeşte locului aşteptând şi poate nici măcar aceasta, ca singur Dumnezeu să facă reparaţiile la stricăciunile săvârşite de noi.
Cardinalul Paupard, francez de neam şi de o delicateţe ieşită din comun, mi-a dat dreptate, citindu-se o bucurie nedisimulată pe faţa lui. Sigur că am continuat, spunându-i apăsat că este nevoie să se facă o lucrare specială la nivel de ierarhie şi apoi la nivel de profesori teologi precum şi schimbarea atitudinii din partea ambelor Biserici de a nu se mai ocărî reciproc nici în scris şi nici în vorbă. Am citit multă literatură teologică, studii şi opinii mai vechi şi mai noi, unde se exprimau poziţii de care Iisus n-ar fi fost bucuros, fără să mai adăugăm opiniile altor culte şi confesiuni, de parcă Dumnezeu s-ar fi împărţit, după cum avertiza Sfântul Apostol Pavel, mustrând pe creştinii din vremea apostolatului său, fiind necesar şi astăzi acest lucru, cu multă precădere!
La nivel ierarhic, Patriarhul Teoctist a făcut un pas mare, istoric, în cadrul Ortodoxiei, invitând pentru prima oară în istoria Bisericii, în mai 1999 pe Papa Ioan Paul al II-lea şi vizita oficială după câţiva ani, în octombrie 2002, a Patriarhului Teoctist la Roma. A fost un act remarcabil şi plin de o adâncă semnificaţie istorică. Dacă se va continua în acest ritm şi se vor elimina toate deosebirile care s-au amplificat într-o măsură mai mare sau mai mică, se va ajunge la bucuria comuniunii!
La noi ortodocşii trebuie o aplecare frăţească şi de bună înţelegere, de bună seamă şi din partea Bisericii pe stil vechi, care este o fracţie din Biserica Ortodoxă precum şi o comuniune de slujire mai rapidă cu ierarhia greco-catolică. Adică să se ajungă la stadiul anilor 1940, când preotul greco-catolic atunci când pleca în concediu lăsa ca şi suplinitor pe preotul ortodox în parohie, preotul ortodox făcând acelaşi lucru fără nici o suspiciune sau neîncredere. Trebuie să se înţeleagă odată pentru totdeauna că, Euharistia săvârşită de catolici, sau greco-catolici, sau stilişti, nu este mai dulce sau mai sfântă decât a ortodocşilor!
Euharistia, Spovedania, Botezul, Mirungerea, Preoţia, Căsătoria, Maslul, Sfintele Taine numite de ortodocşi, greco-catolici şi stilişti, sau misteriile numite de catolicii apuseni, care înseamnă acelaşi lucru, sunt la baza Bisericilor!
Să amintim că, au de asemenea aceleaşi trepte ierarhice: episcop, preot, diacon, cei care săvârşesc prin succesiune apostolică Sfintele Taine în mod valid, precum şi Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie, Sfinţii Părinţi şi Sfintele Canoane!
Biserica Romano-Catolică sau Apuseană pentru că Biserica Ortodoxă este Răsăriteană, de parcă Hristos ar fi de Apus şi de Răsărit, are de făcut împăcare cu Biserica Anglicană, ruptă din sânul Bisericii Catolice; cu Biserica Protestantă, ruptă tot de la sânul ei, iar din cea Protestantă întregul noian de neoprotestanţi sau denominaţiunile de pe faţa pământului, cum ar fi: omul şi bisericuţa lui!
De asemenea venirea acasă şi a Bisericii Vechi Catolice, desprinsă din anul 1870 din trupul Bisericii Catolice.
Refacerea Trupului Bisericii Ortodoxe şi Catolice, adică fiii plecaţi din motive pământeşti să vină acasă, în vatra Bisericilor, ar fi un pas bun pe drumul refacerii unităţii.
Este vremea unor reflectări extrem de serioase în vederea refacerii unităţii creştine, lăsând la o parte ceea ce ne dezbină, adică un procent de 5–10% şi a fructifica ceea ce ne poate uni în numele lui Dumnezeu, adică procentul de 90–95%!
Calinic Episcopul, Veşnicia de zi cu zi

mai 31, 2010 la 2:23 pm Ionut spune:
Oare prin: “Trebuie să se înţeleagă odată pentru totdeauna că, Euharistia săvârşită de catolici, sau greco-catolici, sau stilişti, nu este mai dulce sau mai sfântă decât a ortodocşilor!”
… se doreşte a insista pe faptul că Sfânta Euharistie poate exista doar în Biserica Drept-Măritoare? Sau se doreşte evidenţierea faptului că toate sunt la acelaşi nivel? În acest ultim caz, oare la ce nivel se pot situa toate odată, din punctul de vedere exprimat? Doamne ajută!
Ionuț

mai 31, 2010 la 2:40 pm Pustnicul Digital spune:
Vrea să spună că sunt la fel: Euharistia, Spovedania, Botezul, Mirungerea, Preoţia, Căsătoria, Maslul, Sfintele Taine numite de ortodocşi, greco-catolici şi stilişti, sau misteriile numite de catolicii apuseni, care înseamnă acelaşi lucru, sunt la baza Bisericilor!

mai 31, 2010 la 2:56 pm Narcis spune:
Mie mi se pare deja un lucru grav vorbind de mai multe biserici cind in crez ne referim la UNA SFINTA …..