SCHISMATICII SUNT CEI CARE S-AU LEPĂDAT DE HRISTOS! – Radu Iacoboaie, 26 august 2014

Mărturisesc că am încercat mereu să fiu echilibrat și onest în tot ce am scris până acum pe bloguri, în articole, cărți, antologii comentate și dacă aș fi scris ceva smintitor mai ales în ultimii ani, cu siguranță mi s-ar fi reproșat de către cei apropiați și m-aș fi corectat. Știți poate că și Patriarhiei i-am adresat nu demult o scrisoare deschisă. Ei bine fraților, credeți că am primit vreun răspuns? Nu. Ei folosesc tăcerea ca strategie. Ne lasă să fierbem în sucul propriu…
Nu știu câți sorți de izbândă ar avea, dar cred că o soluție la ora actuală pentru noi toți, ortodocșii care ne dorim mântuirea, dar și păstrarea dreptei credințe – ortodoxia, ar putea fi și să ne unim, clerici și mireni și să exercităm presiuni tot mai mari asupra Patriarhiei și Sfântului Sinod pentru ca BOR să iasă din Consiliul Mondial al Bisericilor (caselor de adunare) și în același timp să se pronunțe împotriva ereziilor, să condamne pe față ecumenismul. Iar dacă nu vor dori să fie în Duhul Adevărului, ci în duhul lumesc înșelător, să fie ales atunci un nou Patriarh al României, cu adevărat ortodox. De ce este așa important acest aspect? Pentru că ecumenismul se propagă ca molimă de sus în jos. Ecumeniștii ne trag spre prăpastie dar noi să răspundem într-un glas și hotărât: acest lucru noi nu voim! Să le spunem fraților în față, că noi nu ne vom uni niciodată cu ereticii. Mai ușor am accepta moartea, decât lepădarea de Hristos și de viața veșnică!
Pentru că ecumenismul și erezia francmasonică sunt LEPĂDARE DE HRISTOS. Nu putem susține că sunt simple înșelări. Dimpotrivă, sunt falsificările cele mai grave ale credinței noastre, concepute de diavol pentru a îngenunchea ortodoxia – inamicul numărul 1 pentru francmasonerie. Nu este o glumă! Credința fără Har de la Dumnezeu nu mai este lucrătoare. Și chiar asta urmărește diavolul. Nu mai vrea să distrugă ortodoxia cu forța brută dintr-odată, ci să ne alipim inima de duhul lumesc, de plăcerile lumii acesteia, să avem o credință cât mai căldicică, formalistă și nestatornică, pentru ca în viitorul apropiat să acceptăm noua religie unică ecumenistă, un ghiveci al tuturor religiilor. Numai că adevărul este altul: ORTODOXIA NU ESTE O SIMPLĂ RELIGIE ÎN SENSUL STRICT AL CUVÂNTULUI, CI UN MOD DE VIAȚĂ. ESTE VIAȚA ÎNTRU HRISTOS ȘI AVÂND CA MODEL SUPREM PE HRISTOS, PRIN CARE NOI NE MÂNTUIM…
Dacă veți lectura în mod critic articolul ,,Pe când rupem comuniunea cu ereziarhii ecumeniști?”, scris de Andrei Dinu pe blogul lui Ortodoxie Tradiționalistă și Teologie Patristică (27 iulie 2014), veți constata că acest ,,teolog” arde de nerăbdare să facem o schismă în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Adevărul este că o schismă se face relativ ușor. Mult mai greu însă este să îndrepți lucrurile, odată ce ai semănat în ogorul Bisericii duhul viclean al dezbinării.
Autorul, posibil un ortodox pe stil vechi (stilist), ca să fie cât mai credibil aduce ca argument pasaje din Sfintele Evanghelii, scoțându-le însă din contextul lor: “…iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân și vameș!” (Matei 18, 15-17); “Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă” (Ioan 15, 4-7); “De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3:10); “Dacă cineva vine la voi și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: Bun venit!” (II Ioan 1:10)…”. Apoi reproduce canonul 15 de la Sinodul I-II de la Constantinopol și canonul 31 apostolic, precum și Anatema împotriva ecumenismului dată de sinodul ROCOR din 1983, după care oferă exemple din BOR, care într-adevăr atestă comuniunea cu ereticii: ,,1. Săptămâna de rugăciune “pentru unitate” împreună cu ereticii care are loc în fiecare lună ianuarie a fiecărui an de 20 de ani încoace; 2. Vizita papei în România, însoțită de rugăciuni în comun și co-slujiri și recunoașterea ereticului papă drept episcop canonic la care adăugăm la modul general și activitatea ecumenistă a Patriarhului Teoctist; 3. Participarea PR în consiliul mondial al “bisericilor” (ba chiar de anul acesta cu un secretar general); 4. Acordul semnat cu monofiziții pe care nimeni nu are de gând să-l desfacă. Știați că PR îi recunoaște pe monofiziți drept ortodocși, și asta cu acte?; 5. Desele declarații ecumeniste ale mai multor episcopi (Laurențiu Streza, Sofronie Drincec, Nifon, Andrei Andreicuț, Nicolae Corneanu și lista poate continua la nesfârșit); 6. După declarațiile de la Busan (și nu sunt singulare), Nifon încă mai este episcop!; 7. Bartolomeu Anania a împărtășit greco-catolici fără a păți nimic.”
Iată cum răspunde pe acest subiect însă părintele Cristian Călugăru, autorul articolului LEPĂDAREA PRIN MASONERIE SAU ECUMENISM:
,,Cu siguranță are mare dreptate, iar cuvintele sunt potrivite. Un lucru este prost înțeles, asta datorită inteligenței masonice, și anume că am crea schisma dacă ne rupem de sinodul BOR. FALS!!! Sinodul BOR împreună cu toți ecumeniștii și masonii sunt de mult timp schismatici. Ei s-au rupt de Biserică, nu noi ne rupem de Biserică. Noi, prin lepădarea de ei, doar menținem calea Adevărului și aruncăm neghina, păstrăm rânduiala Sfinților Părinți care este foarte clară în această situație. Sunt foarte multe scrieri ale Sfinților Părinți ce îndeamnă clar la ruperea de acești ecumeniști. Așadar, nu facem schisma ci aruncăm neghina din grâu. Schisma este deja înfăptuită de ecumeniști (înaintea lui Dumnezeu – n.a.), care s-au rupt de Adevăr, de Biserică. Însă ei fiind mari înțelepți, aruncă vina pe noi, doar din simplul motiv că ei ocupă niște scaune de patriarh, episcop, … însă ca să faci o schismă, trebuie să te rupi de Adevăr, de rânduiala canonică creștină, astfel, căci dacă mă rup de ecumeniști, în nici un caz nu fac schismă, ci din contra, păstrez curată rânduiala ortodoxă.
Noi nu suntem precum ereticii de catolici ce au în centrul lor pe papa, ci în mijlocul nostru e Însuși Hristos, așadar, de Hristos nu trebuie să ne rupem, că atunci e schismă, dar de ticăloșii ecumeniști trebuia de mult să ne rupem. La catolici, dacă te rupi de papa e jale mare, ești terminat, pe când la noi, te poți rupe oricând de patriarh dacă e căzut din Har. Nu-l mai pomenești la Sfânta Liturghie și alte slujbe. Ne trebuie dreapta judecată. Știm bine că masoneria deține numai oameni foarte inteligenți, dotați intelectual. Așadar, trebuie mare înțelepciune și din partea noastră.
Să credem că sinodul BOR este masonic și ecumenist doar dintr-o rătăcire, dintr-o greșeală, dar se vor redresa, ar fi o naivitate din partea noastră. Astăzi, oameni precum Daniel, Teofan și mulți alții (Merticaru, Ioachim, Teodosie…) duc rânduiala ecumenistă și masonică cu încredere și convingere. Nu sunt înselați ci convinși, nu sunt rătăciți aiurea, ei știu bine unde sunt și le și place. Din păcate forțele umane sunt de partea lor (armată, poliție, jandarmerie…), iar o înlăturare a lor nu este posibilă. Rădăcinile masoneriei sunt foarte mari, de fapt puterea mondială este strict în mâna masonilor, astfel că nu pot fi distruși. Ei își vor duce în continuare rânduiala până la capăt, până la venirea Mântuitorului. Lucrurile nu se vor mai îndrepta, ci din contra se vor afunda și mai tare.
Ce este de făcut??? Răspunsul l-am mai dat de câteva ori, dar mai ușor bat o nucă în perete decât să văd că se mișcă ceva în acest sens. Soluția este una și foarte clară – găsim unul sau mai mulți care vor să urmeze cu adevărat calea spre mântuire; este foarte important să fie măcar unul sau mai mulți clerici; încercăm să ținem legătura, să ne sprijinim unii pe alții, să ne ajutăm; mergem doar la slujbele acelor clerici ce respectă rânduiala corectă a Sfinților Părinti; nu participăm la nici o slujbă unde slujesc clerici lepădați; nu mergem nici în acele biserici unde slujesc ei (fie ele catedrale, mănăstiri sau biserici de mir). Acestea sunt așa, pe scurt fiind spuse.
Cât despre actuala conducere BOR, sau despre marele lepădat Daniel, un singur lucru putem face, ne lepădam de ei. Pentru că nu putem să ne luptam fizic cu ei, nu-i putem scoate din biserici, atunci îi lăsăm în rânduiala lor, dar neparticipând la nici o activitate de-a lor. Să își facă ei așa zisele slujbe, dar cu bisericile goale, sau cel puțin fără participarea noastră. Să ne gândim că îl putem înlătura pe Daniel de pe scaun, e o naivitate, cu atât mai mult cu cât știm bine cum stau lucrurile la nivel mondial. Și dacă ar păți ceva Daniel și este dat jos, cu siguranță că în locul lui va fi pus altul ce va urma cu aceeași fidelitate rânduiala masonică. Îmi zicea părintele Iustin: „toți patriarhii români au fost masoni”. (Miron, Nicodim, Iustinian, Iustin, Teoctist, iar Daniel nu face excepție).
Avem scris și în Apocalipsă, că în vremurile de pe urmă, singura soluție va fi retragerea în pustie, separarea de oamenii acestei lumi. Nu știu ce pustie mai avem noi azi, însă cu siguranță soluția este să ne retragem în grupuri, să ne construim și paraclise, și să ne formăm o rânduială de viață creștin ortodoxă.
Cât despre o luptă activă, nu neapărat fizică, cu cei din sistem… nu zic că e rău de încercat, trebuie să încercăm să luăm atitudine atunci când e cazul (foarte des de altfel), însă să nu uităm de dreapta judecată, să nu riscăm să ne risipim într-o luptă surdă fără sorți de izbândă. Mare atenție. De aceea mereu spun să nu ne bălăcărim în replici acide cu cei care lovesc în Adevăr, ci să le mărturisim adevărul și atât. Nu ne bălăcărim, pentru că ei asta și vor, o risipă din partea noastră, o gălăgie de asta surdă, care nu ajută la nimic.
Adevărul s-a tot spus, mai ales în ultima vreme s-au tot postat pe internet tot felul de articole, mesaje, filmulețe în care se demonstra foarte bine greșeala din BOR. Și ce s-a schimbat? Se clatină scaunul lui Daniel, al lui Teodosie sau al lui Teofan? Nu, din contra, îl face pe Crețu episcop. Așadar, lucrurile trebuiesc mărturisite mai departe, însă asta să o facem așa, ca o paranteză în viața noastră, dar în esență, trebuie să răspundem cu faptele noastre, cu mărturisirea prin faptă, cu ruperea de tot ce înseamnă acest fenomen eretic – ecumenism și această malefică grupare, masoneria. Degeaba ne răcim gurile, degeaba aducem texte, citate, filmulețe… că atunci când apare Daniel undeva, noi îl cinstim ca patriarh. DEGEABA.
Vedeam acum recent, pe un site cică ortodox, dar unde se face doar gălăgie, nimic concret, doar niște lași, fricoși ce se dau cucoșei; cum Teofan a participat la acea sfințire la aeroport… și spun cei de la site: „trebuie să continuăm cu ei (Teofan și pleiada) până se vor împărtăși din același potir”. Altfel spus, noi ne vom sesiza, vom lua atitudine prin faptă, doar atunci când nu se va mai putea face nimic!!! Doamne, ce fals e acest pretext cu „doar când vor lua din același potir”… păi, ce să le mai faci atunci??? (pretextul acesta ”doar când vor lua din același potir” seamănă izbitor cu ”doar când va fi implantul cu cip să-l respingem” – n.a.). Dacă vrei să-ți aperi Biserica, iei atitudine din momentul începerii decăderii, nu la final, că nu mai ai ce salva atunci. Clasic pentru românii lași și fricoși… noi chiar de vedem că ne ducem la iad, spunem că se poate și mai rău, așa că e bine cum este acum. (sau n-o fi dracul atât de negru… – n.a.)
Să nu uităm un citat vital astăzi: „unde vor fi doi sau mai mulți adunați în numele Meu, acolo voi fi și Eu cu ei”. Acolo va fi cu adevărat Biserica, aceea va fi ortodoxia română, nu cea din patriarhie, episcopii, mănăstiri sau bisericile de mir.
Un adevăr dureros după părerea mea este că în România nu există nici un episcop al lui Dumnezeu, toți sunt vânduți. (comunismul a plantat ecumenismul, acum alții îl desăvârșesc – n.a.). Momentan mai există o speranță în Grecia, acolo mai sunt câțiva (nu mulți), dar mai sunt ai lui Hristos. Or mai fi și în alte țări, dar nu-i știu eu. Însă în România, cu siguranță nu e nici unul, iar asta o spun în bună cunoștință de cauză… timp de 6 ani am căutat și nu am găsit nimic.
Legat de ascultare, lucrurile sunt simple. Avem cuvânt foarte clar spus: „ascultare până la păcat!” Așadar, dacă această ascultare ne duce la păcat, atunci noi ne ferim s-o facem, iar dacă clericul este lepădat, nu-l mai căutăm.”

Privitor la schisma oficială propusă de Andrei Dinu și alții, un alt mărturisitor, părintele Macarie, răspunde foarte clar și concis: ,,Într-adevăr o schismă se poate face ușor. Mult mai greu este de a ajunge înapoi la unitate. Cred că, pe lângă râvnă, trebuie să avem și echilibru și discernământ.” Este vorba firește de schisma generală, oficială, exprimată în public.
În același sens, Dan Tudorache de pe blogul Fericiți cei prigoniți, precizează: ,,Schisma în BOR, o ”recomandă”, voit sau inconștient, toți cei care contestă autoritatea ierarhiei BOR (principial și în ansamblu), toți cei care creează tabere între ierarhie și mireni din pricina atitudinii de a ”mărturisi” adevărul, călcând în picioare iubirea de semeni, uitând că Dumnezeu este și Iubire și Adevăr în același timp și pentru totdeauna. Ori mărturisirea de credință se face în duh (de iubire) și adevăr, asta e tradiția ortodoxiei. Domnul să vă lumineze!”