PRIGONIT ȘI DUPĂ TRECEREA LA CELE VEȘNICE – PĂRINTELE MARTIR ARSENIE BOCA – Radu Iacoboaie, 6 august 2014, sărbătoarea Schimbarea la Față a Domnului

(Articol postat pe blogul CREDINȚĂ DREAPTĂ ORTODOXĂ!!! – 6 august 2014 și vremuritulburi – 7 august 2014)

Cu mai mulți ani în urmă mărturisesc că am avut șansa să ajung și să particip la priveghere și la Sfânta Liturghie de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, la o altitudine de peste 2000 de metri, tocmai pe vârful Athonului din Muntele Athos sau Grădina Maicii Domnului din Grecia. Un moment absolut memorabil… Iar Grădină a Maicii Domnului este și România…
Astăzi, când scriu aceste rânduri, este exact aceeași sărbătoare și încerc să mărturisesc adevărul despre părintele Arsenie Boca, omul lui Dumnezeu și sfântul Ardealului, așa cum l-au numit mulți dintre români. Și zic că nu este o misiune ușoară să scrii despre un sfânt și un mare duhovnic al neamului românesc.
În ultimul timp, poate ați observat și frățiile voastre în blogosfera ortodoxă, cum anumite persoane au ieșit la atac cu unele comentarii agresive la adresa părintelui Arsenie Boca, după ce s-a atentat și la memoria părinților Iustin Pârvu și Arsenie Papacioc, după izgonirea din mănăstirea Petru Vodă a unor frați și monahi în frunte cu monahul mărturisitor Teodot, căruia i se datorează în mare parte descoperirea moaștelor Sfântului Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Mai nou a fost înfierat și Corneliu Zelea Codreanu și acuzat de câte și mai câte, deși el a fost martirizat de către dușmanii de moarte ai ortodoxiei în frunte cu masonul de grad 32 regele Carol al II-lea, dictatorul.
Și dacă stăm să ne gândim bine, cei care au lovit în ultima vreme în părintele Iustin Pârvu, în monahul Teodot (ucenicul său), în părintele Arsenie Papacioc și mai recent în PĂRINTELE ARSENIE BOCA, au legături mai mult sau mai puțin cu francmasoneria sau slujesc intereselor acesteia. Cercetați aceste persoane și veți afla. Nu este vorba numai de Patriarh, care este mason de rang înalt 33 și care nu suportă nici măcar ideea canonizării vreunuia dintre sfinții închisorilor, care urăște Mișcarea Legionară din perioada interbelică și românismul…
Observăm și intuim mai ales faptul că există cercuri oculte interesate a-l transforma pe părintele Arsenie Boca într-unul de-al lor. TOTUL ESTE O ÎNSCENARE VICLEANĂ. Intercalarea citatelor părintelui cu pasaje ezoterice are menirea de a-l prezenta pe acele bloguri ezoterice (masonice, pline de duhul New Age-ist) ca fiind un MAESTRU SPIRITUAL. Noi însă îl vom vedea mereu pe părintele Arsenie Boca ca mare duhovnic, un părinte cu harisma înaintevederii. Citiți măcar cartea părintelui intitulată TINERII, FAMILIA ȘI COPIII NĂSCUȚI ÎN LANȚURI. Mie nu mi se pare a fi o scriere greșită, ci dimpotrivă. Alții recomandă cartea CĂRAREA ÎMPĂRĂȚIEI…
Și mă întreb firește de ce abia ACUM după atâția ani, după 25 de ani, este pusă la îndoială sfințenia părintelui Arsenie Boca, în contextul atacării altor duhovnici, monahi și opoziției Patriarhiei Române față de canonizarea sfinților închisorilor comuniste. Eu văd totul ca pe un atac concertat la adresa ortodoxiei prin denigrarea marilor duhovnici ai poporului român. Ca lumea să nu mai aibă atâta evlavie la ei. Întrebarea este cine sunt aceste slugi care fac voia diavolului care arde de nerăbdare să termine odată cu ei. Se zice că la mormântul părintelui, diavolul și acum se tânguie… De ce? Pentru că mulți creștini s-au întărit prin sfinția sa…
Deja m-am uitat pe comentariile făcute la filmul fără video Părintele Arsenie Papacioc și P. Ioanichie Bălan -despre rătăcirile P. Arsenie Boca.mp4 despre ,,înșelarea” părintelui Arsenie Boca și din start am observat că nu era vocea părinților Arsenie Papacioc și Ioanichie Bălan (ceea ce înseamnă că s-au folosit de NUMELE LOR!!!). Observația mi-a fost confirmată de mai multe comentarii prin care alții remarcau același lucru. Se poate face chiar și o expertiză a sunetului dacă vreți și veți vedea că totul este un fals grosolan. Filmul începe abrupt, fără nici o introducere. Iar comentatoarea cu numele dorina varzaru ne avertiza că EXISTĂ O FILMARE CU RELATĂRI ALE PĂRINTELUI PAPACIOC DESPE PĂRINTELE ARSENIE BOCA ȘI CONTRAZICE TOTAL ACEASTA ÎNREGISTRARE, DECI ESTE UN FALS, SUNT MULȚI PREOȚI CARE DIN INVIDIE SAU PROSTIE ÎNCEARCĂ SĂ-L DENIGREZE PE PĂRINTELE ARSENIE DAR NU VOR REUȘI. Însă cum am arătat deja, motivele pot și altele.
Dar iată ce spune un alt comentator, Sensism Ortodox: ,,Nu s-a lăsat de preoție și nici de călugărie, ci a fost caterisit. Pr. Cleopa a încercat o corespondență cu Pr. Arsenie Boca, în care îl lauda, interpelată de comuniști. Valeriu Gafencu a încercat o corespondență cu Pr. Arsenie Boca, de asemenea. Cărțile părintelui Arsenie Boca dezmințesc zvonul conform căruia ar fi crezut în reîncarnare. Arhivele comuniste arată că securitatea i-a făcut antireclamă de eretic și desfrânat ca să împrăștie ucenicii adunați în jurul său. Ca să-i distrugă faima de călugăr, s-au folosit de zvonul cu desfrânarea. Ca să explice minunile (levitația din celulă, în vremea rugăciunii, întâlnită și la alți sfinți), prorociile și alte puteri “paranormale”, s-au folosit de catalogul de “yoghin” – yoga fiind o altă primejdie la adresa partidului în vremea aceea, contra căreia a luptat securitatea (nu detaliez). Vis a vis de propaganda asta, mulți au căzut în plasă, chiar și duhovnici, de unde și atacurile acestea de față. Asta este…”
O altă comentatoare, Adina Iulia, ține să precizeze că: În ,,Despre durerile oamenilor” Arsenie Boca combate ereziile de orice tip inclusiv reîncarnarea. Un comentariu de pe blogul lui vlad herman, Anonim (1 iulie 2014, 15:25) afirma; ,,Părintele Arsenie Boca era împotriva ecumenismului. În cartea “Cararea Imparatiei” (…) ,,Mântuitorul nostru a întemeiat și are numai o Biserică creștină, nu opt sute. Biserica aceasta, una, e sfântă pentru că Sfânt e Întemeietorul Și, ca atare, rămâne mereu sfântă, ba chiar sfințește pe păcătoși. Celelalte “biserici” – casele de adunare ale sectelor – nu sunt sfinte, pentru că sunt întemeiate de oameni robiți răzvrătirii și, ca atare, nici nu sfințesc pe nimeni. Biserica lui Hristos e sobornicească, adică stă pe temelia celor șapte soboare a toată lumea și, prin furtunile istoriei, e cârmuită nevăzut de Mântuitorul Însuși, nu de vreun înlocuitor al Său, mai presus de soboare. Biserica, în care ne mântuim, e apostolească, adică își are slujitorii urmând, ca dar, prin punerea mâinilor, unii de la altii în șir neîntrerupt, suind până la Apostoli și prin ei până la Iisus Hristos. Toate celelalte “biserici” ivite după aceea, prin chiar aceasta sunt alăturea de cale, deci alăturea de mântuire.” Despre “înșelarea” spusă de alții, cred că adevărul va ieși la lumină, mai devreme sau mai târziu.”
Unui detractor al părintelui Arsenie Boca i-am răspuns astfel: Știai că părintele era anticomunist și de aceea l-au prigonit atâta amar de vreme, fiind urmărit permanent cu multe cadre de către Securitate până în octombrie 1989, când părintele era grav bolnav cu inima? Știai că în biserica Sf. Elefterie se află sus o pictură mare făcută de părintele cu Maica Domnului ținând în brațe pe Hristos îmbrăcat în haine DE ZEGHE? Adică hainele în care erau îmbrăcați pușcăriiașii, deținuții politici… ESTE UIMITOR CÂT CURAJ A AVUT SĂ FACĂ ACEST LUCRU, PE CARE SECURITATEA NU L-A REMARCAT! Prin asta a dorit să arate că Hristos a suferit în temnițele comuniste odată cu acești mărturisitori ai Lui…
Părerea mea este că minunile părintelui Arsenie Boca i-au pus serios pe gânduri pe comuniști, care nu puteau înțelege de ce atât de mulți români îl căutau și pentru a împiedica popularitatea și sa și pentru a nu spori credința lor a fost scos de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, mai apoi a fost desființată mănăstirea de la Prislop o vreme iar părintele a fost caterisit și exilat la Drăgănescu. Părintele era foarte cunoscut în Ardeal și mulți îl căutau pentru un sfat și ajutor.
Părintele Ioanichie Bălan nu l-a trecut în Patericul românesc pentru că, fie avea îndoieli în privința colaborării părintelui cu Securitatea (care a dezinformat masiv prin diverse zvonuri, precum că ar fi yoghin, desfrânat etc.), fie a fost supus unor mari presiuni în acest sens de către foștii securiști și masoni. Să nu uităm că la mănăstirea Sihăstria, părintele Ioanichie Bălan nu a avut un trai ușor în ultimii ani de viață pentru poziția lui fermă împotriva NATO și împotriva ecumenismului, că nu i s-a dat voie să scrie cartea în care voia să facă mărturisiri importante în acest sens și… a fost otrăvit cu mercur. Lucrurile acestea se leagă între ele când avem mai multe date.
Să nu uităm că sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu, l-a numit sfânt pe părintele Arsenie Boca. Oricum nu era singurul! Nenumărați români au crezut și cred încă în sfințenia sa. Iar faptele lui, smerenia sa îl vădesc ca pe un MARE SFÂNT ROMÂN…
Părintele Arsenie Boca a fost foarte mult timp prigonit și urmărit. DUREREA SA CEA MAI MARE (se spune în documentarul de pe youtube despre viața sa) ERA CĂ I S-A ÎNTERZIS SĂ SLUJEASCĂ SLUJBA SFINTEI LITURGHII. ȘI SFINȚIA SA FĂCEA ÎNTR-ADEVĂR ASCULTARE FAȚĂ DE DUHOVNICUL SĂU…
Un alt comentator, ayannis întreba: ,,Sunteți sigur, sigur că Pr. Arsenie Boca a pictat erezii? De unde știți că nu a fost o pictură profetică? Era perioada când nu avea voie să vorbească cu nimeni. I se luase dreptul de a fi preot monah, nu mai putea să răspândească prin predică Ortodoxia, nu mai putea mângâia suflete așa cum o făcea înainte astfel încât picta ce vedea. Erau mesaje pictate. Nu putea nimeni să-i ia asta. Și nu s-au prins. Știți ce e dureros, destui care pretind că sunt ortodocși nu recunosc că nu au puterea de a înțelege profunzimile acestui mare om, iar infirmitatea aceasta au convertit-o într-o armă cu care atacă memoria Părintelui. Se vede ca această memorie arde … teribil. Ce duh au în ei acești detractori de nu-și găsesc pacea că numai ortodocși nu sunt?”
Fratele Vasile Popescu ne spune și el: ,,Securitatea a făcut tot ce a putut să-l discrediteze în fața oamenilor și a clerului. Chiar dacă nu este canonizat este tot sfânt este! Ateii care nu credeau în Dumnezeu puneau darul părintelui pe seama credințelor lor: magia și hipnoza, pentru că în acestea credeau ei. Părintele a fost trimis în Sf. Munte Athos de către mitropolitul Nicolae Balan pentru a aduce de acolo manuscrisele filocaliei. Deși nu era încă hirotonit acolo a câștigat multă experiență duhovnicească și mult har. Tot mitropolitul Nicolae Bălan l-a îndemnat să dea la Belle Arte. A fost bun prieten și apropiat cu părintele D. Stăniloae și alți părinti profesori de la Institutul Teologic de grad universitar de la Sibiu. El este de fapt părintele Filocaliei românești. El a desenat coperta Filocaliei așa cum o cunoaștem din prima ediție. El este cel care l-a îndemnat pe părintele Stăniloae să traducă Filocalia. El a refăcut Mănăstirea Sâmbăta și tot el a refăcut Mănăstirea Prislop chiar în acele vremuri de prigoană. Darul său a fost unul de prooroc și apostol. Să ne rugăm părintelui Arsenie!”

În concluzie, miza acestui atac tot mai furibund împotriva marilor duhovnici ai românilor este de fapt împiedicarea canonizării sfinților închisorilor. Pentru că, așa cum spunea monahul Teodot ar ieși la iveală adevărul și despre cei care i-au prigonit, care i-au torturat și ucis. Mulțumesc într-un fel celor care l-au atacat și i-au negat sfințenia părintelui Arsenie Boca, pentru că altfel nu aș fi scris nici aceste comentarii pe bloguri și nici acest articol iar unii nu ar fi auzit poate nici până astăzi despre sfinția sa, sau l-ar fi înțeles în mod greșit, căzând în plasa întinsă cu viclenie de dușmanii ortodoxiei, propovăduitorii ecumenismului masonic.
Paranormalul de fapt nici nu există în cazul sfinților. Cei care îl denigrează acum pe părintele Arsenie Boca, necanonizat nici până astăzi de BOR, deși a trecut la cele veșnice pe 28 noiembrie 1989, acuză credincioșii pentru faptul că ei CAUTĂ MINUNI. Depinde cum interpretăm aceasta. Oamenii care stau la cozi mari pentru a se ruga la mormântul său trag nădejdea împlinirii unor dorințe și rugăciuni. Unora li se împlinesc dacă se roagă fierbinte și cu sinceritate deplină.
ESTE INEXPLICABIL ȘI INADMISIBIL FAPTUL CĂ BOR NU L-A CANONIZAT NICI MĂCAR PE PĂRINTELE ARSENIE BOCA! Cercurile oculte se opun în mod evident. Acum au inventat și această poveste a înșelării sale, DEȘI EI SUNT ÎN ÎNȘELARE!…

Redau în final și un text care ne arată cât de prigonit a fost părintele Arsenie Boca, deși nu a fost legionar, ci doar suspectat de către Securitate:

,,Omul lui Dumnezeu sau Sfântul Ardealului, cum este pomenit, adeseori, părintele Arsenie Boca i-a convins pe mulţi creştini să îşi păstreze credinţa în Dumnezeu, în vremuri de restrişte. Chiar şi după moartea sa, mulţi cred că, rugându-se la mormântul lui, primesc iertare, binecuvântare sau îşi schimbă viaţa în bine.

Convieţuire spirituală pe Facebook

Până nu demult, despre părintele Arsenie Boca şi despre Mânăstirea Prislop, la care a fost stareţ şi, apoi, după ce a fost transformată în mănăstire de maici, a slujit, se ştia mai mult din povestirile oamenilor sau din cărţi. Acum, internetul a dat o mână de ajutor mediatizării acestui lăcaş de cult şi a vorbelor de duh şi rugăciunilor părintelui, păstrate de-a lungul timpului. Pe pagina de Facebook a mânăstirii Prislop, apar, zilnic, rugăciuni, sfaturi, reţete de post dar şi povestiri despre gesturile de bunăvoinţă faţă de semeni aflaţi în greutăţi. Tot acolo, oamenii vorbesc despre împlinirile sufleteşti de care au parte când merg la mormântul părintelui Arsenie Boca sau îşi dau întâliri pentru a merge împreună, în pelerinaj, în Ţara Haţegului. Acolo am găsit postată o povestire, relatată de un călugăr al mănăstirii, despre cum a profeţit părintele Arsenie Boca moartea dictatorului Nicolae Ceauşescu, dar şi moartea sa.

Dumnezeu să-l odihnească în Lumina Învierii Sale.
„Să-mi faci crucea”
Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume – „Arsenie”. Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. „Ieromonahul”. Unsprezece litere. Dar nu poate. Durerea îl apasă din ce în ce mai tare şi gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima. Îi răsună în minte cuvintele de la ultima întâlnire: „Să vii la mine la mormânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum”.
(profeţia mortii sale)
„Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă – numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo trei săptămâni înaintea lui”.

Preot-martir

Părintele Ieromonah Arsenie Boca, s-a născut pe data de 29 septembrie 1910, în Vața de Sus, judeţul Hunedoara. Teolog, artist plastic (muralist) român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. În biografia sa, scrisă pe wikipedia.org, se arată că a fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București).

„Scara dumnezeiescului urcuş”

Numele său real este Zian Boca. Înainte să ia calea mânăstirii, părintele a urmat Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu”, din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție în 1929. În același an, s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1933. A primit – la recomandarea profesorului Nicolae Popovici – o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase, din București. În paralel, audiază cursuri la Facultatea de medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din București. Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Ioan Scăraru, o traduce în limba română în doar 5 luni. Această traducere nu a văzut lumina tiparului.

L-a pictat pe Mihai Viteazul, la Atheneul Român

Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul de la Atheneul Român. Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viata de călugăr pentru care optase încă din anii studenției, de la Sibiu.

La Muntele Athos

În 1935 – ca absolvent al Academiei Teologice – a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (județul Brașov).

Călugăr din 1940

În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfățișarea locurilor. Deja, din 1940, declanșează la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit „mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălțătoare când toată țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”.

Arestat pentru un gest creştin

După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcei pe 17 iulie 1945, dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945 pentru că nu i-a fost găsită nicio vină. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru vina a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Atât pentru aceste bănuieli, cât și datorită notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.

La Mânăstirea Prislop

Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948. Acolo devine stareț, iar după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare (1950, 1951, 1953, 1955, 1956).

Pictura prezicătoare

În 1959 comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin închisori și la Canal, i-au interzis activitatea preoțească până la moartea ce a survenit după torturarea sa de Securitate. Fiind înainte văzător cu duhul el lasă mărturie a supliciului din care i s-a tras moartea, pictând la Biserica din Drăgănescu scena supliciilor Sf. Ștefan cel Nou, pomenit pe 28 noiembrie, data morții Părintelui Arsenie.

Trimis la Canal, salvat de Patriarhul Justinian

În noaptea de 15/16 ianuarie 1950 este a treia oară arestat. Face detenție „administrativă”, fiind dovedit vinovat, până pe 23 martie 1951 la Canal. Eliberarea s-a datorat Patriarhului Justinian care i-a semnalat lui Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor. De Rusalii în 1953 este din nou anchetat, apoi este arestat la Timișoara, Jilava, Oradea pentru 6 luni din 5 oct.1955 până în aprilie 1956. În 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din 1959).

Pribeag în Bucureşti

A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. Cu cele două licențe ale sale, una la Belle Arte și alta la Teologie, n-a fost admis decât ca muncitor pictor bisericesc, până când e pensionat în 1968 cu o pensie de mizerie. A fost permanent supravegheat de Securitate. Din 1968 până în 1984 pictează biserica de la Drăgănescu.

A închis ochii la Sinaia dar a fost înmormântat la Prislop

La Sinaia, din 1969 și-a avut chilia și atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984. Acolo a și închis ochii, pe data de 28 noiembrie 1989, în vârstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.”

SURSA: http://www.evz.ro

Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 6 august 2014