IATĂ CINE PROMOVEAZĂ DE FAPT LA NOI PIETISMUL SECTANT ÎN ORTODOXIE… – Radu Iacoboaie, 3 august 2014

index    images  images

Pentru că nu este foarte lung, redăm mai jos textul integral al articolului smintitor ,,PIETISM” de pe blogul lui Andrei Dinu, Ortodoxie tradiționalistă și teologie patristică:
,,Din cartea: Arhimandrit Sofian Boghiu, “ Smerenia si dragostea, însusirile trăirii ortodoxe“, fragment din postfata, de ieromonah Teofan Popescu:
În cartea , teologul si filosoful grec Christos Yannaras afirmă că “pietismul este răsturnarea adevărului Bisericii. Dacă adevărul Bisericii reprezintă un mod de existentă în comuniune, înseamnă a fi în comuniune de iubire, atunci antipodul acestui mod de existentă este acela de a trăi ca individ, a fi ca individ. Din acest punct de vedere, pietismul, care dă prioritate virtutilor individuale, se situează la antipodul vietii si realitătii Bisericii (…). Trăim un mod de viată occidental si, în acelasi timp, vrem să fim ortodocsi. Adică, trăim cu civilizatia pe care pietismul a produs-o si vrem, în acelasi timp, să fim fiinte ecleziale, adică să vietuim în comunitatea de iubire a Bisericii.
Acesta e motivul pentru care am vorbit de schizofrenie. Dacă ajungem să avem constiinta acestei schizofrenii, cred că se întrezăreste o sperantă. Acum situatia este foarte dificilă, pentru că pietismul domneste aproape peste tot”.

Am dat acest citat pentru a ne da seama că notiunea de pietism cuprinde mai multe semnificatii decât pare a avea la prima vedere.
Mai departe ne vom referi doar la felul cum am perceput noi această ispită, fiind în contact direct cu tineri de la diferite facultăti. La început am respins doar sentimentalismul ieftin – echivalat de obicei cu pietismul – prin care se promova tabloul religios în locul icoanei si corala în locul muzicii psaltice.
Apoi din lucrarea practică misionară am observat că pietismul se mai caracterizează prin cel putin una din următoarele trei însusiri: individualism, incapacitatea de a sesiza esentialul si risipirea într-un sentimentalism nerealist, ignorant, superstitios si dulceag.
Putem spune că suntem pietisti si atunci când observăm în viata noastră religioasă alte simptome, precum: încăpătânare orgolioasă, ifose de trăire <autentică>, mimarea comuniunii, duhul contrazicerii, obsesia amănuntelor, confuzia valorilor si a planurilor(în sensul de neîncadrare corectă a unei probleme), artificialitate spirituală datorată si abuzului de termeni sau sfaturi duhovnicesti, bănuială cronică, formalism al gesturilor bisericesti, zăpăceală si lipsă de coerentă, nesinceritate bine camuflată, instabilitate duhovnicească (ce ne face usor manipulabili tocmai de către cei care nu trăiesc în duh ortodox), activism misionar – sau dimpotrivă pasivitate – fără discernământ, superficialitate, stilul contradictoriu si sucit, dulcegării si superstitii de orice nuantă, ignorantă suficientă siesi unită cu părerea de sine, neîntelegere a felului cum trebuie împletită dragostea cu fermitatea si neputintă de a vedea o problemă în ansamblul ei. De obicei pietistii rămân cu o idee fixă, pe care nu o pot schimba ani de-a rândul.
Ne-am oprit cu stăruintă asupra unora dintre trăsăturile pietismului din cauza nocivitătii pe care acesta o are asupra vietii crestine de astăzi, nu numai în cadrul unor organizatii misionare. Gândirea pietistă poate fi si un revers la dimensiunea ideologică si impersonală a societătii moderne, fiind boala sufletească a omului ce-si doreste să aibă o viată religioasă, dar căruia nu-i este încă clar ce înseamnă acest lucru.
Dintr-o perspectivă realistă, putem spune că majoritatea persoanelor care descoperă Biserica si doresc să se apropie de ea trec, în devenirea lor spirituală, printr-o etapă caracterizată de pietism; el poate îmbrăca diverse forme, de la cele usor sesizabile, până la cele profund patologice, de tip sectar.
Sursa: Sfaturi Ortodoxe”

Total neinspirată alegere ca argument împotriva noastră! Ieromonahul Teofan Popescu, care semnează mai sus postfața cărții amintite (vedeți cum a fost subliniat numele părintelui Sofian Boghiu, de parcă ar fi fost și dânsul pentru luarea cipurilor!!!), este fostul președinte al ASCOR din București și cel care îndemna chipurile la echilibru și pace netulburată pe blogul dânsului și într-un articol din Lumea monahilor (mai 2010), care nu vedea în buletinele electronice, în cipurile premergătoare pecetluirii nici un pericol, în contradicție flagrantă cu părinții duhovnici români și greci. Este monahul promovat asiduu de altfel pe blogul smintitor razbointrucuvant (rebotezat cuvantul ortodox), pentru că mergeau pe aceeași linie…
Apoi, la fel de smintitoare pentru ortodocși este citarea de către ieromonahul Teofan tocmai a teologului și filosofului grec Christos Yannaras, cel care a scris cartea ,,Împotriva religiei”, apărută la Editura Anastasia, Bucuresti, 2011, dar recomandată chiar de preotul Matei Vulcănescu pe blogul său ortodoxiacatholica, alt cleric care nu vedea în cipuri un pericol…
Mai inspirat am fost lecturând articolul ,,Dulcea otravă a pietismului” de pe blogul oameni și demoni (2 iulie 2012), care îl analizează cu adevărat (îl redăm mai jos), ajungând să conștientizez că Andrei Dinu și compania sa promovează de fapt PIETISMUL ORTODOX, ceea ce este un lucru foarte grav! Celelalte caracterizări ale sale pentru noi de mai sus sunt adevărate doar în cazul lor!…
,,Dacă dezechilibrul provocat de pietism îşi atinge apogeul in sentimentalismul protestant si mai ales în cel sectant, izvoarele lui sunt mult mai îndepărtate. Învăţăturile şi riturile secrete, jurământul tăcerii, esoterismul, tradiţia transmiterii iniţiatice a doctrinelor şi practicilor rezervate unui număr restrâns de aleşi, sunt prezente încă în iudaismul Vechiului Testament, la sectele iudaice, la samariteni şi la farisei. (Pr.Drd. Andreicuţ Ioan – Pietismul sectant, îndepărtare de la credinţa creştină ortodoxă)
Civilizaţia raţionalistă, pragmatică şi utilitaristă de tip occidental, propune ca religie creştină pietismul, produs al raţionalismului, parte a supermarketului ideologic capitalist, menit să compenseze deficitul emoţional al acestui model social.
Pietismul este un drog spiritual, care poate fi ambalat în orice ambalaj confesional: catolic, protestant, ortodox. Pentru că nu presupune modificări dogmatice, nici ţinând de eclesiologie: ci înlocuieşte harul sfinţitor al Duhului Sfânt din Sfintele Taine, cu emoţia produsă de manipularea psihologică, „artistică”, melodramatică a textelor biblice: înlocuieşte lucrarea curăţitoare, luminătoare şi îndumnezeitoare a harului, cu psihismul manipulării hipnotice, prin mari revărsări de entuziasm sufletesc, a cuvintelor din textele sacre. E un fel de şamanism creştin, în care conducătorul adunării, consumă cuvintele biblice ca drog până la împlinirea unei stări de transă profundă, în care seduce apoi întreg auditoriul prin interpretarea mediumistică a textului biblic. Practic, ca orice şaman, devine prin invocaţie, mijlocitorul spiritelor văzduhului cu membrii adunării. Şi cei care s-au împărtăşit din acestă experienţă devin fraţi şi surori întru aceeaşi deosebită experienţă a „harului” (deci nu prin Botez, Mirungere, Spovedanie şi Euharistie, adică Tainele prin care Duhul Sfânt realizează comuniunea credincioşilor în Trupul hristic) care îi particularizează în cadrul Bisericii, ca un grup distinct, special.
Caracteristic acestor grupuri pietiste, când rămân în Biserică, e că ele contestă, mai mult sau mai puţin manifest, valabilitatea experienţei creştine a celorlalţi credincioşi din Biserică. Ei se simt nişte iniţiaţi într-o mai adâncă trăire a Evangheliei, superioritate pe care o exprimă exterior printr-o austeritate a consumului de alcool şi divertisment profan, nu în sens ascetic, ci ca manifest ideologic de grup. Puţini dintre aceştia însă realizează că succesul în abstinenţa faţă de alcool, de exemplu, nu se datorează lucrării Duhului (care, după cum limpede se vede în Evanghelii nu interzice băutura, ci doar excesul, beţia) ci înlocuirii alcoolului cu un drog mai puternic, trăirea şamanică a textului biblic ( de fapt Scriptura e doar un pretext). Efectul principal al acestei substituiri este relativizarea tot mai accentuată a importanţei Liturghiei şi a Sfintelor Taine în viaţa acestor creştini, precum şi o tot mai negativă raportare la cler ca la nişte şamani care şi-au trădat vocaţia şi nu le furnizează trăirea extatică pe care le-o datorau.
Când Karl Marx numea religia opiu pentru mase, se referea la pietismul protestant, singura formă de creştinism pe care a cunoscut-o personal. Pentru orice om neintoxicat cu pietism este o evidenţă caracterul hipnotic, nefiresc, inuman, al acestei manifestări religioase care, incapabilă de a satisface nevoile duhovniceşti ale omului, îl sedează spiritual. Abulismul pietist, dulcegăria predicilor în contrast şocant cu asprimea comportamentului faţă de cel slab şi greşalnic, diferenţa adeseori abisală între purtarea din adunare şi cea din viaţa cotidiană, sunt semne vădite de alienare umană pentru orice om, chiar nereligios fiind.
Starea de slavoslovie a apostolilor de la Cincizecime interpretată psihologic ca manifestare bahică, este justificarea „doctrinară” a acestei forme alienate de creştinism; formă, altminteri, deplin prielnică expansiunii civilizaţiei occidentale secularizante întrucât, aşa cum am spus şi la începutul acestui articol, este o avangardă spirituală a acestei civilizaţii, o torpilă alchimică. Una menită să scufunde corabia creştinismului tradiţional printr-o implozie lentă, „pufoasă”, programată să împrăştie în Trupul Bisericii, o cantitate cât mai mare de drog spiritual care să înlocuiască experienţa adevăratului har al creştinismului.”

 

PIETATE ȘI PIETISM. CE SPUN ÎNSĂ DICȚIONARELE:

PIETIST  m. membrul unei secte protestante ce ține riguros la litera Evangheliei.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)

PIETÁTE s. f. 1. Comportament religios plin de venerație și recunoștință. 2. Evlavie, smerenie, cucernicie. 3. Sentiment de respect profund și duioșie față de cineva sau ceva. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pieté, lat. pietas, -atis. Sursa: DEX ’09 (2009)

PIETÁTE s. f. 1. Evlavie, smerenie, cucernicie. 2. Sentiment de respect profund (amestecat cu iubire sau duioșie) față de cineva sau de ceva. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piété, lat. pietas, -atis. Sursa: DEX ’98 (1998)

pietáte (pi-e-) s. f., g.-d. art. pietắții Sursa: DOOM 2 (2005)

PIETÁTE s. v. credință. Sursa: Sinonime (2002)

PIETÁTE s. v. îndurare, milă, milostivire. Sursa: Sinonime (2002)

PIETÁTE f. 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea și exercitarea conștiincioasă a practicilor bisericești; cucernicie; cuvioșie; evlavie; religiozitate; smerenie. 2) Atitudine plină de respect și duioșie (față de cineva sau de ceva). [G.-D. pietății; Sil. pi-e-] /

PIETÁTE s.f. 1. Evlavie, smerenie. ♦ Milă. ◊ Munte de pietate = casă de împrumut prin amanet. 2. Devotament. [Pron. pi-e-. / < fr. piété, cf. lat. pietas]. Sursa: DN (1986)

PIETÁTE s. f. 1. evlavie, smerenie; devoțiune. 2. sentiment de respect profund față de cineva sau ceva. (< fr. piété, lat. pietas) Sursa: MDN (2000)

pietáte s. f. (sil. pi-e-), g.-d. art. pietății Sursa: Ortografic (2002)

pietáte s. f. – Milă, evlavie, venerație, devotament. Lat. pietatem (sec. XIX). – Der. impietate, s. f. (lipsă de pietate); pios, adj., din fr. pieux; pietos, adj., fără întrebuințare, cuvînt forțat de Odobescu după it. pietoso. Sursa: DER (1958-1966)

pietate f. 1. evlavie; 2. iubire pentru părinții săi: pietate filială.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)

*pietáte f. (lat. pietas, -átis). Evlavie, respect p. religiune, mare ĭubire de părințĭ orĭ p. ceĭ morțĭ. Sursa: Scriban (1939)

múnte-de-pietáte (-pi-e-) s. m., art. múntele-de-pietáte Sursa: DOOM 2 (2005)

múnte-de-pietáte s. m. Sursa: Ortografic (2002)

munte-de-pietate m. așezământ, sub controlul Statului, unde se împrumută cu dobândă pe amanete: munții de pietate au început să funcționeze la 1777 în Franța. (= fr. mont de piété).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)

PIETÍSM s. n. Mișcare reformatoare în cadrul luteranismului german, fondată în 1671 și caracterizată prin reîntoarcerea la sentimentul pietății, rigorism în practicile religioase și ascetism. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétisme. Sursa: DEX ’09 (2009)

PIETÍSM s. n. Doctrină ascetică a unei secte protestante, care promovează respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase, pietatea și misticismul extrem; p. ext. atitudine, comportare a adepților acestei doctrine. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétisme. Sursa: DEX ’98 (1998)

pietísm (pi-e-) s. n. Sursa: DOOM 2 (2005)

PIETÍSM n. (mai ales în Germania sec. XVII-XVIII) Curent în religia protestantă, care promova respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase, pietatea și misticismul extrem. [Sil. pi-e-]

PIETÍSM s.n. Doctrină ascetică protestantă, apărută în Germania în sec. XVII, care admitea că fiecare poate interpreta scriptura în felul lui. [Pron. pi-e-. / < fr. piétisme].
Sursa: DN (1986)

PIETÍSM s. n. doctrină ascetică protestantă, care promovează respectarea riguroasă a practicilor religioase, pietatea și misticismul. (< fr. piétisme) Sursa: MDN (2000)

pietísm s. n. (sil. pi-e-) Sursa: Ortografic (2002)

pietism n. doctrina pietiștilor. Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)

*pietízm n. (fr. piétisme, d. piété, pietate). Doctrină religioasă a unor protestanțĭ care tind la ascetizm [!] proclamînd sacerdoțiu universal al tuturor credincĭoșilor ș. a. V. protestantizm. Sursa: Scriban (1939)

Definiții din dicționare specializate.
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PIETÍSM (‹ fr., germ.; {}s lat. pietas „pietate”) s. n. 1. Mișcare reformatoare în cadrul luteranismului german fondată în 1671 de pastorul alsacian Philipp Jakob Spener (1635-1705), apărută ca o reacție contra dogmatismului bisericii oficiale; sub A.H. Francke (1663-1727), succesorul lui Spener, Universitatea din Halle a devenit centrul acestei mișcări. Caracterizată prin reîntoarcerea la sentimentul pietății, preconizând o viață morală, rigorism în practicile religioase și ascetism. Principalii reprezentanți: G. Arnold, N.L. Zinzendorf. P. a influențat bisericile moraviană și metodistă. 2. Tendință permanentă în bisericile creștine accentuând asupra sacrificiului personal și a exercițiilor de pietate. Sursa: DE (1993-2009)

Definiții din dicționare neoficiale
Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

pietísm s. n. Doctrină ascetică a unei secte protestante, fundată în 1671 de teologul german Philipp Jakob Spener (1635-1705), care promovează respectarea riguroasă a practicilor religioase și misticismul extrem; p. ext. atitudinea adepților acestei doctrine. ♦ (Înv., peior.) Evlavie (ipocrită). – Din fr. piétisme. Sursa: D.Religios (1994)

Anunțuri

11 gânduri despre „IATĂ CINE PROMOVEAZĂ DE FAPT LA NOI PIETISMUL SECTANT ÎN ORTODOXIE… – Radu Iacoboaie, 3 august 2014

  1. Prahovean

    Sursele citate spun niște adevăruri dureroase. Evident, pot părea smintitoare la prima vedere, dacă ele sunt folosite ca să justifice sistemul și rătăcirile pro-sistem. De fapt însă, consider că ele denunță mai degrabă sistemul și manipulările lui. Yannaras este, într-adevăr, periculos pentru cei necopți și fără discernământ, eu unul nu cred că mai poate fi considerat Creștin Orthodox. Dar, dacă avem un oarecare discernământ, putem să ne folosim de scrierile lui, pentru indică niște căderi de-a dreapta mari apărute printre noi. Pietismul este una din căderile de-a dreapta, care pot deveni înșelări sau auto-înșelări din care să nu mai scapi. Uite, eu am fost căzut în secte, știu exact ce se spune mai sus, cu auto-înșelarea emotivistă. Probabil că autorul blogului vede apelul la Biserică de aici ca la un apel referitor la „instituția bisericii” și la obediența oarbă în față păstorilor, fie ei buni sau răi, de fapt însă este invers. Biserica nu este o instituție, este Trupul Mistic al Domnului, în care se află toți dreptcredincioșii Botezați, Mirunși și Împărtășiți (măcar în trecut, chiar dacă acum au canon de oprire), care funcționează ca un tot organic. Ascultarea oarbă, ca și lipsa de ascultare individualistă sunt căderi. Ascultarea este necesară, pentru că păstorul, avva, este (sau cel puțin trebuie să fie) icoană a Domnului, însă ea se face filocalic, adică cu discernământ. Duhovnicul, avva, îl alegem cu discernământ și îl ascultăm cu discernământ. Apusenii au înlocuit Ecclisia cu o instituție, în care ascultarea tiranică domină, dar care, vorba lui Yannaras, dă false certitudini de mântuire și un fals confort. Individualismul sectar și New Age se fundează tocmai pe reacția la această cădere. De fapt, instituționalizarea bisericească și individualismul se împletesc bine, ceea ce arată încă o dată specificul Orthodoxiei. Trebuie, recunosc, să avem discernământ pentru a evita ca astfel de lucruri să fie folosite pentru a justifica obediența oarbă față de păstorii buni sau, ferească Dumnezeu, răi, dar trebuie neapărat să ne ferim și de opus. Este comod a privi lucrurile în binarități, dualist, adică la modul „Asta e bine, deci opusul e rău, cu toate forțele contra opusului.”, o privire dominată de instinctual, în fond. Noi știm din Tradiție că răul este dezechilibru, o dizarmonie între diferitele aspecte ale creației sau ale trăirii, iar regăsirea echilibrului este bine. Binele are realitate, ființă, iar răul nu.

    Apreciază

    Răspunde
  2. raduiacoboaie Autor post

    Din moment ce noi condamnăm sincer şi fără echivoc ecumenismul, cum putem fi acuzaţi că am fi pietişti şi sectanţi? Păi, ecumenismul şi promovarea dialogului dintre religii a fost tocmai opera cultelor neoprotestante, care au legături strânse cu masoneria mondială.

    În situaţia de faţă, pietismul aparţine celor care ne acuză pe nedrept de câte şi mai câte, când de fapt ei sunt cu o misiune împotriva celor care încearcă să păstreze credinţa dreaptă (ortodoxia) neschimbată şi nealterată în faţa tuturor atacurilor din exterior şi din interior.

    Acţiunea unora precum Andrei Dinu, portavocea secretă a părintelui Matei Vulcănescu, este până la urmă, prin încercarea de a ne reduce la tăcere, o acţiunea premeditată de subminarea a Bisericii lui Hristos, din care suntem şi noi mădulare ale ei…

    Apreciază

    Răspunde
  3. o oarecare

    Cred ca nu trebuie sa fiti deranjat de astfel de acuze, ci sa va bucurati chiar. Doar nu o sa va laude cei corecti politic! Daca v-ar lauda si ei, ati fi de plans in fata lui Dumnezeu! Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru si jigniri. Iar celor ne considera pietisti si sectanti, pe dumneavoastra si pe noi, cei care va sustinem, le dedic urmatoarea fabula:
    http://www.romanianvoice.com/culture/povesti/ga-privighetoarea_si_magarul.php
    Marturisesc ca si eu am mai avut parte de astfel de ,,complimente” de la bravii nostri ,,ortodocsi” atunci cand pe un anumit blog vorbeam despre cipuri. Noi trebuie sa avem incredere in Sfintii Parinti si in cei care ne-au invatat sa pastram si sa aparam Ortodoxia. Nu avem nevoie de laudele celor corecti politic. Jignirile sunt indicii ca ati reusiti sa-i deranjati. Acestea sunt, oarecum. firesti, din punctul lor de vedere. Mai inainte de noi a fost jignit Hristos atunci cand I S-a spus ca scoate demonii cu domnul demonilor. Asta da, jignire. Adica lui Hristos sa-I spuna cineva asa ceva.

    Sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne intareasca, pentru ca astfel de oameni stiu exact ce sa spuna ca sa decurajeze pe cineva. Cineva a avut tupeul sa-i spuna si Sfantului Nectarie, care era batran si bolnav de cancer, ca e …curvar! Asadar, sa ne mai miram?

    Sa vedem, totusi, ce idei promoveaza cei care se ocupa cu astfel de ,,complimente” pentru a ne intimida. Ce fel de ortodoxie vor sa avem? Mai vor ortodoxie? Sa spuna exact unde e pietismul? Nu sa arunce piatra in balta apoi sa fuga.

    Apreciază

    Răspunde
  4. ZHM

    Off topic:
    Voi ce ati putea spune in privinta unei astfel de situatii,pentru ca eu nici nu stiu cum sa raspund.Este vorba de o intrebare adresata pe un site de intrebari si raspunsuri care suna asa:
    “Problema mea consta in faptul ca nu ma simt crestin,am inceput sa citesc biblia,cu noul testament,si ma regasesc in multe lucruri spuse acolo.

    Simt doar ca am o alta viziunea asupra religiei,simt doar ca Dumnezeu este karma,Dumnezeu sunt toate energiile negative si pozitive din univers,karma,daca fac rau,voi primi inapoi rau inzecit,daca fac bine voi primi inapoi bine inzecit.

    Consider ca orice fiinta de pe acest pamant are dreptul la viata,consider ca elementele naturii:apa,aer,foc,pamant trebuie apreciate ele fiind o parte a ciclului natural exact ca orice fiinta.

    Ma gandesc ca sunt crestin,dar niciodata nu simt o siguranta cand spun asta,simt ca am o alta viziune asupra lui Dumnezeu eu vad totul prin fortele universului,nu o entitate care ne priveste si ne pedepseste daca facem bine sau facem rau.

    Consider ca trebuie sa fiu un om bun pentru ca asa simt eu ca trebuie sa fiu,nu doar ca sa nu ajung in iad.

    De asemenea simt ca nu cred in rai si iad,eu cred in energie negative si pozitive si in functie de felul de energie acumulta pe parcursul vietii voi deveni o parte a energiei negative sau pozitive in univers.

    Vreau sa cred ca sunt crestin,dar toata gandirea mea este in contradictie cu anumite versete in biblie si cu crestinitatea in general.

    Imi este greu sa cred intr-o entitate care ne priveste si are grija de noi,consider ca entitatea este energie pozitive si daca cred in ea,ea va avea grija de mine,pentru ca energie pozitiva este Dumnezeu,cu cat am o aura mai pozitiva de energie cu atat ea ma va proteja mai mult,si cum am precizat nu cred in rai si iad,eu compar raiul si iadu cu energie pozitiva sau negativa.

    Dupa cum vedeti ideeile mele se contrazic cu ideile crestine.

    Nu merit sa ma consider crestin?

    Mi se potriveste o alta religie?

    Pur si simplu ma consider crestin dar nu ma simt bine sufleteste,am inceput sa ma rog in fiecare seara dar fara sens,sufleteste ma simt nelinistit simt ca traiesc intr-o minciuna cand ma gandesc ca ma consider crestin avand in vedere viziunile mele,am inceput sa ma rog noaptea dar ma simt nelinistit,intr-adevar cred in Iisus si il apreciez pentru ce a facut pentru noisad, dar nu ma simt crestin crying.

    Ce pot sa fac in privinta asta?

    Sunt destinat unei alte religii?

    Sunt pierdut”
    Cum sa raspunzi,ce sa-i spui acestui om?Aveti vreo idee,cineva?

    Apreciază

    Răspunde
  5. o oarecare

    Citeste cartea ,,Mantuirea pacatosilor” de Agapie Criteanul. Tu ai nevoie de un om cu putere multa care sa te conduca pe calea mantuirii. Dumnezeu te cheama la mantuire si pe tine, altminteri n-ai fi scris aici. Daca vrei cu adevarat sa fii crestin, citeste Vietile si scrierile sfintilor, cauta-ti un duhovnic bun, spovedeste-ti pacatele si incearca sa-l urmezi pe Hristos dupa puterea ta. Una e sa fii un om caldicel, cu o doza de bunatate, dar fara Hristos si alta e ca acea bunatate pe care o ai sa fie orientata spre Hristos, Care este Calea, adevarul si Viata.

    In carte indicata exista marturii ale unor oameni cu viata sfanta despre Iad si despre Rai. E important sa dobandim Duh Sfant, pentru a aspira la viata vesnica. Daca ai reusi sa simti caldura Duhului Sfant macar cateva minute sunt sigura ca ai cauta sa depasesti toate obstacolele pentru a fi mereu pe placul lui Dumnezeu. Asta spunea un nevoitor din Athos, dar sa stii ca si in mijlocul lumii, la Sfanta Liturghie, poti vedea in bisericile ortodoxe oameni care se spovedesc regulat si a caror fata straluceste de bucurie. Acesti oameni cauta sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu toata inima si sa-l iubeasca si pe aproapele. Atunci cand simt ca gresesc, mereg la preotul duhovnic si se spovedesc si din nou sunt placuti lui Dumnezeu. Hristos de aceea S-a rastignit: ca sa ne poata ierta pacatele si sa ne poata face prieteni ai Lui.

    In zilele noastre sunt foarte multe rataciri. Despre credinta ortodoxa marturiseste adevarul lumina sfant de la Ierusalim care apare numai la slujbele acestora. Celelalte confesiuni, chiar daca se numesc crestine, nu ti le recomand. Ia si citeste si un catehism ortodox, boteaza-te, daca nu esti botezat ortodox. Ia legatura cu un preot ortodox care te va sfatui mai mult.

    Apreciază

    Răspunde
  6. Andrei si mama

    Stimati parinti, cine dintre dvs. mai aveti de la copii o pereche de adidasi sau pantofiori pt toamna (nr. 27-28) si poate o hainuta mai grosuta tot pt toamna si vreti sa renuntati la ele, va rog datimi-le mie pt baietelul meu de 4 anisori. Va multumesc.O mama.

    Apreciază

    Răspunde
  7. O mama

    Buna ziua, E drept ca mesajul meu era in afara subiectului dar oare chiar asa a deranjat ?! Pur si simplu ceream un ajutor pt copil in prag de toamna cu o hainuta si un papucel. Dar se pare ca doar teoria ne caracterizeaza faptele nu . Iertare ca v-am deranjat.

    Apreciază

    Răspunde
    1. raduiacoboaie Autor post

      Nu mai am internet acasă şi ajung mai greu pe la câte unul. Eu cel puţin nu am acum nici pentru mine. îmi este foarte greu… Dar poate se găseşte cineva să vă sprijine. Rog pe oricine poate întinde o mână de ajutor…

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s